ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 343/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, pe baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 78/P.I. din data de 30 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 197/A din data de 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 78/PI din 30 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 33/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 34/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.. (încheierea de legalizare a semnăturii nr. 35/15 iunie 2012); (in dubio pro reo).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin decizia penală nr. 197/A din data de 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinței penale nr. 78/PI din 30 august 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A..

S-a desființat sentința penală apelată și, rejudecând, a fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit cele trei pedepse de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81, art. art. 82 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni reprezentând termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri:

- încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 33 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat, Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare legalizată cu nr. x/9.06.2012 de BNP A.";

- încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 34 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Convenție" încheiat între numiții B. și C.;

- încheierea de legalizarea a semnăturii nr. 35 din 15 iunie 2012, aplicată pe actul intitulat "Promisiune de vânzare-cumpărare" încheiat între numiții B. și C..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în fond, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina acestuia.

Prin cererea de revizuire împotriva sentinței penale nr. 78/P.I. din data de 30 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 197/A din data de 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, A. a solicitat admiterea în principiu a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 461 C. proc. pen.. și, pe fondul cauzei, achitarea sub aspectul săvârșirii celor trei infracțiuni de fals intelectual [art. 289 alin. (1) C. pen. 969], având în vedere dispozițiile art. 462 alin. (1) raportat la art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. - faptele nu există.

În motivarea căii extraordinare de atac formulate, revizuentul A. a arătat, în esență, faptul că soluția din apel este netemeinică, întrucât de la momentul pronunțării acesteia și până în prezent au fost descoperite fapte și împrejurări necunoscute la data condamnării și care sunt apte să conducă la o soluție diametral opusă. S-a arătat că, pe de o parte, există probe din care reiese că numitul D., în conveniență cu C., s-au înțeles ca aceasta din urmă să nu mai recunoască împrejurarea că a semnat, alături de B., înscrisurile denumite Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, Convenție și Promisiune de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierile de legalizare cu nr. x din 15 iunie 2012 de notarul A.. S-a mai arătat că printr-o declarație dată în 19 ianuarie 2023 (care a primit dată certă prin încheierea nr. 158 din 19 ianuarie 2023 a av. E.) numitul F. a arătat că D. i-a povestit că "îl va face pe B." și că "se va ocupa el ca Georgiana să nu mai recunoască actele semnate la biroul notarului G. și în acest fel îl va face de bani pe B. de două ori", iar pe de altă parte, au apărut probe noi de unde reiese că semnăturile aplicate pe cele trei acte mai sus menționate au fost executate de către C. și B., aceștia semnând deghizat, Acest aspect de fapt reieșind din opinia criminalistică de specialitate nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., care, în concret, urmare a unei analize riguroase și atente, a concluzionat că semnăturile de pe cele trei acte aparțin numiților C. și B., fiind executate prin deghizare.

Referitor la declarația scrisă dată de F. la data de 19 ianuarie 2023 (cu încheierea de dată certă nr. 158 din 19 ianuarie 2023 a av. E.), s-a mai arătat că din conținutul acestei declarații reiese că F. este prieten cu numiții D. și B., fiind cel care l-a însoțit pe D. în Germania în anul 2012 pentru a achiziționa autoturismul x pentru C.. Martorul a arătat că "la câțiva ani mai târziu" de la momentul deplasării în Germania, a aflat că "relațiile dintre D. și B. s-au stricat, D. fiind cel care mi-a povestit ca se află în mai multe procese cu B., precum și faptul că «îl va face pe Hoble», arătând că se va ocupa el ca Georgiana să nu mai recunoască actele semnate la biroul notarului G. și în acest fel «îl va face de bani» pe B. de două ori". S-a opinat că această probă reprezintă în mod neîndoielnic o împrejurare de fapt care nu era cunoscută la data condamnării revizuentului, cât timp declarația a fost dată la 19 ianuarie 2023 - înscrisul primind dată certă prin încheierea nr. 158 din 19 ianuarie 2023. S-a susținut că această împrejurare schimbă cu totul starea de fapt reținută de către instanța de apel, întrucât confirmă apărările revizuentului din fața instanțelor de fond și apel și se coroborează cu alte probe existente la dosarul penal nr. x/2019 - declarațiile date de A. și I..

În ceea ce privește opinia de specialitate criminalistică nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., urmare a unei analize judicioase și atente a actelor existente la dosarul penal nr. x/2019, s-a concluzionat că aparțin numiților B. și C. semnăturile aplicate pe înscrisurile denumite Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare, Convenție și Promisiune de vânzare- cumpărare - înscrisuri care au fost legalizate de A. prin încheierile de legalizare nr. 33, 34 și 35 din 15 iunie 2012, precum și pe cele trei cereri de legalizare a acestor acte, deopotrivă, acesta constatând că semnăturile au fost executate prin deghizare de către titularii lor.

S-a mai arătat că ceea ce a constatat expertul criminalist H. reprezintă elemente de fapt ce nu au fost cunoscute la momentul pronunțării hotărârii de condamnare - cât timp ele se regăsesc într-o opinie finalizată la data de 24 iunie 2022, impunându-se a se preciza că probele ce rezultă din opinia de specialitate nr. 2128 din 24 iunie 2022 se coroborează cu elementele de fapt desprinse din declarația scrisă a numitului F. - referitoare la înțelegerea dintre D. și C., ca aceasta din urmă să nu își mai recunoască semnătura executată pe actele întocmite la biroul notarului A. la data de 15 iunie 2012. În opinia revizuentului, această opinie de specialitate are un caracter eminamente științific, combate rapoartele precedente și, coroborat cu celelalte probe existente la dosar, dovedește fără putință de tăgadă caracterul netemeinic al soluției de condamnare.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Curtea a reținut că, într-adevăr, cererea de revizuire formulată de A. vizează o hotărâre prin care s-a rezolvat acțiunea penală și a fost formulată de una dintre părțile din dosar, revizuentul având calitatea de inculpat în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită. De asemenea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă ale cererii, aceasta fiind formulată în scris, fiind indicate și cazurile de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Raportat la soluțiile pronunțate pe fondul cauzei cu trimitere la probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.., potrivit căreia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când este incident unul dintre cazurile enumerate la lit. a)-f) C. proc. pen.

Având în vedere cazul invocat de revizuent, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), în speță, cauza de netemeinicie a condamnării, o altă condiție necesară pentru ca instanța care judecă cererea de revizuire să traverseze filtrul de admisibilitate este aceea a inexistenței evaluării anterioare a instanței de apel în ceea ce privește probațiunea la care revizuentul face referire.

Curtea de apel a reținut că atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut o evaluare a declarațiilor persoanei vătămată D., a martorilor C., I., J., K., L., D., B. și a inculpatului A., precum și a raportului criminalistic nr. x din 08 ianuarie 2016 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Bihor și a raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 27 aprilie 2017 întocmit de către Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara.

Referitor la declarația scrisă dată de F. la data de 19.01.2023 (cu încheierea de dată certă nr. 158 din 19 ianuarie 2023 a av. E.), care face trimitere la numiții D. și B., Curtea a reținut că aceasta nu poate fi valorificată în condițiile în care declarațiile acestora din urmă au mai fost evaluate de către instanțele de judecată în primul ciclu procesual.

În ceea ce privește opinia de specialitate criminalistică nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., care a concluzionat că semnăturile aplicate pe înscrisurile denumite Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare, Convenție și Promisiune de vânzare- cumpărare-înscrisuri care au fost legalizate de A. prin încheierile de legalizare nr. 33, 34 și 35 din 15 iunie 2012, precum și pe cele trei cereri de legalizare a acestor acte, au fost executate prin deghizare de către B. și C., nu poate fi avută în vedere în condițiile în care rapoartele de expertiză criminalistică dispuse în cauză au stabilit contrariul, în sensul că semnăturile de pe aceste acte și cererile pentru legalizarea acestora nu au fost executate de numiții B. și C..

Drept urmare, Curtea de apel a constatat că instanțele au administrat în cursul cercetării judecătorești toate probele propuse de inculpat și procuror și apreciate ulterior ca fiind utile, iar contraexpertiza criminalistică sau audierea martorului F. (deși se știa că acesta l-a însoțit pe D. în Germania în anul 2012 pentru a achiziționa autoturismul x) nu au fost solicitate de apărare sau de acuzare în primul ciclu procesual. S-a remarcat că revizuentul încearcă reluarea cursului judecății, precum și efectuarea unei noi aprecieri a probelor administrate, operațiune juridică care nu este prevăzută de lege și este de natură să aducă atingere autorității de lucru judecat. Așadar, s-a constatat că nu se invocă la modul serios elemente de nelegalitate și netemeinicie care nu au fost examinate de către instanțele de fond, ci împrejurări care au mai fost analizate odată definitiv de către acestea.

În concluzie, s-a apreciat că instanța penală nu mai poate examina chestiunile care au format analizei în primul ciclu procesual.

Împotriva sentinței penale nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 a formulat apel revizuentul A..

În susținerea căii de atac, în esență, condamnatul A. a susținut că mijloacele de probă noi care infirmă acuzațiile constau în declarația numitului F., survenită la un moment ulterior pronunțării hotărârii definitive în cauză și din care rezultă că înscrisurile care au format obiectul dosarului nr. x/2019 au fost semnate de către B. și C. în fața notarului public în data de 15 iunie 2012. S-a mai arătat că arată că F., prieten cu numitul D., a declarat că s-a deplasat în Germania împreună cu cele două persoane aflate în conflict, pentru achiziția unei mașini, iar F. a aflat de la D. că el a fost cel care a determinat-o pe concubina sa să nu-și mai recunoască semnătura aplicată pe actele notariale, întrevăzând o posibilitate reală de a specula și de a obține prețul acelui autoturism de două ori de la celălalt semnatar, respectiv de la B..

De asemenea, în ceea ce privește caracterul nereal al semnăturilor aplicate pe documentele în litigiu, apărarea a arătat că a solicitat o opinie de specialitate a unui criminalist recunoscut în România, respectiv H., care a ajuns la o concluzie diametral opusă, care nu a fost avută în vedere și nu a fost examinată de către ceilalți specialiști din cadrul I.P.J. Bihor și L.I.E.C. Timișoara.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate de apelantul revizuent A., Înalta Curte constată că următoarele:

Înalta Curte reține că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința apelată - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă și nu de soluționarea fondului cauzei, astfel încât urmează să analizeze condițiile de care depinde admisibilitatea cererii de revizuire.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Ca și instanța care a analizat în prim grad de jurisdicție revizuirea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile art. 459 alin. (3) lit. a) și b) C. proc. pen.. și urmează să analizeze condițiile care au determinat respingerea căii de atac a revizuirii ca inadmisibilă.

Referitor la cerințele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. c) - au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, lit. d) - faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv și lit. e) - faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, acestea urmează a fi analizate prin raportare la fiecare caz de revizuire.

Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în ceea ce privește soluția de condamnare pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.., susținând că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunțată în apel, și anume declarația numitului F. și opinia de specialitate a criminalistului H..

Expresia "fapte sau împrejurări", stipulată în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situație sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Pentru a susține acest caz de revizuire, faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite, trebuie să nu fi fost cunoscute instanței la data judecării cauzei și, așa cum s-a menționat mai sus, să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost pronunțată prin hotărârea a cărei revizuire se cere. În acest sens, în doctrină și jurisprudență există consens că "probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute" (N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială; vol. II, 1998, p. 343).

Nu pot fi însă considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială. După cum s-a arătat și în literatura de specialitate, deși probele sunt fapte sau împrejurări noi ce servesc la aflarea adevărului, "cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Fără îndoială că noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probele noi, dar nu probele noi formează obiectul revizuirii, ci faptele sau împrejurările pe care le dovedesc [Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept Procesual penal, ed. a 3-a, editura Hamangiu, 2013, p.739].

Înalta Curte constată că împrejurările care ar rezulta din declarația lui F. referitoare la numiții D. și B. nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., constituind chestiuni care au fost analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Din examinarea dosarului rezultă că instanțele de fond și de apel au avut în vedere declarațiile martorilor D. și B., instanța de apel, în virtutea rolului său devolutiv, procedând la reaudierea acestor martori (declarația lui D., dosar apel și declarația lui B., dosar apel).

În ceea ce privește opinia de specialitate criminalistică nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., se constată că aceasta reprezintă un înscris extrajudiciar și, aidoma declarației martorului F., nu a fost solicitată la judecarea cauzei în fond și apel, nu a fost examinată în contradictoriu de către părți. Opinia de specialitate criminalistică, depusă de condamnat doar în calea extraordinară de atac a revizuirii infirmă probe mai numeroase și ale căror concluzii sunt consecvente (administrate la cererea inculpatului A. în cursul cercetării judecătorești sau probe ale căror concluzii au fost cunoscute de revizuent): concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x din 8.01.2016 întocmit de Serviciul Criminalistic din I.P.J. Bihor și ale raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 27.04.2017 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean Timișoara (această din urmă probă administrată chiar la solicitarea inculpatului A.).

Se observă, așadar, că apelantul revizuent A., prin dovezile depuse în revizuire, tinde în concret spre o prelungire a probatorului administrat în fața instanțelor de fond și de apel, chestiune nepermisă de lege în această cale extraordinară de atac. Cazul de revizuire invocat de condamnat [art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..] nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) C. proc. pen.., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2023.