ÎCCJ, Decizia nr. 61/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin Sentința penală nr. 594 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpatul nu a fost reținut, arestat preventiv sau arestat la domiciliu în prezenta cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost ridicate măsurile asigurătorii constând în indisponibilizarea prin sechestru a bunurilor imobile aparținând inculpatului A., măsuri dispuse prin Ordonanța nr. 234/P/2016 din data de 25.10.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și menținute, până la concurența sumei de 700.000 de euro, prin încheierea din data de 7 mai 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat:

I. Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 25 noiembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, în perioada 2011 - 2012, în calitate de membru al B. (fost secretar general) și senator în Parlamentul României, inculpatul A. a primit în patru rânduri, de la S.C. C. S.R.L. București (reprezentată de D.), prin E. - vicepreședintele respectivei formațiuni politice și F., suma totală de 700.000 euro, în schimbul exercitării influenței, prin intermediul lui E., asupra directorului general al C.N. Transelectrica S.A. București și S.C. Teletrans S.A. București, G., în sensul atribuirii preferențiale către S.C. C. S.R.L. București a unor contracte de achiziție publică.

S-a mai reținut că suma totală remisă și primită de persoanele implicate în activitatea infracțională se limitează la perioada în care G. a îndeplinit funcțiile de director general în cele două companii naționale.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale, la nivelul aceleiași unități de parchet, față de inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, evaziune fiscală și spălare de bani, precum și pentru infracțiunile de abuz în serviciu, trafic de influență și spălare de bani, pretins comise de conducerea C.N. Transelectrica S.A., E. și D. și efectuarea cercetărilor într-un dosar separat.

II. Camera preliminară:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura de cameră preliminară, la data de 28.11.2016, sub nr. x/2016, competența instanței supreme fiind atrasă la acel moment, potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen., de calitatea inculpatului A. de senator în Parlamentul României.

Ca atare, la data de 16.01.2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. x/2017.

În esență, excepțiile formulate de inculpatul A. au vizat nelegalitatea sesizării instanței, sub aspectul conținutului actului procedural de sesizare (care nu ar descrie în mod clar și concret faptele ce fac obiectul trimiterii în judecată, în special sub aspectul delimitării temporale a activității infracționale), nelegalitatea administrării probelor, respectiv a declarațiilor martorilor G. (declarația din data de 21.09.2016), F. (declarațiile din data de 19.09.2016 și din data de 26.09.2016), H. (declarația din data de 19.09.2016) și I. (declarația din data de 22.09.2016), precum și a declarațiilor date de E. și D., care au calitate dublă în cauză (inculpat-martor), precum și nelegalitatea actelor de urmărire penală, ca urmare a efectuării lor în baza unor denunțuri formulate de J. și E. cu încălcarea dispozițiilor tezei a II-a pct. 3 din O. U. G nr. 13 din 01.02.2017 și fără ca inculpatul să-și poată exercita în mod efectiv dreptul la apărare, în condițiile în care actele de dispoziție ale procurorului (ordonanțele prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la fapta pretins comisă de inculpatul A. și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de acesta, în calitate de suspect, punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat și disjungerea cauzei față de coinculpatul E., în vederea realizării procedurii acordului de recunoaștere a vinovăției), nu cuprind o descriere clară și concretă a faptelor reținute în sarcina acestuia.

III. Judecata:

Prin Sentința penală nr. 2198 din 30 octombrie 2017, pronunțată Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a admis cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei imputate inculpatului A., din infracțiunea prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

A constatat că inculpatul nu a fost reținut și/sau arestat preventiv/arestat la domiciliu în cauză.

A constatat că inculpatul s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar de la data de 28.09.2016 până la data de 28.09.2017.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale, prin Ordonanța nr. 234/P/2016 din 25.10.2016 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 10.000.000 RON (circa 2.350.000 euro), după cum urmează:

- cota de 1/2 din imobilul situat în municipiul Constanța, Stațiunea Mamaia, B-dul x "x", jud. Constanța, compus din:

a.) apartamentul nr. x, având suprafața totală de 174,93 mp., inclusiv terasă 6 - 15,91 mp., terasă 12 - 16,15 mp., suprafața utilă de 142,87 mp., format din hol - 7,31 mp., living - 36,56 mp., bucătărie - 6,09 mp., c.t. - 2,53 mp., grup sanitar - 1,92 mp., dormitor - 21,55 mp., baie - 7,59 mp., dormitor - 20,25 mp., baie - 6,21 mp., dormitor - 23,13 mp., baie - 9,73 mp., având număr cadastral x, intabulat în Cartea Funciară nr. x a municipiului Constanța, situat la etajul 5 al construcției C1 - Ansamblul "x"

b.) terenul aferent apartamentului în suprafață de 73,13 mp., respectiv cota-parte de 1,68/100 din terenul în suprafață totală de 4353 mp.;

c.) suprafața de 24,57 mp., respectiv cota parte indiviză de 1,68/100 din dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților comune din imobil, care prin natura sau destinația lor, sunt de folosință comună;

- cota de 1/2 din apartamentul nr. x situat în municipiul București, Aleea x, număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București, compus din 5 camere și dependințe (baie, dressing, baie, dressing, hol, bucătărie, spălătorie, dressing, baie, hol, baie, terasă - 8,44 mp.), având suprafața utilă de 209,11 mp. și suprafața totală de 217,55 mp., cota parte indiviză de 4,10% din spațiile aflate în indiviziune forțată și perpetuă aparținând imobilului bloc, teren situat sub construcție în suprafață indiviză de 46,21 mp. și teren liber de construcții, în suprafață indiviză de 55,92 mp., împreună cu:

- loc de parcare nr. 15, număr cadastral x; 1;15, înscris în cartea funciară nr. x a municipiul București, în suprafață de 14,92 mp.;

- loc de parcare nr. 16, număr cadastral x; 1;16, înscris în cartea funciară nr. x a municipiul București, în suprafață de 14,92 mp.;

- boxa nr. 17, număr cadastral x; 1;17, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București, în suprafață de 2,37 mp.;

- cota de 1/2 din imobilul situat în mun. Oradea, str. x, jud. Bihor, compus din casă de locuit - număr cadastral x - C1, în suprafață de 199 mp., anexa reprezentând clădire P+M, cu destinația garaj și mansardă, număr cadastral x, în suprafață de 79 mp., și terenul în suprafață de 619 mp. - din care ocupat 278 mp.;

- imobil situat în jud. Bihor, compus din construcțiile reprezentând casă de locuit în suprafață măsurată de 201 mp., construcțiile anexe având suprafața măsurată de 81 mp., toate realizate din cărămidă, precum și terenul aferent acestora având suprafața din acte de 6.257 mp., suprafața măsurată de 6310 mp., număr cadastral x, dobândit în baza contractului de donație autentificat sub nr. x/26.12.2010 la Biroul Notarial Public "K." din localitatea Beiuș, județul Bihor, donație evaluată la suma de 142.400 RON.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut, în esență, că, în condițiile în care acuzația adusă inculpatului A. se fundamentează pe informațiile obținute din declarațiile martorilor E. și F. (ambii interesați personal în cauză - primul, de încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, respectiv de obținerea unei reduceri de pedeapsă pe bază de denunț, iar al doilea, de o bună "cooperare" cu organele de urmărire penală), ale căror depoziții se contrazic flagrant (sub aspectul perioadei/anilor în care pretinsele tranșe de euro care ar fi ajuns la inculpat: primul - 2009 - maxim 2010; al doilea - 2012 - în preajma referendumului pentru suspendarea Președintelui României) și sunt neconcludente în privința locațiilor (București, Aleea x, cu nr. x și nr. x, generând confuzii fără explicații plauzibile) și în privința persoanelor care au primit bani ca intermediari (secretarele de la cele două sedii B. - municipal, la nr. 22, respectiv național, la nr. 1, de pe Aleea Modrogan), soluția care se impune a fi dispusă în cauză este aceea de achitare a inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 710/A din 23 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a desființat, în integralitate, Sentința penală nr. 2198 din 30 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că judecătorul fondului nu a făcut o analiză efectivă a întregului probatoriu administrat, iar hotărârea pronunțată este nemotivată.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 27.07.2020, sub nr. x/2017*.

Prin Sentința penală nr. 933 din 19.08.2020, constatând că inculpatul A. a dobândit calitatea de membru al Parlamentului european, Tribunalul București, secția I penală, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reprezentantul Ministerului Public și de inculpat, și în baza art. 50 C. proc. pen. în referire la art. 48 alin. (2) C. proc. pen. și art. 40 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca atare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18.09.2020, sub nr. x/2017*, fiind repartizată aleatoriu Completului C10 - fond.

C. Judecata în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală

La primul termen acordat în cauză, 2 octombrie 2020, Înalta Curte a pus în discuție limitele rejudecării cauzei, stabilind că, raportat la conținutul Deciziei penale nr. 710/A din data de 23 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în cuprinsul căreia nu este indicat ultimul act procedural al instanței de fond rămas valabil, și la prevederile art. 424 alin. (4) C. proc. pen., rejudecarea cauzei în fond se impune a fi efectuată integral în fața instanței supreme, în condițiile art. 374 din C. proc. pen.

La același termen de judecată, inculpatul A. a precizat că nu recunoaște acuzațiile care i se aduc în cauză și dorește ca judecata să se facă potrivit procedurii obișnuite. Totodată, inculpatul și-a manifestat opțiunea de a da declarație în cauză, ascultarea sa nemijlocită realizându-se la termenul din 15 ianuarie 2021.

Pe parcursul a 5 termene de judecată fixate în perioada 26.01.2021 - 18.05.2021, Înalta Curte a procedat la administrarea probatoriului testimonial, fiind ascultați nemijlocit martorii indicați în cuprinsul rechizitoriului, respectiv: E., G., L., M., D., F., I., J., N. și O..

La termenele din 9 aprilie 2021, 7 mai 2021 și 14 septembrie 2021, Înalta Curte a constatat, în temeiul art. 383 alin. (3) și (4) C. proc. pen., imposibilitatea administrării probei testimoniale constând în audierea martorilor P., ca urmare a decesului acestuia, respectiv, Q. și H.,ca urmare a imposibilității asigurării prezenței acestora în instanță, procedând conform art. 381 alin. (7) C. proc. pen.

Totodată, la termenul din 18 mai 2021, Înalta Curte a constatat că audierea nemijlocită a martorilor R. și S. nu mai este utilă în cauză, motiv pentru care a dispus ca această probă să nu mai fie administrată, argumentele avute în vedere în acest sens fiind redate în încheierea de la același termen.

În ședința publică din 7 mai 2021, Înalta Curte a procedat, în condițiile art. 2502 C. proc. pen., la verificarea măsurii asigurătorii dispuse față de inculpatul A. în cursul urmăririi penale, măsură pe care a menținut-o până la concurența sumei de 700.000 euro, pentru argumentele prezentate în încheierea de ședință. Încheierea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 180 din 7 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva acesteia.

În ședința publică din data de 15 iunie 2021, Înalta Curte a pus în discuție cererea Direcției Naționale Anticorupție de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, respectiv din autorat la infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., în complicitate la aceeași infracțiune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., punctele de vedere exprimate sub acest aspect fiind consemnate în încheierea de ședință menționată.

Prin încheierea din 29 iunie 2021, Înalta Curte a constatat că obiectul judecății este limitat la fapta reținută prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 25 noiembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești, astfel cum s-a constatat regularitatea acestuia prin încheierea din data de 20 februarie 2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 151/CP din data de 3 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în același dosar.

Totodată, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatul A., din infracțiunea de trafic de influență în forma de participație a coautoratului, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de trafic de influență în forma de participație a complicității, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pentru argumente factuale și juridice ce vor fi detaliate în continuare.

Analizând coroborat întregul ansamblu probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut următoarele:

Dezbaterile orale asupra cererii Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății, astfel cum a fost susținută în ședința publică din data de 15.05.2021, dar și dezbaterile orale asupra fondului cauzei au ridicat problema obiectului și limitelor judecății, participanții procesuali exprimând opinii divergente sub acest aspect. Pentru justa soluționare a cauzei, Înalta Curte a apreciat necesară examinarea cu prioritate a controversei astfel ivite, pentru a se asigura clarificarea deplină a limitelor sesizării și, implicit, a tuturor particularităților factuale proprii cauzei.

Sub un prim aspect, s-a constatat că, în argumentarea cererii de schimbare a încadrării juridice, reprezentantul Ministerului Public a susținut că partea expozitivă a rechizitoriului cuprinde expunerea detaliată a situației de fapt pertinente, ale cărei caracteristici esențiale ar fi fost preluate, însă, incomplet în capitolul rezervat încadrării juridice. Astfel, făcându-se trimitere, în mod particular, la mențiunile existente la filele x ale rechizitoriului, s-a susținut că acuzația concret adusă inculpatului A. ar fi corespunzătoare unei complicități morale la infracțiunea de trafic de influență comisă de autorul E..

Fapta dedusă judecății ar consta, așadar, în aceea că inculpatul A. ar fi acceptat și primit în patru rânduri, în perioada 2011 - 2012, de la reprezentantul S.C. C. S.R.L, prin intermediul lui E. și F., suma totală de 700.000 de euro în scopul de a-și exercita influența, prin intermediul lui E., asupra directorului general al C.N. Transelectrica S.A. și S.C. Teletrans S.A., martorul G., în vederea atribuirii preferențiale către S.C. C. S.R.L. a unor contracte de achiziție publică.

Conform susținerilor Ministerului Public, primirea sumelor de bani de către inculpat, prin intermediari, ar fi reprezentat, în realitate, consfințirea unei înțelegeri anterioare cu E., încheiate încă din anul 2009. În acest sens, s-a arătat că inculpatul A. ar fi conceput împreună cu acesta din urmă mecanismul obținerii unor sume de bani pentru partid în modalitatea descrisă, cunoscând și aprobând, prin puterea decizională a funcției sale, intervenția lui E. asupra directorului companiei de stat la numirea căruia participase, în vederea trucării unor licitații publice pentru finanțarea ilegală a B..

Drept urmare, s-a considerat că, pe de o parte, pretinderea comisionului și promisiunea intervenției asupra funcționarului public s-au săvârșit în anul 2009, în perioada numirii lui G. la conducerea S.C. Teletrans S.A, numai primirea banilor având loc, pe de altă parte, în perioada ulterioară, respectiv, în 2011 - 2012.

În ceea ce privește momentul epuizării infracțiunii deduse judecății, Ministerul Public a susținut că el ar corespunde datei ultimei acțiuni de primire a sumelor de bani de către E., în scopul asigurării folosului necuvenit. Or, folosul nu a fost primit numai până la data de 14.02.2012 (și numai prin intermediul S.C T. S.R.L și S.C U. S.R.L), ci în toată perioada 10.06.2011 - 31.10.2012 și prin intermediul tuturor celor patru societăți comerciale care au încheiat contracte fictive de prestări servicii cu S.C C. S.R.L (așadar, inclusiv prin intermediul S.C V. S.R.L și S.C W. S.R.L).

Inculpatul A. a apreciat, în schimb, că o atare configurație factuală a acuzației penale, expusă în cererea de schimbare a încadrării juridice, este de natură a modifica substanțial obiectul judecății, cu efectul lezării grave a dreptului său la apărare.

În acest sens, inculpatul a subliniat că rechizitoriul nu include, în structura acuzațiilor factuale, acte de protejare cu intenție și de încurajare a activității infracționale a traficantului de influență E., astfel cum au fost ele evocate în cuprinsul cererii de schimbare a încadrării juridice adresate Înaltei Curți. În plus, în respectiva cerere se menționează inadvertent că demersurile inculpatului A. s-ar fi concretizat nu în promisiunea făcută reprezentantului S.C C. S.R.L. că îl va determina pe directorul S.C. Teletrans S.A. și C.N Transelectrica S.A. să favorizeze societatea în cadrul licitațiilor organizate pentru achiziția de servicii și produse IT (astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu), ci în oferirea de sprijin și protecție (în schimbul unor foloase necuvenite) autorului traficului de influență E., în relația ilicită pe care acesta din urmă a promis cumpărătorului de influență că o are cu directorul companiilor de stat.

Controversa ivită cu privire la obiectul judecății vizează, prin urmare, măsura în care acuzațiile reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu au inclus, cumulat pretinsei primiri a unor sume de bani în intervalul 2011 - 2012, și presupusa sa implicare morală, încă din anul 2009, alături de martorul E., în conceperea mecanismului ilicit de obținere a unor foloase necuvenite. Acest mecanism ar fi presupus, pe de o parte, numirea prin consens politic, în funcții de decizie, a unei persoane agreate de conducerea B., dispusă să contribuie la succesul demersurilor întreprinse de E. (și anume, martorul G.) și, pe de altă parte, tranzacționarea influenței astfel avute asupra respectivei persoane, prin pretinderea ilicită de la reprezentantul S.C C. S.R.L (D.) a unor sume de bani, în schimbul promisiunii de exercitare a influenței asupra funcționarului public.

Examinate în contextul legăturii lor cu acuzația de trafic de influență dedusă judecății, mențiunile din rechizitoriu privind aceste două împrejurări au dat naștere opiniilor divergente ale participanților procesuali cu privire la limitele reale ale obiectului judecății, impunând, pe cale de consecință, o statuare prealabilă și neechivocă asupra măsurii în care ele sunt incluse în conținutul acestui obiect.

Înalta Curte a reținut, astfel, că deși între cele două elemente anterior evocate există o strânsă legătură factuală (numirea într-o funcție de decizie a unei persoane "dependente" politic constituind, în concepția și structura acuzației, o condiție necesară pentru reușita ulterioară a tranzacției de corupție), din punct de vedere juridic, numirea funcționarului asupra căruia se pretinde a exista influență nu este înglobată, însă, în mod necesar și inevitabil, în conținutul legal al infracțiunii distincte de trafic de influență.

Numirea pe criterii politice a martorului G. a fost, de altfel, circumscrisă, prin rechizitoriu, doar contextului și circumstanțelor factuale care au precedat comiterea ulterioară a traficului de influență, fără ca aceasta să însemne că demersurile efectuate în anul 2009 în vederea numirii martorului ar fi fost și ele subsumate, în mod efectiv, laturii obiective a acuzației penale aduse inculpatului A..

În acest sens, contrar susținerilor Ministerului Public pe durata dezbaterilor, Înalta Curte a constatat că numirea lui G. la conducerea unor companii de stat reprezintă o împrejurare factuală corespunzătoare unei acuzații cu totul distincte, prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 și aduse exclusiv numitului E. în cauza disjunsă, fără ca o acuzație similară să fi fost reținută, concomitent, și în sarcina inculpatului judecat în cauza de față.

Astfel, prin Sentința penală nr. 89/13.01.2017 a Tribunalului București, secția I penală (definitivă prin Decizia penală nr. 583/A din 19.04.2017 a Curții de Apel București, secția I penală), urmare a admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între D.N.A - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul E., s-a reținut în sarcina acestuia că, în perioada 2009 - 2012, în calitate de vicepreședinte al B., și-a folosit influența conferită de funcția de conducere deținută în cadrul respectivei formațiuni politice în vederea numirii și menținerii în funcția de director general la C.N. Transelectrica S.A și S.C Teletrans S.A a lui G., în scopul obținerii de sume de bani atât pentru sine, cât și pentru partid, prin impunerea atribuirii de către cele două entități către S.C C. S.R.L a unor contracte de achiziție și servicii IT, în urma derulării cărora a beneficiat de foloase necuvenite.

În mod distinct, prin aceeași hotărâre definitivă s-a reținut în sarcina lui E. și comiterea infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că, în perioada 2011 - 2012, în calitate de primar al municipiului Piatra Neamț și vicepreședinte al B., a pretins, pentru sine și respectiva formațiune politică, de la reprezentantul S.C C. S.R.L un procent cuprins între 10 și 25% din valoarea fiecărui contract încheiat cu C.N. Transelectrica S.A și S.C Teletrans S.A, în schimbul căruia a promis și chiar și-a exercitat influența asupra conducerii instituțiilor menționate, în vederea atribuirii preferențiale a contractelor, primind efectiv suma de aproximativ 10.000.000 RON, prin intermediul unor societăți cu un comportament de tip "fantomă", respectiv, S.C T. S.R.L și S.C U. S.R.L.

Prin rechizitoriul întocmit în speță, în sarcina inculpatului A. s-a reținut exclusiv o presupusă contribuție la săvârșirea acestei ultime activități de primire realizate în intervalul 2011 - 2012, în forma de participație corespunzătoare coautoratului, iar ulterior, subsecvent schimbării încadrării juridice, celei a complicității.

Inculpatului A. nu i s-a imputat penal, așadar, o contribuție directă și efectivă la numirea, începând cu anul 2009, a lui G. la conducerea celor două companii din domeniul energiei. Contrar aprecierii Ministerului Public, mențiunile izolate regăsite în partea expozitivă a rechizitoriului sub acest aspect (privind presupusul acord exprimat de inculpat pentru numirea martorului în funcții de decizie) au doar rolul de a evidenția elementele contextuale premergătoare remiterilor ulterioare a unor sume de bani, nicidecum pe acela de a îngloba acest presupus acord în latura obiectivă propriu-zisă a traficului de influență dedus judecății.

Concluzia Înaltei Curți sub acest aspect este susținută atât de distincția evidentă realizată, în hotărârea definitivă pronunțată față de E., între implicațiile penale ale actelor derulate de acesta în perioada 2009 - 2012 și, respectiv, ale celor comise în intervalul 2011 - 2012, cât și de conținutul rechizitoriului întocmit în speța de față.

Înalta Curte a subliniat, în precedent, distincțiile dintre cele două acuzații aduse martorului E. prin hotărârea definitivă din data de 13.01.2017, instanța nefiind îndrituită să repună în discuție, în procedura derulată față de un coparticipant, conținutul faptelor definitiv reținute în sarcina autorului, deoarece un atare demers ar contraveni caracterului definitiv al hotărârii anterioare și ar antrena totodată, evaluarea altor fapte și persoane decât cele la care se referă art. 371 C. proc. pen.

Pe de altă parte, în cauza de față, prin încheierea din data de 20.02.2017 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 (definitivă prin Încheierea nr. 151/CP din data de 3 mai 2017 a Curții de Apel București, secția I penală), judecătorul de cameră preliminară a examinat conținutul și limitele obiectului judecății, statuând, în mod explicit, că localizarea în timp a comiterii presupusei fapte de trafic de influență imputate inculpatului A. s-a făcut în mod clar.

Din examinarea considerentelor acestei încheieri rezultă că problematica datelor/perioadei în care ar fi fost săvârșită fapta reținută în sarcina inculpatului A. și a neclarității ce afectează actul de sesizare sub acest aspect a fost ridicată prin cererile și excepțiile formulate de inculpat și examinată în mod efectiv de către judecătorul de cameră preliminară, care a apreciat neechivoc individualizată perioada de comitere a faptelor și neîntemeiată critica apărării.

Judecătorul a valorificat, sub acest ultim aspect, punctul de vedere transmis de Ministerul Public ca răspuns la cererile formulate, în cuprinsul căruia se arătase, printre altele, că partea de început a rechizitoriului cuprinde o analiză a "circumstanțelor generale care au determinat, în timp, comiterea faptelor reținute în sarcina celor trei persoane cercetate inițial în același dosar penal: A., E. și D." (pagina 3 a răspunsului scris al Ministerului Public). S-a subliniat, în același document, că "fapta circumscrisă anului 2009 a fost una dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului E. (alta decât cea de trafic de influență comisă în coautorat cu inculpatul A.), față de care, așa cum s-a precizat încă de la fila x din rechizitoriu, cauza a fost disjunsă și soluționată în cuprinsul altui dosar penal".

Or, statuând în consecință asupra conținutului obiectului judecății, judecătorul de cameră preliminară a tranșat implicit limitele sesizării instanței, soluția dispusă sub acest aspect nemaiputând fi repusă în discuție de către instanța învestită cu judecarea fondului cauzei. În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (6), art. 54 lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară este unicul organ judiciar căruia legea îi conferă prerogative de cenzurare a legalității actului de trimitere în judecată, caracterul definitiv al încheierii pronunțate opunându-se unei reevaluări, chiar indirecte, a chestiunilor tranșate explicit în camera preliminară.

Înalta Curte a făcut trimitere la posibilitatea de principiu ca, în anumite circumstanțe, chiar în condițiile parcurgerii camerei preliminare, judecarea cauzei să impună totuși, cu necesitate, clarificarea unor elemente factuale insuficient sau inadvertent descrise în rechizitoriu. O atare posibilitate trebuie subordonată, însă, garanțiilor menite a da expresie principiilor aflării adevărului și dreptului la apărare, prevăzute de art. 5 și art. 10 C. proc. pen., neputându-se accepta în nicio situație ca un atare demers să se constituie, în realitate, doar într-un mijloc de cenzurare indirectă a încheierii de cameră preliminară și cu atât mai mult, să conducă la extinderea obiectului judecății asupra altor perioade infracționale sau activități decât cele reținute în etapa filtru a procesului.

Din această perspectivă, nu pot fi avute în vedere susținerile Ministerului Public în actuala procedură, privind includerea în obiectul judecății și a presupusei implicări a inculpatului A. în perfectarea înțelegerii ilicite cu martorul E. încă din anul 2009 (când ar fi intervenit promisiunea celui din urmă de exercitare a influenței), deoarece ele contravin nu doar statuărilor definitive ale judecătorului de cameră preliminară, ci chiar poziției ferm exprimate de Ministerul Public în acea fază, tinzând, prin urmare, la o extindere nepermisă a limitelor obiectului judecății fixate prin rechizitoriul din data de 25.11.2016.

Înalta Curte a remarcat, de altfel, în opoziție cu aceste susțineri, că în rechizitoriu nu a fost descrisă neechivoc, nici măcar în partea expozitivă, o eventuală implicare a inculpatului A., în orice formă, în perfectarea inițială a înțelegerii de tip trafic - cumpărare de influență, încheiate între E. și reprezentantul S.C C. S.R.L, D..

Ceea ce s-a menționat izolat, în corelație directă cu momentul de timp 2009, a fost presupusa implicare a inculpatului A. în numirea lui G. la conducerea unor companii naționale din domeniul energiei, împrejurare care, așa cum s-a arătat în precedent, este distinctă de cea a perfectării ulterioare a tranzacției de corupție și nu se circumscrie în mod necesar conținutului factual al acesteia.

Sub acest aspect, la fila x a rechizitoriului s-a reținut că, la nivelul anului 2009, ar fi existat o înțelegere vădită între inculpatul A. și martorul E., în sensul obținerii de bani pentru partid, lucru care urma a fi realizat prin "numirea, cu ajutorul miniștrilor desemnați politic, a unor persoane agreate la conducerea companiilor naționale [...] prin intermediul cărora să se procedeze la atribuirea unor contracte de achiziție publică către firme dispuse să cotizeze pentru formațiunea politică din care cei doi făceau parte". Deși par a sugera o eventuală implicare a inculpatului în activitatea imputată lui E. ca fiind proprie infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, aceste mențiuni nu au fost valorificate juridic, însă, de către procuror, de vreme ce în sarcina inculpatului A. nu s-a reținut, așa cum s-a subliniat anterior, o eventuală participație la săvârșirea faptei de folosirea influenței, asimilată infracțiunilor de corupție.

În schimb, în conexiune cu participația sa la fapta dedusă judecății, la filele x ale rechizitoriului s-a menționat că, în perioada 2011 - 2012, E. l-a informat pe inculpat asupra demersurilor prin care, prin intermediul martorului G., se urmărea obținerea de bani pentru partid și tot atunci cel dintâi i-ar fi condiționat martorului menținerea în funcție de atribuirea unor contracte societății reprezentate de D., căruia i-a pretins, în paralel, un procent cuprins între 10 și 25% din valoarea fiecărui contract. Mențiuni similare se regăsesc și în rezumatul situației de fapt ori în expunerea detaliată a acesteia, astfel cum au fost redate la paginile 9 - 40 ale rechizitoriului.

Prin urmare, contrar susținerilor Ministerului Public în actuala procedură, perioada realizării actelor specifice traficului de influență dedus judecății a fost plasată neechivoc în intervalul 2011 - 2012, menționarea anului 2009 în cuprinsul rechizitoriului aflându-se în corelație directă cu o faptă distinctă, de folosirea influenței sau autorității persoanei care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii de foloase necuvenite, faptă ce nu a făcut obiectul sesizării în speță.

În contextul argumentativ expus, Înalta Curte a conchis că fapta dedusă judecății are conținutul expus în rechizitoriu și valorificat, cu titlu interlocutoriu, prin încheierea din data de 29.06.2021, prin care s-a dispus schimbarea încadrării sale juridice.

Ea constă, în esență, în aceea că "în perioada 2011 - 2012, în calitate de membru al B. (fost secretar general) și senator în Parlamentul României, inculpatul A. a primit în patru rânduri, de la S.C. C. S.R.L. București (reprezentată de D.), prin E. - vicepreședintele respectivei formațiuni politice și F., suma totală de 700.000 de euro, în schimbul exercitării influenței, prin intermediul lui E., asupra directorului general al C.N. Transelectrica S.A. București și S.C. Teletrans S.A. București, G., în vederea atribuirii preferențiale către S.C. C. S.R.L. București a unor contracte de achiziție publică. Suma totală remisă și primită de persoanele implicate în activitatea infracțională se limitează la perioada în care G. a îndeplinit funcțiile de director general în cele două companii naționale".

Actele repetate de primire au intervenit în condițiile în care, așa cum rezultă din mențiunile coroborate regăsite la paginile nr. 3, 15, 22 ale rechizitoriului, inculpatul a fost informat de către E. că S.C C. S.R.L trebuie susținută să încheie contracte cu cele două companii de stat, urmând ca o parte din profit să fie direcționat către partid, și a achiesat - la un moment de timp neprecizat - la această manieră de obținere a unei finanțări, cunoscând și aprobând prin puterea decizională a funcției sale intervenția lui E. asupra directorului respectivelor companii.

Contribuția inculpatului poate fi rezumată, prin urmare, la aceea că, în perioada 2011 - 2012, a achiesat la maniera de obținere a unor fonduri necuvenite de către partid, astfel cum a fost comunicată de E., a aprobat intervenția celui din urmă asupra martorului G. și, în final, a primit în mod repetat, prin intermediari, sume de bani.

Faptul - reținut neechivoc prin rechizitoriu x că inculpatul A. ar fi primit sume de bani în considerarea nu a propriei influențe avute ori pretinse asupra martorului G., ci a celei avute și tranzacționate de către E., a constituit argumentul decisiv pentru reținerea complicității ca formă de participație teoretic incidentă în speță și schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, prin încheierea din data de 29.06.2021.

Astfel, esențial pentru reținerea autoratului la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. este nu atât elementul singular al primirii unei sume de bani, cât mai ales aspectul tranzacționării influenței - reale sau pretinse - de către cel care afirmă că are o atare autoritate asupra unui funcționar public și, în considerarea acesteia, pretinde, acceptă promisiunea ori primește sume de bani făgăduind că îl va determina pe respectivul funcționar să săvârșească un anume act referitor la îndatoririle sale de serviciu.

Activitatea subiectului activ al infracțiunii nu se rezumă, prin urmare, la simpla pretindere sau primire de foloase necuvenite, ci ea implică, în mod cumulativ, și cerința esențială ca făptuitorul să aibă ori să pretindă că are influență asupra unui funcționar public, tranzacționând ilicit tocmai această înrâurire - reală sau presupusă.

Cel care, fără a pretinde că are influență asupra unui funcționar public și fără a tranzacționa, chiar în mod indirect (prin intermediari) cu potențialul cumpărător de influență, primește, totuși, o sumă de bani de la acesta din urmă, în considerarea susținerii morale acordate autorului, nu realizează un act de coautorat la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.. În această ipoteză, activitatea de primire de foloase nu este suficientă pentru realizarea integrală a laturii obiective, deoarece nu este realizată o cerință esențială atașată acesteia, astfel cum a fost analizată în precedent.

Prin urmare, contribuția persoanei care, fără a pretinde că are influență asupra unui funcționar public și fără a promite că va face uz de această influență, primește totuși sume de bani în conexiune cu o astfel de activitate comisă de o altă persoană - cum este și cazul inculpatului A. - poate îmbrăca forma de participație secundară a complicității, deoarece obținerea de beneficii din activitatea infracțională nu caracterizează exclusiv formele principale de participație, fiind posibilă și în cazul participanților secundari.

În speță, contrar susținerilor apărării, coeziunea psihică existentă între inculpat și autorul E., precum și componenta morală a sprijinului pretins acordat celui din urmă reprezintă elemente descrise neechivoc în rechizitoriu (inculpatul "a achiesat", "a aprobat"). Faptul că, în caracterizarea juridică inițială a faptei, accentul acuzării a fost pus pe materialitatea actelor de primire a unor sume de bani, iar nu pe aspectul moral al sprijinului anterior pretins acordat de inculpat, nu afectează o atare constatare.

De vreme ce, pe de o parte, conexiunea ambelor elemente evocate a fost evidențiată cu suficientă precizie în cuprinsul actului de sesizare, iar, pe de altă parte, formele principale de participație pot îngloba, în principiu, în mod natural, și acte de sprijin moral caracteristice complicității, Înalta Curte a constatat nefundamentată susținerea apărării referitoare la neincluderea, în structura acuzației inițiale, a unei forme de sprijin moral.

În fine, în ceea ce privește momentul epuizării faptei astfel configurate, Înalta Curte a constatat că rechizitoriul nu individualizează cu precizie data la care s-ar fi realizat cele patru acte de primire a unor sume de bani imputate inculpatului A.. Actul de sesizare se limitează la a valorifica probator declarațiile martorilor care ar susține acuzația și, implicit, momentele de timp indicate de aceștia ca fiind corespunzătoare acțiunilor descrise, fără a cenzura, însă, critic eventualele inadvertențe.

A remarcat, de asemenea, că limitarea actelor repetate de primire a unor sume de bani la intervalul aferent retragerilor în numerar efectuate numai prin intermediul S.C T. S.R.L și S.C U. S.R.L. pare a viza doar acuzațiile aduse lui E., nu și inculpatului A., față de care nu s-a realizat în mod explicit o atare restrângere temporală.

Având în vedere că această chestiune nu a făcut obiect de cenzură în faza camerei preliminare și dând eficiență caracterului definitiv al încheierii pronunțate în acea fază, Înalta Curte a reținut, pe cale de consecință, că în structura factuală a acuzației deduse judecății sunt incluse, formal, toate actele de pretinsă primire a unor sume de bani de către inculpatul A., în perioada 2011 - 2012, în circumstanțele și prin intermediul persoanelor indicate explicit în rechizitoriu.

Mențiunea referitoare la limitarea sumelor primite la "perioada în care G. a îndeplinit funcțiile de director general" individualizează temporal intervalul în care au fost încheiate contractele - sursă a foloaselor bănești tranzacționate, iar nu perioada ulterioară, în care aceste foloase au fost efectiv plătite autorului E. ori eventualilor săi complici.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte a reținut de asemenea că, în principiu, prelungirea în timp a traficului de influență și săvârșirea sa prin mai multe modalități alternative ale elementului material - respectiv, pretinderea urmată de primirea repetată a unor sume de bani - nu exclude posibilitatea intervenirii unui act de complicitate numai în raport de o parte a activității infracționale.

În cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, realizarea uneia dintre acestea marchează momentul consumativ al infracțiunii, ceea ce nu înseamnă, însă, că săvârșirea faptei și în alte modalități normative ar fi lipsită de relevanță penală. Realizarea ulterioară a altor variante alternative ale elementului material propriu traficului de influență obiectivează, atunci când între actele succesive există o strânsă legătură, etape diferite de realizare a unei activități unice, alcătuind împreună o unitate naturală colectivă de infracțiune.

O atare formă de infracțiune cunoaște nu doar un moment consumativ, ci și un moment distinct al epuizării - echivalent datei săvârșirii ultimei acțiuni corespunzătoare elementului material. Considerându-se că fapta penală este săvârșită prin comiterea fiecăreia dintre aceste variante, până la epuizare, sprijinul oferit subiectului activ în legătura cu realizarea oricăreia dintre modalitățile alternative, chiar ulterior momentului consumativ inițial, realizează cerința de anterioritate sau concomitență specifică formei de participație secundară a complicității.

Pe cale de consecință, în mod teoretic, faptul că primirea unor sume de bani de către inculpatul A. ar fi intervenit ulterior momentului consumării inițiale a traficului de influență comis de autorul E. nu exclude ipso facto posibilitatea reținerii unei forme de participație secundare, determinant, sub acest aspect, fiind momentul la care presupusul complice a oferit sprijin sau ajutor autorului, nicidecum data la care a fost eventual recompensat financiar pentru o atare conduită.

II. Analiza chestiunilor de fapt și a mijloacelor de probă

Prealabil, notând caracterul definitiv al Sentinței penale nr. 89/13.01.2017 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată față de numitul E., Înalta Curte a reținut autoritatea de lucru judecat a statuărilor referitoare la circumstanțele numirii la conducerea S.C Teletrans S.A și, ulterior a C.N. Transelectrica S.A., a lui G., precum și la împrejurările în care E. a pretins față de reprezentantul S.C. C. S.R.L. că are influență asupra funcționarului public astfel numit și, în considerarea acestei influențe și a promisiunii că îl va determina să atribuie societății o serie de contracte în domeniul achiziției de produse și servicii IT, i-a solicitat lui D. și a primit de la acesta foloase bănești necuvenite, echivalente unui procent cuprins între 10 și 25% din valoarea fiecărui contract ce urma a fi atribuit.

Așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, hotărârile pronunțate ca urmare a admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției, similar celor date în procedura de drept comun, "dezleagă fondul cauzei și statuează asupra existenței faptei penale și asupra vinovăției inculpatului, rezolvând acțiunea penală." (Decizia nr. 573 din 20.09.2018 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 959/13.11.2018). Aceasta înseamnă că prezenta instanță nu are abilitarea legală de a repune în discuție, chiar și într-un mod indirect, circumstanțele factuale în care a intervenit și s-a derulat tranzacția de corupție dintre E. și D..

Drept urmare, împrejurările numirii lui G. la conducerea S.C. Teletrans S.A și, ulterior, a C.N. Transelectrica S.A, conținutul înțelegerii ilicite încheiate între E. (în calitate de autor al traficului de influență) și D. (presupus cumpărător), precum și sumele remise autorului, prin intermediari, reprezintă aspecte definitiv tranșate, ce nu mai pot fi repuse în discuție în actuala procedură.

Soluționarea cauzei de față implică, prin urmare, doar examinarea existenței unei contribuții proprii a inculpatului A. la activitatea ilicită definitiv reținută în sarcina autorului E. și, după caz, evaluarea particularităților factuale și a caracterului său penal.

În concret, instanța este chemată a statua, așadar, dacă în perioada 2011 - 2012, inculpatul A. a cunoscut și a sprijinit moral înțelegerea ilicită dintre E. și D., precum și dacă, în considerarea acestui sprijin, a primit sume de bani provenind de la S.C C. S.R.L, fie direct, fie prin intermediari.

Probatoriul administrat în cauză, astfel cum va fi analizat în cele ce succed, a confirmat existența obiectivă, în intervalul 2011 - 2012, a unor acte repetate de remitere indirectă a unor sume de bani către inculpat. Probatoriul este, însă, insuficient pentru a fundamenta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, concluzia certă a existenței unei conexiuni directe între sumele astfel remise și pretinsul sprijin moral acordat de inculpat traficului de influență concret comis de E. în relația sa cu reprezentantul S.C C. S.R.L.

În contextul derulării în paralel, astfel cum se va argumenta în cele ce succed, a unor operațiuni mai ample de finanțare a campaniilor cu specific electoral în care s-a implicat formațiunea politică din care făceau parte atât inculpatul A., cât și E., nu a rezultat, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., dacă sumele de interes în speță au fost remise inculpatului în considerarea strictă a unei înțelegeri aflate în legătură directă cu tranzacția de corupție dintre E. și D. sau dimpotrivă, dacă respectivele sume au fost remise independent de o atare înțelegere, în scopul exclusiv al asigurării unor fonduri bănești stringent necesare formațiunii politice, într-o perioadă în care organizarea referendumului de demitere a președintelui țării impunea obținerea rapidă de resurse suplimentare.

Pentru clarificarea acestor împrejurări factuale, Înalta Curte a avut în vedere conținutul coroborat al probatoriului testimonial și cu înscrisuri administrat în cauză, cu precădere declarațiile persoanelor direct implicate în operațiunile de pretindere și primire a unor sume de bani, respectiv numiții E., F. și D., singurii care pot oferi informații despre înțelegerea real încheiată.

Fără a omite că, în cazul fiecăruia dintre cei trei martori sus-menționați, se decelează un interes procesual propriu, derivat din poziția lor în mecanismul analizat și riscul unor consecințe penale, instanța de fond a considerat că implicarea acestora în operațiunile deduse judecății nu justifică limitarea apriorică a valorii mărturiilor lor, iar declarațiile date pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei, sub rezerva coroborării între ele sau cu alte mijloace de probă.

Prioritar, a notat că G. a fost numit în funcția de director general al Societății Comerciale pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport "TELETRANS" S.A prin ordinul nr. 400 din 04.03.2009 al ministrului economiei, N., și ulterior, în funcția de director general al Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "TRANSELECTRICA" S.A prin Ordinul nr. 856 din data de 27.04.2011 al ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri O., funcție din care a fost revocat la data de 14.02.2012, prin Ordinul nr. 255 al ministrulu