ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 28.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalul Călărași, secția penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 03.04.2018, au fost respinse cererile de achitare și de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul A., prin apărător și s-a dispus înlăturarea, din încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, a dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., zis B. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că infracțiunea pedepsită în cauză este concurentă cu infracțiunile concurente comise de către inculpatul A., zis B. și pedepsite prin sentința penală nr. 176 din 20.09.2016 a Judecătoriei Oltenița, definitivă la 25.04.2017 prin decizia penală nr. 628/A/2017 a secției a II-a penale a Curții de Apel București, care au fost descontopite și repuse în individualitatea lor și cu infracțiunea comisă de către același inculpat și pedepsită prin sentința penală nr. 108 din 01.06.2016, definitivă prin neapelare la 14.06.2016, care a fost repusă în individualitatea ei.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei pronunțate în cauză cu pedepsele de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 108 din 01.06.2016, definitivă prin neapelare la data de 14.06.2016, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare și de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 176/20.09.2016 a Judecătoriei Oltenița, definitivă la data de 25.04.2017 prin decizia penală nr. 628/A/2017 a secției a II-a penale a Curții de Apel București, dar și a pedepsei complementare prev. de art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru fiecare dintre cele 3 infracțiuni, inculpatului A. aplicându-i-se spre executare pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., dar și pedeapsa complementară prev. de art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru fiecare dintre cele 3 infracțiuni anterior menționate.

S-a constatat că infracțiunea pedepsită prin sentință a fost comisă în stare de recidivă în raport de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pronunțată împotriva inculpatului A., zis B., prin sentința penală nr. 405 din 11.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 616 din 18.03.2011 a secției I penale a Curții de Apel București.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 243 zile din pedeapsa închisorii de 2 ani și, în baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pedeapsa pronunțată prin sentință, de 5 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la restul neexecutat de 243 zile, inculpatul A., zis B., având de executat, în total, 5 ani și 8 luni și 243 zile închisoare, cu executare în regim de detenție și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., rap. la art. 67 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză și, potrivit art. 72 C. pen. și art. 403 alin. (2) C. proc. pen., a fost computată prevenția acestuia, respectiv reținerea de la 25.02.2016 la 26.02.2016 și arestarea preventivă, de la 25.04.2017 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 227 din 25.04.2017, emis de către Judecătoria Oltenița potrivit dispozițiilor deciziei penale nr. 628/A/2017 a secției a II-a penale a Curții de Apel București și s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.I., în sensul celor dispuse sentință, de la rămânerea definitivă a acesteia.

S-a luat act că partea vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 320 din Legea nr. 95/2006 republicată, cu ref. la art. 19 - 20 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (3) teza I și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Pantelimon" București și a fost obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 72,73 RON, cu titlu de cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei C., plus dobânzile legale aferente acestei sume, calculate la momentul achitării debitului.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, la rămânerea definitivă a sentinței.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul A., parchetul criticând-o pentru greșita înlăturare a agravantei prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen. și aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare, iar inculpatul pentru greșita condamnare și, în subsidiar, greșita încadrare juridică a faptei.

În motivarea scrisă a apelului, Parchetul a arătat că probatoriul administrat a confirmat faptul că suspecții D., E., F. și G., chiar dacă nu au fost complici la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, au participat la oprirea și blocarea în trafic a persoanei vătămate, fiind întrunită astfel cerința săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună. A fost subliniat faptul că legiuitorul nu condiționează săvârșirea infracțiunii de către trei sau mai multe persoane, ci săvârșirea faptei împreună cu autorul, respectiv în același timp și aceleași împrejurări.

A doua critică a Parchetului a vizat greșita reținere a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., în condițiile în care inculpatul nu a depus vreun efort pentru diminuarea sau înlăturarea consecințelor infracțiunii, ci dimpotrivă, a negat însăși întâlnirea cu partea vătămată în ziua agresării acesteia din urmă.

În motivarea scrisă a apelului, inculpatul A., prin apărătorul ales, a arătat că încadrarea juridică corectă a faptei deduse judecății este cea de lovire sau alte violențe, față de modalitatea în care este descrisă fapta, de intensitatea redusă, de concluziile raportului de expertiză medico-legală, toate acestea conducând la concluzia lipsei intenției de a ucide.

Pe fondul cauzei deduse judecății, inculpatul A. a invocat lipsa probelor care să confirme acuzarea, susținând că nu s-a aflat la fața locului în momentul acroșării autoturismelor, fiind la fermă la acel moment, fiind chemat ulterior întrucât era proprietarul unuia dintre autoturismele implicate. În acest sens, a relevat declarațiile contradictorii ale persoanei vătămate, care oferă o explicație pentru faptul că, inițial, l-a indicat pe inculpat drept autor al agresiunii, depozițiile martorilor D., E. și G., care nu îl plasează la locul faptei și procesul-verbal de cercetare la fața locului, în care nu se menționează prezența sa la locul faptei.

Prin decizia penală nr. 851/A din 6 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței penale nr. 20 din 28.02.2018, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. x/2017.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecându-se cauza:

Au fost înlăturate dispozițiile din sentința penală apelată referitoare la înlăturarea din încadrarea juridică a faptei deduse judecății a dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen. și, în consecință:

În baza art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunea pedepsită prin prezenta sentință este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 176 din 20.09.2016 a Judecătoriei Oltenița, definitivă la data de 25.04.2017, prin decizia penală nr. 628/A/2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, care a fost descontopită și au fost repuse în individualitatea lor (1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (3) lit. b) C. pen.) și prin sentința penală nr. 108 din 01.06.2016 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare la data de 14.06.2016 (1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen.).

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 108/01.06.2016 a Judecătoriei Oltenița, definitivă la data de 14.06.2016 și cu pedepsele de 1 an închisoare, de 1 an închisoare și de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 176 din 20.09.2016 a Judecătoriei Oltenița, definitivă la data de 25.04.2017, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an închisoare, 1 an închisoare,1 an închisoare și 2 ani închisoare), rezultând o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 104 alin. (2) teza I C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 243 zile din pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 405 din 11.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 616 din 18.03.2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, din care inculpatul a fost liberat condiționat la data de 24.07.2012, prin sentința penală nr. 1752 din 20.07.2012 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., s-a dispus adăugarea pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, de 6 ani și 8 luni închisoare, la restul neexecutat de 243 zile, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 6 ani, 8 luni și 243 zile închisoare.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 20 din 28.02.2018, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. x/2017.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 300 RON.

S-a dispus ca onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, av. H., în cuantum de 100 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A.

În motivele scrise pe care se fundamentează calea de atac și în susținerea orală a acestora a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere greșita încadrare juridică dată faptei și greșita reținere, de către instanța de apel, a circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen.

În argumentarea incidenței cazului de recurs în casație menționat, recurentul inculpat a arătat, în esență, că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din tentativă la infracțiunea de omor, în infracțiunea de lovire sau alte violențe (pentru care sunt prevăzute limite de pedeapsă mai reduse), cu înlăturarea circumstanței agravante a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 77 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 851/A din 6 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății.

Prin motivele scrise de recurs, susținute și oral de apărătorul recurentului inculpat, se realizează o analiză a probelor, tinzându-se practic către o schimbare a încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe (pentru care legea prevede limite de pedeapsă mai reduse), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație. Înalta Curte reține în acest sens că, în procedura recursului în casație, se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică și circumstanțele de fapt reținute, în mod definitiv, de instanța de apel.

Cât privește critica apărării vizând greșita reținere, de către instanța de apel, a circumstanței agravante a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 77 lit. a) C. pen., aceasta nu poate face obiectul analizei Înaltei Curți, în calea de atac a recursului în casație verificându-se doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanțele anterioare.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speță cazul de recurs în casație menționat, pedeapsa aplicată recurentului inculpat, prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 851/A din 6 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 851/A din 6 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 827 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2019.