ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1424 din 20.11.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, între alții, Tribunalul București, secția I Penală, în baza art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. și aplicarea art. 5 C. pen. (două acte materiale din datele de 13.07.2022 și 04.10.2022).

(…)

În baza art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. și aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din data de 23.02.2023).

(…)

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, faptă prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 23.02.2023).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat o treime din celelalte pedepse aplicate prin prezenta, respectiv un spor de 11 luni închisoare (1/3 din pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

(…)

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din data de 24.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 (MAP nr. x/24.02.2023).

(…)

Prin decizia penală nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 1424 din 20.11.2023, a Tribunalului București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

S-a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, între altele:

S-a constatat că prin încheierea din data de 11.07.2024 s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru faptele reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. (două acte materiale din datele de 13.07.2022 și 04.10.2022) și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 23.02.2023), în infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 13.07.2022, 04.10.2022 și 23.02.2023).

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 13.07.2022, 04.10.2022 și 23.02.2023).

S-a menținut pedeapsa aplicată inculpatului A. de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, faptă prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 23.02.2023)

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă aplicată prin prezenta, respectiv un spor de 1 lună închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

(…)

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, prin avocat C., invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În esență, s-a susținut că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, referitor la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, în pofida dovezilor că denunțul pe care inculpatul l-a formulat în cursul lunii septembrie 2023 la DIICOT, înregistrat în dosarul nr. x/2023, a fost materializat în luna mai 2024.

Sub acest aspect, recurentul inculpat a apreciat că îndeplinește toate cerințele legale care depindeau exclusiv de voința sa, pentru a beneficia de cauza legală de reducere a pedepsei, arătând că, prin denunțul pe care l-a formulat în luna septembrie 2023, a facilitat tragerea la răspundere penală a persoanei denunțate în dosarul nr. x/2023 al DIICOT, oferind informații în timp util, cel mai târziu până la data judecării definitive a cauzei în care, l-a rândul său, a fost tras la răspundere penală pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

Totodată, a susținut că vocația sa de a beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu poate fi afectată de intervenția unor factori străini de voința și atitudinea procesuală a martorului denunțător, precum diverse incidente procedurale, gradul de încărcare a activității organelor judiciare sau circumstanțe ce țin de organizarea justiție.

Recurentul inculpatul a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea deciziei atacate numai în privința sa, exclusiv în legătură cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Prin încheierea din 5 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, susținând că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, referitor la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, în pofida dovezilor că denunțul pe care l-a formulat în cursul lunii septembrie 2023 la DIICOT, înregistrat în dosarul nr. x/2023, a fost materializat în luna mai 2024.

Analizând motivele recurentului inculpat, raportat la cazul de casare invocat, prealabil, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În speță, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 13.07.2022, 04.10.2022 și 23.02.2023).

S-a menținut pedeapsa aplicată inculpatului A. de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, faptă prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 23.02.2023).

Examinând hotărârea atacată, instanța de recurs în casație observă că, în raport de noua încadrare juridică reținută în apel, având în vedere limitele legale între care se poate stabili pedeapsa inculpatului A. (5-12 ani, reduse cu 1/3 urmare aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și, apoi, majorate cu 1/2, potrivit art. 43 alin. (5) C. proc. pen.) în cazul infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., precum și aplicarea art. 5 C. pen., instanța de apel s-a orientat spre minimul special calculat în condițiile arătate.

În privința beneficiului reglementat de art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A., care a invocat în fața instanței de apel că prin denunțul formulat în luna septembrie 2023, a facilitat tragerea la răspundere penală a persoanei denunțate, în baza actelor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel nu a dat eficiență acestei cauze legale de reducere a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că relațiile comunicate instanței de apel de către DIICOT referitor la denunțul formulat de inculpatul A. în luna septembrie 2023 relevă că, la momentul soluționării apelului, în dosarul nr. x/2023 al DIICOT nu era dispusă continuarea urmăririi penale in personam.

Ori, având în vedere Decizia nr. 79/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "aplicarea beneficiului dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de inculpatul care are calitatea de denunțător într-o cauză penală este condiționată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunțător, condiție necesară, dar nu suficientă, instanța urmând a evalua întrunirea cumulativă a condițiilor de aplicare a textului."

În acest context, Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat nu este întemeiat; nefiind îndeplinite, în cauză, cerințele legale pentru a se putea da eficiență art. 19 din Legea nr. 682/2002, se impune concluzia că principiul legalității pedepsei este respectat, pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile săvârșite fiind în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.