ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78/PI din 30 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., notar public, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 33/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 34/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 35/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin decizia penală nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 78/PI din 30 august 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A..

A fost desființată sentința penală apelată și, rejudecând:

A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite cele trei pedepse de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni reprezentând termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, s-a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri:

- Încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 33 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare legalizată cu nr. x/9.06.2012 de BNP A.";

- Încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 34 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Convenție" încheiat între numiții B. și C.;

- Încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 35 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Promisiune de vânzare-cumpărare" încheiat între numiții B. și C..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în fond.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A., la data de 05.05.2025

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.07.2025, sub numărul x/2025.

Procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 14.05.2025 și cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la data de 19.05.2025.

Au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitându-se respingerea recursului în casație ca inadmisibil.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulate împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30.07.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, recurentul inculpat A. a solicitat să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu, fiind respectate prevederile art. 433 și următoarele din C. proc. pen.

În ceea ce privește termenul de formulare a recursului în casație, s-a susținut că, aparent, s-ar pune problema unei exercitări tardive, raportat la împrejurarea că au trecut mai mult de 30 de zile de la data comunicării hotărârii instanței de apel, însă, ținând cont de situația particulară ivită ca urmare a Deciziei nr. 50/2025 a Curții Constituționale, respectiv de faptul că mijlocul procesual de apărare a drepturilor și intereselor procesuale ale justițiabililor a fost conferit abia la data de 11.04.2025, se impune ca termenul de 30 de zile să se raporteze la această din urmă dată pentru hotărârile pronunțate anterior Deciziei nr. 50/2025.

Cu alte cuvinte, s-a apreciat că atât timp cât exercitarea acestui drept procesual a devenit concretă, efectivă și posibilă începând cu data de 11.04.2025, în virtutea respectării principiului legalității și a dreptului la un proces echitabil, recursul în casație formulat în baza prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., trebuie socotit ca fiind introdus în termen.

În opinia apărării, interpretarea strictă a dispozițiilor art. 435 C. proc. pen. care nu ar permite formularea recursului în casație în termen de 30 de zile de la momentul apariției temeiului, respectiv de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 50/2025, ar reprezenta un formalism excesiv, care ar genera o situație de inechitate.

*

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Astfel, recurentul inculpat A. a mai formulat anterior o cerere de recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, cerere care a format obiectul dosarului nr. x/2020, soluționat prin decizia penală nr. 193/RC din data de 05 mai 2021.

În cuprinsul cererii anterioare, recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pt. 7 C. proc. pen., fără să făcă referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pt. 8 C. proc. pen. și fără să invoce excepția de neconstituționalitate a acestor din urmă dispoziții legale.

Deopotrivă, deși în cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul A. a invocat faptul că mijlocul procesual de apărare a drepturilor și intereselor acestuia a fost conferit abia la data de 11.04.2025, data publicării deciziei nr. 50/2025, solicitându-se ca termenul de 30 de zile să se raporteze la această dată, se impune precizarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, în acest sens fiind dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României -"De la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

Astfel, decizia Curții Constituționale nr. 50/2025 produce efecte în ceea ce privește cauzele în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare de atac, în ceea ce privește cauzele viitoare, precum și în toate cauzele în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., până la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei.

În aceste condiții, calea extraordinară de atac promovată de recurentul inculpat A. și întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. ar fi putut fi analizată doar în situația în care termenul de recurs în casație nu ar fi fost expirat la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional și doar dacă nu era incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (3) C. proc. pen.

A admite formularea unui nou recurs în casație în situația modificării unui caz de casare, ar însemna o încălcare a principiului securității raporturilor juridice, fără o justificare generată de necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019 nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., îl va respinge ca inadmisibil.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2025.