ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 317/2025

Ședința publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 858 din data de 26.04.2018, pronunțată de Tribunalului București, în baza art. 386 C. proc. pen.., din oficiu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., din două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c). din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. de la 1969, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 și B., din trei infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c). din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în trei infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin(1) C. pen. de la 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B., pentru săvârșirea în concurs real a trei infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. de la 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen.

S-a luat act că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv de la 06.08.2015, la 10.08.2015.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 249 C. proc. pen.., a fost ridicată măsura sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile, bunurilor imobile, a acțiunilor și părților sociale deținute, sumelor existente în conturile bancare ale inculpatului B. și măsura popririi asigurătorie, instituită asupra sumelor ce urmează a fi încasate în conturile aparținând inculpatului B., prin Ordonanța nr. 199/P/2015 din 10.08.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin decizia penală nr. 1351/A din data de 26.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței penale nr. 858/26.04.2018 pronunțate de Tribunalului București în dosarul nr. x/2015.

S-a desființat sentința apelată și, în fond, rejudecând:

1) În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare (faptă reținută la punctul 1 din rechizitoriu).

A interzis inculpatului, pentru o durată de 5 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție în cadrul unei autorități publice, a unei instituții publice sau a altei persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

2) În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faptă reținută la punctul 2 din rechizitoriu).

A interzis inculpatului, pentru o durată de 5 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție în cadrul unei autorități publice, a unei instituții publice sau a altei persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. .

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare sporită cu 1 an și 6 luni, în final, inculpatul A. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului, pentru o durată de 5 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

A dedus din pedeapsă durata prevenției de la 6.08.2015 la 10.08.2015 și de la 19.12.2018 la 4.07.2019.

1) În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faptă reținută la punctul 2 din rechizitoriu).

A interzis inculpatului, pentru o durată de 5 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție în cadrul unei autorități publice, a unei instituții publice sau a altei persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

A dedus din pedeapsă durata prevenției de la 6.08.2015 la 10.08.2015 și de la 19.12.2018 la 4.07.2019.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă reținută la punctul 1 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă reținută la punctul 3 din rechizitoriu).

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 32.000 Euro.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 20.000 Euro.

A menținut măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Împotriva deciziei nr. 1351/A din data de 26.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală au declarat recurs în casație inculpații A. și B. întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. pen.

În susținerea cererilor de recurs în casație, recurenții inculpați A. și B. au arătat în ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal) că, instanța de apel, în mod greșit nu a dispus încetarea procesului penal întrucât termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018.

Inculpatul B. a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., întrucât încalcă principiul egalității în fața legii (art. 16 alin. (1) din Constituție), îngrădesc accesul la justiție (art. 21 alin. (1) din Constituție), vatămă dreptul la un proces echitabil (art. 24 alin. (1) din Constituție) și lezează dreptul la apărare.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen., îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de recurs în casație, instanța a reținut, în legătură cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., că acesta nu este incident în cauză, din moment ce nu există situația premisă prevăzută de legiuitor, vizând existența unei dispoziții de încetare a procesului penal, prin decizia atacată fiind pronunțată o soluție de condamnare.

Drept urmare, prin încheierea din 25 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de recurenții - inculpați A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 26.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, doar în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și a fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casație la Completul C5, în compunere de 3 judecători.

Totodată, prin încheierea din 25 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., formulată de recurentul inculpat B..

Împotriva încheierii din 25 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 a formulat recurs inculpatul B..

Prin încheierea nr. 305 din 4 octombrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021 a fost admis recursul formulat de inculpat B., desființată încheierea recurată și, în rejudecare, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin decizia nr. 290/RC din 24 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 au fost respinse, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1351/A din data de 26 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Ulterior, la data de 31 mai 2023, inculpatul A. a formulat recurs în casație, întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 pct. 8 C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 661/A din 06 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală prin care a fost respinsă, ca inadmisiiblă, contestația în anulare formulată de inculpat împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 26.11.2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2022.

În susținerea cererii de recurs în casație, în esență, inculpatul a invocat incidența prescripției răspunderii penale în raport de Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că procurorul și partea civilă pot formula recurs în casație în temeiul pct. 8 al art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., însă inculpatul nu are această posibilitate, aflându-se, astfel, într-o situație de inechitate față de procuror.

La aceeași dată, inculpatul A. a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1), art. 438 alin. (1) și art. 438 alin. (1) pct. 8 și 12 din C. proc. pen., apreciind că acestea încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 126 alin. (3) din Constituția României, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2022/a2.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen., îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de recurs în casație, instanța a reținut că, motivele invocate vizează ipoteza pronunțării unei soluții de condamnare ce se dorește a fi reformată într-o soluție de încetarea procesului penal, situație ce nu se circumscrie cazului de casare analizat (prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.), soluția de condamnare putând fi cenzurată pentru alte considerente de nelegalitate enumerate expres și limitativ (art. 438 alin. (1) pct. 7,11, 12 C. proc. pen.).

Prin urmare, prin încheierea nr. 498/RC din 20 septembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 661/A din data de 06 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Totodată, prin încheierea 20 septembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, între altele, a fost admisă cererea formulată de recurentul A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Împotriva deciziei nr. 290/RC din 24 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 au formulat revizuire inculpații A. și B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 09 mai 2025, sub nr. x/2025.

În susținerea căii de atac, în esență, revizuenții au arătat că, în cauză, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât revizuenții au ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanța de judecată a admis cererile formulate, a sesizat Curtea Constituțională, iar, ulterior, instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 50/2025, a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., consecințele înălcării dispoziției constituționale continuă se se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

În cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, conform art. 457 alin. (1) teza finală C. proc. pen., revizuenții au avut calitatea de părți în cauza a cărei revizuire se solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, încheierea din data de 25 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, este o hotărâre definitivă.

Totodată, cererea a fost formulată și motivată în scris, fiind indicat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform căruia revizuirea poate fi cerută atunci când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În acest context, se reține că prin încheierea a cărei revizuire se solicită, pronunțată de Înalta Curte, în etapa admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpații A. și B., referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a constatat că motivele de recurs nu prezintă aparența de sustenabilitate a acestui caz, după cum nu se încadrează niciunui alt caz de casare dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În concret, s-a reținut că motivele indicate în cererea de recurs în casație vizează o ipoteză care nu se circumscrie nici măcar formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., din moment ce nu există situația premisă prevăzută de legiuitor, vizând existența unei dispoziții de încetare a procesului penal, prin decizia atacată fiind pronunțată o soluție de condamnare.

Pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă se impune ca revizuentul să fi invocat excepția de neconstituționalitate în cadrul dosarului său soluționat definitiv, condiție îndeplinită în speță.

În acest sens, se observă că prin încheierea nr. 305 din 4 octombrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021 a fost admis recursul formulat de inculpat B., desființată încheierea recurată și, în rejudecare, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Ulterior, prin încheierea 20 septembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, între altele, a fost admisă cererea formulată de recurentul A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cererea fiind formulată în aceeași cauză, având ca obiect rechizitoriul nr. x/2015 din 23.11.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești prin care revizuenții au fost trimiși în judecată.

După rămânerea definitivă a încheierii împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac, prin decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18.02.2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328/11.04.2025, s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituțională.

Așa fiind, constatând îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 459 alin. (4) C. proc. pen., și va dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.

A raționa altfel, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuenților de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituția României, deși acesta a declanșat, la rândul său, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Deopotrivă, în considerarea acelorași argumente, Înalta Curte reține că respingerea cererii de revizuire ar lipsi de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât autorul unei excepții de neconstituționalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestuia.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererea de revizuire și, pe cale de consecință, va anula, în parte, încheierea din 25 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 și va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format dintr-un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite la repartizare aleatorie cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE.

Admite cererea de revizuire formulată de inculpații A. și B. împotriva încheierii din 25 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Anulează, în parte, încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2025.