ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința penală nr. 95/PI/2020 din 09 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 23 mai 2017 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese, faptă prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) din C. pen. din

1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen.,

- C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. și

- A., pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării, prevăzută și pedepsită de art. 267 alin. (1) din C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reținut în esență, următoarea stare de fapt:

În sarcina inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul B., s-a reținut că a declarat-o adjudecatară în dosarul execuțional nr. x/2013, la licitația din data de 14.08.2013 pe inculpata C., afin de gradul I cu acesta și a emis în baza procesului-verbal de licitație actul de adjudecare nr. x/13.09.2013, cu privire la imobilul situat în localitatea Oradea, str. x, înscris în CF x Oradea nr. top x, cu o suprafață construită de 127 mp. la prețul de 85.000 RON, sub valoarea de evaluare, imobil care, după anularea actelor de executare, a fost vândut la licitație pentru suma de 168.529,48 RON, obținându-se astfel în mod direct un folos patrimonial pentru inculpata C., iar apoi a procedat, la data de 04.11.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la solicitarea inculpatei C., în dosarul execuțional nr. x/2013 al B., la executarea silită prin evacuarea debitorului D. din imobilul sus-menționat și predarea folosului patrimonial al posesie imobilului în favoarea inculpatei C.

Totodată, inculpatul A. a întocmit procesul-verbal datat 09.09.2013 în dosarul execuțional x/2010 al B., atestând în mod necorespunzător adevărului că martora E. la data de 09.09.2013 a ridicat suma de 14.630,00 RON reprezentând cauțiunea de participare la licitație, în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

În sarcina inculpatei C., afin de gradul I cu inculpatul A., s-a reținut că, în condițiile descrise de organizare a săvârșirii faptei, a participat la licitația din data de 14.08.2013 și a pus la dispoziția inculpatului sumele de bani, reprezentând cauțiunea de participare și plata prețului de adjudecare, pentru a fi întocmit procesul-verbal de licitație și emis actul de adjudecare nr. x/13.09.2013, privind cumpărarea la licitație a imobilului situat în localitatea Oradea, str. x, înscris în CF x Oradea nr. top x, cu o suprafață construită de 127 mp. la prețul de 85.000 RON, sub valoarea de evaluare, imobil care după anularea actelor de executare a fost vândut la licitație pentru suma de 168.529,48 RON, iar apoi a solicitat în baza aceleiași rezoluții infracționale executarea silită și a pune la dispoziția inculpatului A. în dosarul execuțional nr. x/2013 al B. actul de adjudecare nr. x/13.09.2013 din dosarul execuțional nr. x/2010 al B., care a fost folosit de către inculpat ca titlu executoriu pentru evacuarea debitorului D. din imobilul sus-menționat și pentru predarea folosului patrimonial al posesiei imobilului în favoarea inculpatei C.

În sarcina inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul B., s-a reținut că a omis sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală cu privire la infracțiunea de conflict de interese prevăzută și pedepsită în art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1968 săvârșită de către inculpatul A. în dosarul execuțional nr. x/2010 al B., deși a avut cunoștință de săvârșirea acestei fapte din data de 17.10.2013.

Potrivit rechizitoriului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale care susține acuzația formulată constă în:

- sesizarea

- ordonanță de începere a urmăririi penale

- ordonanță de continuare a urmăririi penale

- ordonanțe de extindere a urmăririi penale

- ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale

- ordonanță de extindere a acțiunii penale

- ordonanță de schimbare a încadrării juridice

- sentința civilă 4023/2014 a Judecătoriei Oradea

- copii ale actelor din Dosarul nr. x/2013

- declarații martori

- delegație avocațială, cereri ale avocaților și ale inculpaților cu privire la consultarea dosarului și eliberarea fotocopiilor

- dovezi de încunoștințare a efectuării actelor de urmărire penală și citații (fila x)

- fișe DEPABD martori și inculpați

- audiere suspecți

- solicitări de eliberare copii dosar

- memorii inculpați

- copii ale actelor de executare din Dosarul nr. x/2010 al SEJ depuse de către inculpatul A.

- verificări la IPJ Bihor - Serviciul Rutier

- copii ale actelor depuse de martorul F.

- procese-verbale de confruntare

- solicitare audiere în calitate de martor a numitei E.

- verificări la ORC Bihor

- verificări la AJFP Bihor

- verificări la ITM Bihor

- verificări la OCPI Bihor

- caziere judiciare

- solicitări de audiere a suspectului G.

- adrese către B. pentru trimiterea unor copii ale actelor deținute

- ordonanțe de dispunere a predării înscrisurilor

- dovadă de primire a înscrisurilor

- copii ale actelor din dosarul execuțional nr. x/2010 al B.

- procese-verbale de predare a unor înscrisuri și fotocopiere a celor depuse la dosarul cauzei

- audiere inculpați

- fotocopiile din Dosarul nr. x/2013 a Judecătoriei Oradea

- fotocopiile din Dosarul nr. x/2013 al B.

- conține copia dosarului x/2010 al B. înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea de către B., la data de 27.03.2015

- conține copiile a 15 rapoarte de evaluare întocmite de G., depuse la dosarul prezentei cauze de către inculpatul A., la data de 18.06.2015

- conține copia certificată a tuturor înscrisurilor din Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Oradea

- Dosarul nr. x/2010 al B., în original

- ordonanța de dispunere a predării înscrisurilor din 13 octombrie 2015, dovada de ridicare

- adresa B. din data de 16.11.2015 de înaintare a procesului-verbal de restituire a cauțiunii către martora E. datat 09.09.2013

- procesul-verbal, în original, datat 09.09.2013 în dosarul execuțional nr. x/E/2010 al B. de restituire a cauțiunii de participare la licitație către numita E.

- ordonanța de dispunere a predării înscrisurilor din 18 august 2016

- dovada de ridicare

- încunoștințare efectuare acte urmărire penală

- dovada de predare a înscrisurilor

- fotocopiile înscrisurilor depuse la dosarul cauzei

Procedura de cameră preliminară:

Prin încheierea nr. 31/CP/2017 din data de 25.08.2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței, regularitatea rechizitoriului emis la data de 23 mai 2017 în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, legalitatea și loialitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea invocate de inculpații A., A. și C.

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis la data de 23.05.2017 în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum și legalitatea și loialitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privindu-i pe inculpați, dispunându-se începerea judecății cauzei.

Prin încheierea nr. 758 din data de 18.09.2020 pronunțată de către judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au respins, ca nefondate, contestațiile declarate de către inculpați împotriva încheierii nr. 31/CP/2017 din data de 25.08.2017.

Judecata în fața primei instanțe:

La al treilea termen de judecată cu procedura legal îndeplinită - 03.12.2018 (la primul termen s-a dispus amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, iar la al doilea termen s-a amânat cauza având în vedere imposibilitatea apărătorului inculpaților de a se prezenta la cauză), ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 din C. proc. pen. a actului de sesizare, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza procedurii recunoașterii învinuirii, numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-li-se la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar în urma răspunsului negativ al acestora, a dispus ca judecata să aibă loc în procedura obișnuită.

Procurorul a solicitat audierea martorilor E., F., H., I., J., G., G., K., L., cererea în probațiune fiind încuviințată prin încheierea din 03.12.2018 și apoi administrate.

Inculpații A., A. și C. nu au dorit să fie audiați la începutul cercetării judecătorești, precizând că doresc să dea declarații după administrarea probatoriului. Audiați fiind în ședința publică din 11.09.2020, inculpații A., A., au negat comiterea faptelor de care sunt acuzați. Inculpata C. nu a dorit să fie audiată în cauză nici la finalizarea cercetării judecătorești.

Prin încheierea din data de 18.05.2020, Curtea, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului A., din infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. în infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și a inculpatei C., din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Trecând la soluționarea cauzei pe baza probatoriului administrat în cauză, curtea de apel a reținut următoarele:

A) Starea de fapt:

Prin contractul de credit nr. x/02.11.2007 autentificat de Biroul Notarului Public M., debitorul D. a împrumutat de la creditorul L. suma de 150.000 euro, scadența fiind stabilită pentru data de 02.02.2008, termen facultativ pentru debitor. Pentru garantarea împrumutului a fost instituită o ipotecă asupra a două imobile situate în Oradea:

- apartamentul nr. x cu o suprafață construită de 124 mp, înscris în CF individual x cu numărul top. x

- apartamentul nr. x cu o suprafață construită de 127 mp, înscris în CF individual x cu nr. top. x.

Întrucât creditul nu a fost restituit, la data de 25.03.2010, creditorul L. a solicitat executarea silită a debitorului D. invocând titlul executoriu anterior menționat, cererea fiind înregistrată la B. în Dosarul nr. x/2010. În cadrul acestei societăți își desfășoară activitatea trei executori judecătorești și anume inculpatul A. și fiii acestuia, inculpatul A. și N. Doar primii doi au efectuat acte de executare în Dosarul nr. x/2010.

În baza acestei cereri, inculpații au solicitat Judecătoriei Oradea încuviințarea executării silite cu privire la cele două imobile asupra cărora se instituise ipotecă. De menționat că cererea este semnată doar de executorul A. Prin încheierea nr. 1273/29.03.2010 a Judecătoriei Oradea s-a dispus încuviințarea executării silite.

Ulterior, la data de 01.04.2010, printr-un proces-verbal încheiat în numele ambilor inculpați, dar semnat doar de executorul A., a fost stabilită valoarea creanței urmărite la suma de 307.185 RON la care se adaugă cheltuielile de executare în sumă de 10.384,35 RON. În aceeași dată, executorul A. a emis somația de plată nr. x pe care a comunicat-o cu debitorul D. și O.C.P.I. Bihor. Totodată a dispus trimiterea acesteia la adresele imobilelor ipotecate. Comunicarea cu debitorul a realizat-o prin poștă la domiciliul acestuia din Olanda,. Întrucât formularul utilizat de poștă privind confirmarea de primire pentru corespondența trimisă în străinătate a fost restituită cu mențiunea neridicării ei, executorul A. a transmis, la data de 12.07.2010, Tribunalului Districtual Arnhem din Olanda, actele de executare în vederea comunicării lor. Autoritatea judiciară olandeză a răspuns prin Certificatul prevăzut de art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 1397/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13.11.2007.

Anterior inițierii acestei proceduri de comunicare a actelor de executare, la data de 23.06.2010, executorul A. a dispus efectuarea expertizei de evaluare a imobilelor ipotecate, desemnând ca expert pe doamna O. La data de 25.06.2010, SC P. SRL a întocmit două rapoarte de evaluare, câte unul pentru fiecare din cele două imobile ipotecate. Ambele sunt întocmite de experta O. și ambele cuprind mențiunea că inspecția proprietăților a fost efectuată de martorul G. (cumnatul inculpatului A.). Conform acestor rapoarte de evaluare, valoarea de piață a fost stabilită la 55.976 euro echivalent a 239.622,06 RON pentru apartamentul nr. x și 41.337 euro echivalent a 176.955 RON pentru apartamentul nr. x. Costul rapoartelor de evaluare a fost stabilit la suma de 1.400 RON conform facturii nr. x/30.06.2010 și achitat de creditorul L. conform chitanței nr. x/30.06.2010.

La data de 05.09.2010, executorul A. a încheiat un al doilea proces-verbal de stabilire a valorii creanței urmărite la suma de 319.620 RON la care se adaugă cheltuieli de executare în cuantum de 12.568,79 RON.

La data de 27.09.2010, în numele executorilor A. și A. a fost emisă publicația de vânzare nr. x pentru ambele imobile (dar semnată doar de primul) stabilindu-se ca dată a licitației 02.11.2010, afișată în aceeași zi, întocmindu-se procesul-verbal de inculpatul A.

La termenul fixat pentru licitație, la sediul BEJ B. s-a prezentat creditorul L., dar și avocatul Q. în reprezentarea debitorului D. care depune o cerere prin care solicită revocarea publicației de vânzare nr. x/27.09.2010 invocând caracterul de bun comun al imobilelor și depunând înscrisuri din care rezultă că soția debitorului, doamna R. și-a intabulat dreptul de proprietate. Aceste aspecte au fost consemnate în procesul-verbal încheiat de inculpatul A., care, în aceeași zi a semnat o nouă publicație de vânzare, întocmită în numele ambilor executori, prin care s-a stabilit termenul de licitație pentru data de 11.11.2010, act afișat.

La data de 11.11.2010, inculpatul A. încheie un nou proces-verbal prin care constată suspendarea provizorie a executării silite ca urmare a pronunțării de către Judecătoria Oradea a încheierii nr. 315/11.11.2010.

Ulterior suspendării provizorii a executării silite, la sfârșitul anului 2011, imobilul situat în Oradea, județul Bihor a fost vândut soților S. și T. cu acordul BEJ B., cu prețul de 60.000 euro. Potrivit contractului, vânzătorii sunt debitorul D. și soția sa pentru construcție și SC U. SRL pentru terenul aferent. Potrivit adresei comunicată notarului public V. (cel care a autentificat contactul de vânzare-cumpărare), 40.000 euro din preț să fie virați în contul deschis la W. de BEJ B. Din această sumă, 38.000 euro au fost virați în contul creditorului L., iar executorul A. a solicitat O.C.P.I. Bihor radierea somației de plată.

După acest moment, executarea silită a continuat doar cu privire la al doilea imobilul, cel situat în Oradea, județul Bihor.

După reluarea executării silite, la data de 24.01.2013, în numele executorilor A. și A. a fost întocmit un nou proces-verbal de stabilire a valorii creanței la suma de 162.147,40 RON la care se adaugă cheltuieli de executare de 4.941,78 RON.

În aceeași zi, se întocmește publicația de vânzare nr. 3, stabilindu-se ca dată a licitației 27.02.2013 și în care se menționează că prețul de pornire este de 146.265,75 RON stabilit în baza raportului de evaluare întocmit de expert evaluator G., redus cu 25%, conform art. 509 alin. (5) din C. proc. civ.

De menționat că raportul de evaluare la care se face referire a fost întocmit abia la data de 30.01.2013, în urma unei inspecții efectuate la data de 29.01.2013 și că prin acesta se stabilește valoarea de piață la suma de 44.500 euro echivalent a 195.021 RON. Din dosarul cauzei nu rezultă motivele pentru care a fost necesară reevaluarea, nici cine a dispus-o și nici cine a suportat costurile acesteia.

La termenul fixat pentru licitație, s-a prezentat o singură persoană interesată de imobil, martorul F. (asociat cu debitorul la SC X. SA și care știa de la acesta despre executarea silită). Despre prezența martorului se face mențiune în procesul-verbal încheiat cu acea ocazie, dar la dosarul de executare silită nu pare nicio dovadă a depunerii cauțiunii sau o ofertei scrise, deși martorul susține că a îndeplinit aceste formalități. Licitația a fost amânată pentru 24.04.2013 ca urmare a constatării unei lipse de procedură cu debitorul, dovada îndeplinirii acesteia ajungând la dosar în ziua ulterioară licitației, 28.02.2013.

Publicația de vânzare nr. x emisă pentru de data de 24.03.2013 a fost întocmită tot în numele celor doi executori, dar semnată doar de executorul A. Înainte de acest termen, martorul F. a luat legătura telefonic cu secretara biroului de executori judecătorești B. pentru a se interesa de licitație, dar secretara i-a spus că dacă este interesat de condițiile acesteia să vină la birou, moment în care secretara i-a comunicat existența lipsei de procedură cu debitorul. Cu toate acestea, la termenul fixat, s-a prezentat la biroul executorului, aflând într-adevăr că licitația nu va avea loc. S-a întocmit procesul-verbal în care se consemna că nu s-a prezentat nicio persoană și că s-a fixat termen pentru o nouă licitație la data de 13.06.2013, emițându-se și publicația de vânzare nr. 5, semnată de executorul A.

Înainte de termenul fixat pentru următoare licitație în 11.06.2013, prin e-mail, i s-a trimis debitorului publicația nr. 5, precum și o înștiințare despre o ofertă de 30.000 euro pentru vânzare directă a imobilului, solicitându-i-se acordul. O astfel de ofertă nu există la dosarul execuțional și nici creditorul urmăritor, nici martorul F., susțin că nu au făcut-o. Oferta directă era echivalentul a 134.490 RON la cursul BNR din 11.06.2013 și era apropiată de prețul de strigare de 146.265,74 RON, înscris în publicația de vânzare nr. 5 din 24.04.2013. Debitorul nu a răspuns solicitării trimise, iar în procesul-verbal de licitație din data de 13.06.2013 semnat de inculpatul A., s-a consemnat că nu s-a prezentat nimeni în vederea participării la licitație, fixându-se termen pentru data de 14.08.2013, ora 08:00, emițându-se și publicația de vânare nr. 6, care a fost comunicată și debitorului.

La data de 13.08.2013 inculpata C., soacra inculpatului A. a depus oferta de participare la licitație - 80.000 RON și foaia de vărsământ nr. x din 13.08.2013 pentru suma de 14.630 RON, reprezentând cauțiunea. La aceeași dată, martora E. depune o ofertă de participare la licitație pentru suma de 70.000 RON și foaia de vărsământ nr. x din 13.08.2013, pentru cauțiunea în cuantum de 14.630 RON. Ambele depuneri au fost făcute la Y., la interval de câteva minute. A două zi, în data de 14.08.2013, deși procedura de comunicare cu debitorul nu a fost îndeplinită, licitația a fost desfășurată de inculpatul A. și imobilul a fost adjudecat de inculpata C. la prețul de 85.000 RON, inferior prețului de strigare inițial de 146.265,75 RON. Cu aceeași ocazie, s-a stabilit că diferența dintre cauțiune și prețul de adjudecare trebuie depusă în termen de maxim 30 de zile și după achitarea acesteia și trecerea unui alt termen de 15 zile, se va emite actul de adjudecare. Se consemnează totodată că se restituie martorei E. cauțiunea de participare la licitație. Inculpata C. a depus suma de 70.370 RON prin foaia de vărsământ x/09.09.2013. La data de 13.09.2013, inculpatul A. emite actul de adjudecare nr. x în favoarea inculpatei C., consemnându-se că prețul a fost achitat integral.

De menționat că martora E. a fost în perioada 2009 - 2015 iubita martorului G., cumnatul inculpatului A. În legătură cu participarea ei la această licitație, martora a arătat că inculpata C. i-a cerut ajutorul spunându-i că dorește să achiziționeze un apartament. Tot inculpata este cea care i-a dat suma de bani necesară pentru plata cauțiunii. S-au dus împreună la bancă, au făcut depunerile, iar a două zi s-a dus la licitație, unde împreună cu C. și-au precizat ofertele. După terminarea licitației martora a semnat actele ce i-au fost înmânate de secretară sau de inculpatul A., nu a primit suma de bani pe care a depus-o cu titlu de cauțiune întrucât nu erau banii ei.

După emiterea actului de adjudecare, întrucât prețul plătit era inferior sumei urmărite, executorul A. a întocmit procesul-verbal din 17.10.2013 prin care s-a stabilit valoarea urmărită rămasă de executat, precum și procesul-verbal de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea la licitație. Executorul A. a întocmit și un alt proces-verbal prin care a constatat înregistrată o adresă din partea creditorului L. prin care s-au formulat obiecțiuni la procesul-verbal de distribuire, prin aceeași adresă arătându-se că există și o contestație la executare, dar fără ca aceasta să fie depusă în copie, motiv pentru care s-a solicitat să se facă dovada înregistrării contestației la executare.

Creditorul L. a formulat la data de 09.10.2013 o contestație la executare înregistrată la Judecătoria Oradea sub Dosar nr. x/2013. Motivul invocat a fost acela că prețul de vânzare este derizoriu. Pe parcursul judecății, avocatul creditorului a învederat existența legăturii de familie dintre inculpata C. și inculpatul A. La întrebarea adresată de instanță biroului de executori, s-a răspuns în scris, actul fiind semnat de inculpatul A., potrivit căruia se comunica inexistența legăturii de rudenie. Existența legăturii de afinitate a fost confirmată de inculpata C. la termenul fixat pentru data de 21.03.2014, când i s-a luat interogatoriul. Prin Sentința civilă nr. 4023/04.04.2014, definitivă prin neapelare, s-a admis contestația la executare formulată de creditor și s-a dispus anularea actului de adjudecare nr. x/13.09.2013 și s-a anulat procesul-verbal de distribuire din 17.10.2013 ca act subsecvent.

La data de 09.09.2014, Judecătoria Oradea a trimis copia sentinței civile anterior menționată B. După anularea actului de adjudecare, urmărire silită a fost reluată, actele de executare fiind efectuate exclusiv de către executorul A. care a emis publicația de vânzare nr. x pentru licitația din 11.03.2015. Pentru termenul fixat pentru licitație, creditorul L. a depus o cerere de limitare a prețului de vânzare, solicitând ca aceasta să nu se realizeze la un preț inferior valorii creanței și a cheltuielilor de executare. La licitație s-a prezentat martora H., mama martorului F., care a depus recipisa de consemnare la CEC a cauțiunii de 19.503 RON și reprezentantele W., bancă care acordase un credit lui SC U. SRL, garantat de debitor. Martora H. a oferit prețul de 146.300 RON.

Licitația a fost suspendată la cererea creditorului și reluată la data de 24.03.2015, tot la cererea acestuia. După emiterea unei noi publicații de vânzare și fixarea termenului pentru 04.05.2015, s-a desfășurat o nouă licitație la care s-a prezentat martorul F. și reprezentanții W. Martorul a oferit prețul de 147.000 RON. Acesta a fost declarat adjudecatar după ce a oferit valoarea limită impusă de creditorul urmărit, adică 168.529,48 RON. La data de 08.06.2015 a fost emis actul de adjudecare nr. 107 de executorul judecătoresc A., iar la data de 24.06.2015 același executor a întocmit procesul-verbal de distribuire a sumelor rezultate din vânarea la licitație al imobilului.

Pe perioada judecării contestației la executare formulată de creditor, inculpatul A. a procedat în dosarul execuțional nr. x/2013 al biroului de executori judecătorești la evacuarea debitorului D. și la predarea posesiei imobilului către inculpata C. în baza cererii formulate de aceasta la data de 13.09.2013, invocând actul de adjudecare nr. x/13.09.2013. După primirea acestei cereri, inculpatul A., a solicitat Judecătoriei Oradea încuviințarea executării silite, cerere admisă prin încheierea nr. 5937/19.09.2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2013. Inculpatul a întocmit ulterior încheierea de stabilire a onorariului și a cheltuielilor de executare și a emis două somații debitorului D. pentru eliberarea imobilului. Actele au fost transmise autorității din Olanda pentru ca aceasta să efectueze procedura de comunicare cu debitorul. La dosarul execuțional există dovada că actele au fost primite de autoritatea olandeză la data de 11.10.2013, dar nu și certificatul european care să dovedească transmiterea lor debitorului. În aceste condiții, la data de 14.11.2013, ora 10:00, inculpatul A. s-a deplasat la imobil unde constatând absența persoanelor a pătruns prin forțarea ușilor, apoi a fost schimbat butucul și cheile ușilor principale de acces, iar imobilul a fost predat inculpatei C.

Legea aplicabilă speței:

Examinând incidența legii penale mai favorabile, curtea de apel a constatat că în timpul procesului penal a intrat în vigoare noul C. pen.

Modificările ivite în cursul procesului penal, ca urmare a succesiunii în timp a legilor penale, C. pen. din 1969 și legislația penală specială în vigoare înainte de data de 01.02.2014 și C. pen. în vigoare și legislația penală specială în vigoare după data de 01.02.2014, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen. a pronunțat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în cauză, utilizând criteriul aprecierii în concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiției de existență a unei situații tranzitorii, care a fost constatată, mai este necesar ca faptele ce fac obiectul acuzației să fie infracțiuni, atât potrivit legii sub imperiul căreia au fost comise, cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Prin compararea legilor penale succesive, față de acuzațiile formulate de procuror și de situația de fapt reținută, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă este Noul C. pen., față de conținutul constitutiv și de regimul sancționator al normelor de incriminare succesive, legea nouă se înfățișează ca având limitele speciale de pedeapsă cele mai reduse în cazul infracțiunii de omisiunea sesizării (de la 3 luni la 3 ani sau amendă, potrivit art. 267 din C. pen., comparativ cu 3 luni la 5 ani, potrivit art. 263 din C. pen. 1968). De asemenea, s-a apreciat că tot legea nouă este mai favorabilă prin modul de reglementare a condițiilor constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește infracțiunea de folosire a funcției pentru favorizarea unei persoane, în raport cu modul în care era reglementat anterior conflictul de interese. Este adevărat că în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual limitele de pedeapsă sunt mai favorabile cele din legea veche, deoarece prevăd un minim special mai redus, însă având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 legea penală mai favorabilă trebuie aplicată în ansamblu, iar în ansamblu în ceea ce îl privește pe inculpatul A. mai favorabilă apare legea nouă prin prisma condițiilor de incriminare a folosirii funcției pentru favorizarea unei persoane.

Analiza tipicității:

Potrivit dispozițiilor art. 301 din C. pen., constituie infracțiune fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiilor de serviciu a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori afin până a gradul al doilea inclusiv.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate a rezultat că subiectul activ este calificat și trebuie să fie un funcționar public, noțiune definită de dispozițiile art. 175 alin. (1), (2) din C. pen. Inculpatul A. nu face parte din categoria persoanelor enumerate la alin. (1). Dispozițiile art. 175 alin. (2) din C. pen. au ridicat mai multe probleme de interpretare de-a lungul timpului pentru a se stabili dacă alte persoane decât cele enumerate la alin. (1) pot fi sau nu incluse în categoria funcționarilor publici. Referitor la executorii judecătorești, Curtea Constituțională a pronunțat mai multe decizii (amintim Deciziile nr. 458/2009, 631/2007, 895/2015) în care se arată că aceștia nu fac parte din autoritatea judecătorească, iar activitatea lor, potrivit art. 4 din Legea nr. 188/2000, se află sub coordonarea și controlul Ministrului Justiției. În plus, Curtea a statuat că executorul judecătoresc, deși îndeplinește un serviciu public îl reprezintă pe creditor în raportul execuțional care s-a născut între acesta și debitor, fiind practic un agent al statului, iar onorariul său, parte a cheltuielilor de executare, chiar dacă în final cade în sarcina debitorului, este avansat de creditor.

Din analiza dispozițiilor Legii nr. 188/2000, rezultă că executorii judecătorești sunt învestiți prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public în mod independent, actele lor fiind acte de autoritate publică, ceea ce le conferă un statut aparte, devreme ce le-a fost delegată o parte din puterea publică, respectiv cea referitoare la aducerea la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii. Statutul profesiei de executor judecătoresc este acela al unei profesii liberale ale cărei reguli de exercitare sunt stabilite prin legea mai sus menționată și regulamentul de aplicare a acesteia. Ca atare, rezultă că executorul judecătoresc este funcționar public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. pen. și ca atare poate fi subiect activ al acestei infracțiuni.

Realizarea elementului material presupune îndeplinirea unui act de către funcționarul public, ceea ce presupune ca acesta să aibă capacitatea funcțională de a îndeplini acel act. În speța de față, inculpatul A., în calitatea sa de executor judecătoresc avea competența funcțională de a efectua executarea silită.

Modificările aduse art. 301 din C. pen. prin Legea nr. 193/2017 clarifică sfera de aplicare a normei de incriminare, dispozițiile capătă incidență doar în măsura în care funcționarul public îndeplinește actul în cadrul unei proceduri favorizante. Cu alte cuvinte, este vorba de acele proceduri sau activități aparent legale și obiective cărora tot aparent nu li s-ar putea reproșa nimic din punct de vedere al respectării cerințelor de legalitate, dar care maschează scopul urmărit de funcționarul public, acela de a obține un folos material pentru sine sau pentru una din persoanele înscrisă în norma de incriminare. Potrivit legii, funcționarul are obligația de a se abține atunci când actul pe care urmează să îl îndeplinească îl vizează pe sine, pe soțul său ori o rudă ori afin până la gradul al doilea inclusiv, însă nu orice omisiune de a proceda în acest sens intră sub incidența legii penale. Omisiunea de a proceda la abținere poate atrage în unele situații răspunderea disciplinară.

O procedură favorizantă este exclusă în ipoteza în care funcționarul public nu are drept de apreciere asupra emiterii actului ori asupra condițiilor și limitelor în care o poate face. Cu alte cuvinte, atunci când emite actul, o face în forma și în conținutul prevăzut de norma legală. Dispozițiile art. 652 din C. proc. civ. arată că executorii pot fi recuzați în condițiile prevăzute de art. 42 din C. proc. civ. Art. 42 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. instituie un caz de incompatibilitate absolută când executorul este soț, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părți. Deși dispozițiile art. 652 din C. proc. civ. nu fac trimitere în mod expres la abținerea executorului, totuși s-a apreciat că din formularea alin. (1) și anume "executorii judecătorești pot fi recuzați numai în cazurile și condițiile prevăzute la art. 42 și următoarele" și văzând succesiunea articolelor prevăzute în Titlul II Capitolul 1 din C. proc. civ., care reglementează abținerea imediat după prezentarea cazurilor de incompatibilitate și înainte de recuzare, credem că și în situația executorilor judecătorești este permisă abținerea. Oricum, a interpreta în sens contrar ar fi un nonsens. A impune unui executor implicat într-o procedură execuțională să nu se abțină de la efectuarea unui act față de care se află într-o stare de incompatibilitate și să aștepte să fie recuzat, este lipsit de orice logică. În consecință, s-a apreciat că inculpatul ar fi trebuit să se abțină de la efectuarea licitației în momentul în care la biroul de executori judecătorești în cadrul căruia funcționează a fost depusă oferta făcută de soacra sa.

Spre deosebire de parchet, curtea de apel a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1654 alin. (1), lit. c) din noul C. civ. Potrivit acestui text de lege "sunt incapabili de a cumpăra direct sau prin persoane interpuse, chiar și prin licitație publică (...) executorii (...)". În cauză, nu există nicio probă din care să rezulte că imobilul situat în Oradea, str. x, care a făcut obiectul licitației din data de 14.08.2013 a fost cumpărat de inculpatul A. prin intermediul soacrei sale, inculpata C. Dimpotrivă, chiar acuzația adusă acestuia este că folosul patrimonial obținut a fost pentru inculpata C. (rechizitoriu fila x), prin urmare chiar și autorul rechizitoriului acceptă ideea că inculpata C. a cumpărat imobilul pentru sine. De menționat că aceasta nu face parte din categoria persoanelor cărora legea civilă să le interzică participarea la o astfel de procedură, neavând niciuna dintre calitățile prevăzute de textul menționat. Sintetizând cele de mai sus, s-a concluzionat că inculpatul A. trebuia să se abțină de la efectuarea licitației, dar inculpata C. putea să participe la această procedură.

După lămurirea acestor aspecte trebuie analizat dacă inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc, avea sau nu posibilitatea de a nu o declara adjudecatară pe inculpata C., pentru a stabili dacă actul pe care acesta l-a îndeplinit are sau nu caracter favorizant. Văzând dispozițiile legii procesual civile, conchidem că nu. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 845 din C. proc. civ., care se referă la efectuarea licitației, în alin. (11) se arată în mod expres că executorul va declara adjudecatar persoana care la termenul de licitație a oferit prețul cel mai mare, ori după caz cel arătat în alin. (6) - (8). În speța de față, executorul s-a conformat întocmai acestei dispoziții legale și a declarat-o adjudecatară pe inculpata C., ea fiind cea care a oferit prețul cel mai mare. Apoi, dispozițiile art. 852 din C. proc. civ. impun ca după plata integrală a prețului pe baza procesului-verbal de licitație să întocmească actul de adjudecare, iar dispozițiile art. 855 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că executorul este și cel care îl pune în posesie pe adjudecatar. În consecință, actul îndeplinit de inculpatul A. nu are caracter favorizant și prin urmare nu intră în sfera celor prevăzute de art. 301 din C. pen.

Parchetul a reținut forma continuată a infracțiunii pornind de la ideea că inculpatul A. a întocmit trei acte și anume: la data de 14.08.2013 a declarat-o adjudecatară pe inculpata C., la data de 13.09.2013 a emis actul de adjudecare, iar la data de 04.11.2013 a pus-o în posesie. Prin încheierea din data de 18.05.2020, Curtea a procedat la schimbarea de încadrare juridică prin înlăturarea formei continuate. Chiar dacă în fapt sunt trei înscrisuri întocmite de inculpatul A., este vorba de un singur act constând în vânzarea imobilului situat în Oradea, str. x, ceea ce presupune dobândirea de către cumpărător a dreptului de proprietate cu toate atributele sale, inclusiv posesia.

Întrucât am reținut că actul îndeplinit de inculpatul A. nu este un act favorizant, care să poată constitui element material al infracțiunii prevăzute de art. 301 din C. pen., nu se mai impune a se analiza a două condiție a laturii obiective a acestei infracțiuni și anume dacă s-a realizat sau nu un folos material în beneficiul vreunei dintre persoanele prevăzute de textul de incriminare și nici poziția subiectivă a inculpatului față de actul îndeplinit.

Reținând că inculpatul A. a încălcat dispozițiile legii civile referitoare la incompatibilitate care ar putea eventual atrage răspunderea disciplinară soluția de achitare va fi dispusă în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Același temei de achitare a fost reținut și pentru inculpata C., reținând că prin neexercitarea unei cereri de recuzare, deși cunoștea situația de incompatibilitate în care se afla inculpatul A., a permis întocmirea unui act lovit de nulitate absolută în condițiile legii civile.

Și în cazul acestei infracțiuni subiectul activ este unul calificat și anume funcționarul public. Argumentele expuse la pct. 1 pentru care am reținut că inculpatul A. are calitatea cerută de lege, sunt valabile și în cazul acestei infracțiuni.

Această infracțiune se poate săvârși sub aspectul elementului material prin două modalități alternative, oricare dintre acestea realizate concomitent cu redactare și întocmirea înscrisului și anume atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea cu știință de a insera date sau împrejurări în actul întocmit. Dintre acestea, inculpatul A. este acuzat că ar fi atestat în mod nereal restituirea către martora E. a sumei de 14.630 RON, reprezentând cauțiunea de participare la licitație. Din declarația martorei rezultă că suma depusă cu titlu de cauțiune nu îi aparținea, i-a fost dată de inculpata C. tocmai pentru ca să poată participa la licitație și în procesul-verbal întocmit în data de 14.08.2013, act pe care l-a semnat s-a consemnat faptul că i s-a restituit cauțiunea. Faptul că nu ea este cea care a primit banii, nu are nicio relevanță, întrucât, așa cum a arătat această martoră, aceștia nu îi aparțineau. Pe de altă parte, executorul era obligat să procedeze la restituirea cauțiunii, ori potrivit dispozițiilor art. 850 din C. proc. civ., garanțiile depuse se restituie participanților nedeclarați adjudecatari.

În consecință, întrucât martora E. apare ca participant la licitație, care a depus în nume propriu cauțiunea, doar ei i se putea restitui. Primirea banilor de la inculpata C. nu este contestată, de altfel nici nu are importanță dacă martora a plătit cauțiunea cu bani proprii sau nu, iar faptul că în momentul restituirii aceștia au ajuns la cel care i-a avansat, nu are nicio relevanță sub aspectul existenței infracțiunii.

Elementul subiectiv al infracțiunii nu se mai impune a fi analizat, fiind irelevantă poziția subiectivă a inculpatului față de o faptă care nu există în materialitatea sa.

Inculpatului A., executorul judecătoresc din cadrul B. i s-a adus acuzația că în data de 17.10.2013, dată la care a întocmit procesele-verbale pentru stabilirea creanței urmărite de distribuire a sumelor rezultate prin vânzarea la licitație și procesul-verbal prin care a constatat poziția creditorului față de vânzarea imobilului, nu a sesizat organele judiciare cu privire la săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de conflict de interese (folosire a funcției pentru favorizarea unei persoane).

Analizând textul de incriminare, Curtea a reținut că și pentru această infracțiune legea cere în mod expres existența unui subiect calificat și anume funcționarul public. Întrucât și inculpatul A. este executor judecătoresc, argumentele expuse la pct. 1 își păstrează valabilitatea și s-a conchis că are calitatea cerută de lege.

Infracțiunea are ca situație premisă existența unei infracțiuni comise anterior de către o altă persoană despre care funcționarul subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 267 din C. pen. ia cunoștință cu ocazia exercitării atribuțiilor sale de serviciu. Prin Decizia penală nr. 2076/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "legea cere existența altei infracțiuni comise anterior care trebuie să formeze obiectul sesizării. Dacă nu s-a săvârșit o infracțiune în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile un funcționar nu se poate concepe existența infracțiunii de omisiune a sesizării. Prin urmare, infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare este subsecventă și corelativă, în raport, cu infracțiunea săvârșită în legătură cu serviciul funcționarului care are obligația de a sesiza organele judiciară".

Este adevărat că la data de 17.10.2013, când inculpatul A. a întocmit cele trei procese-verbale la care s-a făcut referire anterior, putea să constate existența stării de incompatibilitate a executorului A., stare de incompatibilitate care nu avea cum să nu îi fie cunoscută, dat fiind că acesta este fiul său, iar adjudecatarul soacra acestuia, dar simpla constatare a stării de incompatibilitate nu înseamnă și existența unei infracțiuni, întrucât așa cum am arătat mai sus, actul îndeplinit în stare de incompatibilitate să fie emis în cadrul unei proceduri favorizante cu consecința obținerii unui folos patrimonial pentru o altă persoană din categoria celor arătate în dispozițiile art. 301 C. pen.

Or, așa cum s-a arătat în cadrul analizei efectuate la pct. 1, caracterul de procedură favorizantă nu poate fi atribuit actelor întocmite de executorul A.

Neexistând situația premisă, nu exista nici obligația corelativă de înștiințare de îndată a organelor de urmărire penală cu privire la comiterea vreunei infracțiuni.

În consecință, reținând inexistența materială a faptei, temeiul de achitare au fost dispozițiile art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen.

Astfel fiind, Curtea, în baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 301 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b), teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 301 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării, prevăzută și pedepsită de art. 267 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, aflat la dosarul Înaltei Curți, criticând-o sub motivul de netemeinicie al greșitei achitări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

În dezvoltarea motivului de apel mai sus menționat, procurorul a menționat că instanța a reținut aceeași stare de fapt expusă în rechizitoriu.

Analizând elementele de tipicitate a arătat că executorul judecătoresc este funcționar public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. pen. și ca atare poate fi subiect activ al infracțiunii de conflict de interese.

A mai arătat că inculpatul A. ar fi trebuit să se abțină de la efectuarea licitației în momentul în care la biroul de executori judecătorești în cadrul căruia funcționează a fost depusă oferta făcută de soacra sa. Aceasta în condiții în care ea putea participa la această procedură a licitației (nu există o dispoziție legală care să-i interzică participarea). Această încălcare de către executorul judecătoresc a dispozițiilor legii civile referitoare la incompatibilitate nu constituie însă infracțiune, ci eventual o abatere disciplinară.

Având în vedere împrejurările în care s-a desfășurat licitația și cele petrecute ulterior, nu se poate primi concluzia la care a ajuns instanța și anume că actul îndeplinit de executorul judecătoresc A. nu are caracter favorizant, ceea ce ar contribui decisiv la inexistența infracțiunii de conflict de interese (folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane).

Pentru a fi întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracțiuni, legea nu cere - ca o condiție necesară - îndeplinirea actului de către funcționarul public în cadrul unei proceduri favorizante, chiar dacă prin Legea nr. 193/2017 denumirea infracțiunii a fost schimbată din conflict de interese în folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane. Nu există o astfel de cerință în conținutul constitutiv al infracțiunii, nu este cristalizată nici în practica judiciară, nici în literatura de specialitate (dacă există, este izolată). De altfel instanța nici nu a indicat în acest sens o speță sau o părere argumentată în doctrina juridică.

Chiar și în logica expusă de instanță, aceea a necesității cadrului unei proceduri favorizante în care funcționarul (executorul judecătoresc) a îndeplinit actul (licitația și actele aferente și ulterioare), având în vedere starea de fapt arătată, procurorul a considerat că este în prezența infracțiunii în discuție.

S-a arătat în rechizitoriu, filele x, modul de derulare a executării silite, s-au evidențiat aspecte importante din care rezultă săvârșirea infracțiunii, cadrul general de clandestinitate organizată, intenția executorului judecătoresc să ascundă de părțile dosarului de executare împrejurarea că sunt terți interesați de cumpărarea imobilului la un preț serios, intenția de a obține adjudecarea de către inculpată la un preț cât mai mic: ignorarea evaluării inițiale a expertului Popa; obținerea unei evaluări cu peste 20% mai mică efectuată de G. (cumnatul executorului), antedatată în publicația de vânzare nr. x; faptul că nu s-au consemnat și păstrat detalii privind ofertantul prețului de 30.000 de euro (superior celui oferit de inculpată); îndepărtarea martorului F. de la licitație (oferta acestuia nefiind înregistrată); licitația fără ofertanți a permis o nouă reducere, cu 25% a prețului; omisiunea încunoștințării creditorului și a debitorului despre termenul la care a avut loc adjudecarea; participarea la licitație, în mod fictiv a martorei E., persoană apropiată familiilor AA. și BB., pentru a mima existența unor interese contrare, singura ofertantă reală fiind C., soacra executorului; faptul că banii depuși cu titlu de cauțiune de E. (simultan cu C.) i-au fost dați acesteia de către C.; dovezile de consemnare s-au depus după procedura de comunicare cu debitorul să fie îndeplinită; inculpata a adjudecat imobilul la un preț mult mai mic decât valoarea creanței urmărite, sub valoarea de piață a imobilului; diferența dintre prețul de adjudecare și valoarea creanței respectiv a i