ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 18.07.2016 a Tribunalului Călărași, între altele, a fost respinsă cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Călărași de schimbare de încadrare juridică, în baza art. 5 alin. (1) C. pen., a faptei săvârșite de inculpatul A. din art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.(2 fapte).

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(1969) și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani.

A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 569 din 04.06.2014 de Judecătoria Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 522/P din 11.09.2014 a Curții de Apel Constanța și modificată această pedeapsă astfel:

A fost descontopită pedeapsa de 2 ani închisoare în pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și 1 an închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 291 C. pen.(1969), pe care le-a repus în individualitatea lor.

A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1185 din 09.10.2012 de Judecătoria Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 1160 din 19.12.2012 a Curții de Apel Constanța și s-a modificat această pedeapsă astfel:

A fost descontopită pedeapsa de 2 ani închisoare în pedepsele de: 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, 2 ani închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, 4 luni închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 291 C. pen.(1969) și 3 luni închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 1841 C. pen.(1969), art. 184 alin. (3) C. pen.(1969), pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunea ce face obiectul hotărârii.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen.(1969), s-a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată, inculpatul A. având de executat în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.(1969), pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1lit. a) teza a II-a și lit. b) din același C. pen. o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen.(1969), s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.(1969) începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

A fost respinsă cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Călărași de schimbare de încadrare juridică, în baza art. 5 alin. (1) C. pen., a faptei săvârșite de inculpatul B. din art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în art. 211 alin. (1) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) și (2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.(1969) pe o durată de 3 ani.

A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 395 din 28.03.2012 de Judecătoria Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 915 din 28.09.2012 a Tribunalului Constanța și a fost repusă în individualitatea ei pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.(1969).

A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 792 din 15.07.2014 de Judecătoria Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 744/P/2014 din 07.11.2014 a Curții de Apel Constanța și a fost modifică această pedeapsă astfel:

A fost descontopită pedeapsa de 1 an închisoare în pedepsele de: 1 an închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și 1 an închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunea din hotărâre.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen.(1969), s-a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin hotărâre, inculpatul B. având de executat, în baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) din același cod, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.(1969) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen.(1969), s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

S-a dispus aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 pentru inculpații A. și B..

S-a luat act că părțile vătămate C. și D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 500 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, diferența reprezentând cheltuieli judiciare în faza camerei preliminare și faza de judecată, iar inculpatul B. la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 500 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, diferența reprezentând cheltuieli judiciare în faza camerei preliminare și faza de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. x/2010 din 10.11.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Călărași, înregistrat la Tribunalul Călărași sub nr. 2094/116/2015, au fost trimiși în judecată, între alții, inculpații A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și sprijinire a unui grup infracțional organizat și B. - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

Tribunalul Călărași a dispus disjungerea cauzei față de acești inculpați având în vedere că inculpatul E. a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 375 C. proc. pen. recunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, după disjungere, cauza nou formată fiind înregistrată sub nr. 346/116/2016.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile victimelor, cereri de asistență judiciară internațională, răspunsuri autorități judiciare, înscrisuri bancare, procesele-verbale de sancționare contravențională, instanța de fond a reținut că inculpatul F. zis "G." domiciliat în municipiul Călărași a inițiat, constituit, condus și coordonat începând cu anii 2000, mai multe grupuri infracționale organizate având drept scop exploatarea sexuală a tinerelor minore sau majore, atât în țară cât și în afara granițelor.

În data de 16.05.2005, acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv de procurori ai D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și proxenetism pentru că, în perioada 2000 - 2004, împreună cu alți patru inculpați, în baza unei înțelegeri bine stabilite, au constituit o grupare având drept scop, traficul de tinere minore și majore în vederea exploatării lor sexuale, sens în care au efectuat acte materiale de recrutare, racolare, cazare, găzduire și transportare prin constrângeri fizice și morale.

Instanțele naționale au dispus condamnarea definitivă a lui F. la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani închisoare, pedeapsă pe care a executat-o din 02.07.2004 până în 01.02.2008 când a fost liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 516 zile. După ieșirea din penitenciar, F. și-a reorganizat activitatea ilicit penală și a constituit un alt grup infracțional organizat împreună cu H., I., J., A., K. și L. având drept scop comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, atât în țară cât și în străinătate, respectiv în Italia, în orașul Salerno. Paralel cu activitățile desfășurate în străinătate atât personal, cât și prin intermediul membrilor grupării, F. a acționat și în țară, în special în municipiile Călărași și Constanța de unde, cu ajutorul unor persoane apropiate a recrutat tinere minore și majore cărora le-a înlesnit practicarea prostituției în diverse locații.

La sfârșitul lunii octombrie 2009, organele de poliție au fost sesizate prin plângere de o tânără în vârstă de 19 ani din municipiul Constanța numită M. cu privire la faptul că, în luna octombrie 2009, a fost exploatată sexual de F. pe raza municipiului Călărași, acesta obligând-o să practice prostituția.

Cauza a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Călărași, iar cercetările penale efectuate și probatoriile administrate au stabilit fără echivoc că F. împreună cu H., J., I., K., A., N., O., L., E. și B. au desfășurat în perioada de referință, toamna anului 2009 - vara anului 2010, activități concrete de recrutare, transportare, cazare și găzduire a victimelor, în scopul exploatării lor sexuale.

Ancheta penală cu privire la infracțiunile comise în afara teritoriului național de membrii grupării a fost efectuată în paralel cu autoritățile judiciare italiene, care au reușit surprinderea și arestarea preventivă a numiților H., J., I. și care, ulterior, au solicitat predarea inculpatului F. față de care emiseseră un mandat de arestare preventivă european, cererea fiindu-le admisă de către magistrații Curții de Apel București.

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călărași s-a dispus, în data de 14.06.2010, trimiterea în judecată doar a inculpatului F. zis "G." pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în sarcina acestuia reținându-se că, începând din toamna anului 2009, a inițiat, constituit, organizat și coordonat împreună cu H., I., J., A., K. și L., un grup infracțional având drept scop, exploatarea de tinere minore și majore atât în țară cât și în străinătate (Grecia și Italia) în vederea obținerii de foloase materiale.

Deoarece din motive obiective nu s-a reușit audierea învinuiților H., I., J. (înscrisurile atestând împrejurarea că aceștia se aflau arestați în Italia), dar nici a învinuiților K., A., N., O., L. și E. s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, aceeași soluție fiind adoptată și în ce-i privește pe numiții P., B., Q. și R., despre care existau indicii că l-ar fi sprijinit pe liderul grupării infracționale în activitățile concrete de recrutare a tinerelor femei.

Dat fiind că o parte dintre membrii marcanți ai grupării aflați pe teritoriul Italiei unde desfășurau din plin activitățile infracționale au fost arestați de autoritățile acestui stat pentru comiterea infracțiunilor ce făceau obiectul cauzei înregistrate ulterior la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călărași, organele judiciare italiene efectuând inclusiv cercetări față de liderul grupării F., față de care au procedat la emiterea unui mandat european de arestare, dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași a fost înaintat, pe calea unui transfer de procedură, autorităților italiene care au dispus sentințe penale definitive de condamnare față de F., J., H., I., reținându-se că aceștia, împreună cu alți cetățeni români - supuși, de asemenea, procedurilor judiciare - s-au asociat în mod stabil între ei pentru a comite o serie nedeterminată de infracțiuni de inducere, exploatare și înlesnire a prostituției unor fete românce minore, de asemenea de inducere, exploatare și înlesnire a prostituției a unor fete românce ce abia au împlinit vârsta majoră.

Toate infracțiunile reținute în sarcina membrilor grupării, s-a stabilit judiciar că au fost comise în forme agravante, inculpații folosind violențele și amenințările față de mai multe persoane.

In concret, în raport de aceste considerații preliminare, obiectul actului de inculpare în cauză îl constituie activitatea infracțională desfășurată de inculpații E., A. și B. în țară, respectiv în municipiile Călărași și Constanța, activitate ce s-a desfășurat în baza unor înțelegeri prealabile avute cu F. și care a constat în recrutarea, transportarea, cazarea, supravegherea și înlesnirea exploatării sexuale a unor tinere, minore sau majore pentru a obține astfel, foloase materiale ilicite.

I. În data de 30.11.2009, minora în vârstă de 15 ani C. a sesizat prin plângere penală autoritățile judiciare, învederând că a fost ridicată de pe stradă, din municipiul Constanța de un bărbat numit B. (identificat ulterior în persoana inculpatului B.), iar ulterior, transportată în municipiul Călărași de mai mulți bărbați printre care și un anume "S." (inculpatul A.) și vândută inculpatului F. zis "G."'cu suma de 800 de euro. În municipiul Călărași, victima minoră a fost găzduită într-un apartament ce-i aparținea lui A. și lăsată în grija unui alt bărbat (inculpatul E.), după ce în prealabil G. i-a comunicat că va trebui să practice prostituția în favoarea sa.

În declarația olografă pe care a scris-o în prezența mamei sale, minora C. a arătat că a început să se prostitueze pentru inculpatul B. din luna septembrie a anului 2009, când a locuit în casa acestuia din municipiul Constanța. La un moment dat, inculpatul B. i-a permis să plece la prietenul său, T., unde a conviețuit cu acesta, fără a se prostitua, până în data de 30.11.2009. În acea zi, dimineața, pe la orele 10:00, în timp ce se afla în zona magazinului "Tomis" din Constanța, a fost luată din stradă de inculpatul B. împotriva voinței sale, introdusă într-un autoturism și condusă la locuința acestuia, acolo unde, inculpatul, i-a comunicat că o va vinde unor bărbați. La puțin timp, la locuința lui B. au sosit patru bărbați care, după ce au discutat cu acesta, au luat-o împreună cu ei într-o mașină cu care s-au deplasat în municipiul Călărași; pe drum unul dintre aceștia pe care-l cunoaște sub numele de S. (inculpatul A., fratele vitreg al inculpatului F.) spunându-i că a cumpărat-o de la inculpatul B. cu suma de 800 de euro și că o va duce în Călărași. Ajunși în acest oraș, s-au întâlnit cu F. zis "G." într-un bar, împrejurare în care a fost întrebată de "G." cu privire la vârstă, aceasta spunându-i că este minoră, și cu privire la familia sa. Acesta i-a comunicat că se va prostitua pentru el la "Podul 4", local aflat în vecinătatea orașului, iar, la refuzul său, "G." i-a spus că o va lăsa să plece doar atunci când își va recupera banii pe care i-a investit în ea, făcând referire la suma de 800 de euro pe care i-a dat-o inculpatului B..

După această discuție a fost cazată într-un apartament din oraș, situat la etajul 2 într-un bloc unde a fost lăsată sub paza și supravegherea unui bărbat poreclit "U." ce a fost identificat în persoana inculpatului E.. Profitând de plecarea lui "G." și de faptul că inculpatul E. se afla într-o altă cameră, victima minoră a sesizat telefonic poliția prin serviciul unic de urgență 112, comunicând că este sechestrată într-un apartament, indicând totodată autorităților și adresa pe care a aflat-o de pe o factură V.. aflată în cameră.

La scurt timp la fața locului au sosit organele de poliție, împrejurare în care a declarat că ea este cea care i-a solicitat să intervină, polițiștii procedând la conducerea sa la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași.

În data de 19.05.2010, victimei i-au fost prezentate pentru recunoaștere fotografii ale persoanelor care au desfășurat activități de traficare a sa în scopul exploatării sexuale și a obținerii de beneficii materiale, aceasta indicându-i fără rezerve pe inculpații A. zis "S.", E., B. și pe F..

Din procesul-verbal întocmit în 30.11.2009 de către organele de poliție, a rezultat că, în jurul orelor 21:21, urmare a sesizării telefonice făcute de victimă prin serviciul unic de urgență 112, s-au deplasat la adresa indicată unde, în apartament, l-au identificat pe E. care, a afirmat că este singur și se află în vizită la un unchi de-al său, numit W.. În timpul legitimării, au observat în apartament o femeie care, prin semne le-a comunicat că ea este cea care i-a sesizat și care, în momentul în care a ieșit din locuință a fost împiedicată de inculpat să plece, acesta afirmând că-i este iubită. Concomitent, inculpatul E. a sunat o persoană necunoscută căreia i-a comunicat că a venit poliția și i-a solicitat ajutorul, după care a blocat ușa imobilului.

În procesul-verbal întocmit, organele de poliție au mai arătat că minora, în vârstă de 15 ani, identificată ca fiind C. le-a declarat că a fost adusă în aceeași zi în Călărași din Constanța, de unde a fost cumpărată de la un proxenet cu suma de 800 de euro, în Călărași urmând să fie obligată să se prostitueze în favoarea unui anume "G.".

Inculpatul E. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În cauză a fost identificat și audiat X., acesta fiind unul dintre bărbații care au procedat la transportarea victimei minore din Constanța în Călărași. Acesta a fost nesincer în declarații și a confirmat doar că a plecat cu inculpatul A. din Eforie în municipiul Constanța, au preluat minora în vârstă de 15 ani C., și-au continuat deplasarea în municipiul Călărași, iar aici el a plecat să se întâlnească cu fratele său, neputând da relații ulterioare cu privire la programul inculpatului A., al tinerei și al conducătorului auto. Despre tânără a afirmat că inculpatul A. i-a spus că i-ar fi iubită și a mai precizat că aceasta nu i-a mai însoțit pe drumul de întoarcere.

Martorul a mai declarat că nu cunoaște cu ce se ocupau B., F. și A. și a mai precizat că nu-și amintește să fi discutat cu "G." în noiembrie 2009 aspecte ce țineau de recrutarea, relocarea și cumpărarea unei tinere.

În perioada de referință, posturile telefonice ale lui F. erau înregistrate autorizat, iar procesele-verbale de redare ale convorbirilor telefonice au oferit discuții relevante din punct de vedere probator care au surprins momentele relocării victimei de la un traficant respectiv B. la altul, F. și momentele de panică generate de intervenția organelor de poliție.

În ziua de 30.11.2009, ora 12:00, acesta a fost sunat de A. zis "S." care i-a comunicat că-l va vizita împreună cu un "bagaj" (o fată), acesta cerându-i să dovedească maximă prudență în aducerea fetei. În aceeași zi, la ora 21:44 (după descinderea organelor de poliție), F. l-a sunat pe "S." și i-a spus că fata a fost luată de "hingheri", aceștia fiind anunțați chiar de către victimă, convorbirea fiind reluată după aproximativ 10 minute. În noua discuție, "G." i-a cerut imperativ fratelui său să-i ceară lui "B." să-i transmită fetei să nu spună nimic hingherilor, respectiv cine o protejează, a cui este.

Tot în legătură cu acest eveniment, F. a discutat, la 30.11.2009 în intervalul 22,08 - 22,35, cu o femeie (se pare R.) care a mers la locul intervenției organelor de poliție și i-a comunicat că "au fost trei mașini de hingheri" cate au luat-o pe fată. Convorbirea a continuat, femeia reproșându-i că a cumpărat fata care avea doar 14 - 15 ani, reacția lui F. fiind "M-am ars. Doamne". În continuare cei doi și-au exprimat reciproc nedumerirea în legătură cu intervenția rapidă a poliției care "a luat fata din prima zi", femeia cerându-i acestuia să plece de acasă respectiv "ieși cu mașina și dormi în ea. Pleacă de acasă! Orice ar fi".

În aceeași noapte, F. a fost contactat de B. care s-a arătat nemulțumit de atitudinea fetei, inculpatul spunându-i că, pentru vârsta de 17 ani pe care o are, fata este șireată, cei doi punând la cale o strategie pentru a afla în detaliu ce a declarat minora organelor de poliție, aspectele urmând a fi lămurite de Q., persoană care a avut o contribuție la traficarea victimei.

Tot lui R., în cursul nopții, F. i-a cerut să o contacteze pe victimă pentru a-i influența declarațiile, interceptările realizate în cauză fiind relevante.

Din procesul-verbal de redare aflat la dosarul cauzei rezultă fără echivoc că atât în cursul nopții cât și în ziua imediat următoare, F. a discutat pe această temă cu persoane ce nu au putut fi identificate, îngrijorarea lui în legătură cu depozițiile victimei fiind evidentă. La un moment dat un interlocutor i-a spus că "S. a greșit treaba", inculpatul replicând "Da măi Dar nu știe că am venit de la pușcărie. Vrea să mă duc iar pușcărie", în final fiind asigurat că victima nu va vorbi.

O altă tânără despre care s-a stabilit judiciar că a fost exploatată în țară, dar și în străinătate a fost minora în vârstă de 15 ani, D. zisă "Y.", care începând din luna martie 2010 a fost traficată în Italia (Napoli, Salerno), cât și în județul Constanța (Eforie, Costinești).

S-a reținut că, în luna martie 2010, minora a fost recrutată de F. pe care-l cunoștea de aproximativ un an, acesta propunându-i fără echivoc să meargă în Italia și să se prostitueze sub protecția sa, "la stradă", pentru că astfel va putea câștiga sume importante de bani. F. a abordat-o pe mama minorei pe care o cunoștea de mai mult timp și a determinat-o pe acesta să accepte să îi permită deplasarea fetei sale în Italia cu un om de încredere al său, inculpatul K., inducând-o în eroare că în Italia fiica sa va munci.

După semnarea înscrisului notarial, D. însoțită de inculpatul K., prietena acestuia, J. și L. zis "GG.", au plecat în Italia. Anterior deplasării, minora, a fost instruită de F., acesta sugerându-i să fie atentă pe stradă, iar, în situația în care va fi depistată de autoritățile italiene, să nu declare nimic despre el.

Din probe a rezultat că în Italia, Salerno, minora D. a practicat împreună cu alte tinere exploatate, printre care și Z., prostituția, pentru o scurtă perioadă de timp, întrucât la un moment dat, J. și inculpatul K., au avut probleme cu autoritățile și au fost nevoiți să părăsească Italia, luându-le cu ei pe D. și pe Z.

La aproximativ o săptămână de la revenirea în țară, minora D. a fost sunată de F. care i-a propus să-l însoțească în Constanța pentru a se prostitua împreună cu o altă fată pe care acesta o mai avea în Costinești, determinând-o să accepte promisiunea că banii obținuți vor fi împărțiți în cote egale.

În acest sens, pe la începutul lunii aprilie 2010, minora a plecat împreună cu F. în Eforie Sud și a fost cazată împreună cu o altă tânără traficată alături de care s-a prostituat.

Pe parcursul timpului, minora D. a avut mai multe conflicte cu "G.", fiind deseori agresată de acesta, momente care au culminat cu fuga sa în orașul Mangalia.

Pentru că victima îi aducea profituri materiale substanțiale, F. l-a angrenat în activitatea de recuperare a acesteia pe fratele său, inculpatul A., căruia i-a cerut să meargă în Mangalia și să o aducă de acolo pe minoră, uzând de toate posibilitățile.

Rechizitoriul a menționat că probatoriile cauzei au confirmat situația de fapt și conturează participația penală a inculpaților K. și A. în activitățile de exploatare a victimei.

Procesul-verbal de redare în formă scrisă a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate în perioada de referință (martie - aprilie 2010) a confirmat activitatea infracțională a inculpatului K. și a numiților J. și L. în activitatea de traficare a victimei D., infirmând astfel declarațiile lui K. zis "HH.".

Astfel, F. a discutat telefonic cu minora, mama acesteia dar și cu J., K. și L. zis "GG.", înregistrările arătând că s-a interesat permanent dacă au reușit să o treacă peste graniță, în Italia, ulterior, sunându-i în această țară și interesându-se de activitățile desfășurate.

Într-o convorbire avută în 26.03.2010 cu J. zis "AA.", "G." a fost informat că "HH." și "GG." (inculpații K. și L.) au fost prinși de gardă - aspecte relatate în declarație și de victimă - acesta, recomandându-le ca într-o astfel de situație, să vină înapoi în țară, lucru care s-a și întâmplat.

Că victima a fost exploatată în Italia, rezultă și dintr-o convorbire pe care aceasta a avut-o cu "G." în 01.04.2010 în care îi relata că dacă va fi depistată de polițiști, va proceda la fel ca în Italia în sensul că, va declara în fals doar vârsta, nu și identitatea, discuția fiind redată în procese verbale aflate la dosarul cauzei.

În faza de urmărire penală, inculpatul A. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Instanța a reținut că, în faza de cercetare judecătorească, inculpatul A. a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, relatând o altă situație de fapt; a susținut că în faza de urmărire penală a fost amenințat de un procuror de la D.I.I.C.O.T. să declare că fratele său și inculpatul B. sunt proxeneți, în realitate aceștia neavând astfel de preocupări. A recunoscut că, la solicitarea fratelui său F., a adus o fată la Călărași, pe care a lăsat-o la un bar din localitate. Această fată era prietena fratelui său și nu cunoștea nimic despre ea, respectiv despre vârsta și preocupările ei. În ceea ce îl privește pe inculpatul B., A. a arătat că îl cunoaște pe acesta din anul 2010 când a făcut un schimb de mașini cu el.

Inculpatul A. a solicitat, prin apărător, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că nu există probe cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa.

Inculpatul B., în faza de urmărire penală, a refuzat să dea declarații, prevalându-se de dreptul la tăcere, învederând că va da declarații după ce va lua la cunoștință de probele administrate în cauză, respectiv va studia dosarul. Deși i s-au pus la dispoziție înscrisurile dosarului cu privire la participația sa penală, acesta nu s-a mai prezentat la parchet pentru a fi audiat, înțelegând în continuare să uzeze de dreptul la tăcere.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul B. s-a prezentat în instanță la un termen de judecată, după care nu a mai venit, apărătorul ales al acestuia învederând că inculpatul nu dorește să dea declarație decât la finalizarea cercetării judecătorești. Inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță pentru a da declarații cu privire la fapta pentru care este cercetat.

Inculpatul B., a solicitat, prin apărător, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) noul C. proc. pen.., susținând că nu există probe cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa.

Inculpatul K., în faza de urmărire penală, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, susținând că nu îl cunoaște pe F., că nu a vorbit niciodată cu acesta, nici direct și nici prin intermediul altor persoane sau mijloace de comunicare, însă i-a auzit pe prietenii săi L. și J. vorbind despre F. A confirmat că a transportat-o pe minora D. în Italia, însă a precizat că a efectuat deplasarea ei la solicitarea mamei tinerei, aceasta din urmă dorind să ajungă la tatăl său în Spania. A plecat în Italia împreună cu minora D., însoțit fiind de concubina sa BB., de J. și de L., aceștia dorind să ajungă la Napoli. Nu a reușit să ajungă în Spania, întrucât, în Italia, la Napoli, unde au rămas o noapte, au fost legitimați de o patrulă de carabinieri, care le-a solicita să părăsească țara, invocând aspecte legate de actele autoturismului. În acest context, s-au întors toți în țară, fiindu-i teamă să-și mai continue deplasarea către Spania.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul K., a avut aceeași poziție de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, susținând că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală.

Analizând cererile de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. formulate de inculpați, cu privire la inexistența probelor privind infracțiunile reținute în sarcina lor, instanța de fond le-a respins, întrucât materialul probator administrat, amplu și complex, respectiv declarații inculpați, declarații părți vătămate, depozițiile martorilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, dovedesc cu certitudine săvârșirea faptelor de către inculpați și vinovăția acestora. Împrejurarea că, în faza de cercetare judecătorească, inculpatul A. a revenit asupra declarației de recunoaștere dată în faza de urmărire penală nu influențează situația de fapt stabilită în condiții de regularitate procedurală anterior sesizării instanței.

S-a mai arătat că declarația inculpatului A. este vădit nesinceră și în totală contradicție cu întregul material probator administrat la urmărirea penală. Atitudinea oscilantă a inculpatului A. poate fi explicată prin existența unei relații de rudenie ori a altei legături apropiate cu inculpații, încercând să inducă în eroare organele judiciare, cu intenția clară de a înlătura tragerea la răspundere penală a inculpaților.

Instanța de fond a mai constatat că nu s-au produs dovezi cu privire la pretinsa atitudine abuzivă a anchetatorilor, de natură să influențeze probatoriul. Inculpatul avea posibilitatea să depună plângere împotriva celor care au efectuat cercetări în cauză, lucru pe care nu l-a făcut. Interpretarea probelor aflate la dosarul cauzei au condus la concluzia certă a săvârșirii de către cei trei inculpați, cu vinovăție, a infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Partea vătămată minoră C. a declarat că a început să se prostitueze pentru inculpatul B. din luna septembrie 2009, când a locuit în casa acestuia din Constanța. La un moment dat, inculpatul B. i-a permis să plece la prietenul său, T., unde au conviețuit, fără a se prostitua până în data de 30.11.2009. În acea zi, dimineața, pe la orele 10:00, în timp ce se afla în zona magazinului "Tomis" din Constanța, a fost luată din stradă de inculpatul B. împotriva voinței sale, introdusă într-un autoturism și condusă la locuința acestuia, acolo unde inculpatul i-a comunicat că o va vinde unor bărbați. La puțin timp, la locuința lui B. au sosit patru bărbați care, după ce au discutat cu acesta, au luat-o împreună cu ei într-o mașină cu care s-au deplasat în municipiul Călărași; pe drum unul dintre aceștia, pe care-l cunoaște sub numele de S. (inculpatul A., fratele vitreg al inculpatului F.) i-a spus că a cumpărat-o de la inculpatul B. cu suma de 800 de euro și că o va duce în Călărași. Ajunși în acest oraș, s-au întâlnit cu F. zis "G." într-un bar, împrejurare în care a fost întrebată de "G." cu privire la vârstă, aceasta spunându-i că este minoră și cu privire la familia sa. Acesta i-a comunicat că se va prostitua pentru el la "Podul 4", local aflat în vecinătatea orașului iar la refuzul său, "G." i-a spus, că o va lăsa să plece doar atunci când își va recupera banii pe care i-a investit în ea, făcând referire la suma de 800 de euro pe care i-a dat-o inculpatului B..

După această discuție, a fost cazată într-un apartament din oraș, situat la etajul 2 într-un bloc unde a fost lăsată sub paza și supravegherea unui bărbat poreclit "U." ce a fost identificat în persoana inculpatului E.. Profitând de plecarea lui "G." și de faptul că inculpatul E. se afla într-o altă cameră, victima minoră a sesizat telefonic poliția prin serviciul unic de urgență 112, comunicând că este sechestrată într-un apartament, indicând totodată autorităților și adresa pe care a aflat-o de pe o factură V.. aflată în cameră.

Prima instanță a reținut că declarația părții vătămate se coroborează cu procesul verbal întocmit în data de 30.11.2009 de către organele de poliție (din care a rezultat că în jurul orelor 21:21, urmare a sesizării telefonice făcute de victimă prin serviciul unic de urgență 112, s-au deplasat la adresa indicată, unde, în apartament, l-au identificat pe E.), precum și cu declarația inculpatului E. (care a recunoscut săvârșirea faptei cu lux de amănunte, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească), dar și cu interceptările telefonice efectuate în cauză, relevante din punct de vedere probator, ele surprinzând momentul relocării victimei de la un traficant, respectiv B. la altul, F. și momentele de panică generate de intervenția organelor de poliție.

În data de 30.11.2009, ora 12:00, F. a fost sunat de A. zis S. care i-a comunicat că-l va vizita împreună cu un "bagaj" (o fată), acesta cerându-i să dovedească maximă prudență în aducerea fetei. În aceeași zi, la ora 21:44 (după descinderea organelor de poliție), F. l-a sunat pe "S." și i-a spus că fata a fost luată de "hingheri", aceștia fiind anunțați chiar de către victimă, convorbirea fiind reluată după aproximativ 10 minute. În noua discuție, "G." i-a cerut imperativ fratelui său să-i ceară lui "B." să-i transmită fetei să nu spună nimic "hingherilor", respectiv cine o protejează, a cui este.

Tot în legătură cu acest eveniment, F. a discutat, la 30.11.2009 intervalul 22,08 - 22,35, cu o femeie (se pare R.) care a mers la locul intervenției organelor de poliție și i-a comunicat că "au fost trei mașini de hingheri" cate au luat-o pe fată; convorbirea a continuat, femeia reproșându-i că a cumpărat fata care avea doar 14 - 15 ani, reacția lui F. fiind "M-am ars. Doamne". În continuare cei doi și-au exprimat reciproc nedumerirea în legătură cu intervenția rapidă a poliției care "a luat fata din prima zi", femeia cerându-i acestuia să plece de acasă respectiv "ieși cu mașina și dormi în ea. Pleacă de acasă! Orice ar fi".

În aceeași noapte, F. a fost contactat de B. care s-a arătat nemulțumit de atitudinea fetei, inculpatul spunându-i că pentru vârsta de 17 ani pe care o are, fata este șireată; cei doi au pus la cale o strategie pentru a afla în detaliu ce a declarat minora organelor de poliție, aspectele urmând a fi lămurite de Q., persoană care a avut o contribuție la traficarea victimei.

Tot lui R., în cursul nopții, F. i-a cerut să o contacteze pe victimă pentru a-i influența declarațiile, interceptările realizate fiind relevante.

Din procesul-verbal de redare a rezultat fără echivoc că, atât în cursul nopții, cât și în ziua imediat următoare, F. a discutat pe această temă cu persoane ce nu au putut fi identificate, îngrijorarea lui în legătură cu depozițiile victimei fiind evidentă; la un moment dat un interlocutor a spus că "S. a greșit treaba", inculpatul replicând "Da, mă! Dar nu știe că am venit de la pușcărie. Vrea să mă duc la pușcărie", în final fiind asigurat că victima nu va vorbi.

La sfârșitul convorbirilor pe această temă, interlocutorul i-a cerut să fie "pe fază" când fata va pleca și "să o trimită încoace", replica acestuia fiind că-i este teamă să scoată fetele afară.

Instanța a arătat că toate aceste probatorii au confirmat situația de fapt reținută în legătură cu modalitatea concretă în care partea vătămată minora C. a fost recrutată, relocată, transportată și cazată în scopul exploatării sexuale.

Probatoriile administrate, respectiv declarația părții vătămate minore D., declarația părții vătămate CC., mama acesteia, procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate în perioada de referință, martie- aprilie 2010, confirmă situația de fapt reținută cu privire la partea vătămată minora D. și conturează participația penală a inculpaților K. și A. în activitățile de exploatare ale acestei fete.

Partea vătămată minora D. a declarat că F. zis "G." a fost cel care a determinat-o să plece în Italia pentru a se prostitua, spunându-i că din banii pe care îi va câștiga își va putea cumpăra o casă. În Italia a plecat însoțită de K., concubina acestuia, J. și L. și s-au cazat la un hotel în Napoli. Încă din prima noapte a fost dusă de cei trei bărbați, "la stradă", unde s-a prostituat împreună cu iubita lui J., Z., dar și cu femeia lui K., având un număr de trei clienți de la care a primit suma de 100 de euro. A doua zi, carabinierii au pătruns în camerele de hotel, deoarece K. avea o reclamație și i-au cerut acestuia să se prezinte la poliție. Pe acest fond, s-a hotărât ca cele trei fete să se prostitueze la Salerno, iar la scurt timp, cei trei bărbați au luat hotărârea de a se întoarce cu fetele în țară, deoarece exista o presiune permanentă a carabinierilor și le era teamă să nu fie depistați.

Partea vătămată a mai arătat că cel care îi coordona din țară era G., iar ea și celelalte fete erau tot timpul supravegheate de K., J. și L. și făceau tot ce le spuneau aceștia.

La aproximativ o săptămână de la revenirea în țară, minora D. a fost sunată de F. care i-a propus să-l însoțească în Constanța pentru a se prostitua împreună cu o altă fată pe care acesta o mai avea în Costinești, determinând-o să accepte promisiunea că banii obținuți vor fi împărțiți în cote egale.

În acest sens, pe la începutul lunii aprilie 2010, minora a plecat împreună cu F. în Eforie Sud și a fost cazată împreună cu o altă tânără traficată, alături de care s-a prostituat.

Pe parcursul timpului, minora D. a avut mai multe conflicte cu "G.", fiind deseori agresată de acesta, momente care au culminat cu fuga sa în orașul Mangalia.

Pentru că victima îi aducea profituri materiale substanțiale, F. l-a angrenat în activitatea de recuperare a acesteia, pe fratele său, inculpatul A., căruia i-a cerut să meargă în Mangalia și să o aducă de acolo pe minoră, uzând de toate posibilitățile.

Declarația părții vătămate D. s-a coroborat cu alte probe, respectiv cu declarația martorei CC., mama părții vătămate și interceptările telefonice efectuate.

Martora CC. a arătat că, în perioada anilor 2009-2010, fata ei intrase întru-un anturaj nepotrivit și practica prostituția. La un moment dat, pe la începutul anului 2010, F., pe care îl cunoștea de mai mult timp din oraș, a venit la ea spunându-i că fata ei a intrat într-un anturaj nepotrivit, propunându-i pentru binele fetei, să o lase să meargă în Italia, unde el are niște neamuri și unde fata urma să strângă haine din tomberoane, asumându-și angajamentul că va avea grijă de fată în Italia. Tot atunci, F. i-a spus martorei că este prieten cu K., care este șoferul lui, acesta ducând oameni la muncă în Italia. Întrucât martora îl cunoștea și ea de mai mult timp pe K., prin intermediul soțului său DD., a fost de acord cu propunerea lui F. de a face o procură pe numele lui K., pentru ca acesta să poată să o scoată din țară pe fiica ei. K. a vorbit și el cu martora, spunându-i acesteia că a luat legătura cu soțul ei, care se afla în Italia acesta consimțind ca fata să vină la el împreună cu K.. A mai declarat că fata ei nu a stat prea mult timp în Italia, întorcându-se după câteva zile, fără ca aceasta să ajungă la tatăl ei.

Instanța a motivat că, din cele relatate, a rezultat fără echivoc că între inculpatul K. și "G." exista o strânsă legătură.

Procesul-verbal de redare în formă scrisă a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate în perioada de referință (martie - aprilie 2010) a confirmat activitatea infracțională a inculpatului K. și a numiților J. și L. în activitatea de traficare a victimei D., infirmând astfel declarațiile lui K. zis "HH.".

F. a discutat telefonic cu minora, mama acesteia dar și cu J., K. și L. zis "GG.", înregistrările arătând că s-a interesat permanent dacă au reușit să o treacă peste graniță, în Italia, ulterior, sunându-i în această țară și interesându-se de activitățile desfășurate.

Într-o convorbire purtată în 26.03.2010 cu J. zis "AA.", "G." a fost informat că "HH." și "GG." (inculpații K. și L.) au fost prinși de "gardă" - aspecte relatate în declarație și de victimă - acesta recomandându-le ca într-o astfel de situație, să vină înapoi în țară, lucru care s-a și întâmplat.

Că victima a fost exploatată în Italia, rezultă și dintr-o convorbire pe care aceasta a avut-o cu "G." în 01.04.2010 în care îi relata că, dacă va fi depistată de polițiști, va proceda la fel ca în Italia în sensul că, va declara în fals doar vârsta, nu și identitatea, discuția fiind redată în procese verbale aflate la dosarul cauzei.

Astfel, în data de 23.03.2010 între G." și K. are loc o discuție telefonică, K. informându-l că "a rezolvat totul", "G." spunându-i că într-o astfel de situație va pleca împreună cu "AA.", cerându-i totodată să-i spună D. să se pregătească, să-și ia tot, urmând să vadă el cum face cu banii de drum. Din probatorii a rezultat cu certitudine și fără putință de tăgadă contribuția inculpatului K. la traficarea minorei D. în Italia și sprijinul pe care acesta l-a acordat grupului infracțional organizat.

La scurt timp de la întoarcerea din Italia, minora D. a fost determinată de "G." să se prostitueze și în județul Constanța, sens în care a cazat-o în Eforie-Sud, împreună cu o altă tânără pe care o trafica, numită EE..

Din cauza faptului că era agresată fizic de F., aceasta a fugit în Mangalia, căutând protecția unui alt bărbat, împrejurare în care G. l-a abordat pe fratele său, inculpatul A., cerându-i acestuia să întreprindă demersuri pentru a o recupera pe victimă, lucru ce a fost confirmat de interceptările telefonice realizate în cauză, în perioada de referință, aflate la dosarul cauzei.

Instanța a constatat că inculpații nu au combătut probele administrate, interpretarea lor conducând la concluzia săvârșirii faptelor de către inculpați și a vinovăției acestora, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului A. a rezultat că la momentul săvârșirii infracțiunilor-prezent nu avea antecedente, ulterior fiind condamnat la regimul circulației rutiere.

S-a arătat că fișa de cazier judiciar atestă că inculpatul B. la momentul săvârșirii infracțiunilor nu avea antecedente penale, ulterior intervenind condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni.

Reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice, având în vedere că legea penală mai favorabilă, în lumina dispozițiilor art. 5 C. pen., este actuala reglementare, pentru inculpatul A. din art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în două infracțiuni de trafic de minori prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 38 C. pen., având în vedere că este vorba de două persoane vătămate distincte și nu se mai poate face aplicarea art. 35 C. pen., iar pentru inculpatul B. din art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

Analizând cererea formulată de Parchet, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpații B. și A. este vechea reglementare.

În raport de considerentele arătate, Tribunalul a admis cererea formulată de parchet pentru inculpatul K. și a respins cererea cu privire la inculpații B. și A.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. care, în perioada noiembrie 2009 - aprilie 2010, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în temeiul unor înțelegeri prealabile avute cu F. zis "G." le-a recrutat și transportat pe minorele C. și D., în scopul exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului B. care, în toamna anului 2009, în baza unei înțelegeri prealabile cu F., prin exercitarea de violențe, a recrutat-o pe victima în vârstă de 15 ani, C., pe care, în schimbul unei sume de bani, a relocat-o către F., în scopul exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților A. și B., instanța a avut în vedere vârsta acestora, cazierul judiciar, modalitatea și împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, prin traficarea unor minore, climatul de insecuritate socială, de neliniște și de indignare din partea opiniei publice, urmarea produsă, poziția nesinceră a inculpaților. S-a apreciat de instanța fondului că scopul sancțiunii și reeducarea inculpaților nu se pot realiza decât prin aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție.

Față de inculpații A. și B., instanța a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 15 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. referitoare la art. 85 C. pen., respectiv anularea suspendării condiționate a executării pentru infracțiunile săvârșite anterior.

Împotriva hotărârii, între alții, au formulat apel inculpații A., K. și B. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 330/A din 02 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, între altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând întregul material probator administrat în cauză în raport de prevederile art. 408 și urm. C. proc. pen., Curtea a reținut că judecătorul fondului a făcut o analiză laborioasă a dovezilor cauzei și a dispozițiilor legale incidente, stabilind, în ceea ce îi privește pe apelanții inculpați A. și B., dincolo de orice dubiu rezonabil, săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, cu forma de vinovăție a intenției directe. Așadar, referitor la acești apelanți inculpați, condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen. sunt în mod cumulativ întrunite pentru a se putea dispune condamnarea lor.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea a constatat de asemenea că instanța de fond a avut în vedere în mod corect dispozițiile art. 5 C. pen., în funcție și de regulile statuate prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale. Astfel, în raport de limitele de pedeapsă din reglementările succesive și îndeosebi de modul în care, ca urmare a anulării suspendărilor condiționate ale executării sancțiunilor anterioare, este pedepsit concursul real de infracțiuni, pentru apelanții inculpați A. și B., s-a constatat că instanța de fond a apreciat corect că mai favorabil acestora este C. pen. din 1969.

Examinând dovezile administrate în cauză în ceea ce îl privește pe apelantul inculpat A., Curtea a constatat că apelul acestuia nu este întemeiat, întrucât nu există niciun fel de neconcordanțe semnificative care să conducă la ideea de "dubiu rezonabil" între declarațiile părții vătămate C.. Dimpotrivă, s-a arătat că aceasta se coroborează cu procesele-verbale întocmite de organele de poliție, atât la data de 30.11.2009, cât și ulterior, cu depoziția martorului E., cu conținutul convorbirilor telefonice, legal interceptate și redate, dintre inculpați și alte persoane (F., R.).

Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de fond nu le-a "reproșat" inculpaților că nu "au combătut probele în acuzare", ci a constatat doar, în mod corect, că dovezile ce atestă săvârșirea faptelor și vinovățiile sunt foarte puternice, au infirmat categoric prezumția de nevinovăție și nu au fost în nici un mod contracarate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea a constatat că au fost respectate criteriile instituite prin art. 72 C. pen.(1969), adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză. Fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social generic și concret, iar inculpatul manifestă o reală perseverență infracțională, săvârșind, în ultimii ani, mai multe infracțiuni în concurs real, pentru care a fost condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepselor.

S-a mai reținut că apelantul a fost nesincer pe parcursul procesului, iar circumstanțele personale favorabile pe care le menționează au fost avute în vedere de instanța de fond atât în stabilirea cuantumului pedepsei, cât și prin opțiunea de a nu aplica un spor de pedeapsă în condițiile concursului real cu încă 6 infracțiuni.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul declarat de inculpatul B. este neîntemeiat, susținerea apelantului în sensul că declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu alte probatorii neputând fi primite. Așa cum s-a arătat și în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat B., întreg probatoriul (procesele-verbale ale organelor de poliție, conținutul convorbirilor telefonice legal interceptate și redate) este concordant și univoc în a contura săvârșirea infracțiunii de către inculpat și vinovăția acestuia. Ca urmare, s-a apreciat că prezumția de nevinovăție a fost în mod evident înfrântă, inculpatul apelant nefiind în măsură să propună vreo contradovadă ori să furnizeze o apărare cât de cât verosimilă.

S-a arătat, totodată, că depoziția martorului X., care susține că la un moment dat a văzut partea vătămată singură în gară nu este de natură să conducă la o altă concluzie.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea a reținut că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanța de fond este într-adevăr severă, dar pe deplin justificată de gradul de pericol social înalt, generic și concret, al faptei, de perseverența infracțională a inculpatului și de comportamentul său procesual nesincer. O astfel de sancțiune corespunde criteriilor instituite prin art. 72 C. pen. (1969) și nu există nici un temei ca ea să fie reevaluată.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs în casație inculpații A. și B., prin avocat FF., arătând, în esență, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., că, în mod greșit, instanța fondului a individualizat pedepsele aplicate sub aspectul cuantumului și modalității de executare, întrucât în cauză acestea trebuiau coborâte sub minimul special având în vedere că există circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de