ÎCCJ, Secția penală

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G. pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. I - f. x R).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G. pentru infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. I - f. x R). VIII. 1. În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. , fără antecedente penale) pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. I - f.87 R). 2. În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. I - f.88 R).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru infracțiunea de folosire a influenței și autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic în scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (faptă descrisă în cap. II. - f.122 R).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru fiecare din cele două infracțiuni de folosire a influenței și autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic în scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapte descrise în cap. II - f.134 și 135 R).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru fiecare din cele două infracțiuni de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) din C. pen..(1968) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. (fapte descrise în cap. II - f.134 și 135 R).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru fiecare din cele două infracțiuni de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (fapte descrise în cap. II - f.179-180 R).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. V - f. x R).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru infracțiunea de primirea de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 din C. pen. (1968) cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 187/2012) și art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. V - f.241 R).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatului H. pentru săvârșirea infracțiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității în scopul obținerii de foloase necuvenite, în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 la 1 an și 6 luni închisoare (fapta descrisă în cap. III - f.216 R). În baza art. 45 din C. pen. s-a aplicat pe o durată de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g), k) din C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) și k) din C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 54 raportat la art. 65 alin. (3) din C. proc. pen. În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani ce constituie termen de supraveghere conform art. 92 din C. pen. Potrivit art. 93 din C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: - să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență. În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței. S-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, în baza art. 93 alin. (3) din C. proc. pen. persoana condamnată va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe durata a 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Orșova. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. IX. În baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata I., pentru infracțiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității în scopul obținerii de foloase necuvenite, în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 la 1 an închisoare (fapta descrisă în cap. III - f.216 R). În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 84 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. S-a menționat că, în baza art. 85 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 86 alin. (1) din C. pen., inculpata este obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informațiile și documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți. S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 87 și 88 din C. pen. și în baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere. X. În baza art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata J., pentru infracțiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității în scopul obținerii de foloase necuvenite, în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 la o pedeapsă de 8 luni închisoare (fapta descrisă la cap. III - f.216 R). În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 84 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. S-a menționat că, în baza art. 85 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 86 alin. (1) din C. pen., inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informațiile și documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți. S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 87 și 88 din C. pen. și în baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere. S-a constatat că inculpatul H. a fost reținut în data de 03.04.2014 și arestat preventiv din 4.04.2014 până în 16.10.2014, dată de la care s-a aflat în arest la domiciliu, iar din 1.04.2015 a fost pus sub control judiciar, revocat la data de 11.11.2016, măsură rămasă definitivă prin decizia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1423/14.11.2016. S-a constatat că inculpații G. și F. au fost reținuți în data de 03.04.2014 și arestați preventiv la data de 4.04.2014 până la data de 16.10.2014, dată de la care s-au aflat în arest la domiciliu, iar din 1.04.2015 puși sub control judiciar până la revocarea definitivă a acestei măsuri la 21.06.2016, potrivit deciziei penale nr. 953/4.07.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 72 din C. pen. și art. 399 alin. (9) din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului H. durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 03.04.2014 la 1.04.2015 inclusiv. În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dispus obligarea fiecărui inculpat I., J. și H. la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare avansate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, către stat. S-a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. pen. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile avocaților din oficiu de câte 520 RON au rămas în sarcina statului. În acest sens, printre altele, prima instanță a reținut că de la sesizarea instanței prin rechizitoriu x, cauza înregistrată sub nr. x/2014 a parcurs procedura conform art. 342 și urm. C. proc. pen. în camera preliminară. Instanța, prin încheierea de ședință din 10.10.2014 a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA lămuriri cu privire la unele acte premergătoare audierii unor martori și a legalității confirmării actului de sesizare. Parchetul a răspuns acestei solicitări precum și excepțiilor și cererilor formulate prin avocați de către inculpați în baza art. 344 alin. (4) C. proc. pen. Prin încheierea din 28.11.2014, în temeiul art. 345 alin. (3) C. proc. pen. s-a solicitat Parchetului să remedieze neregularitățile constatate în actul de sesizare. Prin ordonanța din 12.12.2014, Parchetul a adus la cunoștința instanței remedierile pe care le-a considerat necesare referitor la neregularitățile semnalate. Pe perioada procedurii Camerei preliminare, judecătorul a dispus asupra măsurilor preventive aplicate inculpaților H., G. și F. și la 16.10.2014 a înlocuit arestul preventiv al acestora cu arestul la domiciliu, iar din 4.03.2015 a dispus punerea acestora sub control judiciar. Prin încheierea din 19.01.2015, în temeiul art. 346 C. proc. pen. judecătorul de Cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la Parchet. * * * Prin încheierea nr. 339 din ședința Camerei de Consiliu de la 16 martie 2015, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 475 raportat la art. 476 și art. 347 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a completului competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție formulate de contestatorul intimat inculpat G. și de intimatul inculpat A.. A fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din Camera de consiliu din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2014. A fost admisă contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 19 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2014 pe care a desființat-o și, rejudecând: În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a dispus începerea judecății în cauza având ca obiect rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, așa cum a fost remediat prin Ordonanța din 12 decembrie 2014 privind pe inculpații: - H., sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni: - trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. (1) C. pen. (Cap. I R); - cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a art. 5 alin. (1) C. pen.; - trei infracțiuni de folosire a influenței și autorității, de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic în scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000; - două infracțiuni de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 178/2012) și art. 5 C. pen.; - permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității, în scopul obținerii de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și a art. 5 alin. (1) C. pen.; - primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 2000 (în forma anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 187/2012) și art. 5 C. pen.; - două infracțiuni de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibilitate cu funcția, prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000; - G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. (1) C. pen.; - cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. (1) C. pen.; - F. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de folosire a influenței și autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic, în scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000; - E., pentru complicitate la folosirea influenței și autorității, de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic, în scopul obținerii pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000; - D. pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.; - C. pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.; - I. pentru infracțiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității, în scopul obținerii de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - J. pentru săvârșirea infracțiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității, în scopul obținerii de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - A., sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.; - B. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 și art. 5 C. pen. A fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul intimat inculpat G. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2014. * * * Făcând ample referiri la întregul parcurs procesual al cauzei până la momentul sesizării sale, Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele: 1. Cu privire la contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din Camera de consiliu din 28 noiembrie 2014, aceasta a fost inadmisibilă. Astfel, încheierea din 28 noiembrie 2014 a fost dată în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., iar potrivit art. 347 alin. (1) din același Cod s-a declarat contestație doar împotriva încheierii date în baza art. 346 alin. (1) și alin. (3)-(5) C. proc. pen. Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a motivat pe larg în încheiere rațiunile pentru care legiuitorul a adoptat această soluție și temeiurile sale. 2. Referitor la contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul G. împotriva încheierii pronunțate în același dosar la data de 19 ianuarie 2015 de Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București s-a reținut, sub un prim aspect, că procurorul de caz a criticat-o pentru următoarele motive: - greșita măsură a Judecătorului de Cameră preliminară de a cita procurorul care a întocmit rechizitoriul și nu procurorul de ședință; - concluzia eronată a aceluiași judecător în sensul că trebuia emis un rechizitoriu completat ori un supliment de rechizitoriu și nu o ordonanță; - aprecierea greșită a judecătorului privind pretinsa imprecizie a descrierii faptelor și a structurării expunerii; - greșita concluzie a judecătorului vizând necompetența Curții de Apel București de a judeca pricina; s-a apreciat în mod eronat că deoarece calitatea de avocat a numitului A. a atras competența de judecată în primă instanță a Curții de Apel, iar declarația de martor a acestuia a fost exclusă, fiind unica probă de vinovăție, instanța sesizată prin rechizitoriu nu mai are abilitarea legală de a soluționa cauza; Parchetul a motivat că această apreciere este neîntemeiată, excluderea depoziției neprezentând relevanța atribuită de Judecătorul de Cameră preliminară, în condițiile în care există și alte probe pe care se întemeiază acuzarea. Contestatorul intimat G. a criticat încheierea sub următoarele aspecte: - neregularitatea actului de sesizare în privința confirmării legalității și temeiniciei acestuia, care s-a făcut de către o persoană ce nu se regăsește printre cele ce pot exercita o asemenea atribuție; - neregularitatea actului de sesizare, în sensul că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 328 alin. (1) teza I C. proc. pen. privind prezentarea cu claritate a faptelor și a împrejurărilor cauzei, astfel încât este cu neputință să se stabilească obiectul și limitele judecății; - nelegala administrare a probatoriilor și a efectuării actelor de urmărire penală, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil; s-a solicitat înlăturarea probelor cu declarațiile martorilor K. și L., a datelor de trafic obținute de la operatorii de telefonie mobilă, a înscrisului reprezentând adresa din 04.09.2013, a interceptărilor și înregistrărilor autorizate prin încheierile nr. 294/30.10.2013, nr. 296/06.11.2013, nr. 324/28.11.2013, nr. 350/19.12.2013, nr. 37/14.02.2014 și nr. 53/14.03.2014, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art. 91 1 și 93 3 C. proc. pen. anterior; - nulitatea măsurilor preventive, respectiv a mandatului de arestare preventivă din 04.04.2014, în temeiul art. 280-282 C. proc. pen. și a procedurii de reținere pentru nerespectarea prevederilor art. 290 alin. (5) și 16 raportat la art. 110 C. proc. pen. Cu privire la contestația formulată de Parchet, Judecătorul de cameră preliminară a considerat că aceasta a fost fondată. Sub un prim aspect, s-a considerat că este greșită aprecierea de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel cu privire la participarea procurorului desemnat de către Parchet și nu a procurorului care a întocmit actul de sesizare, întrucât așa cum a rezultat din decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. Partea I, nr. 887 din 15 decembrie 2014, C. proc. pen. nu face nicio mențiune cu privire la citarea procurorului în procedura de Cameră preliminară și nici precizări referitoare la participarea sa în această fază procesuală. Astfel, chiar dacă dispozițiile art. 353 C. proc. pen. se referă la citarea la judecată, în cuprinsul alin. (9) se stipulează "participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie", neexistând mențiunea de citare a acestuia, așa cum rezultă din celelalte alineate ale normei cu privire la părți. S-a mai arătat în motivarea încheierii că la aceeași concluzie conduce și interpretarea Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014; totodată, se ține seama de faptul că prevederile art. 342 - 348 C. proc. pen. fac referire la noțiunea generică de "procuror", fără a distinge între cel de caz și cel de ședință. Așa fiind, s-a concluzionat că în procedura Camerei preliminare la instanța de fond au fost respectate principiile legalității și al contradictorialității prin participarea procurorului reprezentant al Direcției Naționale Anticorupție. În ceea ce privește actul emis de procuror ca urmare a încheierii de ședință din 28 noiembrie 2014 a Judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, respectiv ordonanță confirmată de procurorul șef și nu un rechizitoriu completat, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele: Prin încheierea menționată, care are caracter interlocutoriu, a fost admisă excepția invocată de inculpatul A.. În baza art. 345 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., coroborat cu art. 101-102 alin. (2) C. proc. pen. a fost exclusă din materialul probator declarația din 20.06.2014 a lui A.. Au fost admise, în parte, excepțiile formulate de inculpații H., G., C. și E.. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat neregularitatea actului de sesizare în ceea ce privește descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatelor E. și C.. De asemenea, s-a constatat neregularitatea actului de sesizare privind omisiunea de a se face referiri la cheltuielile judiciare și de a se atașa la dosar procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate și stocate într-un număr de 7 suporți optici DVD-R marca "x", sigilați cu sigiliul D.N.A. nr. 297 și anexați adresei x din 15.10.2014. S-a constatat omisiunea de identificare a transcrierilor convorbirilor telefonice menționate în cuprinsul rechizitoriului și a transcrierii convorbirilor ce fac obiectul proceselor-verbale întocmite de procuror conform art. 143 alin. (4) C. proc. pen., aflate în dosarul de urmărire penală și care se referă la interceptările autorizate conform Legii nr. 51/1991 - mandatele nr. x/15.02.2013 și y/13.08.2013 emise în baza încheierilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și respectiv cele autorizate prin încheierile nr. 294/30.10.2013, nr. 296/6.11.2013, nr. 324/28.11.2013, nr. 350/19.12.2013 și nr. 37/14.02.2014. S-au exclus din materialul probator procesele-verbale întocmite cu privire la redarea convorbirilor, comunicărilor și imaginilor interceptate în baza susmenționatelor mandate emise în baza încheierilor Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-au respins cererile și excepțiile formulate de inculpații F. și I.. Copia încheierii a fost comunicată Parchetului și inculpaților conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. În termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul urma să se conformeze dispozițiilor art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen., pe care le-a respectat, la dosar înregistrându-se la data de 15.12.2014 Ordonanța emisă la 12.12.2014. Prin această Ordonanță, verificată sub aspectul legalității și temeiniciei conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen. și art. 22 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 de procurorul șef de secție, s-a dispus în baza art. 345 alin. (3) C. proc. pen. remedierea neregularităților rechizitoriului cu privire la descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatei E. (Cap. II), completându-se cu precizări privind obiectul juridic al infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, subiectul pasiv și latura subiectiv; referitor la inculpata C. (Cap II al rechizitoriului) s-au arătat obligațiile profesionale încălcate, latura obiectivă și latura subiectivă; au fost identificate pasajele din convorbirile citate în actul de sesizare a instanței, făcându-se referiri la Cap. III - VII și la cuantumul cheltuielilor judiciare. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, citând prevederile art. 345 alin. -2 și 3 C. proc. pen., a motivat în sensul că din textele respective nu rezultă în mod expres care este actul prin care procurorul remediază neregularitățile rechizitoriului, astfel încât în cauză s-a procedat la emiterea unei ordonanțe de către procurorul de caz, confirmată de procurorul șef de secție. S-a mai arătat în încheierea de ședință că din interpretarea sistematică a art. 286 alin. (1) și a art. 327 C. proc. pen. rezultă că remedierea neregularităților actului de sesizare se poate face fie pe calea unor precizări, fie prin comunicarea rechizitoriului inițial completat cu mențiunile arătate de Judecătorul de Cameră preliminară și nu printr-un nou rechizitoriu, ce se emite doar atunci când se dispune soluția restituirii, prevăzută de art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. Așa fiind, Judecătorul de Cameră din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că emiterea unei ordonanțe, confirmată de procurorul șef de secție, constituie o modalitate legală de remediere a neregularităților actului de sesizare, în condițiile în care nici dispozițiile legale și nicio jurisprudență conturată nu infirmă o atare soluție. De asemenea, Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a considerat că este fondată și critica Parchetului în sensul că faptele ce fac obiectul rechizitoriului nu mai sunt imprecis structurate și descrise, așa cum se reținuse în încheierea atacată. Examinându-se prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. pen. privind cuprinsul rechizitoriului, combinat cu art. 286 alin. (2) din același Cod, s-a arătat că prin ordonanța din 12.12.2014 procurorul de caz a remediat în mod detaliat carențele arătate cu încheierea din 28 noiembrie 2014 și a făcut precizări concrete referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatelor M. și N., cu indicarea pasajelor din convorbirile citate în cuprinsul rechizitoriului. Totodată, prin ordonanță procurorul a făcut delimitarea legală cu privire la notele de redare a convorbirilor stocate pe cei 7 suporți optici, celelalte aspecte referitoare la probatorii neputând face obiectul verificării Judecătorului de Cameră preliminară. S-a mai arătat în încheierea de ședință pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție că prin remedierile aduse de procuror neregularităților actului de sesizare pot fi determinate obiectul și limitele judecății, nefiind necesară soluția de restituire a cauzei. În ceea ce privește conținutul încheierii de ședință din 28.11.2014, rămasă definitivă prin respingerea, ca inadmisibilă, a contestației Parchetului de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constatat că rămâne exclusă din materialul probator declarația din 20 iunie 2014 a lui A.; pe de altă parte însă, probatoriul privindu-l pe inculpatul A., respectiv declarația dată în calitate de suspect, cea în care, fiind asistat de avocat, a uzat de dreptul la tăcere, declarația inculpatei I., procesul-verbal de redare a unei convorbiri telefonice purtate între H. și I., înscrisul falsificat ridicat de la ORD Mehedinți, îndeplinesc condițiile legale pentru a constitui mijloace de probă și atrag competența în primă instanță a Curții de apel, dată fiind calitatea de avocat a inculpatului. S-a concluzionat, în consecință, că procurorul a remediat neregularitățile actului de sesizare, că în privința celorlalte aspecte reținute prin încheierea atacată acestea sunt câștigate cauzei, dat fiind caracterul ei interlocutoriu, astfel încât în final a fost infirmată soluția de restituire a cauzei la Parchet, dispusă prin încheierea din camera de consiliu de la 19 ianuarie 2015. Cu privire la contestația formulată de inculpatul G., Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut și motivat că aceasta este nefondată. Sub un prin aspect, confirmarea legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul șef adjunct de secție s-a făcut în mod corect, așa cum rezultă din răspunsurile Parchetului și dovezile depuse la dosarul cauzei, analizate în contextul prevederilor art. 328 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 222 din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002 și art. 9 din Regulamentul de ordine interioară al DNA. Această problemă a fost de altfel rezolvată corect de Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, prin încheierea din 28 noiembrie 2014, rămasă definitivă. Nu a fost primită nici susținerea inculpatului contestator G. privind neregularitatea actului de sesizare, deoarece nu ar fi fost precizate în mod clar obiectul și limitele judecății. Dimpotrivă, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că în rechizitoriu sunt descrise împrejurările faptice privindu-l pe inculpat, cu referiri la mijloacele de probă și încadrările juridice incidente. În privința pretinsului caracter ilegal al obținerii și administrării probelor și al efectuării actelor de urmărire penală, s-a reținut și motivat că: - actele de urmărire penală au respectat prevederile legale care le reglementează; - asupra unor excepții în această materie s-a pronunțat și Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București prin încheierea din 28 noiembrie 2014, rămasă definitivă, statuând asupra corectei lor efectuări. Referitor la pretinsa nulitate a măsurilor preventive, această problemă a fost tranșată prin respingerea contestațiilor formulate în cauză de inculpat. Față de aceste considerente, în baza asrt. 475 raportat la art. 476 C. proc. pen., cu referire la art. 347 din același Cod, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Completului competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulate de către inculpații G. și A.. * * * Prin încheierea nr. 339 din 16.03.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a desființat încheierea dată în Camera preliminară la 19.01.2015 de Curtea de Apel București și a dispus începerea judecății inculpaților H., G., F., E., D., C., I., J., A. și B. pentru faptele de corupție și asimilate acestora potrivit Rechizitoriului nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin care instanța a fost sesizată la data de 28.07.2014. S-a fixat termenul de judecată la 1.04.2015 la care, inculpații H., F. și G., aflați în arest la domiciliu, în temeiul art. 362 C. proc. pen. cu referire la art. 208 C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și art. 214 C. proc. pen. au fost puși sub control judiciar. La data de 12.06.2015 s-a înlăturat obligația inculpatului G. să comunice cu părinții săi G. și O.. În ședința publică de la 30.06.2015, Curtea a dat citire rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților. În temeiul art. 374 alin. (2), (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Curtea a pus în vedere fiecărui inculpat că vor fi audiați, declarațiile consemnate la dosar putând fi folosite și împotriva acestora. Totodată, li s-a adus la cunoștință că au dreptul la tăcere, de a nu da nicio declarație cu privire la învinuirile aduse de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. De asemenea, li s-a pus în vedere că aceștia, recunoscând faptele imputate de acuzare, pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în instanță pot solicita probe cu înscrisuri în circumstanțiere, urmând a benefica de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de C. proc. pen. La termenul de judecată din 30.06.2015, inculpata J. a solicitat să se consemneze că recunoaște fapta pentru care e trimisă în judecată, că dorește să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Inculpata J. a fost audiată și la termenul de judecată de la 11.09.2015, declarație consemnată în vol. 8 C.A.B., filele x. Inculpatul A. a declarat (30.06.2015) că își rezervă dreptul la tăcere și nu înțelege să dea vreo declarație . Inculpatul A. audiat ca martor în faza de urmărire penală, declarație înlăturată de judecătorul de cameră preliminară, măsură menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin încheierea nrt. 339/16.03.2015 și în calitate de suspect și apoi de inculpat (dup fila x; fila x) și-a rezervat dreptul la tăcere și în aceste calități procesuale nu a dat nicio declarație. În aceste condiții, Curtea nu a dat curs aplicării dispozițiilor art. 378 alin. (5) C. proc. pen. Inculpații I., C. și B. au fost audiați, declarațiile fiind consemnate, în prezența avocaților acestora, în volumul 7 C.A.B., filele x. Aceștia nu au recunoscut învinuirile aduse. Declarația inculpatei J. s-a consemnat, luându-se act de recunoașterea faptelor și exprimarea voinței acesteia de a fi judecată în procedura simplificată prevăzută de lege . Inculpatele E. și D., audiate la data de 16.07.2015, au negat săvârșirea infracțiunilor imputate, declarațiile s-au consemnat în vol. 7 C.A.B. filele x. Inculpații F., G. și H. nu au recunoscut învinuirile aduse, declarațiile lor fiind consemnate la dosar la termenul de judecată de la 28.07.2015. În ceea ce privesc măsurile preventive, dintre cei 10 inculpați trimiși în judecată, H., G. și F. s-au aflat succesiv sub măsurile preventive prevăzute de art. 202 C. proc. pen., ceilalți 7 inculpați fiind cercetați în proces, în ambele faze procesuale (urmărire penală și cercetare judecătorească) în stare de libertate. Cei trei inculpați au fost reținuți și apoi arestați preventiv la 4.04.2014, de către Curtea de Apel București, secția I penală, măsură prelungită și apoi menținută până la 16.10.2014 când aceasta a fost înlocuită cu arestul la domiciliu. Prin încheierea din 1.04.2015, Curtea, în temeiul art. 362 C. proc. pen. referitor la art. 208 C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen. coroborat cu art. 202 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și art. 215 C. proc. pen., arestul preventiv al fiecărui inculpat a fost înlocuit cu măsura controlului judiciar. Pe parcursul cercetării judecătorești, Curtea a încuviințat, motivat, unele dintre cererile inculpaților F., G. și H. formulate în temeiul art. 215 C. proc. pen., măsurile dispuse fiind confirmate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin respingerea contestațiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, ca nefondate. În temeiul art. 215 C. proc. pen., Curtea, succesiv, a menținut cu privire la fiecare dintre cei trei inculpați, măsura controlului judiciar pe care l-a revocat, în considerarea respectării drepturilor procesuale generate prin lege pentru inculpații G., F. și respectiv H., măsură rămasă definitivă prin încheierile Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a avut în vedere conduita procesuală a inculpaților, administrarea probatoriului cu celeritate precum și faptul că nu au existat premise că aceștia, cercetați în libertate, ar fi împietat aflarea adevărului, ar fi urmărit tergiversarea cauzei ori ar fi intenționat să comită fapte ilicite. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA nu a identificat părți vătămate și nu s-au constituit părți civile în înțelesul prevederilor art. 380 C. proc. pen. Spitalul Județean de Urgență Drobeta Tr. Severin și respectiv Consiliul Local al Primăriei municipiului Orșova, prin adresele depuse la dosar au declarat că nu au suferit niciun prejudiciu din partea vreunuia dintre inculpații cauzei și în lipsa vreunei vătămări, nu s-au constituit părți civile. * * * În temeiul art. 376 coroborat cu art. 381 C. proc. pen. s-a procedat la administrarea probatoriilor după cum urmează: În temeiul art. 374 alin. (6) C. proc. pen., Curtea, la termenul de judecată de la 30.06.2015 a pus în vedere procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpaților asistați de avocați ca în propunerile de probe să se facă referire la faptele și împrejurările ce urmează a fi dovedite, la mijloacele prin care pot fi administrate probele, identificarea celor care le dețin, a martorilor. Procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a arătat că probele administrate în cursul urmăririi penale, câtă vreme nu sunt contestate de inculpați, nu se readministrează în cursul judecății. În situația în care, în urma dezbaterii contradictorii a inculpaților, se solicită administrarea acestui probatoriu, parchetul nu s-a opus, probele fiind constituite din declarații ale inculpaților, ale martorilor, interceptări audio, înregistrări video și procese-verbale de transcriere (redare, rapoarte de constatare tehnico-științifice). S-a solicitat audierea lui I. cu privire la activitatea infracțională a inculpatului A., fără a preciza și calitatea de inculpat sau martor. Totodată, s-a menționat de către procuror că va aprecia, pe parcursul administrării probatoriilor, dacă se impune solicitarea unor probe noi. Procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a depus la dosarul cauzei la 11.09.2015 "Nota de probatorii" semnată de procurorul P. care a instrumentat dosarul de urmărire penală nr. 321/P/2013 și care la 28.07.2014 (data înregistrării dosarului nr. x/2013 pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2014) s-a desesizat în condițiile legii. În aceste condiții, procurorul de ședință desemnat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție procuror Q., oral și în scris, la termenul de judecată de la 9.10.2015 și-a însușit cererea de probatorii . La 5 noiembrie 2015, procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a depus la dosarul cauzei NOTA de probatorii privind înscrisurile solicitate a fi avute în vedere de instanță în judecarea dosarului. Cererile pe probatorii ale inculpaților susținute oral și depuse în scris, au fost consemnate în încheierea de ședință din 11.09.2015 . Aceștia au depus, în dovedirea și susținerea apărării, înscrisuri, au solicitat audierea martorilor din Rechizitoriu, astfel cum a fost menționați, precum și a unor martori noi, precizându-se datele de identificare (nume, adresă) și faptele în legătură cu care au propus audierea lor, expertize judiciare, tehnico-științifice, cu participarea de experți parte, emiterea de către Curte a unor adrese la diferite instituții pentru obținerea de date necesare aflării adevărului. Cu privire la probatoriile solicitate de inculpați și a probatoriului susținut de parchet, procurorul a reafirmat însușirea cererii de probatorii, intitulată "NOTĂ DE PROBATORII depusă la data de procurorul care a instrumentat și întocmit rechizitoriul în prezenta cauză". De asemenea, în concluziile sale a arătat că este de acord cu încuviințarea probelor în circumstanțiere pentru inculpații care au formulat această cerere, apoi s-a referit punctual cu privire la fiecare solicitare de probatorii a fiecărui inculpat. Inculpații, prin avocați, în susținerea orală a notelor de probatorii au achiesat la cererea procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție de a se reaudia martorii din lucrări, dar nu selectiv. Față de solicitarea din 30.06.2015 a inculpatului H., a precizărilor cerute de inculpatul G. și de inculpata D., Curtea a făcut precizări clare în sensul că prin încheierea din Camera preliminară de la 28.11.2014 înregistrările, interceptările efectuate în baza mandatelor de siguranță națională și a autorizațiilor Î.C.C.J. au fost înlăturate, măsură rămasă definitivă prin încheierea nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a dispus începerea judecății în prezenta cauză. * * * Examinând actele și lucrările dosarului efectuate în fazele procesuale reglementate de lege, Curtea s-a pronunțat (art. 393 C. proc. pen.) asupra chestiunilor de fapt și de drept referitor la care a fost sesizată, asupra existenței faptelor deduse judecății și vinovăției fiecărui inculpat în parte și a tuturor celorlalte aspecte prevăzute de art. 391 și urm. C. proc. pen., după cum urmează: Rechizitoriul nr. x întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și vizat de procurorul șef adjunct secție R. pentru legalitate și temeinicie la 28.07.2014 este structurat în 8 capitole și cuprinde 299 pagini. În debutul rechizitoriului (pag. 1-5) au fost menționate, pe capitole, faptele pretins săvârșite de inculpații trimiși în judecată: H. (arestat preventiv) ale cărui fapte sunt descrise în capitolele I, II, III, V, VIII - (respectiv pag. 14-91 pag. 92-180, pag. 181-216, pag. 222-241 și pag. 280-284); G. (arestat preventiv) ale cărui fapte sunt descrise în Capitolul I - (respectiv pag. 14-91); F. (arestat preventiv) ale cărui fapte sunt descrise în Capitolele I, II, III, V, VII; VI, VIII - (respectiv pag. 14-91, pag. 241-267 și pag. 280-284); E. ale cărui fapte sunt descrise în Capitolele II și VIII - (respectiv pag. 92-180 și pag. 280-284); D. a cărei faptă este descrisă în Capitolul II (pag. 92-180); C. a cărui faptă este descrisă în Capitolul II - (respectiv pag. 92-180); I. a cărei faptă este descrisă în Capitolul III (pag. 81-216); J. a cărei faptă este descrisă în Capitolul III (pag. 181-216); A. a cărui faptă este descrisă la Capitolul IV (pag. 216-222); B. a cărei faptă este descrisă în Capitolul VII (pag. 267-280). În temeiul art. 46 și 63 C. proc. pen. prin dispozitivul Rechizitoriului s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpații S., T., U. și V. (fapte descrise în Capitolul VIII - (pag. 280-284), W. și X. (Capitolul I - pag. 14-91). Totodată, s-a mai precizat (pag. 295) că: "sub aspectul comiterii infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 din C. pen. și favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 C. pen., cu privire la faptele persoanelor care, fiind audiate în calitate de martori pe parcursul urmăririi penale, au dat declarații necorespunzătoare adevărului ori nu au declarat aspecte cunoscute cu privire la aspecte esențiale ale cauzei, față de acestea urmează să se efectueze cercetări", precum și "cu privire la celelalte aspecte de fapt pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale prin Ordonanța din data de 13.02.2014". Între filele 6-9R se descrie cariera socio-politico-profesională a inculpatului H., iar între filele 10-13R sunt descrise aceleași aspecte cu privire la ceilalți 9 inculpați trimiși în judecată. În Capitolul I au fost redate integral declarații de martori citate din texte de lege, citate din tratate de drept penal și practică judiciară și transcrierea unor interceptări (pag. 30 R) efectuate în baza a două mandate de siguranță națională emise conform Încheierilor Înaltei Curți de Casație și Justiție . La filele x R s-a stabilit încadrarea juridică a faptelor descrise în Capitolul I R reținute în sarcina inculpaților H., G. și F., iar la pag. 91R s-a precizat că cercetările privindu-le pe W. și X. urmează a fi disjunse. Capitolul II s-a referit succint cu privire la faptele ce-l vizează pe inculpatul H. și apoi continuă cu redarea interceptărilor efectuate în baza mandatelor de siguranță națională a declarațiilor de martori (103-105, 107, 121R). Încadrarea juridică a faptelor descrise privind-i pe inculpații H. și E. a fost redată la pag. 122 R. Redarea interceptărilor continuă în pag. 124-129,132, precum și a declarațiilor de martori . Încadrarea juridică a faptelor (pretins) săvârșite de inculpatele D., C. și H. s-a regăsit la filele 133-135R. După o descriere succintă a faptelor imputate inculpatului H. au fost redate interceptările efectuate în baza mandatelor de siguranță națională și a autorizațiilor Curții de Apel București (163-173R), respectiv declarația suspectei Y. . La filele x s-a arătat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului H., se redă un citat din art. 87 din Legea nr. 161/2003 și se face trimitere la încheierea nr. 246/26.01.2012 a Î.C.C.J., secția penală - dosar nr. x/2012. Capitolul III a fost structurat prin citarea unui text din O.U.G. nr. 34/2006, redarea declarațiilor a două inculpate a martorilor din lucrări și a interceptărilor efectuate în baza mandatelor de siguranță națională . Față de situația de fapt descrisă, procurorul a stabilit încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților H., J. și I. . Între filele x este structurat Capitolul IVR care cuprinde descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului A., redarea de interceptări efectuate în baza mandatelor de siguranță națională, de declarații, iar încadrarea juridică s-a referit la fapta (pretins) comisă de inculpatul A. și la renunțarea la urmărirea penală a lui I. în condițiile art. 318 C. proc. pen. . Situația de fapt a faptelor descrise în Capitolul V a vizat pe inculpatul H., urmată de citarea unui text de lege art. 14 alin. (8) Legea nr. 273/2006, de interceptările efectuate pe mandate de siguranță națională și a autorizațiilor Curții de Apel București, de declarațiile de inculpați, alăturate celor de martori și încadrarea juridică, respectiv renunțarea la urmărirea penală a lui Z.. Între filele x R ale Capitolului V s-a descris fapta pentru care este cercetat inculpatul H., s-au redat interceptări efectuate în baza mandatelor de siguranță națională și declarațiile a doi martori, cărora se alătură declarația lui E. și încadrarea juridică . Capitolul VI au fost prezent