ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 480/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 71 C. proc. pen., invocând că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

În esență, petentul susține că, i-au fost stabilite cu rea-credință cheltuieli de judecată, pentru fiecare cerere de recuzare formulată, apreciind că, în cauza a cărei strămutare o solicită, s-a dat dovadă de lipsă gravă de imparțialitate, întrucât actele de procedură din dosar nu sunt întocmite corect, acestea fiind nule.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel București.

Din informarea transmisă de Curtea de Apel București reiese că obiectul dosarului nr. x/2021 îl constituie apelurile declarate de inculpatul A., persoana vătămată B. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva sentinței penale nr. 1053 din 7.12.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.

Față de motivele invocate în legătură cu dosarul nr. x/2021, precum și rezultatul verificărilor efectuate, Curtea de Apel București a precizat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității judecătorilor instanței, dosarul fiind, de altfel, soluționat prin achitarea inculpatului ca urmare a lipsei discernământului.

Totodată, la dosar au fost depuse și dovezile de comunicare potrivit dispozițiilor art. 73 C. proc. pen.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de strămutare este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o curte de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și imparțialității judecătorilor unei instanțe.

Trecerea unei cauze de la instanța sesizată la o altă instanță egală în grad, reprezintă o măsură menită să asigure buna desfășurare a procesului, în situația în care nu există garanții de imparțialitate cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea acestora și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, petentul și-a întemeiat cererea, în esență, pe împrejurarea că actele de procedură întocmite în cauză nu ar fi corecte, criticând, totodată, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată și cuantumul acestora.

În urma analizării aspectelor invocate de petent drept temeiuri ale cererii de strămutare a dosarului nr. x/2021, Înalta Curte nu identifică elemente concrete de natură să conducă la existența vreunei îndoieli asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curții de Apel București nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil.

În acest sens, Înalta Curte amintește că prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M. Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016), Curtea Constituțională a României a stabilit că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

Totodată, reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina).

Așadar, simpla susținere că instanța nu poate da dovadă de imparțialitate, în absența unor elemente concrete, nu generează, în mod automat, concluzia unei conduite subiective a magistraților învestiți cu soluționarea cauzei și, implicit, concluzia afectării imparțialității judecătorilor instanței.

Ca atare, afirmațiile petentului nu au aptitudinea de a pune în discuție imparțialitatea judecătorilor instanței, în lipsa unor elemente obiective, verificabile, care să genereze suspiciuni temeinice referitoare la o eventuală influență exercitată asupra acestora și să justifice strămutarea cauzei la o altă instanță.

Supoziția că anumite împrejurări preexistente, ce țin de modalitatea în care judecătorul soluționează cererile formulate în cauză, pot determina o judecată părtinitoare a cauzei, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă justificată obiectiv, aceasta din urmă trebuind să se bazeze pe fapte sau împrejurări verificabile, de natură a crea unui observator neutru suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor unei instanțe este afectată, situație care nu se regăsește în cauză.

Prin urmare, măsurile dispuse de completul de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, nu constituie, doar prin ele însele, un indiciu al lipsei de imparțialitate a judecătorilor învestiți ori a celorlalți judecători din cadrul instanței. Magistrații care formează completul de judecată examinează justețea aspectelor sesizate prin prisma elementelor probatorii aflate la dosarul fiecărei cauze, evaluate individual, având obligația de a-și îndeplini atribuțiile în strictă conformitate cu legea aplicabilă speței și fără părtinire.

Pe de altă parte, Înalta Curte învederează că, în prezenta procedură, instanța poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului ori a soluțiilor dispuse de judecătorii instanței inferioare.

Concluzionând, în contextul celor expuse, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel București, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cererea petentului nefiind justificată.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 de RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2024.