ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 decembrie 2025

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 233 din data de 23.02.2024 pronunțată de către Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2023, cu privire la inculpatul A., s-a constatat că, prin încheierea din data de 16.10.2023, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale), faptă prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracțiunile concurente de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 (fapta din 19.09.2018) și trafic de droguri de mare risc in formă continuată (2 acte materiale), faptă prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (fapte din 28.12.2019 si 30.12.2019) cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. și cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018).

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) și cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 28.12.2019 și 30.12.2019).

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului București, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curții de Apel București.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală anterior menționată.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani și 3 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare aplicate în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului București, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curții de Apel București, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 ani și 9 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse) și a aplicat inculpatului pedeapsă principală rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 16.07.2021 la 30.03.2023.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 525 din data de 07 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, cu privire la inculpatul A., în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 233 din data de 23.02.2024 a Tribunalului București, secția I Penală pronunțată în dosarul nr. x/2023.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de 2 ani și 3 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare 3 ani închisoare, pedepsele complementare și accesorii pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 1 an și 9 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. și cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018).

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) și cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 28.12.2019 și 30.12.2019).

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale din 18.11.2020, 04.11.2020 și 15.07.2021) prin sentința penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului București, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curții de Apel București.

S-a menținut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului București, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curții de Apel București.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 10 luni închisoare și 1 an și 8 luni închisoare aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului București, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curții de Apel București, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse) și aplică inculpatului pedeapsă principală rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 16.07.2021 la 30.03.2023.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În esență, pentru a dispune astfel, cu privire la inculpatul A., instanța de apel a reținut că, în drept, acțiunile inculpatului A. care, la data de 19.09.2018 a procurat cantitatea de 10 grame de cocaină de la inculpata B. în schimbul sumei de 700 euro, din care cantitatea de 3 grame cocaină a avut ca destinație comercializarea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000.

De asemenea, s-a reținut că, faptele inculpatului A. care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 28.12.2019 a procurat cantitatea de 20 grame cocaină în schimbul sumei de 7000 RON de pe raza municipiului Constanța, în scop de comercializare, tranzacția fiind intermediată de către C. utilizatorul postului telefonic cu nr. x; la data de 30.12.2019 a vândut cantitatea de 2 grame de cocaină către utilizatorul postului telefonic cu nr. x, în schimbul sumei de 800 RON, din care suma de 400 RON s-a încasat la momentul derulării tranzacției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Cu privire la apelul declarat de inculpatul A., Curtea de Apel București a constatat că acesta este întemeiat, fiind admis doar sub aspectul reducerii cuantumului pedepsei aplicate ca efect al aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât s-a făcut dovada continuării urmăririi penale in personam în cauza în care inculpatul are calitatea de martor denunțător, așa cum rezultă din adresa emisă la data de 06.11.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Structura Centrală, denunțul formulat de către inculpatul A. fiind valorificat în sensul că s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de trafic intern de droguri de risc și de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

În ceea ce privește fapta din data de 28.12.2019, instanța de apel a menținut concluziile instanței de fond cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. având în vedere gravitatea scăzută a faptei rezultate din modalitatea de comitere, respectiv din cele 10 grame de cocaină procurate doar 3 grame erau destinate vânzării, dar și perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptei, precizând totodată că nu se impune reținerea aceleiași circumstanțe atenuante și ]n ceea ce privește faptele ce compun infracțiunea continuată.

Astfel, cu privire la faptele din prezenta cauză, instanța de apel a dispus în baza art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen.., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018).

În baza art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen.. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și cu aplic. art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 28.12.2019 și 30.12.2019).

Totodată, constatând că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curții de Apel București, s-a menținut soluția primei instanțe privind anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală anterior menționată, astfel că, în baza art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 10 luni închisoare și 1 an și 8 luni închisoare aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului București, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curții de Apel București, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse), în final aplicând inculpatului A. pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

*****

Împotriva deciziei nr. 525 din data de 07 aprilie 2025, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT, în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), solicitând admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și dispunerea rejudecării de către instanța de apel cu privire la situația inculpatului A..

Astfel, Parchetul a învederat că pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018) este nelegală.

A precizat că, prin sentința penală nr. 233/23.02.2024, instanța de fond a reținut incidența disp. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (faptă din data de 19.09.2018), iar instanța de control judiciar a menținut concluziile instanței de fond cu privire la acest aspect.

Totodată, a arătat că instanța de apel a reținut în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și incidența cauzei de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât s-a făcut dovada continuării urmăririi penale in personam în cauza în care inculpatul a avut calitatea de martor denunțător, așa cum rezultă din adresa emisă la data de 06.11.2024 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Structura Centrală.

Parchetul a mai precizat că, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. (forma în vigoare anterioară modificărilor prin Legea nr. 45/2023), limitele speciale ale pedepsei sunt de la 5 ani la 12 ani, iar prin decizia recurată, Curtea de Apel București l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 10 luni închisoare.

S-a menționat că, în urma aplicării succesive a dispozițiilor care au ca efect reducerea pedepsei cu câte 1/3 în cazurile prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și cu 1/2 în cazul prev. de art. 19 din Legea 682/2002, limita inferioară a pedepsei nu putea fi mai mică de 1 an, o lună și 10 zile, așadar, în cazul inculpatului A., pedeapsa de 10 luni închisoare ar fi fost stabilită de către instanța de apel cu încălcarea principiului legalității sancțiunilor de drept penal ce își găsește reglementarea la art. 2 din C. pen.

În concluzie, având în vedere că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este una din componentele concursului de infracțiuni, parchetul a apreciat că trebuie realizată o individualizare justă a cuantumului pedepsei pentru această acuzație, aspect ce excede competenței de soluționare în cadrul procedurii extraordinare a recursului în casație, solicitând în consecință casarea deciziei recurate și dispunerea rejudecării de către instanța de apel cu privire la situația inculpatului A..

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, la dosar au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație de față de către inculpatul A., prin care a solicitat respingerea recursului în casație formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT ca fiind nefondat.

La data de 30.06.2025, dosarul de recurs în casație a fost înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 09.10.2025.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 09 octombrie 2025, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva deciziei penale nr. 525/A din 07 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în dosarul nr. x/2022 și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.. Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 23 octombrie 2023, când pricina a fost amânată pentru termenul de judecată din data de 04 decembrie 2025.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din data de 04.12.2025, s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărării intimatului inculpat A. pe fondul cererii de recurs în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

*****

Examinând recursul în casație declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, decizia recurată a fost criticată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016, nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Totodată, în jurisprudență, s-a subliniat că, deși o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune, există, însă, și situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a criticat hotărârea curții de apel prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A., de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018), prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și cu aplic. art. 5 C. pen.

În concret, s-a susținut că pedeapsa de 10 luni închisoare este o pedeapsă în afara limitelor legale, întrucât în urma aplicării succesive a dispozițiilor care au ca efect reducerea pedepsei cu câte 1/3 în cazurile prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv cu 1/2 în cazul prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, reținute în cauză, limita inferioară a pedepsei nu putea fi mai mică de 1 an, 1 lună și 10 zile.

Criticile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT sunt întemeiate.

Astfel, examinând legalitatea deciziei pronunțate și evaluând legalitatea pedepsei aplicate inculpatului A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că, în speță, intimatul inculpat a fost condamnat astfel:

- în baza art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen.., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018);

- în baza art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen.. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 28.12.2019 și 30.12.2019).

Se reține că, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018), prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. (forma în vigoare anterioară modificărilor prin Legea nr. 45/2023), limitele speciale ale pedepsei sunt de la 5 ani la 12 ani închisoare.

În speță, cu privire la inculpatul A. se constată că s-a reținut incidența dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., iar potrivit art. 76 alin. (1) din C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.

De asemenea, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., potrivit cărora când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Totodată, reținându-se de către instanța de apel că denunțul formulat de către inculpatul A. a fost valorificat, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Potrivit art. 79 alin. (1) din C. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

Astfel, în speță, prin valorificarea dispozițiilor legale anterior reținute în situația inculpatului A., în ordinea reglementată de dispozițiile art. 79 alin. (1) din C. pen., în acord cu susținerile Ministerului Public din cuprinsul recursului în casație de față, se constată faptul că limita specială inferioară, de 5 ani închisoare prevăzută pentru fapta de trafic de droguri de mare risc (din 19.09.2018), prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, devine ca urmare a aplicării art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen. - 3 ani și 4 luni închisoare, apoi prin aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., această limită a pedepsei devine - 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare și de asemenea, prin reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, limita minimă specială devine - 1 an, 1 lună și 10 zile închisoare.

Or, pedeapsa principală de 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (din 19.09.2018), prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, de către instanța de apel, este o pedeapsă nelegală, fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv sub minimul special prevăzut de lege, anterior menționat, în raport cu dispozițiile legale incidente în speță, aspect care a condus implicit la stabilirea eronată și a pedepsei principale rezultate ca efect al regimului sancționator prev. de art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. incident în raport cu situația inculpatului A..

Nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică reluarea operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii penale principale, în privința cuantumului acesteia, aspect care excede competenței de soluționare în cadrul procedurii extraordinare a recursului în casație, fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond, singurele în măsură să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

În consecință, având în vedere că instanța de apel a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea anterior menționată și întrucât limitele rejudecării în calea de atac a recursului în casație nu permit reindividualizarea pedepsei aplicate, Înalta Curte constată fondat recursul în casație declarat în cauză de către Ministerul Public, constând astfel incidența cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu consecința admiterii recursului în casație promovat, casării deciziei pronunțate numai în ceea ce privește pe inculpatul A. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la acest inculpat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) și alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva deciziei penale nr. 525/A din 7 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce privește pe inculpatul A. și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la acest inculpat.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 233 din data de 23.02.2024 a Tribunalului București, secția I Penală pronunțată în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 525/A din 7 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, numai în ceea ce privește pe inculpatul A. și va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

În baza art. 448 alin. (4) din C. proc. pen., va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.12.2025 până la data de 02.01.2026, inclusiv.

Conform art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., va obliga inculpatul A. să nu părăsească imobilul în care locuiește, respectiv, imobilul situat în oraș Fierbinți-Târg, județul Ialomița, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune restricțiilor impuse de către acesta.

Conform art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va avea următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu celelalte părți din dosar, cu martorii, precum și cu ceilalți subiecți procesuali.

Conform art. 221 alin. (3) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere și va comunica periodic informații relevante despre mijloacele de existență.

În baza art. 221 alin. (4) din C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului A., că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva deciziei penale nr. 525/A din 7 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce privește pe inculpatul A. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la acest inculpat.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 233 din data de 23.02.2024 a Tribunalului București, secția I Penală pronunțată în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 525/A din 7 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, numai în ceea ce privește pe inculpatul A. și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

În baza art. 448 alin. (4) din C. proc. pen., dispune luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.12.2025 până la data de 02.01.2026, inclusiv.

Conform art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., obligă inculpatul A. să nu părăsească imobilul în care locuiește, respectiv, imobilul situat în oraș Fierbinți-Târg, județul Ialomița, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune restricțiilor impuse de către acesta.

Conform art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. are următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu celelalte părți din dosar, cu martorii, precum și cu ceilalți subiecți procesuali.

Conform art. 221 alin. (3) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere și vor comunica periodic informații relevante despre mijloacele lor de existență.

În baza art. 221 alin. (4) din C. proc. pen., atrage atenția inculpatului A., că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea cererii de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 decembrie 2025.