ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1982/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vaslui, prin sentința penală nr. 104 din data de 27 iunie 2012, a hotărât: A condamnat pe inculpatul A.C., recidivist postexecutoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A condamnat pe inculpatul A.R., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), b), c), alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Pe durata executării pedepselor, s-au interzis inculpaților A.C. și A.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații A.C. și A.R. și în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-au dedus din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2011 la zi. S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă din partea aparținătorilor victimei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați, în folosul statului, un plic de hârtie ce conține foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la fața locului și un colet conținând leatul - corp delict - cu dimensiunile de 4/5 lățime și 100 cm. lungime înregistrate la poziția nr. 44/2012 din registrul de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui. În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la ambii inculpați la suma de 300 lei sustrasă de la victimă și care nu a fost revendicată de nici o rudă a acesteia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații A.C. și A.R. sunt verișori și ambii locuiesc în sat. Corni-Albești, corn. Albești, jud. Vaslui.

În ziua de 21 decembrie 2011, A.C. s-a dus acasă la Adam Radu, în jurul prânzului, și au consumat împreună vin și țuică. Pe la orele 16.00, A.C. s-a întors acasă iar, pe la orele 18.00, A.R. a venit la el și au băut împreună vin până în jurul orelor 20.00. Amândoi erau în stare de ebrietate. A.R. i-a propus lui A.C. să meargă la discoteca din satul Albești, lucru cu care acesta a fost de acord, deși nu credea că se ține discotecă în acea zi. Când au plecat de acasă, A.C. a luat cu el o sticlă de vișinată de 3 litri și un leat din lemn. A declarat că nu știe de ce a luat leatul cu el, întrucât era în stare de ebrietate. Pe drum către discotecă, pe o cărare, A.C. a lăsat leatul și sticla cu vișinată, după care s-au dus către localul unde se ținea discoteca, iar aici au constatat că este închis.

S-au întors pe același drum, iar A.C. a luat leatul, însă sticla cu vișinată nu au mai observat-o, fiind întuneric. În timp ce se îndreptau către casă, A.R. i-a propus lui A.C. să meargă la cineva să-i ia banii, fără a-i spune numele persoanei. Au mers, astfel, la locuința victimei Ș.P., în vârstă de 70 de ani. Au observat că lumina din casă era stinsă, însă televizorul era aprins. Victima stătea pe pat și se uita la televizor. Inculpații au intrat în casă, ușa de la intrare nefiind încuiată, ci doar închisă. A.R. s-a dus la victimă și i-a cerut să-i dea banii, însă aceasta i-a spus că nu are bani. Atunci, A.R. a început să-l lovească pe bătrân cu pumnii în față, iar A.C. l-a lovit atât cu pumnii cât și cu leatul ce-l avea în mână peste tot corpul.

Atunci, victima a scos 300 lei din buzunar și i-a dat lui A.R., însă acest aspect nu i-a determinat pe cei doi să întrerupă agresiunea. L-au tras pe Ș.P. de pe pat și, în timp ce acesta era întins pe jos, au continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele. Datorită stării de ebrietate în care se afla, A.C. s-a sprijinit cu mâna de un frigider aflat în apropiere și l-a răsturnat prin ușa ce era deschisă și care făcea legătura către o altă cameră, frigiderul rămânând culcat pe prag. Așa cum reiese din urmele de sânge găsite la fața locului, care erau atât sub frigider, pe prag și perete, cât și pe partea inferioară a frigiderului, victima a fost lovită și înainte și după ce frigiderul a fost răsturnat.

La un moment dat, A.C. i-a spus lui A.R. să plece, astfel încât cei doi au plecat lăsând victima căzută lângă pat în stare de inconștiență. Au mers la locuința lui A.R., unde au băut vin până spre dimineață. La orele 04.52, A.R. l-a sunat pe martorul B.E.V., care locuiește în satul Crasna și are o mașină D. cu numărul de înmatriculare x, cu care mai efectua transporturi de persoane. L-a rugat pe acesta să vină să-i ia din satul Corni-Albești și să-i ducă la restaurantul „Stâna Costești”. Martorul a plecat spre satul Corni-Albești și, aici, i-a găsit în drum pe cei doi inculpați, A.C. având în mână leatul cu care a comis fapta. S-au urcat în mașină iar martorul le-a cerut suma de 60 lei pentru transport, sumă pe care A.R.

a achitat-o pe loc. La „Stâna Costești” cei doi inculpați și martorul au mâncat și au băut. Au stat aici aproximativ o oră și jumătate. După ce au achitat nota de plată, care era în jur de 120 lei, inculpații și-au mai cumpărat pentru acasă câteva doze de bere, după care s-au întors cu toții în satul Corni-Albești. Când au ajuns în locul de unde au fost luați, A.R. i-a spus martorului să oprească mașina ca să caute damigeana cu vișinată ce o lăsaseră cu o seară înainte pe cărare. Fiind întuneric, nu au găsit damigeana. De aici au plecat la locuința lui A.C., de unde acesta a luat 2 litri cu țuică, după care au mers la locuința lui A.R. și l-au lăsat acasă. A.C. i-a spus martorului să-l ducă în satul Albești, la un văr de-al său și, întrucât acesta era în drumul său către casă, a acceptat.

Înainte de a ieși din satul Corni-Albești, A.R. l-a sunat pe martor și i-a spus să se întoarcă și să-i aducă dozele de bere pe care le uitase în mașină. Martorul i-a adus berea, după care i-a zis lui A.C. să-i dea și lui o sticlă cu țuică, astfel încât au oprit și acasă la el, de unde A.C. a luat țuica. Au plecat către Albești, însă A.C. i-a spus să mai oprească încă o dată mașina în locul de unde i-a luat inițial, pentru a căuta sticla cu vișinată. De data aceasta A.C. a găsit sticla, pentru că se luminase afară. Pe drumul către Albești, A.C. a stat pe bancheta din dreapta față, iar leatul l-a lăsat pe bancheta din spate. Când au ajuns în dreptul locuinței nepotului inculpatului, numitul O.D., martorul a oprit mașina, iar A.C.

s-a întins printre scaune și a luat leatul de pe bancheta din spate. Atunci martorul a observat că leatul era murdar de sânge la un capăt, însă nu l-a întrebat pe A.C. de acest lucru, întrucât și-a imaginat că a tăiat porcul, fiind în preajma sărbătorilor Crăciunului. A.C. a coborât din mașină și a intrat în curtea locuinței nepotului său, O.D.. Acesta a observat și el urmele de sânge de pe leat și l-a întrebat pe unchiul său ce s-a întâmplat. A.C. i-a spus că a bătut pe cineva în sat și că l-a lovit până i-a spart capul, fără a-i spune numele persoanei lovite. Au intrat apoi în casă, unde au consumat împreună țuică, după care A.C. a plecat acasă. Victima a fost găsită decedată în casă două zile mai târziu, în data de 23 decembrie 2011 de către un vecin, Popa Gheorghe, care a anunțat organele de poliție.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 307/N/2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Vaslui, moartea numitului Ș.P. a fost violentă și s-a putut instala în noaptea de 21/ 22 decembrie 2011. Moartea a avut drept cauză un traumatism cranio-facial cu plăgi la nivelul cavității bucale (buze, limbă, mucoasă jugală), cu hemoragie secundară, urmată de aspirarea de sânge în căile respiratorii. Cranio-facial victima prezenta și hematoame, hemoragie sub-conjunctivală, infiltrate sanguine, echimoze și excoriații. Traumatismul cranio-facial s-a produs în cadrul unui politraumatism cu fractură de stern, fracturi costale (17 focare de fractură), multiple hematoame și infiltrate sanguine, echimoze și excoriații.

Aspirarea de sânge în căile respiratorii superioare și inferioare s-a produs în condițiile unei pierderi a stării de conștientă (post-comoțional sau, mai probabil, consecința hipoxiei urmare a hipoperfuziei cerebrale generată de starea de șoc traumatic și hemoragie, consecință a politraumatismului). Leziunile s-au produs prin loviri cu și de corpuri dure, precum și comprimare pentru parte dintre ele, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni, picioare), posibil și un corp contondent alungit. între traumatism și moarte există legătură directă de cauzalitate. Agresorul a aplicat victimei lovituri la nivelul extremității cefalice, iar aceasta din urmă, la un moment dat, s-a aflat în decubit dorsal, situație în care agresorul a aplicat alte lovituri, determinând și compresiuni pe toracele victimei, posibil cu mijloace de atac proprii omului.

Victima a fost lovită predominant din partea dreaptă, dar prezintă leziuni și pe partea stângă; victima a tentat măsuri de apărare (prezintă leziuni la nivelul membrelor superioare) și este posibil ca victima și agresorul să se fi aflat inițial fată în fată sau victima să fi fost la început în decubit (prezenta o formațiune tumorală la nivelul emisferului cerebral drept). Sângele recoltat de la cadavru conținea 0,85 g %o alcool, iar umoarea vitroasă conținea 1,10 g %o alcool. Potrivit raportului de expertiză dactiloscopică nr. 52678 din 25 ianuarie 2012 întocmit de IPJ Vaslui - Serviciul Criminalistic, urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, rămase apte pentru comparații, au fost create de regiunile hipotenară și tenară a palmei de la mâna stângă a inculpatului A.C.

Prima instanță a reținut că fapta inculpaților A.C. și A.R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c), alin. (3) C. pen., iar în cazul lui A.C. sunt aplicabile și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., întrucât este recidivist postexecutoriu. Potrivit art. 320 1 C. proc. pen., inculpații au declarat că recunosc fapta săvârșită așa cum a fost reținută prin rechizitoriu și că solicită să fie judecați în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și pe care și le însușesc.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere, în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, de art. 72 și 52 C. pen., luarea în considerare a gradului de pericol social concret al faptei, de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de conduita sinceră a inculpaților pe tot parcursul procesului penal, de urmarea produsă, de lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul A.R. și de situația de recidivă postexecutorie pentru inculpatul A.C., de datele ce caracterizează persoana inculpaților, de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În consecință, prima instanță a considerat că aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare pentru inculpatul A.C. și a unei pedepse de 12 ani închisoare pentru inculpatul A.R., fără reținerea altor circumstanțe atenuante în favoarea acestora, se impune pentru a avea garanția reeducării inculpaților.

Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și cei doi inculpați. Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând .că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde. A solicitat aplicarea pedepselor spre maximul special, deoarece inculpații au acționat cu o ferocitate deosebită, în cursul urmăririi penale inculpatul A.R. a recunoscut infracțiunea doar parțial, iar inculpatul A.C. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie. Sentința a fost criticată și pentru nelegalitatea dispozițiilor de confiscare de la inculpați a sumei de 300 lei, precum și a plicului de hârtie ce conține foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la fața locului.

Inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanță. Prin decizia penală nr. 7 din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet și a desființat sentința în parte, în sensul că: - a înlăturat condamnarea inculpatului A.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b). C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - a înlăturat condamnarea inculpatului A.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b). C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. 2 1 lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - a înlăturat dispozițiile de confiscare de la inculpați a sumei de 300 lei și a unui plic de hârtie ce conține foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la fața locului. în rejudecare, a condamnat pe inculpatul A.C., recidivist, la 19 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 lit. d C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A condamnat pe inculpatul A.C. la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. 2 1 lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa de 19 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A condamnat pe inculpatul A.R., fără antecedente penale, la 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. A condamnat pe inculpatul A.R. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. 2 1 lit. a) și c) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa de 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe durata executării pedepselor, a interzis inculpaților A.C. și A.R. și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la fiecare inculpat suma de 150 lei.

În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iași a constatat că prima instanță a reținut, pe baza probatoriului administrat, o corectă stare de fapt, pe care instanța de control judiciar și-a însușit-o, constatând însă că instanța de fond nu a dat faptelor reținute în sarcina inculpaților încadrarea juridică corespunzătoare. Instanța de apel a apreciat că cei doi inculpați au săvârșit două infracțiuni de tâlhărie și omor deosebit de grav, în concurs real și nu o singură infracțiune de tâlhărie urmată de moartea victimei. S-a apreciat că diferența între omorul deosebit de grav prevăzut de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

și tâlhăria urmată de moartea victimei prevăzut de alin. (3) al art. 211 C. pen., se stabilește în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta. Pentru a se reține omorul și nu infracțiunea preterintenționată de tâlhărie trebuie să fie scoase în evidență acele date care relevă atât voința făptuitorului de a sustrage bunuri prin violență, cât și voința acestuia de a ucide, urmărind sau acceptând posibilitatea producerii rezultatului contând în moartea victimei. Caracterizarea poziției subiective a celui care ucide pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării se obține din acțiunea comisă și din modul de comportare a inculpatului.

La reținerea încadrării juridice a infracțiunii de omor deosebit de grav trebuie avute în vedere regiunile anatomice vizate de inculpați, obiectul contondent folosit de aceștia, care trebuie să fie apt să producă leziuni traumatice cu efect letal, intensitatea și multitudinea loviturilor aplicate și mobilul omorului. În cauză, s-a apreciat că probele directe și concludente sunt declarațiile inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptelor în materialitatea lor, raportul de expertiză dactiloscopică nr. 52678/25 ianuarie 2012 din care rezultă că urmele papilare ridicate de la fața locului au fost create de regiunile hipotenară și tenară a palmei de la mână stângă a inculpatului A.C. și concluziile din raportul de autopsie.

În raportul de expertiză medico-legală de autopsie nr. 307/N/2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Vaslui, s-a reținut că moartea numitului Ș.P. a fost violentă și s-a putut instala în noaptea de 21/22 decembrie 2011. Moartea a avut drept cauză un traumatism cranio-facial cu plăgi la nivelul cavității bucale (buze, limbă, mucoasă jugală), cu hemoragie secundară, urmată de aspirarea de sânge în căile respiratorii. Cranio-facial victima prezenta și hematoame, hemoragie sub-conjunctivală, infiltrate sanguine, echimoze și excoriații. Traumatismul cranio-facial s-a produs în cadrul unui politraumatism cu fractură de stern, fracturi costale (17 focare de fractură), multiple hematoame și infiltrate sanguine, echimoze și excoriații.

Aspirarea de sânge în căile respiratorii superioare și inferioare s-a produs în condițiile unei pierderi a stării de conștientă (post-comoțional sau, mai probabil, consecința hipoxiei urmare a hipoperfuziei cerebrale generată de starea de șoc traumatic și hemoragie, consecință a politraumatismului). Leziunile s-au produs prin loviri cu și de corpuri dure, precum și comprimare pentru parte dintre ele, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni, picioare), posibil și un corp contondent alungit. între traumatism și moarte există legătură directă de cauzalitate. Agresorul a aplicat victimei lovituri la nivelul extremității cefalice, iar aceasta din urmă, la un moment dat, s-a aflat în decubit dorsal, situație în care agresorul a aplicat alte lovituri, determinând și compresiuni pe toracele victimei, posibil cu mijloace de atac proprii omului.

Victima a fost lovită predominant din partea dreaptă, dar prezintă leziuni și pe partea stângă; victima a tentat măsuri de apărare (prezintă leziuni la nivelul membrelor superioare) și este posibil ca victima și agresorul să se fi aflat inițial fată în fată sau victima să fi fost la început în decubit (prezenta o formațiune tumorală la nivelul emisferului cerebral drept). Din aceste probe a rezultat, în mod neechivoc, că inculpații A.C. și A.R. au lovit pe victima Ș.P., de 70 de ani, cu pumnii și picioarele, dar și cu un băț lung de 100 cm având o grosime de 4/5 cm, cu putere, de mai multe ori în zone vitale (zona craniană și cea toracică) care conțin organe și vase de sânge importante pentru menținerea vieții în scopul „sustragerii sumelor de bani pe care victima le avea în locuința sa, loviturile multiple provocând leziuni ce au avut ca urmare decesul victimei.

Așadar, poziția subiectivă a inculpaților în momentul săvârșirii faptei se caracteriza prin intenție sub forma acceptării posibilității producerii rezultatului celui mai grav și nu prin intenție depășită, cum greșit s-a reținut cu ocazia judecății în primă instanță. Faptele inculpaților de a aplica victimei Ș.P. numeroase lovituri cu pumnii, picioarele și cu un par în zona capului și a toracelui, toate acestea cu intenția de a deposeda pe victimă de bani și de a-i suprima viața, cu scopul de a săvârși tâlhăria, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. 2 1 lit. a) și c) C. pen.

Astfel fiind, în apelul parchetului, declarat în defavoarea inculpaților, Curtea a dispus, la termenul de judecată din data de 04 octombrie 2012, schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice dintr-o infracțiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen. în infracțiunile concurente de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), c) C. pen., menținând față de inculpatul A.C.

cu privire la ambele infracțiuni, aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., față de împrejurarea săvârșirii acestora de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie, în raport cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1612 din 14 noiembrie 2008 a Judecătoriei Vaslui, a cărei executarea a început la data de 01 februarie 2008, fiind liberat condiționat la data de 17 februarie 2010, cu un rest neexecutat de 529 zile. Inculpații au fost expertizați din punct de vedere psihiatric, expertizele medico-legală concluzionând că aceștia au acționat cu discernământ (filele 101-108 dosar inst. apel). La dozarea și individualizarea pedepselor, instanța de apel a ținut cont de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, scopul urmărit de inculpați, motivele care i-au determinat să le comită, gravitatea extremă a acestora și instrumentul folosit, inclusiv numărul loviturilor aplicate și regiunea vitală vizată.

S-a apreciat că toate aceste circumstanțe reale se răsfrâng și asupra persoanei inculpaților, care chiar dacă au recunoscut, prezintă un pericol extrem de ridicat. Comiterea faptelor în condițiile și împrejurările arătate, precum și consecința iremediabilă a uneia dintre acestea, moartea victimei, impun aplicarea unor sancțiuni corespunzătoare, fără a se reține vreo circumstanță atenuantă judiciară, chiar în ipoteza lipsei de antecedente penale a inculpatului A.R. și a unei atitudini conforme normelor de drept penal până în prezent, motiv pentru care îi va aplica pedepse moderate pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. În ceea ce privește profilul moral al inculpatului A.C., acesta este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la omor calificat, împrejurare care justifică aplicarea unor pedepse mai mari în raport cu cele aplicate inculpatului A.R.

Considerând că, în urma săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, inculpații sunt nedemni să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., Curtea a interzis inculpaților exercitarea acestor drepturi după executarea acesteia pe o durată de 8 ani, în cazul inculpatului A.C. și 6 ani, în cazul inculpatului A.R. Considerând că, în urma săvârșirii infracțiunilor, inculpații sunt nedemni să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., Curtea a interzis inculpaților exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei.

Constatând că pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina inculpaților a îmbrăcat forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., Curtea a dispus, în temeiul art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., contopirea pedepselor principale aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea alături de care vor executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată pe lângă pedeapsa pentru infracțiunea de omor deosebit de grav. Pedepsele aplicate după schimbarea încadrării juridice fiind mai mari pentru considerentele arătate, criticile formulate de inculpați vizând cuantumul prea mare al pedepselor aplicate de prima instanță urmează a fi privite ca neîntemeiate.

În schimb, pentru aceleași motive, s-a apreciat că criticile formulate în apelul procurorului sunt întemeiate atât sub aspectul individualizării pedepselor, cât și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 118 lit. b) și e) C. pen. Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni. Cum foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la fața locului nu fac parte din categoria unor bunuri dintre cele descrise la art. 118 lit. b) C. pen., ci sunt mijloace de probă, prima instanță a dispus nelegal confiscarea acestora, nelegalitate ce urmează a fi înlăturată de instanța de apel.

Tot astfel, a fost înlăturată și măsura nelegală a obligării solidare a inculpaților la plata întregii sume de 300 lei, dobândite prin săvârșirea infracțiunilor, deoarece atâta vreme cât fiecare a dobândit câte 150 lei, așa cum rezultă din declarația dată de inculpatul A.C. (f. 97-99 dosar urmărire penală) și întrucât măsurile de siguranță constituie sancțiuni, având astfel caracter personal, prima instanță trebuia să dispună confiscarea sumei de câte 150 lei de la fiecare inculpat. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpații A.R. și A.C. Prin decizia penală nr. 1589 din 10 mai 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpații A.C.

și A.R. împotriva deciziei penale nr. 7 din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pe care a casat-o în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv la Curtea de Apel Iași. Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, probele administrate în cauză confirmând situația de fapt reținută, constând, în esență, în aceea că în noaptea de 21/22 decembrie 2011, inculpații au pătruns în locuința victimei Ș.P. căreia i-au aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele și cu un par în zona capului și a toracelui, toate acestea cu intenția de a o deposeda pe victima de bani și de a i suprima viața.

Raportul de expertiză medico - legală, de autopsie a stabilit că moartea, victimei a fost violentă și s-a putut instala în noaptea de 21/ 22 decembrie 2011, având drept cauză un traumatism cranio - facial cu plăgi la nivelul cavității bucale, cu hemoragie secundară, urmată de aspirarea de sânge în căile respiratorii. Se menționează că leziunile s-au produs prin lovire cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare pentru parte dintre ele, și, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni, picioarele), posibil și cu un corp contondent alungit. S-a concluzionat că între traumatism și moarte există legătură, directă de cauzalitate. S-a apreciat de Înalta Curte că soluția pronunțată de instanța de prim control judiciar este nelegală, fapt pentru care a admis toate recursurile și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași pentru următoarele argumente.

Inculpații A.C. și A.R. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 680/P/2011 din data de 7 mai 2012, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen., în cazul inculpatului A.C. fiind reținute și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., instanța fondului dispunând condamnarea inculpaților sub aspectul comiterii acestor infracțiuni. Prima instanță a judecat cauza în procedura simplificată reglementată, de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., ambii inculpații declarând că recunosc comiterea faptelor, precum și faptul că sunt de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel Parchetul și inculpații, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 20 iulie 2012. La termenul din 20 septembrie 2012, reprezentantul parchetului a invocat suplimentarea motivelor de apel în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor din art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a), b) și c) C. pen. cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul A.C.

Instanța de apel a prorogat pronunțarea cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru termenul din 4 octombrie 2012, când, prin încheierea pronunțată la acest termen, din oficiu, precum și pe baza solicitării reprezentantului parchetului, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor dată prin rechizitoriu din art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. cu privire la inculpatul A.C. și din art. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a), b) și c) și alin. (3) C. pen.

în art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1), 2 lit. b) și alin. (2) 1 lit. a), și c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului A.R. La termenul din 18 octombrie 2012, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului declarat de procuror în urma schimbării încadrării juridice și trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui în vederea judecării cauzei în procedura. comună și nu prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Tot la termenul din 18 octombrie 2012, instanța de prim control judiciar a dispus ca efectuarea cercetării judecătorești să se desfășoare în fața instanței de apel, apreciind că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută care să atragă desființarea hotărârii.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., reținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Astfel, deși reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a le da posibilitatea inculpaților de a-și formula apărări mult mai pertinente, invocând de asemenea și o situație inedită în ceea ce privește procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., în sensul că deși inculpații au recunoscut faptele în fața primei instanțe, iar în apel s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în unele mult mai grave, împrejurare ce impune parcurgerea celor trei grade de jurisdicție, instanța de prim control judiciar nu a răspuns acestor critici, dând o rezolvare evazivă acestei situații, reținând doar că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută care să impună desființarea sentinței penale apelate, fără a mai dispune asupra procedurii în care va continua judecarea cauzei. Înalta Curte a amintit că nu poate fi contestat caracterul integral devolutiv al apelului, în cadrul căruia pot fi administrate probe, iar instanța de apel este obligată, în raport de dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, însă aceste dispoziții legale trebuie coroborate și cu dispozițiile art. 6 din CEDO care consacră dreptul la un proces echitabil. Analizarea în acest context a cererii formulată de parchet de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond și din perspectiva dispozițiile art. 6 din CEDO s-a impus cu atât mai mult în cauza dedusă judecății în condițiile în care judecarea cauzei în fața primei instanțe s-a făcut în cadrul procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen., nefiind efectuată cercetarea judecătorească.

S-a aprecia că instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice în fapte mult mai grave, iar apelul parchetului privea doar netemeinicia pedepselor aplicate, toate aceste aspecte impunând o analiză complexă a cererii formulate de parchet și nu doar constatarea împrejurării că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută. Mai mult decât atât, cât timp legea procesual penală consacră principiul triplului grad de jurisdicție, instanța de apel era obligată să analizeze motivul de apel al parchetului și din această perspectivă, mai ales în cauza dedusă judecății, având în vedere că inculpaților li s-a agravat situația în calea de atac a apelului. De asemenea, s-a apreciat că din conținutul încheierii din 18 octombrie 2012, nu rezultă dacă instanța de apel a revenit asupra procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., în sensul respingerii acesteia, judecarea cauzei de către prima instanță în cadrul acestei proceduri simplificate impunând obligația instanței de apel de a se pronunța în mod expres asupra înlăturării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., pentru a rezulta fără echivoc că instanța continuă judecarea cauzei, potrivit procedurii de drept comun. Întrucât instanța de apel nu a răspuns acestor critici, înalta Curte a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se da o rezolvare pertinentă tuturor criticilor formulate și aptă de a satisface dreptul la un proces echitabil cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, astfel cum este consacrat de dispozițiilor art. 6 din CEDO.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub numărul 1590/89/2012, iar prin decizia nr. 106 din 11 iunie 2013, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de control judiciar a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și de inculpații A.C. și A.R., împotriva sentinței penale nr. 104 din data de 27 iunie 2012 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o va desființa integral. A trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Vaslui. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților A.C. și A.R., deoarece temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea acestora de libertate.

Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, din perspectiva motivelor de casare expuse în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Iași, ca și instanță de apel reinvestită cu rejudecarea apelurilor inițial declarate, a constatat că se impune desființarea hotărârii instanței de fond, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, din următoarele considerente: Schimbarea încadrării juridice în apel a faptelor inculpatului în unele mult mai grave, constituie o împrejurare ce impune parcurgerea celor trei grade de jurisdicție și din perspectiva dispozițiile art. 6 din CEDO, cu atât mai mult cu cât, judecata cauzei în fața primei instanțe s-a făcut în cadrul procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., respectiv procedura simplificată, în acest mod nefiind efectuată cercetarea judecătorească. S-a reținut că, deși apelul are caracter integral devolutiv,putând fi administrate probe, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., aceasta nu elimină soluția trimiterii cauzei spre rejudecare, care este în acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, relativ la dreptul la un proces echitabil, mai ales în cauza de față, în condițiile în care judecarea cauzei în fața primei instanțe s-a făcut în cadrul procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., nefiind efectuată cercetarea judecătorească. Cât timp legea procesual penală consacră principiul triplului grad de jurisdicție în cazul infracțiunilor supuse analizei, iar judecarea cauzei în fața primei instanțe s-a făcut în cadrul procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., nefiind efectuată cercetarea judecătorească, Curtea a constatat că se impune desființarea hotărârii instanței de fond, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea, s-a considerat că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate, iar prin punerea în libertate a inculpaților s-ar crea temerea că justiția, în cazul unor infracțiuni de o gravitate deosebită, nu acționează suficient de ferm și poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare. Prin sentința penală nr. 139 din data de 23 octombrie 2013 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în Dosarul cu nr. 1590/89/2012, s-au hotărât următoarele: A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunile de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), 2 lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută de art. 174-176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul A.R. și din infracțiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), b), c), C. pen.

și omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 - 176 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul A.C. A fost condamnat inculpatul A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare; - omor deosebit de grav prevăzută de art. 174- 176 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea și 37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 17 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit celor două pedepse aplicate prin sentință penală, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen. A fost condamnat inculpatul A.R. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), c) C. pen., la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare; - omor deosebit de grav prevăzută de art. 174- 176 lit. d) C. pen.

la o pedeapsă de 16 (șaisprezece) ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit celor două pedepse aplicate prin sentință penală, urmând ca inculpatul A.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 (șaisprezece) ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (1) C. pen. s-a dispus interzicerea, pe durata executării pedepsei închisorii, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen. inculpaților A.C. și A.R. Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații A.C. și A.R. și în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2011 la zi.

Conform art. 118 alin. 1 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați, în folosul statului, un plic de hârtie ce conține foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la fața locului și un colet conținând leatul - corp delict - cu dimensiunile de 4/5 lățime și 100 cm lungime, înregistrate la poziția nr. 44/2012 din registrul de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui. În baza art. 118 lit. e) C. pen. au fost confiscată, de la ambii inculpați, suma de 300 lei sustrasă de la victima Ș.P. și care nu a fost revendicată de nici o rudă a acesteia.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, raportat la art. 3, 4, 5, 9 din aceeași lege, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, sa fie prelevate probe biologice de la inculpați, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de date genetice judiciare, urmând ca în baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informați inculpații că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a Profilului Genetic. S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă din partea aparținătorilor victimei Ș.P. Conform art. 189 alin. (1) și 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.C.

să plătească statului suma de 1.815 lei, din care suma de 1465 lei reprezintă cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi înaintată din fondurile Ministerului de Justiție, iar pe inculpatul A.R. să plătească statului suma de 1215 lei, din care suma de 665 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, întrucât acesta a fost asistat de avocat ales și 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi înaintată din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vaslui a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 680/P/2011 întocmit, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, la data de 7 mai 2012 și înregistrat pe rolul instanței la data de 9 mai 2012, sub nr. 1590/89/2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații A.C. și A.R., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. 2 lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul A.C. În continuare s-a expus pe larg situația de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului. S-a reținut că potrivit raportului de expertiză dactiloscopică nr. 52678 din 25 ianuarie 2012, întocmit de I.P.J.

Vaslui - Serviciul Criminalistic, urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, rămase apte pentru comparații, au fost create de regiunile hipotenară și tenară a palmei de la mâna stângă a inculpatului A.C. S-a consemnat că s-au depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere de către inculpatul A.R. S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen.

și omor deosebit de grav prevăzut de art. 174-176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul A.R. și din infracțiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), b), c), C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul A.C. S-a apreciat că această schimbare de încadrare juridică a faptelor comisie de cei doi coinculpați se impune, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, pentru care aceștia inițial au fost trimiși în judecată.

S-a arătat că infracțiunea pentru care cei doi inculpați trebuie să fie judecați este aceea de omor deosebit de grav, întrucât inculpatul A.C. a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor - forma tentativei prin sentința penală nr. 475/2007 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5/2008 a Curții de Apel Iași, ceea ce indică faptul că este aplicabil art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. Referitor la art. 176 lit. d) C. pen., s-a reținut că uciderea victimei Ș.P. a fost făcută, de către cei doi coinculpați, cu scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de tâlhărie, întrucât aceștia i-au sustras victimei suma de 300 lei, folosind violența. Chiar după ce victima a fost deposedată de bani cei doi coinculpați au continuat agresiunea fizică asupra acesteia până la decesul victimei, ca urmare a loviturilor primite.

Aceasta indică faptul că inculpații, pentru a putea să-și ducă la bun sfârșit deposedarea de bani și bunuri, i-au aplicat în continuare mai multe lovituri, cu scopul de a mai putea să obțină și alți bani, în afara celor 300 lei sumă obținută de la victimă, aceștia căutând prin casă alți bani sau bunuri care puteau fi sustrase, ceea ce indică faptul că moartea violentă a victimei a fost ca urmare a unui interes patrimonial obținut în mod ilicit de inculpați, prin comiterea infracțiunii de tâlhărie. Referitor la infracțiunea de tâlhărie, s-a apreciat că aceasta s-a comis în timpul nopții (art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.), de două sau mai multe persoane împreună (art. 211 alin. (2) 1 lit. a) C. pen.), de o persoană având asupra sa o armă (inculpatul A.C.

avea un băț din lemn (leat) pe care acesta l-a folosit pentru a o lovi pe victima Ș.P. (art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.),, iar conform art. 151 alin. (2) C. pen., sunt asimilate armelor, orice obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac. Acest băț, care în prezent este probă la dosar, a fost folosit în lovirea, în mod repetat, a victimei, pe băț fiind urme de sânge văzute chiar și de martorii audiați. Referitor la dispozițiile art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. cei doi inculpați au pătruns în locuința victimei Ș.P. de unde l-au deposedat pe acesta de suma de 300 lei, prin violență. Pentru fapta săvârșită, inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă fiecăruia.

S-a reținut că probatoriul administrat în cauză a indicat, fără dubiu, faptul că cei doi inculpați, fiind în stare avansată de ebrietate și având nevoie de bani, i-au produs moartea victimei Ș.P., ocazie cu care i-au și sustras acestuia suma de 300 lei, prin violență. La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere, în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, de art. 72 și 52 C. pen., cu luarea în considerare a gradului de pericol social concret al faptei, de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de conduita sinceră a inculpaților pe tot parcursul procesului penal, de urmarea produsă, de lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul A.R. și de situația de recidivă postexecutorie pentru inculpatul A.C.

de datele ce caracterizează persoana inculpaților. S-a avut în vedere, de instanța de fond, și faptul că inculpatul A.C. este recidivist, fiind condamnat anterior de două ori la pedepse cu închisoare, din care una dintre ele pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor calificat. După liberarea condiționată, cu rest de pedeapsă neexecutat acest inculpat, a trecut din nou cu intenție la comiterea unor noi infracțiuni deosebit de grave, de omor și tâlhărie calificată, fapt ce atestă un pericol social deosebit de mare care impune aplicarea unor pedepse peste minimul special prevăzut de lege, care să ducă la o reeducare în vederea atingerii scopului pedepsei, acela de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de formare a unei atitudini corecte fată de muncă, de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.

Cu privire la inculpatul A.R., s-a reținut că acesta este infractor primar, fiind la primul contact cu legea penală, însă modul în care a comis cele două infracțiuni, împreună cu inculpatul A.C., indică faptul că acesta este un infractor periculos, care a acționat sub impulsul nevoii de bani, dar și a consumului exagerat de băuturi alcoolice. S-a mai avut în vedere faptul că cei doi inculpați nu au dat nici un fel de ajutor victimei, după ce au lovit-o în repetate rânduri, plecând să-și cumpere băutură cu banii pe care i-au sustras de acesta. S-a apreciat că prin incriminarea infracțiunii de omor se protejează relațiile sociale referitoare