ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2025

Ședința publică din data de 04 iunie 2025

Asupra cererii de strămutare;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 29 aprilie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe motiv că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată.

În motivarea cererii, a arătat, în esență, că nu beneficiază de un proces echitabil, întrucât judecătorii care instrumentează prezenta cauză, anterior au soluționat mai multe contestații ale acestuia. Totodată, a menționat că i-au fost respinse cereri de probatorii, nu i-a fost respectat dreptul la apărare și nu i-a fost acordat ultimul cuvânt.

Având în vedere aceste aspecte, petentul a arătat că a formulat și o plângere împotriva dom­nilor judecători, pe care a adresat-o Inspecției Judiciare și Consiliului Superior al Magistraturii.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1 din 10.01.2025, pronunțată de Tribunalul Bu­curești, secția I Penală în dosarul nr. x/2023.

În informațiile solicitate potrivit art. 73 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel București se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare se solicită, apreciindu-se că motivele nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 72 și urm. din C. proc. pen.

De asemenea, s-a considerat că nu se pot reține elemente de natură să con­ducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivitătii generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echi­tabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât s-a apreciat că nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

În speță, se constată că petentul A. a formulat cererea de strămutare a judecării cauzei la o altă instanță egală în grad, întrucât există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel București, investiți cu soluționarea dosarului (apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1 din 10.01.2025, pronunțată de Tribunalul Bu­curești, secția I Penală în dosarul nr. x/2023) a cărui strămutare se solicită este afectată în raport de natura pricinii, calitatea părților, fiind nemulțumit că nu va avea parte de o soluționare obiectivă și echidistantă a cauzei având în vedere că judecătorii care instrumentează cauza (apelul) i-au judecat mai multe contestații, au fost respinse cereri de probatorii, nu i-a fost respectat dreptul la apărare și nu i-a fost acordat ultimul cuvânt, motiv pentru care a formulat o plângere împotriva acestora la Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii.

Drept urmare, solicită strămutarea judecării cauzei la o altă instanță egală în grad în vederea respectarii dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 CEDO

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că dreptul la un proces corect, imparțialitatea judecătorilor și a instanței de judecată sunt esențiale pentru realizarea actului de justiție. Imparțialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul unui proces. În acest sens, aparențele prezintă o anumită importanță având în vedere încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică și, în primul rând, acuzatului în cazul unui proces penal.

Analizând în ansamblu, în aceste coordonate generale, motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petentul A., în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., simpla nemulțumire cu privire la completul de judecată investit cu soluționarea apelului formulat împotriva sentinței prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 5 luni închisoare - nu generează o suspiciune cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor, fiind necesar să fie coroborată cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității judecătorilor investiți a soluționa cauza a cărei strămutare se solicită.

Mai mult, se apreciază că motivele învederate în cererea de strămutare formulată de petentul A. nu au aptitudinea de a genera, în optica unui observator obiectiv și informat, o aparență de parțialitate în cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală sub nr. x/2023 care sa privească întregul colectiv de judecători ai instanței.

Așadar, se constată că motivele invocate, nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de stră­mutare enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile pre­văzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate și neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părților și lipsind, toto­dată, orice indiciu cu privire la o potențială tulburare a ordinii publice.

Totodată, toți judecătorii sunt obligați prin prevederile Codului deontologic să decidă în mod obiectiv și liberi de orice influențe asupra cauzelor repartizate, or, aceștia nu pot deroga de la această obligație profesională decât în cazurile expres și limitative prevăzute de lege.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În contextul celor expuse, nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei îndoieli asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curții de Apel București nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, suspiciunea exprimată de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor curții de apel se referă, nemulțumirile petentului nu sunt confirmate de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Așadar, Înalta Curte reține că în lipsa unor alte argumente temeinice și solide, modul de instrumentare sau de soluționare a unei cauze nu poate constitui motiv de strămutare a unei cauze, acestea putând fi analizate, în limitele legii, cu ocazia declarării unor căi ordinare sau extraordinare de atac, remedii procesuale garantate prin dispozițiile art. 129 din Constituția României.

În consecință, simpla afirmație privind imparțialitatea magistraților nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă fără a exista fapte sau împrejurări care să constituie dovezi ale afectării imparțialității judecătorilor curții de apel.

În realitate, argumentele formulate în susținerea solicitării de strămutare a pricinii au legătură cu nemulțumirea petentului A. generată de modul de desfășurare a procesului, fiind criticate dispozițiile instanței și derularea procesului, pe care petentul le contestă, aspecte care însă nu constituie temeiuri apte a justifica strămutarea pricinii.

Or, argumentele invocate prin cererea de strămutare de față relativ la dispozițiile instanței asupra cererilor de probatorii formulate în cauză de către petent și la modalitatea de desfășurare a procesului penal, nu pot avea drept consecință strămutarea judecării cauzei în lipsa unor elemente concrete care să dovedească lipsa de imparțialitate a judecătorilor instanței pe rolul căreia se află dosarul a cărui strămutare se solicită.

Astfel, nemulțumirea petentului A. referitoare la dispozițiile instanței de apel nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, informații obiective care însă nu fost identificate în speță în acest sens, astfel cum reiese și din cuprinsul informațiilor transmise la dosar.

Ca atare, Înalta Curte constată că toate aspectele invocate de petent prin cererea de strămutare de față privind desfășurarea procesului penal sau trimiterile referitoare la respingerea cererilor de probe, nu constituie motive de strămutare și nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel București.

În concluzie, având în vedere că argumentele invocate de petentul A. nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorilor instanței ori să evidențieze elemente obiective pentru a considera că prin judecarea dosarului nr. x/2023 la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și totodată, având în vedere informațiile furnizate de către Curtea de Apel București, se apreciază că este nejustificată cererea petentului.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.