ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 78/PI din 30 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., notar public, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii); (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii); (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. (încheierea de legalizare a semnăturii); (in dubio pro reo).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2016 emis la data de 06 aprilie 2019 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea a 3 infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 alin. (1) C. pen. din 1968.

În esență, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de notar public, a atestat în mod necorespunzător adevărului în încheierea de legalizare a semnăturii, aplicată pe actul intitulat "Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare legalizată cu nr. x/9.06.2012 de BNP A.", împrejurarea că i-a identificat pe numiții B. și C. care, după citirea actului, au consimțit la legalizare și au semnat toate exemplarele, faptă ce constituie infracțiunea de fals intelectual art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

De asemenea, inculpatul A., în calitate de notar public, a atestat în mod necorespunzător adevărului în încheierea de legalizare a semnăturii, aplicată pe actul intitulat "Convenție", împrejurarea că i-a identificat pe numiții B. și C. care, după citirea actului, au consimțit la legalizare și au semnat toate exemplarele, faptă ce constituie infracțiunea de fals intelectual art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Totodată, inculpatul A., în calitate de notar public, a atestat în mod necorespunzător adevărului în încheierea de legalizare a semnăturii, aplicată pe actul intitulat "Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare legalizată cu nr. x/9.06.2012 de BNP A.", împrejurarea că i-a identificat pe numiții B. și C. care, după citirea actului, au consimțit la legalizare și au semnat toate exemplarele, faptă ce constituie infracțiunea de fals intelectual art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 22 aprilie 2019 și înregistrată sub nr. dosar. nr. x/2019

Prin Încheierea penală nr. 19/CP/2019 din 20 mai 2019, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții, în baza art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-au respins cererile și excepțiile formulate de către inculpatul A., prin apărători aleși, vizând legalitatea sesizării instanței, precum și cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și restituirea cauzei la procuror, iar în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2016 din 16.04.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea a trei infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 alin. (1) C. pen. din 1968, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A., pentru infracțiunile mai sus indicate.

Această hotărâre a rămas definitivă la prin Încheierea nr. 338 din 26 iunie 2019, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de către inculpatul A.

Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că la data de 17.10.2015 numitul D. a depus plângere la organele de poliție prin care a arătat că în seara zilei de 16.10.2015, între orele 21:15 - 21:50, persoane necunoscute, prin folosirea unor chei adevărate sau mincinoase, au furat autoturismul cu nr. de înmatriculare x, proprietatea S.C. E. S.R.L., din locul de parcare situat în fața F., de pe str. x.

Astfel, numitul D. a declarat că în cursul lunii iunie 2012 s-a hotărât să cumpere un autoturism, sens în care l-a contactat pe numitul B., pe care îl cunoaște de mai mult timp și care este administratorul unei firme, S.C. E. S.R.L., cu obiect de activitate import-export autovehicule, pe care l-a rugat să-i caute pe internet un autoturism. În consecință, B. a căutat și găsit în Germania un autoturism, care avea prețul de 67.500 euro. I-a comunicat acest aspect lui D. și i-a cerut un comision de 4.000 euro pentru indigenizarea mașinii, iar D. a acceptat. Conform înțelegerii verbale dintre cei doi, la data de 09.06.2012 s-au deplasat împreună cu numita C., concubina lui D., care urma să fie beneficiara autoturismului, la Biroul Notarului Public A., unde a fost încheiată promisiunea de vânzare-cumpărare legalizată. Conform acestui contract numita C. se obliga să cumpere de la S.C. E. S.R.L. acest autoturism la prețul de 67.500 euro.

După întocmirea promisiunii de vânzare-cumpărare, D. împreună cu B. și încă două persoane s-au deplasat în Germania la sediul firmei vânzătoare, au cumpărat autoturismul contra sumei de cca. 67.500 euro, tranzacția fiind efectuată de către B., administrator al S.C. E. S.R.L., în calitate cumpărător.

Numitul D. a declarat că după ce au adus autoturismul în România, numitul B. a promis că îl va înmatricula pe firma lui, după care în termen de 5 zile va transfera proprietatea autoturismului numitei C., dar ulterior s-a răzgândit. Au obținut numere provizorii de înmatriculare de trei ori, iar în cursul lunii decembrie 2012 autoturismul a fost înmatriculat de către S.C. E. S.R.L. sub nr. de înmatriculare x. După înscrierea autoturismului în circulație s-a încheiat un contract de închiriere între S.C. E. S.R.L. și C.

Numitul D. a mai precizat că de la achiziționarea bunului din Germania până în seara zilei de 16.10.2015 autoturismul a fost în posesia sa, fiind folosit doar de el și de C. În seara zilei de 16.10.2015, în jurul orei 21:15, a parcat autoturismul în fața F., de pe str. x din Oradea, iar în jurul orei 21:50 a constatat furtul acestuia, motiv pentru care a formulat plângerea penală.

Cauza a fost înregistrată sub Dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Prin ordonanța din data de 17.10.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

La data de 19.10.2015 persoana vătămată D. a depus la dosar următoarele documente: promisiune sinalagmatica de vânzare-cumpărare, actul de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare nr. x/2012 cu încheierea legalizării; convenția cu încheierea de legalizare; promisiune de vânzare-cumpărare cu încheierea de legalizare, toate întocmite la Biroul Notarului Public A., care au ca obiect autoturismul în cauză, precizând că sunt false, deoarece nu au fost semnate de numita C., în calitate de parte.

Conform actului intitulat "Promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare" pe care este aplicată încheierea de legalizare de către BNP A. din loc. P., jud. Bihor, S.C. E. S.R.L. cu sediul în jud. Bihor, reprezentată prin administrator B., în calitate de vânzătoare promitentă s-a obligat să achiziționeze, iar ulterior să vândă numitei C., în calitate de cumpărător promitent, un autoturism din Germania. Pentru aceasta la data încheierii actului cumpărătorul promitent a achitat în întregime vânzătorului promitent prețul autoturismului în sumă de 68.000 euro, urmând ca transferul dreptului de proprietate să se facă în termen de 5 zile de la data încheierii promisiunii. Conform actului, acesta a fost redactat de părți, dactilografiat și legalizat la BNP A. în 3 exemplare, iar conform încheierii de legalizare notarul A. s-a deplasat la adresa din Oradea, "la cererea unui număr mai mare de persoane interesate pentru încheierea actului", acolo unde s-au semnat toate exemplarele.

Prin ordonanța din data 30.12.2015 s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări criminalistice grafice. Conform raportului criminalistic din 08.01.2016 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Bihor, aflat dosarul de urmărire penală, s-au stabilit următoarele:

Acest act menționează că a fost redactat și dactilografiat la BNP A. în 3 exemplare, iar conform încheierii de legalizare notarul A. s-a deplasat la adresa din Oradea, la cererea unui număr mai mare de persoane interesate pentru încheierea actului, acolo unde s-au semnat toate exemplarele.

Conform raportului criminalistic, semnătura depusă la rubrica promitent vânzător nu a fost executată de numitul B., iar semnătura depusă la rubrica cumpărătoare promitentă nu a fost executată de numita C.

Conform raportului criminalistic, semnătura depusă la poziția B. nu a fost executată de către numitul B., iar semnătura depusă la poziția C. nu a fost executată de numita C.

Acest act menționează că a fost redactat de părți, dactilografiat și legalizat la BNP A. în 3 exemplare, iar conform încheierii de legalizare notarul A. s-a deplasat la adresa din Oradea, la cererea unui număr mai mare de persoane interesate pentru încheierea actului, acolo unde s-au semnat toate exemplarele.

Conform raportului criminalistic, semnătura depusă la rubrica promitent vânzător nu a fost executată de numitul B., iar semnătura depusă la rubrica cumpărătoare promitentă nu a fost executată de numita C.

În privința semnăturilor numitei C. s-a arătat că acestea sunt executate prin imitație servilă.

În consecință, prin procesul-verbal din data de 15.01.2016 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, iar prin ordonanța din 15.01.2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în ceea ce privește activitatea notarului de legalizare a celor 3 acte falsificate:

"Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare legalizată, pe care este aplicată încheierea de legalizare a semnăturii, "Convenție" care poartă încheierea de legalizare a semnăturii și "Promisiune de vânzare-cumpărare" pe care este aplicată încheierea de legalizare a semnăturii.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, prin ordonanța din 22 ianuarie 2016, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu motivarea că pe parcursul urmăririi penale au apărut date și indicii privind presupunerea că notarul public A. ar fi comis infracțiunea de fals intelectual, iar în raport de prev. de art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. competența de soluționare a cauzei aparține Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin Ordonanța din data de 21 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale față de suspectul A., notar public, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Prin Ordonanța din 8 septembrie 2016, în temeiul art. 172 alin. (1) și (5) C. proc. pen. s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a scrisului de către specialiști din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. x/27.04.2017, aflat la dosarul de urmărire penală, s-a stabilit că:

Audiat fiind în cauză, numitul D. a declarat că în cursul lunii iunie 2012 s-a hotărât să cumpere un autoturism, sens în care l-a contactat pe numitul B., pe care îl cunoaște de mai mult timp și care este administratorul unei firme, S.C. E. S.R.L., cu obiect de activitate import-export autovehicule, pe care l-a rugat să-i caute pe internet un autoturism. În consecință, B. a căutat și găsit în Germania un autoturism, care avea prețul de 67.500 euro. I-a comunicat acest aspect lui D. și i-a cerut un comision de 4.000 euro pentru indigenizarea mașinii iar D. a acceptat. Conform înțelegerii verbale dintre cei doi, la data de 09.06.2012 s-au deplasat împreună cu numita C., concubina lui D., care urma să fie beneficiara autoturismului, la Biroul Notarului Public A., unde a fost încheiată promisiunea de vânzare-cumpărare legalizată. Conform acestui contract numita C. se obliga să cumpere de la S.C. E. S.R.L. acest autoturism la prețul de 67.500 euro.

După întocmirea promisiunii de vânzare-cumpărare, notarul A. le-a dat-o să o citească, a verificat și a constatat că era în conformitate cu înțelegerea avută. În consecință, i-a înmânat numitului B. 68.000 euro pe care îi primise anterior de la C. iar a doua zi, împreună cu B., G. și H., prieteni ai săi, s-au deplasat în Germania. La fața locului proprietarul mașinii le-a spus că nu acceptă plata în numerar, ci numai prin virament bancar. Atunci a sunat-o pe C. să facă un transfer bancar în România către E. S.R.L., urmând ca aceasta să facă virarea banilor în Germania. C. a făcut viramentul către E. S.R.L. printr-un cont de la I. Martorul a mai arătat că a insistat ca pe virament să scrie motivul plății ca fiind plata promisiunii de vânzare-cumpărare de la notar, întrucât a devenit suspicios văzând atitudinea lui B. Banii au intrat de la E. în contul parcului auto din Germania a doua zi, când au intrat în posesia autoturismului. B. i-a spus că după ce ajunge la notar în România vor face actele de vânzare către C. și vor face și un act de rezoluțiune a actului care dovedește că a încasat banii. După ce au ajuns în România autoturismul a rămas la D. și la C. împreună cu toate actele, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare și actele de proveniență ale mașinii. B. le-a spus să se ocupe de înmatricularea provizorie pentru că nu se poate încadra în termenul de 5 zile prevăzut în promisiunea de vânzare-cumpărare întrucât formalitățile de la RAR durează mai mult. Pentru înmatricularea provizorie și pentru autentificarea autoturismului la RAR B. i-a dat o delegație din partea S.C. E. S.R.L. numitei J., soția reclamantului. După înmatricularea provizorie B. i-a spus că a stat de vorbă cu contabila lui și nu și-a făcut bine calculele și că iese pe minus dacă facturează mașina la prețul cu care a cumpărat-o, că el n-a socotit bine cum își compensează TVA și că ar mai trebui să primească niște bani. Apoi B. i-a sugerat să lase mașina pe E. S.R.L. câteva luni pentru ca să se amortizeze valoarea acesteia și, după ce îi va scădea valoarea prin tot felul de motive tehnice, îi va face vânzarea la un preț mai mic care să-i convină și lui în contabilitate. I-a spus că nu este de acord pentru că nu așa a fost înțelegerea, dar B. i-a spus că banii pe care i-a primit în numerar i-a investit în alte mașini și îi va da și lui un comision. D. a fost de acord, iar între timp numerele provizorii au expirat și a insistat la B. să se facă transcrierea, dar acesta i-a cerut să mai scoată încă un set de numere pentru 30 de zile, pentru că în acest timp în contabilitate valoarea mașinii se amortizează, iar el într-un timp așa de scurt nu poate să spună că s-a distrus motorul ca să-i scadă valoarea foarte mult. După ce au expirat al doilea și al trei rând de numere, timp în care s-a făcut autentificarea mașinii la RAR, B. i-a spus că mașina ar trebui înmatriculată pe E. întrucât nu se mai pot scoate alte numere și a discutat la reprezentanța x pentru a i se face o diagnoză cum că mașina este praf și să poată face scăderea valorii ei. D. a fost de acord să înmatriculeze mașina pe E. S.R.L. întrucât numita C. nu putea circula după expirarea numerelor provizorii.

După înmatricularea definitivă pe E. S.R.L., B. i-a spus că pentru ca C. să poată să circule cu mașina trebuie făcut un contract de închiriere. Au fost de acord, astfel că numita C. s-a deplasat la biroul S.C. E. S.R.L. din Oradea și a semnat contractul de închiriere. După un timp C. a avut nevoie de bani și a pus mașina de vânzare și l-a întrebat pe B. ce pretenții mai are. Acesta i-a spus că mai are pretenții de încă 5.00 euro, iar prețul mașinii cerut de C. era de 58.000 euro. A doua zi a spus că s-a uitat în contabilitate și a spus că trebuie să plătească de fapt 7.000 de euro, dar contabila sa i-a spus că societățile comerciale nu mai pot să vândă mijloacele fixe la valoarea contabilă, ci trebuie făcută o evaluare. Atunci a luat legătura cu un avocat și a făcut două notificări: una pentru transcrierea mașinii și alta pentru restituirea sumei date în numerar. B. a venit și a spus că el a respectat întocmai ce e scris în acte. Când D. i-a spus că nu a făcut ceea ce e scris în promisiune, B. i-a spus să se uite mai bine peste acte, astfel că a întrebat-o ulterior pe C. dacă nu a semnat și alte acte cu B. când a fost la notar să prelungească termenul de 5 zile prevăzut în promisiune. După ce mașina a fost adusă în țară, B. și C. s-au dus la notarul A. pentru prelungirea termenului de 5 zile. În timp ce era la notarul A., C., căreia i-a spus să nu semneze nimic până nu îi citește actul, l-a apelat telefonic și i-a citit un act în care scria că renunță la termenul de 5 zile, că se rezoluționează primul act, că prețul mașinii a fost plătit de către C. fără TVA și că se datorează TVA. Atunci i-a spus lui C. să nu semneze nimic pentru că nu aceasta a fost înțelegerea cu B.

După discuția cu B., D. s-a deplasat la notarul A. și i-a cerut din arhivă actul încheiat între C. și B. pentru a-l compara cu promisiunea de vânzare-cumpărare reală. A doua zi, secretara notarului A. l-a chemat la biroul notarial și i-a dat 4 acte. Unul era promisiunea semnată de către C. iar celelalte 3 acte sunt declarate ca fiind false.

Aceste acte reprezintă o rezoluțiune a promisiunii semnată de către C., al doilea este o convenție prin care se arată că numita C. a predat suma de 67.750 euro reprezentând prețul fără TVA al autoturismului, iar ultimul act era o promisiune de vânzare-cumpărare tot pentru cumpărarea autoturismului pentru suma de 67.750 euro.

D. a apreciat că toate aceste trei contracte au fost făcute în favoarea lui B. deoarece prin actul de rezoluțiune s-a acoperit în contabilitate pentru faptul că a restituit banii și pentru faptul că nu mai datorează bani și nici transcrierea mașinii, iar prin actul denumit convenție s-a dorit să se demonstreze faptul că s-a plătit suma reprezentând prețul autoturismului fără TVA.

Văzând aceste acte, D. susține că s-a deplasat la notarul A. și l-a întrebat cum a putut face așa ceva, iar notarul i-a spus că nu mai ține minte ce acte a făcut, dar dacă sunt acolo înseamnă că s-au semnat.

Numitul D. audiat în cursul cercetării judecătorești în fond a declarat că împreună cu concubina sa C. a hotărât să achiziționeze un autoturism și astfel a luat legătura cu numitul B. cu privire la care știa că se ocupă de comercializarea mașinilor și pe care îl cunoaște de mai mult timp. Numitul B. a găsit mașina respectivă în Germania și i-a spus că îl costă 68.000 euro, plus 4.000 euro pe care trebuie să îi dea cu titlu de comision.

Astfel, în cursul lunii iunie 2012, împreună cu numiții C. și B. s-au deplasat la biroul notarului A. unde a fost încheiată între numiții C. și B. o promisiune de vânzare-cumpărare a autoturismului. Cu acea ocazie, i-a înmânat împreună cu C. suma de 68.000 euro, plus 4.000 euro comision, iar în promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare s-a menționat că în termen de 5 zile de la achiziționare, mașina să fie transcrisă de pe numele firmei S.C. E. S.R.L. aparținând numitului B. pe numele numitei C.

A mai arătat că numitul B. a tot amânat transcrierea mașinii pe numele numitei C. pe motiv că nu și-a făcut bine calculele, iar martorul văzând acest lucru a luat legătura cu acesta și a hotărât împreună că prelungească termenul de înmatriculare a mașinii cu câteva luni.

I-a comunicat numitei C. acest aspect, iar aceasta împreună cu B. s-au deplasat la biroul notarului public A. pentru a încheia actul de prelungire a termenului de înmatriculare a mașinii.

A mai arătat că știe de la numita C. că aceasta a semnat la cabinetul notarului cererea inițială de autentificare a următoarelor acte care trebuiau să se facă și i s-a pus în față un draft, iar apoi a revenit și a arătat că i-a spus numitei C. ca în momentul în care ajunge la cabinetul notarial să îl sune și să îi comunice telefonic actul pe care urmează să-l semneze, spunându-i acesteia totodată că trebuie să semneze doar actul privind prelungirea termenului de înmatriculare a mașinii. Aceasta l-a sunat și i-a citit la telefon chestiuni cu privire la care el nu se înțelese cu B., chestiuni care sunt de altfel cuprinse în conținutul celor trei acte cu privire la care se susține că semnătura nu-i aparține numitei C.

I-am spus numitei C. să plece de la cabinetul notarului și să ia actele respective pe care i le-a citit cu ea. A mai arătat faptul că, cu acea ocazie, numita Georgiana nu a semnat nici actul de prelungire a termenului de înmatriculare întrucât acesta nu era redactat. A promovat inclusiv acțiune la instanța civilă în vederea transcrierii mașinii, iar în cadrul procesului civil, pentru a-și putea formula apărările, numita C. a solicitat actele care erau la notar. A mai menționat faptul că ei doar de promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare au cunoscut, nemaiștiind că au fost încheiate și alte acte cu privire la mașină

În timp ce procesul civil era pe rol, numitul B. le-a ridicat mașina sub pretextul că-i datorează TVA -ul, iar cu privire la cele trei acte la care a făcut referire mai sus a arătat că a luat la cunoștință de acestea după ce numita C. le-a primit de la cabinetul notarial, iar ulterior, văzând actele respective, a formulat plângere penală, aceasta fiind formulată pentru furtul mașinii, iar odată cu depunerea plângerii penale la poliție a depus și actele respective. A mai arătat că nu i s-au înmânate drafturi ale celor trei acte pentru că nu a fost vorba niciodată să semnăm astfel de acte.

Audiat fiind în cauză în cursul urmăririi penale, numitul B. a declarat că a ridicat autoturismul din loc. Oradea, în calitate de administrator și asociat la S.C. E. S.R.L., care este proprietara autoturismului, deoarece autoturismul s-a aflat la data de 16.10.2015 în posesia ilegală a numitului D., fiind folosit și de numita C. A mai arătat că, la solicitarea lui D., a găsit în Germania un autoturism cu prețul de 67.500 euro și i-a cerut un comision de 4.000 euro pentru importarea mașinii, D. fiind de acord. Conform înțelegerii verbale, la data de 09.06.2012, s-au deplasat împreună cu numita C., concubina lui D., la Biroul Notarului Public A., unde a fost încheiată o promisiune de vânzare-cumpărare legalizată. Din acest contract rezultă că C. se va obliga să cumpere de la S.C. E. S.R.L. autoturismul la prețul de 67.00 euro. După întocmirea promisiunii de vânzare-cumpărare, B. împreună cu D. și încă două persoane s-au deplasat în Germania la sediul firmei vânzătoare, unde a fost cumpărat autoturismul cu suma de 67.500 euro, tranzacția fiind efectuată de către B., în calitate cumpărător și administrator al S.C. E. S.R.L.

A mai arătat că ulterior au apărut probleme datorită faptului că nu a fost achitat TVA în cuantum de 19% din valoarea autoturismului, iar D. nu intenționa să plătească această sumă. A căutat diferite variante și în cele din urmă i-a spus că va înmatricula definitiv autoturismul pe S.C. E. S.R.L. și a fost de acord ca până când va găsi o soluție de transcriere a proprietății să achite toate taxele, impozitele și alte cheltuieli care vor apărea cu exploatarea autoturismului.

Martorul B. a precizat că autoturismul a fost folosit de numitul D. și de numita C. În acest sens, după înscrierea mașinii în circulație s-a încheiat între S.C. E. S.R.L. și C., un contract de închiriere a autoturismului. După câtva timp, constatând că D. nu a plătit impozitul, diferite taxe, amenzi etc., B. i-a solicitat să finalizeze procedura de transcriere a autoturismului dar acest lucru nu s-a realizat. Contractul de închiriere a autoturismului a expirat în luna ianuarie 2015 iar apoi, în pofida mai multor discuții, D. și C. nu au rezolvat situația și au continuat să folosească autoturismul. Atunci i-a transmis notificări numitei C. de a se prezenta la sediul firmei pentru transcrierea mașinii, dar aceasta nu a venit, iar apoi i-a comunicat să lămurească situația cu D.

A mai arătat că i s-au prezentat actul întitulat "Act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare legalizată de BNP A.", care poartă încheierea de legalizare a semnăturii, cererea cu numărul de înregistrare, actul denumit "Convenție" care poartă încheierea de legalizare a semnăturii la BNP A., cererea cu numărul de înregistrare, actul denumit "Promisiune de vânzare-cumpărare" care poartă încheierea de legalizare a semnăturii la BNP A., cererea de înregistrare, și a arătat că niciuna din semnăturile depuse pe actele sus-menționate nu îi aparțin și că nu cunoaște în ce condiții au fost încheiate aceste acte.

Audiat în cursul cercetării judecătorești martorul B. a arătat faptul că aproximativ cu 6 ani în urmă, numitul D. l-a contactat în vederea achiziționării pe firma sa S.C. E. a unui autoturism, și, astfel, într-o zi de sâmbătă, într-o zi de 9 a lunii, fără să poată preciza luna, anul amintindu-și ca fiind anul 2014, s-a prezentat împreună cu D. și C. la notarul A.

Aici, după ce a stabilit condițiile înțelegerii, a încheiat cu numita C. o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea autoturismului care urma să fie achiziționat din Germania, prețul stabilit fiind de 68.000 euro, sumă care a fost transferată în contul societății pe care o deține, în contract fiind stipulat și un termen de 5 zile, termen înăuntrul căruia urma ca înmatricularea mașinii să se facă pe o firmă de leasing de către D.

A mai arătat că firma de leasing pe care numitul D. a găsit-o nu a mai încheiat contractul de leasing cu acesta, întrucât numitul D. nu a fost de acord să plătească avansul impus de aceasta și astfel acesta i-a solicitat ca mașina respectivă să rămână înmatriculată pe firma sa. Prin urmare, în zilele de 13, 14 iunie 2014, împreună cu numiții D., C. și o juristă de la firma martorului, respectiv K., s-au deplasat la biroul notarului A. pentru a încheia un act în vederea prelungirii termenului de 5 zile stipulat inițial în vederea transcrierii mașinii.

A mai arătat că, față de împrejurarea că în zilele respective discuțiile au fost doar informative, neconcretizându-se în întocmirea unui act, în data de 15 iunie 2014, s-a deplasat împreună cu C. din nou la biroul notarului A. pentru a ajunge la o înțelegere în ceea ce privește transcrierea mașinii având în vedere faptul că cele 5 zile au expirat.

Martorul a mai relatat că discuțiile au fost purtate pe marginea unor acte scrise de mână de către numitul D., acte care au fost aduse la notar de către numita C. și că nu își aduce bine aminte, posibil să fi semnat vreo ciornă, vreun act, însă nicidecum actele legalizate la care se face referire în acest dosar, respectiv act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, act intitulat convenție și actul intitulat promisiune de vânzare-cumpărare și care au fost depuse la poliție de către C.

A mai arătat că actul la care se referă este posibil să fi fost un act care să prevadă că în următoarele zile se angajează să transcrie mașina pe numele numitei C.

A mai arătat că în 18 iunie 2014, la biroul sediului firmei mele a încheiat cu numita C. un contract de închiriere a autoturismului, precum și faptul că i-au fost prezentate și comunicate și pe e-mail de către secretarele BNP A. anumite acte, respectiv act de rezoluțiune a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare și un act de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea aceleiași mașini, însă fără ca în acesta să fie stipulat un termen de înmatriculare, întrucât nu se știa când se va transcrie mașina.

A mai arătat că în data de 15 iunie 2012 și nu în 2014 cum a precizat mai sus, a discutat la sediul BNP A. referitor la actele care i-au fost trimise pe e-mail, iar mai apoi prezentate personal, însă a rămas ca în data de 18 să încheie contactul de închiriere care de altfel s-a și încheiat și astfel nu am mai purtat nicio discuție referitor la aceste acte.

A mai menționat că ideea încheierii acestor acte de rezoluțiune și de încheiere a unui nou contract de vânzare-cumpărare i-a aparținut numitului D., însă aveam și el interesul să se rezolve problema transcrierii mașinii cât mai repede, fiind astfel de acord cu încheierea unor astfel de acte.

A mai menționat că în data de data de 13, 14 când s-au întâlnit la notar, numitul D. s-a prezentat la notar cu înscrisurile respective, fără ca în prealabil să discut cu acesta conținutul actelor. De fapt, acesta s-a prezenta cu niște ciorne cu care să îl oblige să realizeze transcrierea fără să plătească TVA-ul.

Din declarația martorei C. rezultă că, după importarea autoturismului, acesta a fost înmatriculat pe S.C. E. S.R.L. Apoi a fost întocmit un contract de încheiere iar ulterior s-a întâlnit în mod repetat cu B. și a insistat să facă transcrierea autoturismului pe numele ei. B. i-a spus că pentru transcriere trebuie să plătească TVA și nu a fost de acord. Aflând că există o lege conform căreia după trei ani de zile nu mai avea dreptul să ridice pretenții cu privire la mașină, a insistat să se facă transcrierea. Întrucât B. nu a fost de acord s-a adresat unui mediator. B. s-a prezentat la mediere împreună cu ea însă a avut aceeași poziție în privința plății TVA-ului. În primăvara anului 2015 a dorit să vândă autoturismul și i-a spus acest lucru numitului B., precum și faptul că era dispusă să-i dea diferența dintre TVA și suma cu care s-a amortizat mașina în firmă. L-a întrebat pe B. care îi sunt pretențiile și i-a spus că mai trebuie să îi dea încă 10.000 euro. După efectuarea unor calcule i-a spus că nu are cum să fie suma de 10.000 euro. A renunțat la această idee și a introdus o acțiune civilă în justiție. În perioada în care s-a judecat această acțiune, nu a găsit actul întocmit la notarul A., i-a spus acest lucru lui D., care i-a solicitat telefonic notarului A. actul întocmit cu S.C. E. S.R.L. După câteva zile D. i-a spus să meargă la notar să ridice actul. Secretara notarului i-a înmânat inițial trei înscrisuri. Le-a luat și le-a citit și a constatat cu surprindere despre ce este vorba, întrucât nu este actul pe care l-a semnat împreună cu B. A luat legătura cu D., i-a spus cele constatate și acesta a luat legătura cu notarul A., căruia i-a spus că nu au cunoștință despre aceste acte și trebuie să existe un alt act. După două zile a mers la notar și acolo secretara acestuia i-a dat o copie a actului necontestat de părți.

Numita C. a mai arătat că semnătura de pe cele trei acte nu îi aparține.

Audiată în cursul cercetării judecătorești, martora C. a arătat că împreună cu numitul D. a hotărât să achiziționeze o mașină din străinătate. Astfel, a luat legătura cu numitul B. pentru ca acesta să cumpere mașina prin firma lui S.C. E. S.R.L., urmând ca înmatricularea mașinii s-o facă ei în termen de 5 zile de la achiziționare.

A luat legătura cu inculpatul A. care este notar pentru a vedea condițiile legale în care s-ar putea face achiziționarea mașinii și înmatricularea mai apoi pe numele acesteia. Astfel, împreună cu D. și B. s-au deplasat la biroul notarului A. în Oradea și au încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare a autoturismului x, ocazie cu care își aduce aminte că i-a înmânat numitului B. o sumă de bani, din câte își amintește, aproximativ suma de 68.000 euro.

A mai arătat că în promisiunea de vânzare-cumpărare legalizată la notar s-a consemnat că se achită integral valoarea mașinii pe care urma s-o achiziționeze. După venirea în țară cu mașina a vorbit cu numitul B. în vederea înmatriculării mașinii, însă acesta a tot refuzat. Mai apoi, a vorbit cu numitul B. să meargă la notar pentru a prelungi termenul de 5 zile care era stipulat inițial în vederea înmatriculării mașinii, iar la notar, respectiv la inculpatul A., a semnat o cerere în vederea înmatriculării, fără a putea da alte detalii în fața instanței. A mai arătat că a încheiat un contract de închiriere a mașinii, scris de mână, cu numitul B.

Mai apoi a revenit și a arătat că la notarul public A. a semnat doar promisiunea inițială de vânzare-cumpărare și cererea de prelungire a termenului de înmatriculare a mașinii, iar alte acte nu a semnat.

A mai menționat că doar în două rânduri s-a deplasat la biroul notarului public A. în ceea ce privește achiziționarea mașinii, celelalte vizite pe care le-a făcut referindu-se la alte probleme, precum și faptul că după formularea plângerii penale împotriva numitului B. s-a deplasat la un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, ocazie cu care a aflat că la dosarul cauzei se află și alte acte încheiate la biroul notarului public A., acte pe care apărea semnătura sa, dar pe care nu le-a semnat. Cu privire la aceste acte s-a deplasat la biroul notarului A., solicitându-i acestuia să-i predea o copie după toate actele încheiate la birou cu privire la achiziționarea mașinii.

Martora L. în cursul urmăririi penale a arătat că lucrează în cadrul M., este încadrată pe post de consilier juridic și desfășoară munca de secretariat. A mai arătat ea a redactat actele legalizate, iar această activitate a desfășurat-o probabil la cererea notarului A., fiind la biroul notarial din P. A mai arătat că nu își amintește perioada de dinaintea legalizării însă, după ce a redactat cele trei acte care aveau ca și conținut și scop rezoluțiunea unui antecontract încheiat anterior și încheierea altuia, pe acestea le-a dat numiților B. și C. Își amintește că cei doi au discutat pe marginea conținutului actelor și au luat copii ale acestora și au plecat. Crede că ulterior aceștia au sunat-o și i-au cerut să modifice conținutul actelor, iar din câte își amintește le-a trimis pe e-mail modificările. După ce s-a ajuns la o formă finală, notarul A. a chemat-o să se deplaseze la domiciliul lui, după program, în data de 15 iunie 2012, spunându-i că urmează să legalizeze actele pe care le-a redactat pentru B. și C.

La domiciliul notarului situat în Oradea au venit B. și C., iar în urma discuțiilor dintre cei doi, din nou a modificat conținutul actelor.

A mai arătat că nu își aduce aminte dacă a văzut că B. și C. au semnat cele trei acte întrucât sunt folosite două încăperi din domiciliul notarului A. atunci când se face deplasarea pentru încheierea unor acte, este posibil să se fi semnat în cealaltă încăpere unde era notarul și nu în încăperea unde redacta acte.

A mai menționat că nu-și amintește ca vreunul să fi spus că nu dorește să semneze actele.

Martora a mai arătat că a sunat-o C. și i-a cerut actele încheiate de ea cu B. în data de 9 iunie 2012, i-a dat o copie a actului din 9 iunie 2012 lui C. care nu a citit copia actului și a plecat cu aceasta. Apoi, C. a sunat-o din nou și i-a spus că s-au mai semnat niște acte tot în aceeași zi sau în zilele următoare între ea și B. și i-a cerut să i le caute și pe acelea. A căutat în opisul registrului general și i-a dat copii și după actele legalizate, iar la aproximativ o lună organele de poliție au ridicat actele sus-menționate.

În cursul cercetării judecătorești, martora L. a declarat că nu a fost prezentă la sediul BNP A. în 9 iunie 2012, dată la care s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare a autoturismului x și că a luat cunoștință de actul mai sus arătat în data de 11 iunie 2012 când a ajuns actul respectiv la sediul biroului.

A mai arătat faptul că actul a fost încheiat în Oradea, la adresa de pe str. x, iar sediul BNP A. se afla la data respectivă în P., str. x.

A mai menționat că, cu o zi, două înainte de data de 15 iunie 2012, își aduce aminte că la sediul BNP A. din P. s-au prezentat numiții D., C. și B. care i-au adus actele mașinii în vederea încheierii unor noi acte față de cel care a fost făcut înainte, respectiv în data de 9 iunie 2012. Cei trei au discutat despre un act de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare încheiat inițial și despre încheierea unui nou contract de vânzare-cumpărare a autoturismului. La sediul BNP A. când s-au prezentat cei trei s-a aflat și inculpatul A. și împreună cu acesta au discutat despre încheierea actelor arătate mai sus. A fost și ea prezentă la discuțiile care au fost purtate între inculpat și cele trei persoane menționate mai sus, iar după finalizarea discuțiilor și după ce părțile au căzut la un acord, a procedat la tehnoredactarea actelor respective și anume: o reziliere a promisiunii de vânzare-cumpărare, o nouă promisiune și o convenție. Ulterior, a trimis drafturile actelor respective, pe e-mail numitului B., iar numita C. le-a ridicat personal.

A mai arătat că în data de 15 iunie 2012, a mai modificat ceva în cuprinsul unuia dintre acte, la cererea numitului B., nu poate să precizez însă ce anume și nici în cuprinsul cărui act dintre cele trei.

În data de 15 iunie 2012, la sfârșitul programului de lucru s-au prezentat la sediul biroului numiții C. și B., cărora le-a prezentat forma finală a celor trei acte. Cei doi, de față fiind și notarul, respectiv inculpatul A., au citit actele, după care le-au semnat, ea primind ulterior actele, acte pe care le-a transmis la sediul biroului din P. în vederea înregistrării în registru, luni dimineața.

A arătat că nu a fost atentă la semnarea actelor respective, după tehnoredactarea acestora le-a înmânat notarului, de față fiind și părțile, după care s-a preocupat de pregătirea celorlalte acte, factură, chitanță, însă se afla în încăperea unde s-au semnat actele respective, încăpere în care se afla o masă mare de sticlă și la care erau așezate părțile.

A mai precizat faptul că numerele de legalizare a celor trei acte au fost rezervate în registrul din P. înainte de deplasarea în Oradea la domiciliul inculpatului în vederea încheierii și semnării acestor acte și că au lucrat pe drafturile care au fost aduse de către părți, nu au fost discuții între acestea cu privire la conținutul acestora, cu excepția acelor modificări care au fost făcute și la care a făcut referire mai sus.

Martora a mai arătat că fost de față, nu a văzut momentul semnării actelor, poate l-a văzut, nu își amintește, însă cu certitudine a fost de față la încheierea actelor respective, acte care i-au fost remise imediat pentru ștampilare.

A mai arătat că dacă se refuza semnarea înscrisurilor de către una din părți, având deja numerele de legalizare rezervate, notarul, respectiv inculpatul, era nevoit, să dea o încheiere de respingere a încheierii actului, iar anterior semnării actelor respective s-au semnat și cererile de legalizare ale acestora de către cele două părți.

A mai menționat faptul că înscrisurile respective au fost semnate de către părți și notar în momentul în care le-a primit. În toamna anului 2015 a fost contactată telefonic de către numita C. care i-a solicitat să îi înmânez un act încheiat între aceasta și numitul B. A căutat în opis și primul act pe care l-am găsit a fost cel încheiat în data de 9 iunie 2012. I-a înmânat o copie a acestui act numitei C. care a luat actul pur și simplu, fără a se uita asupra conținutului acestuia și a plecat, iar în aceeași zi sau în ziua următoare a fost contactată din nou de către numita C. care i-a solicitat să îi înmânez și alte acte care au fost încheiate între aceleași părți în aceeași zi sau în zilele următoare, neputând preciza cu exactitate. Aceasta i-a mai comunicat că actul respectiv din 9 iunie 2012 îl are și că are nevoie de celelalte acte pe care nu le găsește. A căutat din nou în opis și a găsit actele încheiate în data de 15 iunie 2012, acte de pe care i-a înmânat acesteia copii.

Martora N. în cursul urmăririi penale a declarat că își aduce aminte că într-o sâmbătă notarul A. a chemat-o pentru a dactilografía un act. S-a deplasat la domiciliul notarului A. din Oradea, iar acolo au venit numiții D, B. și o domnișoară. Persoanele sus-menționate au avut discuții în legătură cu conținutul unui actul legat de cumpărarea unei mașini x pe care unul dintre ei trebuia să o aducă pentru celălalt din străinătate.

Martora a mai arătat își aduce aminte că din discuțiile dintre cei doi reieșea că după ce se vor întoarce cu mașina vor reveni la biroul notarial ca să finalizeze înțelegerea dintre ei, urmând să vadă ce acte vor încheia.

În cursul cercetării judecătorești, audierea martorei N. nemaifiind posibilă, deși s-a dispus citarea acesteia și cu mandat de aducere potrivit dispozițiilor art. 266 C. proc. pen., s-a dat citire declarației acesteia conform dispozițiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen.

Martora O., în cursul urmăririi penale, a arătat că lucrează în calitate de economist la S.C. E. S.R.L., iar conform actelor contabile din arhivă, a procedat la înregistrarea în contabilitate a unei facturi având ca obiect achiziționarea unui autoturism, dar nu știe amănunte, întrucât în contabilitate a înregistrat facturi cu mai multe mașini. A mai arătat că în afară de înregistrarea în contabilitate a mașinii nu are cunoștință de modul de achiziție, de acest lucru ocupându-se B.

Martora K., audiată în cursul urmăririi penale, a arătat că nu l-a însoțit pe numitul B. la cabinetul notarului public A. la data încheierii vreunui act notarial, având ca obiect autoturismul în cauză, și că l-a însoțit pe B. la acest cabinet la un anumit moment în care nu s-a întocmit niciun document, dar știe că la acea dată trebuia să se întâlnească cu numiții D. sau C. ca să aibă o discuție având ca obiect un document încheiat anterior. A mai arătat că nu își amintește exact dacă cei doi s-au întâlnit cu B., dar este cert că nu s-a întocmit și semnat în prezența sa niciun document având ca obiect mașina în cauză.

Audiat fiind în cauză în calitate de suspect și ulterior de inculpat, A. a declarat că îi cunoaște pe C. și B. de mai mult timp, pe B. de aproximativ 10 ani, iar pe C. din anii 2010 - 2011. Cu numitul B. avea anumite relații personale, frecventau o sală de sport pe care o avea B., iar pe C. o cunoștea în urma unor relații profesionale întrucât aceasta a semnat la biroul notarial mai multe acte notariale. De asemenea, pe D. îl cunoștea din anii 2008 - 2009 întrucât frecventau aceeași sală de sport. În data de 9 iunie 2012 a fost sunat de către D. care l-a înștiințat că vrea să-și cumpere o mașină, că vrea să meargă împreună cu B. să cumpere acea mașină din Germania pe firma lui B. și că vrea să aibă un document ca dovadă. I-a spus că insistă să facă în aceeași zi documentul, chiar dacă era sâmbătă, pentru că în aceeași zi doreau să se deplaseze în străinătate. I-a mai spus că îi va da detalii la birou. A acceptat și i-a spus ca într-o oră să se întâlnească la domiciliul notarului în Oradea, urmând să cheme o secretară pentru a redacta actul (ulterior s-a stabilit că a chemat-o pe secretara N.). La fața locului au ajuns B. și D., care în prezența sa au discutat despre ce act urmau să încheie și ce conținut să aibă acesta. A observat că cei doi știau ce consecințe au actele juridice și nu a intervenit în discuție. După ce s-au înțeles, au solicitat redactarea și legalizarea unui antecontract de vânzare-cumpărare. De asemenea, ei au insistat în legalizarea acestui act, deși le-a propus să-i dea doar o dată certă. I-au comunicat conținutul actului, părțile fiind S.C. E. S.R.L. și C. După un timp a ajuns și C. Secretara N. a întocmit actul numit "Promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare" cu legalizarea semnăturii, în conformitate cu cerințele lui B. și D. și actul a fost semnat de către C. și B., după ce toți cei trei au citit acest act. Nici D. și nici C. nu i-au predat vreo sumă de bani lui B. cu această ocazie. A eliberat două exemplare ale antecontractului lui C. și B.

În cursul săptămânii următoare a fost sunat în mod repetat de B. și D. care i-au spus că au avut discuții între ei cu privire la transferul dreptului de proprietate a autoturismului de pe E. S.R.L. pe C., în termenul de 5 zile stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare. Discuția se învârtea în jurul faptului că nu cădeau de acord asupra plății TVA-ului de către persoana fizică C.

De asemenea, B. și D. au sunat la biroul notarial și au vorbit cu secretara L., cu privire la unele nehotărâri față de actele de transfer ale proprietății. I-au spus că s-au hotărât să rezoluționeze promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare și să întocmească o altă promisiune de vânzare-cumpărare. I-au cerut acesteia să le redacteze o rezoluțiune a promisiunii de vânzare-cumpărare și o altă promisiune, pentru ca ei să aibă o formă a actelor pe care să poată discuta. Numita L. l-a anunțat despre aceasta. A întocmit cele d