ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1319/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 353 din 7 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 11948/63/2010 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B.N., M.N. și S.F., din infracțiunile prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare, în infracțiunile prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunile prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 25 C. pen.

rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.I.A. din infracțiunile prev. de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25, art. 27 din Legea nr. 365/2002 și art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) și (2), art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul I.M.F., zis "C." la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenției preventive de la 23 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, au fost condamnați fiecare dintre inculpații B.N.C., zis "A.", M.N.D. zis "C.", și S.F. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare și 3 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați fiecare dintre inculpații B.N.C., M.N.D. și S.F. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați fiecare dintre inculpații B.N.C., M.N.D. și S.F. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați fiecare dintre inculpații B.N.C., M.N.D. și S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați fiecare dintre inculpații B.N.C., M.N.D. și S.F. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați fiecare dintre inculpații B.N.C., M.N.D. și S.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpaților, aceștia urmând să execute în final, câte 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenției preventive pentru fiecare dintre cei trei inculpați de la 14 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010. În baza art. 360 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpații I.M.F., B.N.C., M.N.D. și S.F. prin Decizia penală nr. 1.356 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova în dosarul nr. 3102/54/2010. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.H. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 4 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 624/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 47 din 18 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată de la 01 august 2006 la 11 decembrie 2006. S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 71 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.I.A., zis "I." la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen.

rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul S. a unui memory stick marca A. S-a dispus restituirea către inculpatul S. a unui hard-disk marca S.B. cu seria X de capacitate 160 Gb, a unui hard-disk marca W.D.

cu seria X de capacitate 250 Gb, a unui nr. de 56 suporturi optice tip CD/DVD, a unui modem Z., a unei cartele Z. cu seria X, a două memory stick-uri de culoare albă cu protecție metalică, a unui MP3 Player marca S. cu seria X, a uni telefon mobil marca N. cu IMEI X, prevăzut cu cartelă V., cu seria X, a unui telefon mobil marca N. cu IMEI x, prevăzut cu cartelă C. seria X, a unui telefon mobil marca S., prevăzut cu cartelă C., a două dischete, marca T., respectiv D., a unui suport din plastic pentru card SIM și a două suporturi din plastic pentru card SIM C. S-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul B.N.

a unui card de memorie marca T. de capacitate 2 Gb, cu seria X și a unui minilaptop marca D., model I. cu seria X. S-a dispus restituirea către acesta a unui suport de stocare a datelor tip S.S.A cu seria X. S-a dispus restituirea către inculpatul I. a unui hard-disk marca H. cu seria X de capacitate 82,3 Gb, un dispozitiv tip Digital Video Recorder cu carcasă metalică de culoare neagră și 8 suporturi optice tip CD/DVD. În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță a unei perechi de ochelari prevăzuți cu cameră video, a unui cablu de date, a unui încărcător fără fir și a două dispozitive electronice modificate, menționate în Procesul-verbal încheiat la 14 iunie 2010. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță a echivalentului în RON la data executării măsurii a sumei de 72.000 euro de la fiecare dintre inculpați.

S-a menținut măsura sechestrului dispusă asupra sumelor de 1.500 euro și 1.950 RON, ridicate de la inculpatul B.N. Au fost obligați fiecare dintre inculpații I., B., B., M. și H. la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul S. la 3.400 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpații V.M. (I.), M.N.D., S.F., H.H, B.N. și B.I.A., în cursul anului 2000 s-au constituit într-un grup infracțional organizat care a avut drept scop montarea dispozitivelor de copiere a datelor de pe cardurile bancare pe ATM-uri și POS-uri și retrageri frauduloase de numerar prin folosirea de carduri clonate. Audiați de către instanță, inculpații B.N., B.I., M., S. și I. au negat comiterea infracțiunilor, precizând că au apelat uneori la inculpatul S. pentru a le cumpăra bilete de avion, deoarece acesta avea o cunoștință la o agenție de turism, obținând astfel un preț redus.

Inculpatul S. a declarat că nu a avut cunoștință de datele înscrise inițial pe memory stick-ul găsit în domiciliul său, deoarece în momentul în care a ajuns în posesia dispozitivului, dat de o cunoștință din Anglia pe nume C. în anul 2009, respectivele date fuseseră șterse. Inculpații B.N. și M.N. au declarat că în ziua de 14 iunie 2010, urmărind să plece în Italia, s-au întâlnit cu o cunoștință a lor, inculpatul H., care le-a propus să plece împreună. Pentru că acesta avea o cutie, au acceptat să transporte această cutie în bagajul lor, fără a ști conținutul acesteia. În urma percheziționării bagajului s-a constat că în această cutie se afla aparatură de skimming. Inculpatul I. a declarat că în ultimii 10 ani a mers o singură dată în Italia, împreună cu o familie de tineri căsătoriți nu s-a întâlnit cu niciunul dintre inculpați și nici nu a primit vreo sumă de bani de la aceștia.

Inculpatul H. și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, susținând că în iarna anului 2007 i-a întâlnit prin intermediul numitului S.I. pe inculpații M. și B.N., care i-au propus să confecționeze aparatură de skimming pentru o parte din profit. Inițial inculpatul a confecționat aparatura de skimming de acasă însă în martie 2007 cei doi inculpați i-au solicitat să se deplaseze în Italia, pentru a vedea personal locul unde trebuiau instalate dispozitivele. Pentru fiecare deplasare în Italia, în funcție de complexitatea dispozitivului, inculpatul H. primea între 500 și 1.000 euro și i se plăteau biletele de avion. Deoarece la sfârșitul anului 2007 a vrut să renunțe la producerea aparaturii de skimming, cei doi inculpați i-au propus să devină membru al grupului, cu dreptul de a primi parte egală din câștig.

Sfârșitul anului 2007 este momentul în care inculpații au schimbat locația, deplasându-se din zona orașului M. în Bergamo. Acesta este momentul în care inculpatul H. l-a cunoscut pe numitul D., zis "N.", care împreună cu alți doi, trei tineri avea sarcina de a monta și demonta camerele video de pe ATM-uri. Sincronizarea datelor se făcea la sfârșitul lunii, de regulă de către inculpații B. și M., iar gruparea condusă de "N." primea un număr de carduri contrafăcute (30%) și efectua retragerile de numerar. Inculpatul H. a declarat că din același moment al iernii anului 2007, când a început să primească cotă egală cu a celorlalți, primea în realitate un număr egal de carduri clonate, de pe care efectua personal în Italia, retrageri de numerar.

A susținut că încă de la început cei doi inculpați au vorbit despre inculpatul I. ca despre un membru al grupului însă nu l-a întâlnit decât de câteva ori în Italia, venind o dată în cursul anului 2007 pentru a primi suma de 10.000 euro, potrivit susținerilor inculpaților B.N. și M. Inculpatul H. a mai declarat că inculpatul I. nu a primit niciodată carduri contrafăcute, ci de fiecare dată sume de bani la sfârșitul fiecărei perioade de activitate, considerată între o lună și două luni. Întrebându-i pe cei doi inculpați de ce plătesc aceste sume de bani inculpatului I., cei doi nu i-au oferit o explicație clară, susținând doar că "trebuie să îi dea". De asemenea, a mai declarat că nici restul grupului nu efectua retrageri de numerar, pretinzând că "nu se duc la aparat pentru că le este frică", astfel că dădeau cardurile unui grup de tineri, primind de la aceștia sumele de bani retrase.

Despre inculpatul B.A. a arătat că acesta a aderat la grup în vara anului 2008, după ispășirea unei pedepse cu închisoarea într-un penitenciar francez pentru același tip de infracțiuni. Deși primea o parte egală cu a celorlalți membri, aspect ce l-a nemulțumit din nou pe inculpatul H., inculpatul B.A. nu avea un rol important, asistându-i doar pe ceilalți membri ai grupului în activitatea lor. Inculpatul H. a mai arătat că începând cu vara anului 2009, ca urmare a măsurilor de securitate luate de către băncile italiene, câștigul grupului s-a diminuat considerabil, astfel că inculpații B.N. și M. și-au modificat modul de acțiune, în sensul că au redus activitatea efectivă de clonare a cardurilor și au început să trimită datele obținute cu ajutorul aparaturii de skimming, prin intermediul internetului, în alte țări, respectiv Irlanda, Anglia, Statele Unite ale Americii către diferite persoane.

Din acel moment inculpatul H. a reînceput să primească drept parte din profit nu carduri contrafăcute, ci sume de bani. Inculpatul H. l-a perceput pe inculpatul S. drept membru al grupului pe la sfârșitul anului 2009, când l-a întâlnit în Italia și a observat că petrece mult timp la telefon sau la calculator, transmițând prin intermediul internetului datele obținute de pe carduri cu ajutorul dispozitivelor de skimming. Nu a putut preciza dacă acesta a fost momentul în care inculpatul S. a aderat la grup, deoarece inculpații B.N. și M. discutau foarte mult la telefon cu diferite persoane, fără a pronunța numele interlocutorilor. De asemenea, a mai precizat inculpatul H., în acea perioadă venea mai rar în Italia și rămânea o perioadă mai scurtă de timp.

A precizat însă că numitul S., deși i-a făcut legătura cu inculpații B.N. și M., primind pentru aceasta suma de 5.000 euro și chiar a făcut presiuni asupra lui să accepte solicitările celor doi inculpați, nu a făcut parte niciodată din grupul acestora. A declarat că anterior zilei de 14 iunie 2010 inculpații B.N. și M. i-au solicitat să cumpere o cameră video miniaturală, încorporată într-o pereche de ochelari, trimițându-i banii necesari și plătindu-i biletul de avion către Italia, unde urmau să plece toți trei. În ziua de 14 iunie 2010 inculpatul H. a dat celor doi inculpați camera video și un dispozitiv pentru înregistrarea datelor de pe carduri pe care avusese sarcina să îl repare, însă au fost opriți de către lucrătorii de poliție.

Cu prilejul dezbaterilor inculpatul H. a solicitat prin apărător achitarea sa, deoarece a acționat sub imperiul constrângerii morale la care a fost supus de către inculpații B.N. și M. Instanța nu poate reține această apărare a inculpatului deoarece din declarațiile sale nu se conturează existența unei amenințări grave pentru persoana inculpatului pe care restul grupului să o fi adresat acestuia, astfel cum este definită în art. 46 C. pen. De asemenea, inculpatul H. a acceptat fără niciun fel de presiuni ca o lungă perioadă de timp să confecționeze aparatură de skimming, încercând să renunțe la această înțelegere doar în momentul în care retragerea de numerar folosind cardurile contrafăcute a devenit dificilă și profitul s-a diminuat considerabil.

Instanța a constatat că declarația inculpatului H. privind existența și modul în care a funcționat grupul infracțional se coroborează cu convorbirile interceptate în cauză, parte din ele transcrise în dosarul de urmărire penală, cu concluziile expertizelor informatice și cu actele aflate la dosar. Astfel, susținerea inculpatului H. că la data de 14 iunie 2010 trebuia să meargă în Italia împreună cu inculpații B. și M. pentru a încerca montarea unor dispozitive de copiere a datelor de pe cardurile folosite la diferite ATM-uri ale băncilor italiene a fost confirmată de conținutul convorbirilor telefonice purtate anterior acestui moment de către ceilalți doi inculpați sau de către H.H., în discuțiile purtate cu puțin înainte de sosirea inculpatului H. la aeroport, B.N.

încercând să îl liniștească în legătură cu modul în care vor transporta obiectele aduse de acesta. De altfel, de regulă convorbirile purtate cu inculpatul H. se axează pe obținerea diferitelor componente electrice ori electronice, confirmând astfel susținerile inculpatului privind modul în care își distribuiseră rolurile în cadrul grupului. Astfel, deși inculpatul B.I. a fost trimis în judecată în calitate de autor, inculpatul H. a precizat că acesta nu avea propriu-zis anumite atribuții, însoțindu-i doar pe ceilalți în activitățile acestora și, din convorbirile telefonice purtate de către inculpatul B.I. reiese că acestuia i se cere de regulă să ducă sau să îi aducă pe membrii grupului de la aeroport, să le predea diferite obiecte, să transmită mesaje către diferite persoane, de exemplu cei care aveau sarcina efectuării retragerilor de numerar.

Ținând seama de aceste aspecte, instanța a apreciat că activitatea inculpatului B.I. se rezuma la înlesnirea, la ușurarea activității infracționale a restului grupului, fiind doar un complice al infracțiunilor comise de către ceilalți membri, astfel că a schimbat încadrarea juridică în acest sens, cu excepția infracțiunii de aderare la grupul infracțional organizat, pentru care va reține forma autoratului. Inculpatul H. a susținut că pe inculpatul S. l-a întâlnit de puține ori, prima dată către sfârșitul anului 2009, însă acesta intrase în grupul de inculpați având preocupări în contrafacerea cardurilor bancare. Convorbirile purtate de către inculpatul S. cu B.N.

și M., concluziile expertizei informatice, precum și răspunsul unităților bancare privind transferurile de sume de bani demonstrează implicarea acestuia în activitatea infracțională, susținând afirmația lui H. că spre sfârșitul anului 2009, inculpații și-au modificat modul de activitate, trimițând datele obținute de pe cardurile bancare în America, de unse se retrăgeau bani ce erau trimiși apoi în România. Astfel, în rechizitoriu s-a reținut că sumele de bani obținute din activitatea infracțională erau trimise în România pe numele altor persoane, fiind identificați T.P.V., N.D.C., N.Ș.C. Inculpatul B.N. a susținut însă că aceste trei persoane au primit pentru el suma de 900 euro, reprezentând partea dintr-o datorie pe care o cunoștință i-o trimitea din S.U.A., deoarece W.U.

impune regula ca un transfer să nu atingă o valoare foarte mare. Martorii T., N. și N. au susținut apărarea inculpatului, declarând că au ridicat de două, trei ori sume de până la 1.000 euro de la un român domiciliat în S.U.A., care îi restituia acestuia o datorie, deoarece inculpatul era plecat în Italia și i-a rugat să ridice banii în numele său. Din răspunsul W.U. reiese că într-adevăr, N.C. și T.V. au primit în 23 și 26 decembrie 2009 câte 900 dolari de la M.A. aflat în Statele Unite ale Americii, însă martorii nu au prezentat o justificare pentru celelalte transferuri de bani, pentru sume mai mari, trimise de această dată din țări ale Europei sau pentru banii ridicați pentru inculpatul M., potrivit depoziției lui N.D, așa cum nici inculpații B. și S. nu au justificat sumele primite din țări ale Europei, primul inclusiv de la persoane care au expediat și către T.P.

sume de bani (L.K.). Apărarea inculpatului B. este contrazisă și de conținutul convorbirilor telefonice purtate cu S. despre martorul T. sau cu acesta din urmă despre ridicarea sumelor de bani pentru B., deși acesta se afla în țară. În una dintre convorbirile transcrise la dosar, inculpatul I. încearcă să obțină "parola unui seif", acesta susținând în instanță că era vorba de un seif real, iar nu o denumire codificată, cumpărat de către un prieten al său care uitase parola după ce depozitase înăuntru o sumă de bani. Conținutul convorbirilor purtate cu această ocazie demonstrează însă contrariul, iar inculpatul B.N., cel care îi cere să ia legătura cu numitul "C.", deoarece "seiful" pe care îl luase inculpatul I. de la "C.", după ce fusese "montat", nu poate fi deschis întrucât "nu are parola la el", nu a susținut niciodată această apărare a inculpatului I. Instanța a reținut din conținutul convorbirilor dintre inculpați, cu excepția lui H. și B.A.

preocuparea lui I. pentru deplasările lui B.N., M. și S., poreclit "P." în Italia, sfătuindu-i pe aceștia să își schimbe numerele de telefon, felul în care întâlnirile inculpaților au loc în restaurantul administrat de către I.M. sau se folosesc de numele acestuia ori faptul că se apelează la el pentru rezolvarea diferitelor probleme care apar în activitatea de clonare a cardurilor, astfel încât, având în vedere și declarația inculpatului H., s-a reținut că inculpatul I. a acționat în calitate de instigator la activitatea infracțională desfășurată de către ceilalți inculpați.

Faptele inculpatului I., de a constitui un grup infracțional organizat, de a instiga la falsificarea instrumentelor de plată electronice și la punerea în circulație a acestor instrumente falsificate, la deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, la efectuarea de operațiuni comerciale cu aceste instrumente falsificate prin accesarea fără drept a unui sistem informatic întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen.

rap. la art. 27 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III. Inculpații B.N., M. și S. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002 și art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, apreciindu-se că au efectuat operațiuni financiare cu instrumentele de plată falsificate, accesând astfel fără drept sistemele informatice prin încălcarea măsurilor de securitate. Inculpatul H. a declarat însă că doar el retrăgea numerar cu partea sa din cardurile falsificate, în timp ce inculpații B.N. și M. cereau grupurilor infracționale cu care colaborau să retragă numerar și să le predea sumele de bani astfel obținute, astfel că instanța va schimba încadrarea juridică în sensul reținerii pentru acești doi inculpați forma de participație a instigării la infracțiunile prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003.

Întrucât nu reiese din actele dosarului că inculpatul S. efectua personal operațiuni frauduloase cu cardurile contrafăcute, mai ales că acesta nu are deplasări în Italia, locul unde erau folosite instrumentele de plată falsificate, instanța a reținut că și acesta își obținea partea din câștig în același fel, astfel că va schimba încadrarea juridică în sensul reținerii formei de participație a instigării. Faptele inculpaților B.N., M., H. și S., comise repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, constând în constituirea, respectiv aderarea pentru ultimii doi inculpați, la un grup infracțional organizat, în falsificarea instrumentelor de plată electronice și în punerea în circulație a acestor instrumente falsificate, în deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen.

rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele inculpaților B.N., M. și S., comise repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice de a instiga la efectuarea de operațiuni comerciale cu instrumente de plată falsificate, prin accesarea fără drept a unui sistem informatic întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului H. comise repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice de a efectua operațiuni comerciale cu instrumente de plată falsificate, prin accesarea fără drept a unui sistem informatic întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 27 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele comise de inculpatul B.I.A., în mod repetat, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, constând în aderarea la un grup infracțional organizat, în înlesnirea falsificării instrumentelor de plată electronice, punerii în circulație a acestor instrumente falsificate, în înlesnirea deținerii de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, în înlesnirea instigării la efectuarea de operațiuni comerciale cu aceste instrumente falsificate prin accesarea fără drept a unui sistem informatic întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen.

rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații I.(V.)M.F., B.N.C., M.N.D., S.F., H.H. și B.I.A.

Prin Decizia penală nr. 59 din 22 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în opinie majoritară, admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații I.(V.)M.F., B.N.C., M.N.D., S.F., H.H. și B.I.A., împotriva Sentinței penale nr. 353 din 7 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 11948/63/2010. A desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând. A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. A menținut dispozițiile sentinței cu privire la art. 334 C. proc.

pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților B.N., M.N.D., S.F. și B.I.A.