ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 09 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. x/2015, au fost respinse cererile de achitare formulate de inculpații A. și B., prin apărători.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, și s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunile prevăzute de art. 48 raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., de art. 52 alin. (1) C. pen., raportat la art. 32 C. pen., art. 18

1

alin. (1) și art. 18

4

din Legea nr. 78/2000, de art. 52 alin. (1) C. pen., raportat la art. 32 C. pen. și art. 244 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., și de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 326 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în cele prevăzute de art. 48 C. pen., raportat la art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 32 C. pen., art. 18

1

alin. (1) și art. 18

4

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., și de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, și s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. din infracțiunile prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de art. 244 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 32 C. pen., art. 18

1

alin. (1) și art. 18

4

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., răspunderea penală fiind prescrisă.

În baza art. 85 C. pen. (1969), s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, în condițiile art. 81 - art. 82 C. pen. (1969), aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 25 din 15 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 853/A din 02 iulie 2014 a Curții de Apel București (fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa menționată fiind concurentă cu infracțiunile din cauză), urmând ca, în baza art. 38 alin. (1) C. pen., inculpatul să execute 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea acestor drepturi, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea acestor drepturi, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 - art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani ce constituie, pentru inculpată, termen de supraveghere și care se calculează, în baza art. 92 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinței (pedepsele accesorii devenind executabile în cazul revocării/anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei).

În baza art. 92 alin. (3) și art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata B. a fost obligată să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. c) C. pen., s-a impus condamnatei să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să presteze, pe parcursul termenului de supraveghere, 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Fetești, prin Direcția de Administrare a Domeniului Public sau în cadrul unităților de învățământ din municipiul Fetești, județul Ialomița, în condițiile art. 51 din Legea nr. 253/2013 și în baza art. 93 alin. (4) C. pen., cu referire la art. 404 alin. (2) C. proc. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 și art. 97 C. pen., referitoare la revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 19 - art. 20 C. proc. pen., cu referire la art. 193 alin. (2) C. civ., a fost admisă cererea de constituire de parte civilă formulată de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 3.838.000 RON (sumă din care face parte și suma de 845.206,31 RON, stabilită cu titlu de creanță bugetară de către partea civilă A.F.I.R., conform procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.05.2014, în baza deciziei din 24 iulie 2014, de soluționare a contestației S.C. C. S.R.L.), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate, plus dobânzile și penalitățile de întârziere, până la data plății efective.

În baza art. 404 alin. (1), (2) și 4 lit. c) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin decizia Tribunalului București din 17 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, asupra sumelor de bani, în RON și în valută, prezente și viitoare, numai până la concurența sumei de 3.838.000 RON.

În baza art. 549

1

C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: adeverința nr. x din 30 mai 2013 emisă de Primăria comunei Borcea, județul Călărași, factura proformă nr. 93 din 10 septembrie 2009, procesul-verbal de recepție calitativă și cantitativă din 25 septembrie 2009, factura nr. x din 01 octombrie 2009 și contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 17 august 2009.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 26.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele inculpatului A. care, în perioada 04 - 15 aprilie 2013, în calitate de asociat unic și administrator al S.C. D. S.R.L., cu intenție, l-a determinat pe martorul E. să se prezinte la A.P.I.A. Călărași, să depună documente inexacte și să inducă în eroare reprezentanții instituției cu privire la suprafața de teren arabil real deținută și exploatată de societatea amintită, dar și să se prezinte și să declare, în mod nereal, în fața reprezentaților legali ai Primăriei comunei Borcea, că S.C. D. S.R.L. deține legal și exploatează pe raza localității o suprafață agricolă substanțial mai mare decât cea reală, în vederea obținerii, pe nedrept, de fonduri europene, reprezentând plata unică pe suprafață, pentru o suprafață de teren arabil de 991,58 ha, pe care nu o deținea în mod legal, întrunesc elementele constitutive ale participației improprii la tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 32 C. pen., art. 18

1

alin. (1) și art. 18

4

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., și ale participației improprii la intracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că aceste fapte există în materialitatea lor și au fost comise de către inculpat, întrucât:

- suprafața de teren agricol de 5.404,88 ha, ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr. x/2000 încheiat între S.C. D. S.R.L. și A.D.S. a fost diminuată, prin mai multe protocoale din perioada 2002 - 2007, cu suprafața de 1.078,8 ha, regăsită în cadrul fermelor 4, 5 și 7, identificarea suprafețelor făcându-se la 18 decembrie 2007, ocazie cu care s-a stabilit existența unor terenuri exploatate în baza contractului de concesiune, dar și în afara respectivului contract, din această din urmă categorie făcând parte și terenul de 991,58 ha;

- societatea a pierdut irevocabil dreptul de exploatare a acestei suprafețe de teren la 20 septembrie 2012, iar cererea unică de plată pe suprafață 2013 este datată 14 mai 2013, A.P.I.A. Călărași nefiind notificată cu privire la dispozițiile deciziei civile nr. 3534/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul încălcând dispozițiile art. 7 lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, conform cărora fermierul trebuie să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea, obligație care, în speță, nu s-a respectat de către acuzat, rămânând fără relevanță, din perspectiva întrunirii laturii obiective și subiective a infracțiunilor împrejurarea că cele 991,58 ha au fost însămânțate în septembrie 2012 și s-au plătit redevențe, în condițiile inexistenței unui titlu juridic valabil pentru exploatarea acestui teren;

- adeverința nr. x din 30 mai 2013 eliberată de Primăria comunei Borcea conține date nereale din perspectiva suprafeței exploatate, dat fiind că inculpatul, anterior emiterii acesteia, declarase în registrul agricol al primăriei că S.C. D. S.R.L. deține suprafața de 5.407,42 ha, din care nu fusese scăzută suprafața de 991,58 ha, al cărei drept de folosință s-a pierdut, irevocabil, prin decizia civilă nr. 3534/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Societatea nu a fost în măsură să prezinte, pentru anul agricol 2013, acte doveditoare ale dreptului de folosință decât pentru 3.279,29 ha, nu pentru 5.231,72 ha (plus suprafața de 255,20 ha, teren situat pe raza U.A.T. Fetești).

Prin urmare, tribunalul a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatului A. cu privire la aceste infracțiuni.

În ceea ce privește participația improprie la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., tribunalul a constatat intervenită prescripția răspunderii penale având în vedere că în actul de inculpare s-a reținut că momentul comiterii infracțiunii este luna aprilie 2013, astfel că, față de dispozițiile art. 153 alin. (1) și art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus încetarea procesului penal pentru acest motiv.

Referitor la cea de-a doua situație faptică pentru care ambii inculpați au fost trimiși în judecată, prima instanță a reținut că inculpata B. (lider de proiect și asociat unic al S.C. C. S.R.L.), cu complicitatea inculpatului A. (administrator al S.C. C. S.R.L.) și beneficiind de prezumtivul sprijin al martorului F., a fraudat procedura de achiziție privind mai multe utilaje agricole evaluate la suma de 431.805 euro, fără TVA, obținute în baza unui contract de finanțare din fonduri europene, cât și din bugetul național, prezentând autorității contractante documente inexacte în legătură cu starea utilajelor achiziționate, respectiv factura proformă nr. 93 din 10 septembrie 2009, procesul-verbal de recepție calitativă și cantitativă din 25 septembrie 2009, factura nr. x din 01 octombrie 2009, precum și contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 17 august 2009.

S-a apreciat că fapta inculpatei B. care, în intervalul 17 august 2009 - 03 octombrie 2009, în calitate de asociat unic al S.C. C. S.R.L., precum și de lider de proiect, a manipulat procedura de achiziții și, în complicitate cu martorul F., a întocmit documente inexacte, ce au fost prezentate ulterior autorității contractante, în baza cărora a obținut fonduri nerambursabile din bugetul Uniunii Europene în cuantum de 80% din suma de 642.792,57 RON (echivalentul a 80% din suma de 144.055,56 euro), realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în intervalul 17 august 2009 - 03 octombrie 2009, în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L., a sprijinit-o pe inculpata B. să manipuleze procedura de achiziții și, în complicitate cu martorul F., să întocmească documente inexacte, ce au fost prezentate ulterior autorității contractante, în baza cărora inculpata a obținut fonduri nerambursabile din bugetul Uniunii Europene în cuantum de 80% din suma de 642.792,57 RON (echivalentul a 80% din suma de 144.055,56 euro), întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În acest sens, s-a observat că, potrivit actelor dosarului, la data de 16 iulie 2014, la Agenția Română de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (A.P.D.R.P.) a fost înregistrat, sub nr. x/2014, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul Modernizarea exploatației agricole la S.C. C. S.R.L., societate controlată de inculpatul A., prin intermediul fiicei sale, inculpata B., cu privire la obținerea frauduloasă, în cursul anilor 2009-2011, a sumei de 3.838.000 RON, bani proveniți din bugetul național și din fonduri europene.

În cuprinsul acestui act s-a reținut că, în vederea achiziționării de utilaje agricole, între A.P.D.R.P. și S.C. C. S.R.L. a fost încheiat contractul de finanțare nr. x din 24 iunie 2009, având o valoare eligibilă de 7.645.743 RON, din care autoritatea contractantă s-a angajat să acorde un ajutor public nerambursabil de maxim 3.838.000 RON, reprezentând contribuție comunitară de 3.070.400 RON și contribuție publică națională de 767.600 RON.

La data de 24 iunie 2011, A.P.D.R.P. a întocmit Raportul de control nr. x cu privire la proiectul "Modernizarea exploatației agricole la S.C. C. S.R.L.", în care s-au constatat mai multe nereguli. Ca urmare, în luna august 2011, s-a solicitat asistență din partea Oficiului European de Luptă Antifraudă, pentru a investiga anumite aspecte transnaționale ale unor presupuse nereguli în punerea în aplicare a proiectului finanțat de Uniunea Europeană.

În anul 2012, Oficiului European de Luptă Antifraudă a efectuat un control la fața locului la G., producătorul și furnizorul echipamentelor achiziționate din fondurile europene obținute. În urma verificărilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (raportul de control nr. x/2011/0854), a rezultat că echipamentul finanțat în cadrul proiectului a fost livrat la S.C. C. S.R.L. în 2007 și 2008, cu mult mai mult de un an înainte de a fi achiziționat oficial în 2009, iar procedura de licitație organizată în august 2009 de către societate în cadrul contractului de finanțare pentru achiziționarea echipamentului a fost manipulată cu scopul de a îndeplini condițiile schemei.

Echipa de control O.L.A.F. a constatat că la punerea în aplicare a proiectului au fost săvârșite abateri intenționate, astfel cum sunt definite la art. 5 din Regulamentul nr. 2988/1995, privind protecția intereselor financiare ale U.E. Conform raportului întocmit de O.L.A.F. sumele care trebuie recuperate sau a căror cheltuire necorespunzătoare trebuie împiedicată sunt în cuantum de 3.070.400 RON (+/- 731.047 euro, care a fost plătită din bugetul U.E.), la care se adaugă, după caz, dobânzile și penalitățile aferente, urmând ca suma exactă ce trebuie recuperată să fie stabilită în comun de Direcția Generală de Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei Europene și de Agenția Română de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Instanța de fond a înlăturat apărările inculpatei B. în sensul că nu s-a implicat în niciun fel în modalitatea de desfășurare a licitației și că actele semnate se situează, dincolo de orice îndoială, în limita legalității, reținând că acuzata, în calitate de lider de proiect, a semnat mai multe documente în cadrul proiectului "Modernizarea exploatației agricole la S.C. C. S.R.L." (contractul de finanțare nr. x/24.06.2009 încheiat între A.P.D.R.P. - P.N.D.R. și S.C. C. S.R.L. pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național pentru dezvoltare rurală, oferta de achiziționare a unor utilaje de tipul celor deja existente în exploatarea S.C. C. S.R.L., contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 17 august 2009, notificarea G. din data de 07 august 2009 de către S.C. C. S.R.L., prin care firma austriacă a fost desemnată câștigătoare în cadrul selecției de oferte, cu cele 4 utilaje agricole, respectiv combină, 2 remorci tehnologice, tractor și echipament recoltat rapiță, procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă din 10 septembrie 2009, procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă din data de 25 septembrie 2009, ce atestă recepția utilajelor de la G.), în urma verificărilor constatându-se că unele dintre acestea conțin date nereale.

Totodată, s-a apreciat că nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât cuantumul ridicat al prejudiciului produs prin activitatea infracțională, modalitatea concretă de comitere a faptelor, de concepere și realizare a mecanismului de fraudare, de prejudiciere și de obținere, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei denotă un proces cognitiv, intențional și volițional clar și coerent, cu scopul producerii de efecte juridice, apte să determine realizarea de profit.

În plus, s-a reținut că nu prezintă relevanță, din această perspectivă, faptul că inculpata nu are pregătire de specialitate ori experiență în domeniul mecano-agricol, atât timp cât a preluat conducerea unui proiect european de amploarea și anvergura celui în cauză, declarațiile inculpatului A. fiind în sensul că acesta a participat efectiv la ședințele avute cu reprezentanții H., s-a implicat în modul de concepere a ofertelor și a "pilotat" activitatea ulterioară a inculpatei, în raport cu activitățile specifice organizării licitației și declarării câștigătorilor. S-a considerat că aceste aspecte configurează conivența existentă între inculpați din perspectiva modalității concrete de derulare a mecanismului de obținere a fondurilor nerambursabile, calitatea inculpatului A. în cadrul S.C. C. S.R.L. fiind cea care a determinat modul de întocmire a documentației de către H. din punctul de vedere al necesității utilajelor agricole, pentru îmbunătățirea activității firmei, acesta fiind, efectiv, persoana care cunoștea necesitățile societății și patrimoniul de care dispunea. În aceste condiții, s-a arătat că nu prezintă relevanță juridică apărarea inculpatei în sensul că nu a cunoscut aceste aspecte, cu atât mai mult cu cât această situație nu a fost dovedită, atât din perspectiva calității sale în cadrul firmei, cât și a funcției sale de lider de proiect.

Nu a fost primită nici solicitarea de achitare a inculpatei B., în baza art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a C. proc. pen., apreciindu-se că starea sa de sănătate, atestată medical, nu o exonerează de răspundere penală, în condițiile în care, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de către Serviciul de Medicină Legală Călărași, în perioada 17 august 2009 - 03 septembrie 2010, aceasta a avut capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale mult scăzută, iar nu abolită.

Nefondate au fost apreciate și celelalte apărări formulate de cei doi inculpați, arătându-se, în esență, că probele administrate în cauză nu sunt de natură să infirme acuzațiile aduse prin actul de sesizare referitoare la nelegalitatea procedurii licitației organizate pentru obținerea de utilaje agricole, ci, dimpotrivă, confirmă faptul că echipamentele finanțate de F.E.A.D.R. fuseseră, de fapt, livrate beneficiarului cu aproximativ 2 ani înainte ca acesta să le achiziționeze în mod oficial, iar livrarea inițială a fost efectuată în cadrul unui contract de leasing. În acest sens, s-a subliniat că materialul probator aflat la dosar a relevat faptul că factura proformă nr. 93 din 10 septembrie 2009, procesul-verbal de recepție calitativă și cantitativă din 25 septembrie 2009, factura nr. x din 01 octombrie 2009 și contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 17 august 2009 constituie documente ce atestă situații faptice și juridice nereale.

Ca urmare, s-a concluzionat că aspectele invocate de inculpați în apărare nu sunt de natură să configureze existența unei situații de fapt diferită de cea expusă în actul de sesizare.

Totodată, instanța de fond a constatat caracterul nefondat al solicitării inculpatei B. de înlăturare a unor probe, având în vedere că asupra legalității administrării acestora s-a pronunțat judecătorul de cameră preliminară la data de 17 noiembrie 2015.

În final, tribunalul a reținut că vinovăția inculpaților a fost dovedită cu privire la această infracțiune, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Din perspectiva laturii civile și a modului în care aceasta a fost soluționată, tribunalul a constatat că, prin adresa din 11 septembrie 2015, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării, a comunicat că se constituie parte civilă în cauză, în temeiul art. 19 - art. 20 C. proc. pen., cuantumul prejudiciului fiind în valoare totală de 3.838.000 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate până la data plății efective, ce reprezintă contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate, respectiv contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate beneficiarului S.C. C. S.R.L. până la data de 11 septembrie 2015, sumă la care se adaugă dobânzi și penalități calculate până la data plății efective.

S-a reținut că cererea de constituire de parte civilă nu este tardivă, așa cum s-a invocat de către apărare, întrucât a fost depusă la data de 11 septembrie 2015 de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării), anterior emiterii rechizitoriului.

S-a considerat, totodată, că cererea de constituire de parte civilă nu este inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere prevederile art. 193 alin. (2) C. civ., conform cărora împotriva unei persoane de bună-credință nu poate fi invocată calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă cel care o invocă urmărește să ascundă o fraudă, un abuz de drept sau o atingere adusă ordinii publice.

S-a mai arătat că cererea de constituire de parte civilă nu este inadmisibilă nici din perspectiva modului de stabilire a creanței bugetare cu titlu de debit, prin titlul de creanță nr. x din 26 mai 2014, la suma de 845.206,31 RON, astfel cum a fost redusă din decizia de soluționare a contestației nr. x din 24 iulie 2014, întrucât, prin sentința nr. 1485 din 26 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă privind anularea titlului de creanță, iar, la 21 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut hotărârea instanței de fond, prin respingerea recursului declarat de societatea beneficiară de fonduri comunitare.

Prin urmare, pe latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat, în baza art. 30 alin. (2) teza I din Regulamentul nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, necesitatea obligării ambilor inculpați, în solidar, la plata sumei de 3.838.000 RON (sumă din care face parte și suma de 845.206,31 RON, stabilită cu titlu de creanță bugetară de către partea civilă A.F.I.R., conform procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26 mai 2014, în baza deciziei din data de 24 iulie 2014 de soluționare a contestației S.C. C. S.R.L.), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate, plus dobânzile și penalitățile de întârziere, până la data plății efective întrucât "în cazul în care se constată că un beneficiar a făcut, în mod deliberat, o declarație falsă, operațiunea în cauză se exclude de la acordarea sprijinului F.E.A.D.R., iar orice sume deja plătite pentru operațiunea respectivă se restituie".

În baza art. 404 alin. (1), (2) și 4 lit. c) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin decizia Tribunalului București din 17 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, asupra sumelor de bani, în RON și în valută, prezente și viitoare, numai până la concurența sumei de 3.838.000 RON.

În baza art. 549

1

C. proc. pen., a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: adeverința nr. x din 30 mai 2013 emisă de Primăria comunei Borcea, județul Călărași, factura proformă nr. 93 din 10 septembrie 2009, procesul-verbal de recepție calitativă și cantitativă din 25 septembrie 2009, factura nr. x din 01 octombrie 2009 și contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 17 august 2009.

La individualizarea pedepselor, tribunalul a reținut, relativ la inculpatul A., pe de o parte, pericolul social concret al faptelor comise și deduse judecății - pericol reprezentat de modalitatea de concepere și de realizare a unui mecanism de fraudare ce a impus implicarea mai multor persoane cu diferite funcții de decizie în cadrul grupului de firme ce îi aparținea, dar și din cadrul altor entități comerciale, de configurare a apărărilor formulate de către acest inculpat pe tot parcursul procesului penal, prin încercarea de minimalizare a consecințelor activității infracționale și de învinovățire a altor persoane, străine de scopul urmărit, prin cauzarea unui prejudiciu însemnat din punctul de vedere al valorii sale și al modului în care acesta s-a produs. Pe de altă parte, tribunalul a constatat că, din perspectiva funcțiilor pedepsei și al solicitărilor acuzării cu privire la cuantumul acesteia, se impune cu necesitate aplicarea unei pedepse rezultante orientate spre minimul prevăzut de legea penală pentru infracțiunile săvârșite, avându-se în vedere gradul de instrucție al inculpatului, evoluția sa profesională și afecțiunile medicale atestate documentar, o pedeapsă fermă, exemplară pentru societate, așa cum a solicitat parchetul, aplicată unui inculpat septuagenar, nefiind în măsură să realizeze scopul punitiv și educativ al oricărei pedepse penale, scop privit mai ales din perspectiva modului de realizare concretă a reinserției sociale, reeducării și imposibilității atingerii acestor deziderate legale prin permanentizarea inculpatului, aflat la o vârstă înaintată, într-un spațiu socio-uman închis, cum este regimul penitenciar.

Cu privire la inculpata B., tribunalul a reținut, pe de o parte, pericolul social concret al faptelor comise și deduse judecății, pericol reprezentat de modalitatea concretă de obținere a unor fonduri nerambursabile din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, de modalitatea de derulare a unui proiect european de anvergură, cu scopul de a obține profit prin exhibarea unor mijloace dolosive apte să inducă în eroare cu privire la necesitatea imperioasă a achiziționării unor utilaje agricole deja existente în exploatarea firmei. Pe de altă parte, tribunalul a reținut profilul uman și moral al inculpatei B. (cu un comportament ireproșabil în familie și în societate până la acest episod cu consecințe penale), soție și mamă, lipsită de antecedente penale și cu o stare fizică și emoțională ce impun cu necesitate aplicarea dispozițiilor art. 91 și urm. C. proc. pen., în vederea realizării scopului punitiv și educativ al pedepsei penale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, și inculpații A. și B..

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a criticat sentința sub aspectul:

- nelegalității soluției de încetare a procesului penal dispusă față de inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 326 C. pen., având în vedere că, în raport cu data săvârșirii acesteia (aprilie 2013), termenul de prescripție nu s-a împlinit;

- omisiunii instanței de fond de a aplica, față de inculpatul A., dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. privind regimul suspendării condiționate a executării pedepselor, în sensul că, deși a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilite prin sentința penală nr. 25 din 15 ianuarie 2014 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 853 din 02 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 85 C. pen. (1969), a contopit, în mod greșit, cele trei pedepse potrivit dispozițiilor legii noi, în baza art. 38 alin. (1) C. pen.. Or, întrucât toate infracțiunile ce trebuiau contopite au fost savârșite anterior datei de 01 februarie 2014 regimul sancționator aplicabil concursului de infracțiuni era cel prevăzut de vechea reglementare (art. 33 și art. 34 C. pen. 1969). S-a reținut că această critică nu a mai fost susținută de procurorul de ședință.

- încălcării dispozițiilor art. 92 și art. 93 alin. (3) C. pen., având în vedere că, în privința inculpatei B., termenul de supraveghere stabilit este mai mic decât cuantumul pedepsei de 3 ani ce i-a fost aplicată, iar stabilirea instituției în favoarea căreia s-a impus efectuarea muncii în folosul comunității nu este suficient de clară;

- greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați, considerând că, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor, la împrejurarea că prejudiciul nu a fost recuperat, precum și la poziția procesuală a inculpaților, se impune majorarea cuantumului sancțiunilor stabilite și înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei B., cu consecința executării pedepsei în regim de detenție.

Prin motivele de apel, inculpata B. a invocat, în principal:

- nulitatea sentinței raportat la dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și cele ale deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare de către un complet specializat în judecarea cauzelor asimilate infracțiunilor de corupție și contra intereselor financiare ale Uniunii Europene;

- nelegalitatea sentinței generată de greșita schimbare a încadrării juridice prin reținerea consecințelor deosebit de grave, apreciindu-se că au fost depășite limitele de învestire a instanței de fond prin rechizitoriu, în condițiile în care, în urma probelor administrate, nu a rezultat o schimbare a situației factuale;

- nelegalitatea hotărârii generată de nulitatea absolută a mai multor mijloace de probă: rapoartele O.L.A.F. și cele două acte de control ale A.F.I.R., contractul de închiriere, cele trei acte adiționale și certificatele de calitate și conformitate aferente proceselor-verbale de recepție din 15 iunie 2007 și, respectiv, 17 iulie 2007, care nu au făcut parte din documentația depusă de către C. S.R.L. pentru obținerea finanțării din fonduri europene nerambursabile. S-a solicitat, de asemenea, înlăturarea declarațiilor unor martori audiați în fazele de urmărire penală și de cercetare judecătorească, împotriva cărora s-a început inițial urmărirea penală, dându-se, apoi, o soluție de clasare, și anume I., J., E., F., K., L., M., N., întrucât fiind, la rândul lor, cercetați, aceștia nu se puteau autoincrimina;

- greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în condițiile în care fapta imputată nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, întrucât se circumscrie noțiunii de neregulă, iar nu de fraudă, așa cum a fost aceasta definită în Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene din 27 iulie 1995.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatei pe motiv că fapta nu există, sens în care s-a făcut trimitere la aspectele reținute prin hotărârea judecătorească definitivă pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la procedura de achiziție a utilajelor, cu referire la menționarea greșită a seriei șasiului tractorului x, respectiv x în loc de x, arătându-se că neregula constatată a fost remediată în timpul controlului. S-a menționat că, pentru a putea fi antrenată răspunderea inculpatei, s-ar fi impus ca seria utilajelor să fi constituit o condiție de validitate a facturii fiscale, or, acea neregulă nu avea nicio relevanță, seria utilajului nefiind menționată în niciuna dintre facturile celorlalte societăți participante la selecția de oferte. S-a mai arătat că parchetul a invocat că tractorul cu terminația seriei x a fost folosit de C. din iunie 2007, deși acesta a fost cumpărat în anul 2009 și nu putea fi folosit anterior.

S-a mai susținut că, prin rechizitoriu, nu s-a solicitat anularea înscrisurilor false, astfel că dipoziția instanței în sensul desființării unor înscrisuri este nelegală pentru că excedează actului de sesizare.

S-a mai invocat și lipsa de experiență a inculpatei în acest tip de contracte, profesia sa fiind de profesor și traducător, precum și lipsa dovezilor care să ateste că aceasta a depus înscrisurile false.

Cu privire la latura civilă, s-a invocat că prejudiciul suferit de către A.F.I.R. este cel înregistrat în evidențele contabile, respectiv 138.000 RON, sumă cu care autoritatea contractantă s-a înscris la masa credală și care a fost stabilită, definitiv și irevocabil, prin hotărâri judecătorești date în procedura de insolvență, ca reprezentând creanța certă și neacoperită. Pe parcursul cercetării judecătorești, cu respectarea strictă a procedurii speciale de executare silită a patrimoniului societății în faliment, o altă societate a achitat A.F.I.R. suma respectivă, prejudiciul fiind acoperit.

Totodată, s-a invocat incidența principiului ne bis in idem, având în vedere că în procesul civil s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la acțiunile săvârșite de reprezentantul societății comerciale.

Inculpatul A. a formulat critici sub aspectul:

- nelegalei compuneri a completului de judecată care a pronunțat sentința penală apelată, judecătorul de la fond nefiind unul specializat pentru judecarea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție;

- greșitei condamnări pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și pentru participație improprie la tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) raportat la art. 18

4

din Legea nr. 78/2000, ca urmare a greșitei interpretări a probatoriului, cu consecința reținerii incorecte a situației de fapt;

- greșitei schimbări a încadrării juridice, prin reținerea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, arătând că pentru această infracțiune nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu se putea extinde actul acuzatorial;

- intervenirii prescripției răspunderii penale în raport cu data săvârșirii pretinsei fapte.

Prin decizia penală nr. 352/A din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței penale nr. 56 din 09 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, care a fost desființată în parte și, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. prin sentința penală apelată și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 52 alin. (3) raportat la art. 326 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 C. pen., art. 18

1

alin. (1) și art. 18

4

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, de la data deciziei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, de la data deciziei până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 85 C. pen. (1969), a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25 din 15 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 853/A din 02 iulie 2014 a Curții de Apel București.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin această sentință este concurentă cu infracțiunile cercetate în speță și, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite în cauză, de 9 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25 din 15 ianuarie 2014 a Judecătoriei Călărași), aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse (adică 1 an și 1 lună închisoare), în final acesta având de executat pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) și (5) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare și accesorii și s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), g) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani, care s-a dispus a se executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., de la data deciziei, și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) g și k C. pen., care se va executa pe durata executării pedepsei principale.

A fost majorat termenul de supraveghere al suspendării sub supraveghere stabilit pentru inculpata B. de la 2 ani la 3 ani, care se calculează, în baza art. 92 alin. (2) C. pen., de la data deciziei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apelul Parchetului au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 400 de RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca nefiind întemeiată critica inculpaților referitoare la nulitatea absolută a hotărârii apelate ca efect al încălcării dispozițiilor referitoare la caracterul specializat al completului de judecată, arătând că înscrisurile administrate în apel au demonstrat că la Tribunalul Călărași, în cadrul secției penale, au fost înființate completuri de cameră preliminară și de judecată care au fost specializate în judecarea cauzelor de corupție, între care se regăsește și formațiunea de judecată care a soluționat cauza în fond. Prin urmare, s-a considerat că în speță nu este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpaților de excludere a unor probe, Curtea a subliniat că verificarea legalității probatoriului constituie atributul exclusiv al judecătorului de cameră preliminară, conform art. 54 lit. b) C. proc. pen., iar asupra acestui aspect s-a statuat, în mod expres, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Călărași din 17 noiembrie 2015, definitivă prin încheierea din 10 ianuarie 2017 a Curții de Apel București. Or, principiul separării funcțiilor judiciare consacrat de art. 3 C. proc. pen. exclude eventuala cenzurare retroactivă, de către instanța de apel, a încheierii prin care s-a soluționat o etapă procesuală definitiv epuizată, iar caracterul definitiv al încheierii judecătorului de cameră preliminară se opune repunerii în discuție a aspectelor de legalitate a probatoriului, tranșate explicit în acea fază. Aceasta deoarece dispozițiile art. 408 alin. (3) C. proc. pen. legitimează considerarea apelului declarat împotriva sentinței ca fiind făcut și împotriva încheierilor, dar numai în măsura în care încheierile criticate au fost pronunțate de către instanța de judecată, în exercitarea funcției judiciare prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu și atunci când ele au fost date în altă fază procesuală.

Raportându-se la cele statuate prin deciziile Curții Constituționale nr. 802 din 05 decembrie 2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 06 februarie 2018) și nr. 641 din 11 noiembrie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 05 decembrie 2014), instanța de apel a apreciat că viciile de legalitate ce afectează actele de probațiune efectuate în faza de anchetă pot fi examinate în calea de atac numai în măsura în care este vorba fie despre motive de nulitate absolută necenzurate expres și efectiv în camera preliminară, fie despre alte vicii substanțiale de legalitate, decurgând din încălcarea unor drepturi fundamentale ocrotite de tratatele internaționale, relevate de probațiunea administrată în cursul judecății, care, însă, sunt sancționabile tot cu nulitatea absolută și nu cu nulitatea relativă, conform art. 282 C. proc. pen.

Curtea a arătat, în acest context, că rapoartele de control ale O.L.A.F. și A.F.I.R., procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole la S.C. C. S.R.L.", precum și celelalte înscrisuri ce conțin constatări similare constituie, în mod evident, mijloace de probă în sensul art. 97 C. proc. pen., nefiind prohibite de vreo dispoziție legală.

Referitor la solicitarea de înlăturare a declarațiilor martorilor I., J., E. și F., având în vedere că aceștia au avut și calitatea de suspecți, Curtea a arătat că nicio dispoziție legală nu exclude posibilitatea audierii acestora ca martori în cursul judecății, iar decizia Curții Constituționale invocată nu este incidentă în speță, martorii neputându-se autoincrimina de vreme ce față de aceștia s-a dispus clasarea. S-a reținut că, de fapt, inculpații critică, în esență, valoarea probatorie a acestor mijloace de probă, fără a invoca motive veritabile de nelegalitate.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului A. de achitare pentru săvârșirea participației improprii la tentativa la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 C. pen., art. 18

1

și art. 18

4

din Legea nr. 78/2000, și a participației improprii la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 326 C. pen., Curtea a apreciat, în concordanță cu instanța de fond, că vinovăția inculpatului este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, ansamblul circumstanțelor concrete în care au fost comise faptele fiind reținut corect de către tribunal, care a evaluat temeinic probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești.

Astfel, efectuând propria analiză a materialului administrat în cauză, Curtea a constatat întemeiate statuările primei instanțe referitoare la împrejurările în care, în anul 2013, inculpatul A., asociat unic și administrator al S.C. D. S.R.L., prin împuternicitul E., a solicitat sprijin financiar pentru o suprafață de 5.662,62 ha, deși, la acel moment, cunoștea că nu mai avea dreptul de folosință și exploatare efectiv asupra întregii suprafețe de teren agricol situată pe raza localității Borcea, județul Călărași. Inculpatul s-a limitat la a invoca buna sa credință, susținând că suprafața în integralitate a fost în folosința societății în mod legal, iar la momentul solicitării avea culturi însămânțate inclusiv pe suprafața de 991,58 de hectare.

Instanța de apel a apreciat că aceste apărări nu pot fi reținute având în vedere că adeverința nr. x din 30 mai 2013 a Primăriei comunei Borcea, prin care se atesta că S.C. D. S.R.L. exploata pe raza localității suprafața de 5.407,42 ha, a fost emisă ca urmare a declarației depuse de inculpat, la data de 13 mai 2013, în Registrul agricol al primăriei, în sensul că S.C. D. S.R.L. deține respectiva suprafață de teren. Pe baza acesteia și la solicitarea inculpatului, martorul N., viceprimar al comunei Borcea, a completat adeverința nr. x din 30 mai 2013, care cuprindea date nereale relativ la această suprafață și pe care numitul E. a prezentat-o la A.P.I.A. Călărași în vederea obținerii sprijinului financiar.

Raportându-se la dispozițiile din legislația primară și secundară care stabilesc documentele necesare pentru dovedirea dreptului de folosință a terenurilor pentru care se solicită sprijinul financiar și termenele în care acestea trebuie transmise autorității competente, Curtea a considerat că cererea depusă de E. și declarațiile anexate sunt în mod vădit inexacte, inculpatul A., la cererea căruia s-au depus documentele, fiind pe deplin conștient de acest caracter. Urmărind ca prin acțiunea sa să creeze aparența nereală că S.C. D. S.R.L. ar avea calitatea de utilizator al întregii suprafețe de 5.662,62 ha, inculpatul a prevăzut atingerea ce ar put