ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 275/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 30.05.2025, sub numărul x/2025, petentul A. a solicitat, în temeiul art. 71 din C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la o altă instanță egală în grad.

În acest sens, a susținut că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel București este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților, ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

S-au invocat ca și motive ale cererii de strămutare, refuzul repetat de comunicare a numelui judecătorului cauzei; existența unui istoric sistematic de respingere a plângerilor similare; lipsa de transparență privind plângerea disciplinară; gravitatea suplimentară a contextului dată de refuzul comunicării numărului de înregistrare al cauzei de către curtea de apel; faptul că dosarul a cărei strămutare se cere are o implicație majoră asupra încrederii în actul de justiție; atitudinea procurorului de ședință; fixarea termenului de judecată fără citarea intimaților; întreruperea petentului în cursul ședinței de judecată din data de 03 iunie 2025, limitând dreptul la exprimare.

Sintetizând, petentul a solicitat dispunerea strămutării cauzei de la Curtea de Apel București la o altă curte de apel pentru asigurarea garanțiilor specifice dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.

Conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) Când Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui curții de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Potrivit textului de lege mai sus menționat au fost solicitate informații de la Curtea de apel București.

La data de 06.06.2025, Curtea de Apel București a transmis informațiile solicitate, în cuprinsul cărora a fost prezentat obiectul cauzei a cărei strămutare se solicită, respectiv plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 321/158/P/2024, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin ordonanța nr. 81/II-2/2025, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a arătat că această cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub numărul x/2025, fiind repartizată în sistem informatizat, cu respectarea principiului repartizării aleatorii a cauzei, completului de judecată S2 C7 C. pen.

În cuprinsul referatului întocmit de Curtea de Apel București s-a menționat că petentul a criticat soluția pronunțată, respectiv lipsa unei anchete efective, fiind ignorate aspecte esențiale și probele administrate.

S-a reținut faptul că, prin cererea de strămutare, petentul a invocat existența suspiciunii rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

Petentul a mai menționat și faptul că i-au fost respinse, în mod constant și fără o analiză reală asupra fondului, plângerile formulate de acesta la Inspecția Judiciară. A mai subliniat și faptul că parchetul a refuzat să-i înregistreze plângerea și să-i comunice numărul de dosar penal timp de 8 luni, ca, în final să dispună o soluție de clasare.

De asemenea, s-a reținut că petentul a învederat că, în practica instanțelor naționale, au fost admise cereri de strămutare în cauzele în care a fost dovedită existența unor relații tensionate. În susținere a ivocat dispozițiile art. 6 CEDO.

Curtea a considerat că motivele invocate de petent nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare, nefiind invocate și neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei.

Totodată, s-a constatat că motivele invocate de petent au mai făcut obiectul unor cereri de recuzare anterioare formulate de către acesta, cereri care au fost respinse.

În ceea ce privește calitatea părților, Curtea a reținut că nu este de natură să afecteze premisele înfăptuirii acului de justiție, neexistând elemente care să releve exercitarea vreunei presiuni asupra magistraților învestiți cu soluționarea cauzei.

Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, Curtea a constatat lipsa oricărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În concluzie, s-a arătat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar.

La nivel teoretic, se notează că suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.

Distinct, suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite față de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.

Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate colectivă, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Analizând, în aceste coordonate de principiu, motivele invocate de petent, Înalta Curte constată că acestea nu au natura împrejurărilor reglementate de dispozițiile art. 71 din C. proc. pen., care să genereze o suspiciune colectivă de natura celei menționate anterior, specifică unei cereri de strămutare.

Astfel, ceea ce privește precizarea petentului referitoare la existența unui istoric sistematic de respingere a plângerilor similare, aceasta reprezintă, în realitate, nemulțumirea sa față de soluțiile anterioare pronunțate în cauze penale similare și nu pot justifica, în mod obiectiv, admiterea cererii de strămutare.

Aspectul evocat de petent privind eventuala lipsa de transparență în legătură cu plângerile formulate la Inspecția Judiciară nu este de natură a genera o suspiciune colectivă de lipsă a imparțialității întregului corp de magistrați și nu poate justifica îndoielile pe care le are petentul cu privire soluționarea cauzei

De asemenea, criticile petentului referitoare la eventualul refuz de comunicare a numărului de înregistrare al cauzei de către curtea de apel și atitudinea procurorului de ședință, chiar dacă ar viza situații reale, nu se încadrează motivelor prevăzute de art. 71 din C. proc. pen.

Deopotrivă, nemulțumirile petentului cu privirea la fixarea termenului de judecată fără citarea intimaților ori limitarea cuvântului său în cursul ședinței de judecată, nu constituie motive temeinice de strămutare și nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței.

În consecință, motivele învederate nu conduc la dovedirea cerințelor legale care să fundamenteze strămutarea, petentul invocând aspecte care nu atrag aplicabilitatea dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen.

În contextul celor expuse, nu se pot reține elemente de natură care să conducă la existența vreunei îndoieli asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor de la nivelul Curții de Apel București, în sensul că nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil la nivelul acestei instanțe, nemulțumirile petentului nefiind confirmate de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Pe cale de consecință, în lipsa unor elemente concrete care să confirme bănuielile și temerile petentului, împrejurările invocate de acesta, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii, nu pot conduce la admiterea prezentei cereri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de București, secția a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2025.