ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 450/2024
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 450/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 03 octombrie 2024
Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 08 august 2024, sub nr. x/2024, și susținută la termenul de dezbateri din 03 octombrie 2024, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția I penală, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei.
În argumentare, în esență, petentul a arătat, prioritar, că se află în calea ordinară de atac a apelului, declarat împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 13 ani 6 luni și 346 de zile și a apreciat că se impune o expunere cronologică a modului în care a decurs procedura în fața instanței de control judiciar din care rezultă faptul că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel București a fost afectată.
Sub acest aspect, petentul a reclamat, în concret, conduita președintelui completului de judecată, doamna magistrat B., de la termenul de judecată din data de 09.10.2023, când a depus o serie de cereri și excepții pentru a fi dezbătute, precum și împrejurarea că i-a fost respinsă cererea de a i se comunica o copie după notele grefierului de ședință și înregistrarea audio a ședinței de judecată.
În ceea ce privește termenul de judecată din data de 05.02.2024, petentul a criticat faptul că a fost schimbată componența completului de judecată, președinte al completului fiind domnul judecător C., precum și faptul că, ulterior dezbaterilor ce au avut loc în data de 05.02.2024, a formulat cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public, curtea rămânând în pronunțare asupra cererii de recuzare.
Petentul a apreciat că încheierea pronunțată în data de 05.02.2024 privind soluționarea cererii de recuzare este lovită de nulitate, deoarece a fost judecată de un judecător care s-a abținut, iar președintele curții de apel nu a desemnat un complet de judecată care să soluționeze declarația de abținere formulată verbal de doamna judecător B., în ședința publică din 05.02.2024.
Ca atare, în opinia petentului, apare ca evident faptul că a fost încălcată procedura soluționării cererii de recuzare din 05.02.2024, iar Președintele Curții de Apel București dovedește că nu mai oferă garanții suficiente, datorită faptului că are legături ierarhice, pe de o parte, iar pe de altă parte, este vorba de complete de judecată colegiale, iar aceste "fapte" sunt de natură să pună la îndoială atât imparțialitatea judecătorilor, cât și a Președintelui Curții de Apel București.
S-a mai arătat că, la data de 08.05.2024, Inspecția Judiciară a dispus începerea cercetării disciplinare prealabile față de doamna judecător B. (nr. lucrare: 24-266/al), context în care magistratul a formulat, la data de 22.05.2024, o declarație de abținere de la soluționarea cauzei penale nr. x/2021, aflată pe rolul Curții de Apel București, dar, în opinia petentului, în mod greșit nu a formulat declarație de abținere și de la soluționarea cauzei penale nr. x/2024 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 652/A/27.05.2024.
Petentul a apreciat că, în aceste condiții, Președintele Curții de Apel București avea obligația din oficiu să dispună desemnarea unui complet care să analizeze abținerea și cu privire la cauza nr. x/2024.
În ceea ce privește declarația de abținere formulată de doamna judecător B., petentul a apreciat că în mod greșit a fost desemnat domnul judecător C. (de Președintele Curții de Apel București) să facă parte din completul care soluționează incidentul procedural, din moment ce cercetarea disciplinară are ca obiect ședința publică din 05.02.2024 în care completul de judecată a fost compus din domnii judecători C. și B..
Petentul a mai reclamat că, la data de 27.05.2024, instanța a respins cererea de înlocuire a apărătorului desemnat din oficiu, în condițiile în care și-a exprimat nemulțumirea față de prestația juridică a avocatului.
Totodată, petentul a arătat că, la data de 26.06.2024, având au loc dezbaterile în dosarul nr. x/2021, a formulat o cerere de recuzare a domnului judecător C., întrucât s-a mai pronunțat pe cererea de probe, și a criticat modul de constituire a completului de judecată care a soluționat cererea de recuzare, prin înlocuirea magistratului recuzat cu un alt judecător, constituindu-se, practic, un complet colegial, cu legături ierarhice și de colegialitate, procedură de natură să ridice suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel București.
Mai mult, petentul a apreciat că judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei nu vor manifesta imparțialitate, context în care nu va avea parte de un proces echitabil, întrucât aceștia ar putea fi influențați de dorința de a solidariza sau de a reacționa în mod părtinitor față de situația colegei lor, doamna judecător B., cercetată disciplinar de Inspecția Judiciară.
De altfel, în opinia petentului, aspectele de părtinire și colegialitate se mai pot observa și din refuzul Curții de Apel București de a-i comunica dacă doamna judecător D. și judecătorii din compunerea completului S1 C11 au depus jurământul cu ocazia numirii în funcția de judecător.
Sintetizând, petentul a apreciat că se impune strămutarea cauzei la o altă curte de apel pentru judecarea apelurilor declarate în cauză datorită următoarelor aspecte:
- Inspecția Judiciară a început cercetarea prealabilă a doamnei judecător B.;
- Președintele Curții de Apel București nu a desemnat un complet pentru soluționarea declarației de abținere, formulată oral în data de 05.02.2024;
- domnul judecător C., în calitate de președinte, a soluționat singur cererea de recuzare a procurorului de ședință, cu toate că încheierea poartă numele celor doi membri ai completului (magistrații C. și B.);
- Președintele Curții de Apel București avea obligația să desemneze un alt judecător în locul doamnei judecător B. și în cauza nr. x/2024 aflată pe rolul Curții de Apel București;
- refuzul Curții de Apel București de a constata încălcarea obligației de diligentă din partea avocatului din oficiu;
- judecarea cererii de recuzare a fost soluționată de un alt complet de judecată din care a făcut parte și doamna judecător E., care are o legătură ierarhică și de colegialitate cu magistratul C., care are calitatea de președinte în compunerea completului desemnat să judece apelul în cauza nr. x/2021;
- refuzul Curții de Apel București de a comunica dacă anumiți judecători au depus jurământul lasă loc de interpretări de natură să ridice semne de întrebarea cu privire la imparțialitatea unor judecători din cadrul Curții de Apel București.
În susținerea cererii de strămutare, petentul a invocat jurisprudență națională și europeană și a invocat, în drept, art. 71 și art. 72 din C. proc. pen.
Prin informațiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 04.02.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, secția de Combatere a Traficului de Droguri, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului A., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deținere ilegală de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și deținere ilegală de droguri de risc și de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală la data de 05.02.2020 sub nr. x/2020.
Ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 437/08.04.2021 privindu-l pe coinculpatul F., instanța de judecată a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul A., fiind format dosarul nr. x/2021.
Prin sentința penală nr. 1482/28.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, printre altele, Tribunalul București, secția I penală l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă principală de 13 ani 6 luni și 346 de zile închisoare, și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 și art. 43 alin. (5) din C. pen., cu reținerea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., și două infracțiuni de deținere fără drept de droguri de risc și de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 și 43 alin. (5) din C. pen., cu reținerea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., comise în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 804/17.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 685/A/03.06.2022, și în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 201/2013 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2821/23.09.2013 a instanței supreme.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală sub nr. x/2021, la data de 26.01.2024.
La termenul de judecată din data de 20.02.2023, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. și s-a acordat termen pentru angajare apărător și pregătirea apărării.
La termenul din data de 20.03.2023, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. și s-a încuviințat pentru apelantul inculpat A. un ultim termen de grefa pentru a putea consulta dosarul, în vederea pregătirii apărării, sens în care s-a dispus emiterea unei adrese către locul de deținere pentru prezentarea acestuia la sediul instanței, la data de 30.03.2023, ora 10:00, precum și comunicarea prezentei încheieri.
La termenul din data de 15.05.2023, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. și s-a încuviințat cererea de amânare formulată de către apelantul inculpat A..
La termenul din 12.06.2023, s-a amânat pronunțarea asupra cererilor și excepțiilor formulate de către apelantul inculpat, la data de 04.07.2023, când având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea la data de 10.07.2023.
Prin încheierea pronunțată la data de 10.07.2023, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (4) lit. a) și b) din C. proc. pen., s-au respins cererile de probatorii formulate de apelantul inculpat A..
Totodată, s-au respins și următoarele cereri formulate de apelantul inculpat A.:
- în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate în cuprinsul acestora;
- în temeiul art. 475 din C. proc. pen., ca inadmisibile, cererile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea unei chestiuni de drept.
La termenul din data de 10.08.2023, s-a dispus efectuarea unei adrese către A.N.P. cu solicitarea de a întreprinde demersurile necesare în vederea transferării apelantului inculpat într-un penitenciar aflat în raza de circumscripție a municipiului București, având în vedere faptul că acesta are calitatea de apelant în dosarul nr. x/2021, cu termen de judecată acordat la data de 11.09.2023, precum și solicitarea expresă a acestuia de a fi prezent personal în sala de judecată și s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A..
La termenul din data de 11.09.2023, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. și s-a acordat termen pentru dezbateri la data de 09.10.2023.
La data de 12.09.2023, inculpatul A. a formulat cerere de recurs împotriva încheieri din data de 10.07.2023.
La data de 15.09.2023 a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiței în vederea soluționării căi de atac.
La termenul din data de 09.10.2023, s-a revenit cu adresă către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în sensul menționat în considerentele încheierii.
La data de 06.11.2023, s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. și s-a acordat termen pentru desfășurarea dezbaterilor la data de 04.12.2023.
La termenul din data de 04.12.2023, s-a fixat termen intermediar la data de 22.12.2023, pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de apelantul inculpat A..
La termenul din data de 22.01.2024, s-a încuviințat cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către apelantul inculpat A., pe motive medicale.
La data de 05.02.2024, inculpatul a formulat cerere de recuzare a procurorului de ședință și cauza a fost amânată, rămânând în pronunțare asupra cererii de recuzare a procurorului de ședința.
Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2024, în temeiul art. 70 alin. (8) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a procurorului de ședință, formulată de apelantul inculpat A..
La termenul din data de 04.03.2024, s-a dispus emiterea unei adrese către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în sensul menționat în considerentele prezentei încheieri.
La termenul din data de 01.04.2024, în vederea respectării principiului continuității completului de judecată, s-a dispus amânarea judecării cauzei, astfel că s-a menținut măsura controlului judiciar până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
La termenul din data de 29.04.2024, având în vedere cererea formulată de către apelantul inculpat A., s-a dispus amânarea judecării cauzei.
La termenul din data de 13.05.2024, față de lipsa de procedură cu apelantul inculpat A., arestat și neadus de la locul de deținere, s-a dispus amânarea judecării cauzei.
La data de 22.05.2024, doamna judecător B. a formulat declarație de abținere de la soluționarea cauzei penale nr. x/2021, motivat de faptul că apelantul inculpat A. a sesizat Inspecția Judiciară susținând că, în ședința de judecată de la data de 5 februarie 2024, a dezinformat președintele completului, a dat dovadă de părtinire solicitând respingerea unor excepții despre care nu avea un minim de cunoștințe, a subminat autoritatea președintelui de complet și a perturbat solemnitatea ședinței de judecată.
A mai arătat doamna judecător că, la data de 22 mai 2024, Inspecția Judiciară i-a comunicat rezoluția de începere a cercetării disciplinare, urmare a sesizării făcute de apelantul inculpatul A..
Prin încheierea pronunțată la data de 22.05.2024, în baza art. 68 din C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a admis declarația de abținere.
La termenul din data de 27.05.2024, s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A., până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
În temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea avocatului din oficiu al inculpatului de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.
La termenul din data de 10.06.2024, având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare a apelantului inculpat din motive medicale, potrivit adeverinței medicale înaintate la dosar de către Penitenciarul Ploiești, s-a amânat judecarea cauzei la data de 26.06.2024, când s-a amânat pronunțarea asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate de către apelantul inculpat și a fost înaintat dosarul Președintelui secției I penale a Curții de Apel București, în vederea desemnării completului competent să soluționeze cererea de recuzare a președintelui de complet, formulată de către apelantul inculpat A..
La termenul de judecată din data de 26.06.2024, când curtea a acordat cuvântul pe cererea de probe formulată de apelantul inculpat A., prin avocatul din oficiu, înregistrată la data de 10 iunie 2024, acesta a formulat, oral, cerere de recuzare a președintelui completului de judecată -judecător C., care a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 68 din C. proc. pen.
La termenul din data de 27.06.2024, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (republicată), s-a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., ridicată de inculpatul A., iar în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (republicată), s-au respins celelalte cereri de sesizare a Curții Constituționale formulate de același inculpat, ca inadmisibile.
La termenul din data de 05.08.2024, pentru a da posibilitatea apelantului inculpat să fie prezentat personal în fața curții în vederea discutării cererilor de probatorii, de schimbare a încadrării juridice, de studiere dosar sau a altor cereri privind fondul cauzei, s-a încuviințat cererea de amânare a cauzei și s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A., până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
În temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea avocatului din oficiu al inculpatului de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.
La termenul din data de 06.08.2024, apelantul inculpat A. a formulat oral cerere de recuzare a doamnei judecător E..
Prin încheierea pronunțată la data de 06.08.2024 a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător E..
Prin încheierea de ședință din data de 06.08.2024 s-a stabilit pronunțarea la data de 03.09.2024.
Verificând motivele invocate, Curtea de Apel București a apreciat că, în cauză, nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât, în opinia acestei instanțe, nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.
Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.
Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).
Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).
Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.
În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.
Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se reține că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea judecătorilor de la instanța pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2021 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, nefiind invocate și nici identificate date ori informații apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toți magistrații Curții de Apel București a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanță independentă și imparțială.
Astfel, se reține că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reprezintă nemulțumiri exprimate de petent cu privire la modalitatea de soluționare în apel a cauzei penale în care a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă rezultantă principală de 13 ani 6 luni și 346 de zile închisoare, în regim de detenție, precum și critici referitoare la modalitatea în care au fost soluționate atât declarațiile de abținere a judecătorilor implicați în soluționarea cauzei, cât și cererile de recuzare a acestora, alături de cererea de recuzare a procurorului de ședință.
Or, argumentele prezentate vizează în mod evident o pretinsă conduită a membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei petentului în apel, nicidecum întreg corpul magistraților din cadrul Curții de Apel București.
De altfel, o parte a susținerilor petentului au fost analizate urmare a cererilor de recuzare formulate de acesta ori a declarației de abținere formulată de către doamna judecător B., care a și fost admisă.
Ca atare, reiterarea suspiciunilor petentului cu privire la o pretinsă lipsă de imparțialitate a judecătorilor pe calea unei cereri de strămutare constituie în fapt o cale de atac deghizată împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de recuzare/declarațiile de abținere, și, mai mult, chiar împotriva încheierii prin care a fost admisă declarația de abținere formulată de doamna judecător B. și nu poate fundamenta strămutarea pricinii, aceste soluții neputând fi cenzurate în actuala procedură nici măcar în mod indirect.
În plus, nici împrejurarea că cererile de recuzare formulate succesiv au fost respinse nu poate conduce la concluzia că în cauză există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată, întrucât simpla afirmație a petentului în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective nu poate fundamenta nici în aparență o încălcare a atributului imparțialității.
Deopotrivă, faptul că petentul a formulat plângere penală împotriva unui magistrat judecător din cadrul Curții de Apel București coroborat cu relațiile de colegialitate bazate pe calitatea de magistrat în aceeași instanță nu sunt de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul acestei instanțe, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și împrejurările cauzei.
De altfel, se constată că aceste aspecte invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmații care nu pot fi verificate și care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.
Dincolo de lipsa de consistență a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curții de Apel București, nici simpla împrejurare că această instanță a respins cererea de recuzare a procurorului de ședință nu prezintă relevanță și nu poate fi reținută nici măcar aparent o lipsă de obiectivitate, din moment ce nu a fost antamată imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel București.
În consecință, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la o pretinsă părtinire a judecătorilor Curții de Apel București.
Înalta Curte reține că strămutarea constituie un remediu pentru situațiile în care împrejurări obiective, strict prevăzute de lege, impun derogări de la normele generale de competență teritorială, nicidecum un mijloc de cenzurare a soluțiilor date incidentelor procedurale grefate pe pretinsa incompatibilitate a anumitor magistrați.
În concret, faptele și împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei țin de asigurarea condițiilor privind desfășurarea normală a procesului penal, condiție ce vizează și interesează toate părțile din proces, independent de calitatea lor procesuală.
Se reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)
Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
Ca urmare, în lipsa unor informații verificabile vizând pretinsa afectare a obiectivității tuturor judecătorilor Curții de Apel București, aspectele punctuale invocate de petent nu susțin în mod rezonabil o suspiciune cu privire la imparțialitatea acestora.
Pe cale de consecință, în contextul informațiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția I penală.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2024.