ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2346/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2346/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin sentința penală

nr. 14/27 01 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus următoarele:

În baza art. 7 alin.

(1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr.

39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, condamnarea

inculpatului D.I.C. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42

alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 48 alin. (1) din Legea

nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de

art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru

care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 46

alin. (2) din Legea nr.  161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic,

republicată, și pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 27 alin.

(3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani

închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen. contopește pedepsele de 5 ani, 4 ani, 1 an și 2 ani închisoare s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare sporită la 5 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea

preventivă din perioada 15 iunie 2005 - 16 octombrie 2006.

alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr.

39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost

condamnat inculpatul P.M.I., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42

alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea

nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru

care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 211

alin. (1), (2) lit. c), (2

1

) lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002,

republicată.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

pentru infracțiunea prev. de art. 261 C. pen.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani, 4 ani și 7 ani închisoare și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din 15 iunie 2005

și arestarea preventivă din perioada 15 august 2005 - 16 octombrie 2006.

alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr.

39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost

condamnat inculpatul B.C.R., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42

alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea

nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută

de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 46

alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic,

republicată, și pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 27 alin.

(3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.a fost condamnat inculpatul la 2 ani

închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani, 4 ani, 1 an și 2 ani închisoare și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 15 iunie

2005.

alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr.

39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost

condamnat inculpatul C.D.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 42

alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea

nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută

de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002,

republicată.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani și 4 ani închisoare și s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 4

luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 15

iunie 2005.

alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr.

39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost

condamnat inculpatul M.I.C., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 42

alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea

nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută

de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002,

republicată.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani și 4 ani închisoare și s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 4

luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea

preventivă din perioada 13 iulie 2005 - 16 octombrie 2006.

alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr.

39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost

condamnat inculpatul T.G., la 5 ani închisoare pentru sprijinirea unui grup

infracțional organizat.

În baza art. 211

alin. (1), (2) lit. c), (2

1

) lit. a) C. pen.a fost condamnat

inculpatul la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare și 7 ani închisoare și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani, închisoare

sporită la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din 15 august 2005.

Au fost obligați în

solidar inculpații D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C. și M.I.C. să plătească

Platformei Americane de Licitații on-line B. prin reprezentantul K.K. suma de

233.354,39 dolari SUA, reprezentând despăgubiri.

A fost obligat

inculpatul D.I.C. la plata sumei de 2.528 dolari SUA despăgubiri părții civile

F.S.M. și 912 dolari SUA despăgubiri părții civile R.P. prin agenții Biroului

Secret Service al SUA din București.

Au fost obligați, în

solidar, inculpații C.D.C. și M.I.C. la plata sumei de 2.920 dolari SUA și

1.612 lire sterline despăgubiri părții civile S.E. prin agenții Biroului Secret

Service al SUA din București.

Au fost obligați în

solidar inculpații C.D.C. și M.I.C. să plătească 600 dolari SUA despăgubiri

părții civile J.M. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București.

A fost obligat

inculpatul M.I.C. să plătească 2.014 dolari SUA părții civile T.P. prin agenții

Biroului Secret Service al SUA din București.

S-a constatat că față

de inculpații D.I.C. și M.I.C. s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi

localitatea, iar față de inculpatul P.M.I. s-a dispus măsura obligării de a nu

părăsi țara.

S-a constatat că

partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă.

S-a confiscat de la

inculpatul M.I.C. suma de 200 dolari SUA.

Au fost menținute

măsurile asigurătorii luate în cauză.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 2.000 RON

cheltuieli judiciare.

Înainte de orice

considerații asupra stării de fapt instanța de fond a lămurit un aspect ce ține

de sesizarea instanței, subliniind că din dispozitivul rechizitoriului reiese

că inculpații P.M.I., C.D.C. și M.I.C. sunt trimiși în judecată și pentru

infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute

de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

În acest sens se și

argumentează că inculpații au efectuat plăți din conturi de card aparținând

altor persoane.

Într-o totală

contradicție cu această măsură, prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.I.C. pentru această

infracțiune.

Urmare unei asemenea

situații și constatând că actul de sesizare este lovit de nulitate absolută,

prin Sentința penală nr. 199 din 19 noiembrie 2008 a fost restituită cauza în

temeiul prevederilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pentru refacerea

urmăririi penale.

Prin Decizia penală

nr. 128 din 4 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a casat sentința mai sus

menționată și a dispus continuarea judecății de către instanța de fond.

Așa fiind, s-a

reținut că instanța a fost legal învestită și cu judecarea unor infracțiuni

pentru care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților

menționați.

Deliberând asupra

acestor împrejurări, tribunalul a apreciat că soluția de scoatere de sub urmărire

penală primează în raport cu trimiterea în judecată pentru că ea nu a fost

infirmată într-un control ierarhic după cum nici rechizitoriul nu a fost

infirmat în condițiile art. 264 alin. (4) C. proc. pen. În consecință,

sesizarea instanței cu aceleași fapte este lipsită de orice semnificație și

toată această ambiguitate are drept urmare crearea unui dubiu cu privire la

existența infracțiunilor prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002

vizând pe cei trei inculpați.

Constatând existența

unui asemenea dubiu instanța de fond a dispus achitarea acestora pentru

infracțiunea de mai sus, în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen.

Sub aspectul stării

de fapt, instanța de fond a reținut că inculpații P.M.I., B.C.R., C.D.C.,

M.I.C. și D.I.C. s-au constituit din anul 2004 într-un grup infracțional

organizat în vederea comiterii de infracțiuni prin intermediul internetului și

rețelelor informatice. Acestora li s-au atașat și alte persoane în aceleași

scopuri sau chiar numai pentru a sprijini grupul, cum a fost cazul inculpatului

T.G.

Din transcrierile

convorbirilor telefonice și a rezultatelor perchezițiilor informatice,

coroborate cu declarații de martor, inclusiv a celor cu identitate protejată a

rezultat că, în cadrul grupului, membrii acestuia au avut o serie de atribuții,

acționând în cunoștință de cauză pe baza legăturilor ce le aveau.

Inculpatul P.M.I. a

fost în legătură cu ceilalți membrii ai grupului prin intermediul lui B.C.R.

Cei doi se cunoșteau din timpul liceului. În perioada de referință cei doi au

avut frecvente convorbiri telefonice așa cum reiese din înregistrările aflate

în dosarul de urmărire penală. În acest fel a intrat în legătură cu inculpatul

R.H.O. (cu privire la care cauza a fost disjunsă) și cu numitul O.D. zis

„B.L.", care organiza trimiterea banilor de la diverse victime prin

sistemele W.U. sau M.G., ori prin transportatori persoane fizice din Anglia în

țară.

La rândul său

inculpatul R.H.O. intermedia legătura cu alți membri ai grupului, respectiv

C.D.C., M.I.C. și T.M.P. (și cu privire la acesta din urmă cauza a fost

disjunsă), cu care de altfel a și lucrat împreună într-o serie de operațiuni de

fraudare.

Participarea la grup

și a inculpatului D.I.C. este reținută dintr-o serie de împrejurări care au

putut fi stabilite prin interceptarea unor convorbiri sau pe calea

perchezițiilor informatice. Cu inculpatul P.M.I. s-a cunoscut din toamna anului

2004 și l-a cunoscut și pe inculpatul B.C.R., după cum a declarat în timpul

urmăririi penale.

Totodată, s-a aflat

în contact și cu numitul O.D. („B.L."), omul de legătură al grupului în

Anglia, după cum reiese din convorbirea pe IRC, precum și cu numitul M.B.C.,

care era în legătură cu inculpatul R.H.O.

Scopul inculpaților a

fost acela de a comite infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice, și

a obține diverse sume de bani de la persoanele pe care le induceau în eroare.

În concluzie, cu

privire la cele ce preced, s-a constatat că inculpații P.M.I., B.C.R., C.D.C.,

M.I.C. și D.I.C. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de constituire a

unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art.

2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea

și combaterea criminalității organizate.

În ceea ce privește

celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare,

prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul P.M.I.,

deși a susținut constant că nu știe să folosească calculatorul, s-a preocupat

de două aspecte. În primul rând procura modemuri și telefoane „Z." de

accesat internet. Folosirea unor asemenea modemuri asigură protejarea

identității utilizatorului putându-se conecta indiferent de locul unde se află.

Cum firma nu permite ca o persoană să achiziționeze mai mult de două modemuri

inculpatul a folosit mai multe persoane, care în schimbul unor sume mai mult

sau mai puțin modice făceau abonamente pe numele lor. Aceste modemuri erau puse

la dispoziția membrilor grupului, precum și altor persoane din județul Vâlcea.

Toate acestea se

coroborează și cu convorbirile telefonice pe care inculpatul le purta cu

diverse persoane și ale căror înregistrări se găsesc în dosarul de urmărire

penală.

În al doilea rând

inculpatul P.M.I. a fost implicat și în primirea unor sume de bani din străinătate.

Este relevantă în acest sens convorbirea telefonică pe care o are în

după-amiaza zilei de 3 iunie 2005 cu un anume „M." căruia îi cere să-i

ridice o sumă de bani. Împrejurarea că aceștia aveau o proveniență ilicită

reiese din împrejurarea că expeditorul se numea tot P., ceea ce ar fi presupus

o legătură de rudenie pentru o eventuală justificare.

La început, unii

inculpați din grup au primit chiar pe numele lor sume de bani din diverse țări,

împrejurare ce rezultă din procesul-verbal de verificare al comunicărilor

primite de la B.R., B."C.", B.C.A., R.B., B.P. și B.T., sucursale din

județul Sibiu prin sistemele W.U. și M.G. Este vorba de inculpații B.C.R.,

C.D.C. și D.I.C. cărora li se adaugă T.M.P. și R.H.O. pentru care cauza a fost

disjunsă.

Ulterior au renunțat

la acest sistem și pentru a-și asigura o mai bună protecție au apelat la alte

metode. Una dintre acestea, de care s-au folosit inculpații P.M.I. și B.C.R. a

fost găsirea, racolarea și coordonarea unor cărăuși. Unul dintre aceștia a fost

martorul B.I., șofer de TIR la SC „O.T." SRL Sibiu, care a adus

inculpaților sume de bani și bunuri de la O.D. și C.I.V. Au fost reținute în

acest sens discuțiile telefonice dintre inculpatul P.M.I. și martorul B.I. din

seara zilei de 10 iunie 2005 referitoare la o sumă de bani trimisă din Anglia

de C.I.V., precum și discuțiile telefonice dintre B.C.R. și B.I., acesta fiind

în Anglia, și care îl vizau pe O.D., vărul lui B.C.R. Toate acestea au fost

coroborate și cu declarațiile inculpatului B.C.R.

O altă metodă a fost

aceea de a se trimite banii obținuți de la victimele din străinătate prin

intermediul unor apropiați. În acest sens a fost folosit numitul O.D., rezident

în Anglia, care trimitea banii vărului său inculpatul B.C.R. În țară banii erau

expediați ulterior pe numele altor persoane.

Martorul P.I. a

ridicat în perioada ianuarie - martie 2005 de la B.C suma totală de 11.330

euro. În data de 4 martie 2005, a ridicat suma de 794 euro, pe care i-a dat la

ieșire inculpatului B.C.R., ocazie cu care au fost filmați, împrejurare

relatată și de martor. Operațiunea nu este singulară pentru că și alte persoane

au mai ridicat bani pentru el, ca de exemplu T.D.L. În declarația dată acesta

relatează că este prieten din copilărie cu „C." (B.C.R.) și că în anul

2004 a ridicat 800 euro de la B.C. și 2500 euro în anul 2005 pe care i-a primit

de la vărul lui din Anglia. A primit pentru serviciul făcut 1 milion ROL.

Același inculpat s-a

mai folosit și de alte persoane precum M.S. care a ridicat suma de 10.600 euro,

R.C. care a ridicat suma de 4.788 euro.

Tot referitor la

inculpatul B.C.R. s-a mai constat că împreună cu R.H.O., T.M.P. și A.M. a

postat licitații fictive pe o serie de site-uri precum www.a.com și www.t.com.

Aceasta a rezultat și din declarațiile martorilor cu identitate protejată

„S.V.", „D.M." și „R.I.A." care au arătat că B.C.R. („C.")

făcea împreună cu alții fraude pe internet, oferind spre vânzare motociclete și

electronice scumpe, autoturisme.

Inculpatul B.C.R. s-a

mai ocupat în cadrul grupului și de procurarea de oferte unor cărți de credit

și punerea lor la dispoziția altor membrii din grup în scopul falsificării

pentru fraudarea titularilor. Cărțile de credit procurate de inculpat,

verificate în timpul urmăririi penale aparțineau unor cetățeni americani sau englezi.

Datele privitoare la

cărțile de credit i le furniza lui R.H.O., după cum reiese din convorbirea

telefonică din 26 mai 2005 dintre cei doi, precum și din convorbirea telefonică

din 2 iunie 2005 dintre R.H.O. și O.D., vărul lui B.C.R.

În activitatea infracțională

de natură informatică a grupului și care urmărea obținerea de sume de bani, a

fost implicat și inculpatul D.I.C. Este relevantă în acest sens convorbirea pe

care inculpatul o are cu un anume „I." în care recunoaște că a câștigat

peste 100.000 dolari SUA și săptămânal produse de 20.000 dolari SUA provenind

din Anglia, Olanda, Italia, Danemarca, SUA, Austria și Ungaria. Pe aceeași

persoană o și sfătuiește cum să procedeze ca să ridice sumele de bani de pe

cardurile folosite sfătuind-o să meargă în Londra și să ia legătura cu omul de

legătură.

Din convorbirea din

după-amiaza zilei de 12 mai 2004 pe IRC cu cel care se identifica cu

indicativul „S.", ocazie cu care îi cerea „niște conturi", mai reiese

și modalitatea de împărțire a sumelor cu P.M.I. („M.") care se ocupa de

ridicarea lor. Obținerea de profit presupunea printre altele și procurarea de

date referitoare la cărți de credit. Asemenea date i-au fost furnizate de O.D.

(„B.L."), vărul inculpatului B.C.R., așa cum reiese dintr-o discuție

purtată tot pe IRC.

Un exemplu concret de

fraudare informatică îl oferă partea civilă M.F.S. care a relevat că a fost

înșelat atunci când a încercat să vândă un bun pe B., de utilizatorul adresei

de e-mail „p@c.com". Or, deținătorul acestei adrese, printre multe altele,

este inculpatul D.I.C., care de fapt și recunoaște acest lucru într-o

conversație pe IRC.

La fel a procedat și

cu R.P. pe care l-a prejudiciat, cu 912 dolari SUA.

S-a reținut că fraude

informatice au comis și inculpații M.I.C. și C.D.C. („C.").

Inculpatul M.I.C. a

arătat că, venind în anul 2004 în Sibiu i-a cunoscut pe R.H.O. și pe T.M. Cu

privire la modul de operare arată că oferea, fictiv, spre vânzare bunuri pe

internet, cum ar fi telefoane. Banii îi primea prin W.U. sau prin intermediul

lui C.D.C. care și el este din Drăgășani și căruia îi dădea un comision de 20%

inițial, iar apoi 50%. Prin folosirea spamurilor obținea date de pe cărțile de

credit ale unor persoane din SUA.

Fraudele le-a început

în luna ianuarie 2005 la cluburile de internet „C.A." și „N.A." din

Sibiu. După propria apreciere, a înșelat aproximativ 50 de persoane cu sume

cuprinse între 100 și 1.000 de dolari și consideră că a realizat aproximativ

100.000 dolari SUA.

Pe inculpatul R.H.O.

l-a cunoscut prin intermediul inculpatului C.D.C. despre care acesta i-a spus

că realizează 30.000 dolari SUA pe săptămână din licitații fictive cu mașini.

Inculpatul C.D.C.

relatează la rândul său că inculpatul R.H.O., pe care l-a cunoscut în luna

ianuarie 2005, l-a învățat cum să procedeze, descriind cu amănunte procedeele

în declarațiile date la urmărirea penală. De asemenea, l-a cunoscut și pe

inculpatul T.M.P.

Oferea, în mod

mincinos, spre vânzare o serie de produse precum telefoane care „se aflau"

în Anglia unde, spunea R.H.O. că are mulți prieteni. Acesta din urmă ar fi

clonat sistemul american „F.E." și care era controlat de T.M.P. Sistemul

american „F.E." era un fel de garanție că bunul cumpărat ajunge la

cumpărătorul ținând banii trimiși de acesta până când primea bunul și numai atunci

îi trimite vânzătorului. Banii le veneau din Anglia și îi împărțeau în trei: el

cu R.H.O. și T.M.P. Susține că i-ar fi revenit cam 150 de euro.

Susținerile

inculpaților M.I. și C.D.C. au fost confirmate de inculpații R.H.O. și T.M.P.

și se coroborează cu rezultatele perchezițiilor informatice.

Prima instanță a

reținut ca fiind cert faptul că, prin asemenea manopere, inculpatul M.I.C.

(împreună cu R.H.O. și T.M.P.) l-au prejudiciat pe numitul T.P., parte civilă

în dosar, cu suma de 2.014 dolari SUA.

Împreună, inculpații

M.I.C. și C.D.C. l-au prejudiciat pe S.E. cu suma de 2.920 dolari și 1.512 lire

sterline, iar pe J.M. cu suma de 600 dolari SUA.

Prin actul de

sesizare inculpații D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C. și M.I.C. au fost trimiși în

judecată, fiecare din ei pentru câte 5 infracțiuni de criminalitate

informatică, respectiv acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de

art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; acces fără drept la un sistem

informatic în scopul obținerii de date informatice prevăzută de art. 42 alin.

(2) din Legea 161/2003; modificarea de date informatice și restricționarea

accesului la aceste date prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003;

fals informatic prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003; fraudă informatică

prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În acest fel

activitatea infracțională a fost fragmentată ceea ce are drept consecință

estomparea scopului final ce a fost urmărit de toți cei de mai sus, și anume

fraudarea victimelor.

Instanța de fond a

reținut că în reglementarea criminalității informatice apare o anumită

gradualitate, că o asemenea modalitate de incriminare nu este întâmplătoare, ea

urmărind reprimarea și a unor acțiuni incipiente atunci când făptuitorul nu a

făcut pași înainte pe iter criminis. Dacă aceștia au fost făcuți, parcursul

anterior își pierde relevanța și prin aceasta și individualitatea juridică,

fiind absorbit în mod natural în ultimul stadiu atins.

Cel puțin în cazul de

față este dovedit, de exemplu, că modificarea de date informatice (art. 44

alin. (1) din Legea nr. 161/2003) nu s-ar fi putut face fără accesul fără drept

la un sistem informatic (art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003), respectiv

în scopul obținerii de date informatice (art. 42 alin. (2) din Legea nr.

161/2003).

Or, toate acestea ca

și falsurile informatice constând în crearea și folosirea de pagini fictive pe

site-uri, chitanțe false U. sau notificări din partea F.E. sau D., ce rezultă

din perchezițiile informatice coroborate cu recunoașterile inculpaților, nu

sunt decât etape ce au fost parcurse de inculpați, cu contribuții diferite

pentru a comite infracțiunea de fraudă informatică.

Conform art. 49 din

Legea nr. 161/2003, frauda informatică este fapta de a cauza un prejudiciu

patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date

informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin

împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a

obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.

Rezultă deci că toate

infracțiunile prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin.

(1), art. 48 alin. (1) în contextul constatării existenței infracțiunii

prevăzute de art. 49 sunt modalități ale elementului material al laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Pentru toate acestea

a fost admisă cererea formulată de procurorul de ședință și, în conformitate cu

prevederile art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a

infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin.

(1) și art. 48 alin. (1) în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr.

161/2003 în cazul inculpaților D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C. și M.I.C., cu

aplicarea și a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., în cauză fiind vorba de

acte repetate comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ceea ce

constituie o infracțiune continuată.

Aceeași inculpați au

fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de înșelăciune cu încadrarea în

art. 215 alin. (5) C. pen., deși în partea expozitivă a rechizitoriului este

încadrată în prevederile art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și care ar consta în postarea de licitații fictive pe

site-urile de comerț on-line, inducând în eroare cumpărătorii, fără a

introduce, modifica sau șterge date informatice.

Susținerea este în

contradicție cu starea de fapt descrisă pentru că postarea unor licitații

fictive nu este altceva decât o postare de date informatice false, ceea ce

realizează una din modalitățile elementului material al infracțiunii de fraudă

informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Deosebit de aceasta a

fost avut în vedere și raportul dintre reglementarea generală și reglementarea

specială, ca o problemă de principiu.

Analiza celor două

incriminări, respectiv infracțiunea de înșelăciune de la art. 215 C. pen. și

infracțiunea de fraudă informatică de la art. 49 din Legea nr. 161/2003 duce la

concluzia că cea din urmă nu este altceva decât o reglementare specială a

înșelăciunii în domeniul criminalității informatice. Din moment ce legiuitorul

a înțeles să recurgă la o incriminare specială înseamnă că trebuie să i se dea

întâietate în raport cu cea generală de la care derogă.

Pentru aceste

considerente în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., în ceea ce îi

privește pe inculpații menționați, a fost schimbată încadrarea juridică din

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

în infracțiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr.

161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba tot de acte

repetate comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Inculpații D.I.C. și

B.C.R. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunile prevăzute de art. 46

alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În perioada anilor

2004 - 2005 au deținut și în același timp utilizat programul informatic

„B.E.". Acesta este destinat prelucrării datelor aferente unor cărți de

credit din tipurile V., V.E., M.C. al căror conținut a fost sustras și deținut

fără drept. Faptul că au avut la dispoziție un asemenea program a rezultat din

procesul-verbal încheiat de investigatorul acoperit „R.". Programul a fost

efectiv folosit pentru falsificarea cardurilor bancare.

Cu privire la

încadrarea juridică a unei asemenea fapte, s-a reținut că în art. 46 alin. (2)

din Legea nr. 161/2003 este incriminată ca infracțiune deținerea, fără drept, a

unui dispozitiv,program informatic, parolă, cod de acces sau date informatice

dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre

infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45.

Pe de altă parte, în

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic este incriminată

fabricarea ori deținerea de echipament, inclusiv hard-ware sau soft-ware, cu

scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

Inculpații au deținut

programul pentru prelucrarea și falsificarea datelor aferente unor cărți de credit,

or acestea sunt instrumente de plată electronice.

Prima dintre

infracțiuni are în vedere datele și sistemele informatice în general.

Din nou s-a reținut

existența unor reglementări cu caracter special conținute în Legea nr.

365/2002. La această nouă încadrare nu se mai impune a fi reținute dispozițiile

art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la infracțiunea continuată pe

considerentul că activitatea de deținere este prin ea însăși una continuă.

Inculpații B.C.R. și

D.I.C. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de efectuare de

operațiuni financiare în mod fraudulos în modalitatea prevăzută de art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2002, respectiv transmiterea neautorizată către

altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării uneia din

operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din lege.

Din descrierea stării

de fapt, a reieșit că inculpatul B.C.R., procurând cărți de credit ale unor

cetățeni străini, transmitea date lui R.H.O. Din convorbirile interceptate

reiese că inculpatul D.I.C. acționa de o manieră asemănătoare, ceea ce,

într-adevăr constituie infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr.

365/2002.

Inculpatul T.G. a

fost trimis în judecată pentru două infracțiuni, prima fiind sprijinirea

grupului infracțional organizat. Una din activitățile de acest gen consta în

procurarea de modemuri „Z." pentru inculpatul P.M.I.. Martorul Ț.F.

relatează că printre cei care „făceau modemuri Z. pentru P.M.I." era și

T.G. Aceasta se coroborează cu declarațiile martorului sub acoperire „P.R."

care a făcut afirmații în același sens, precum și cu declarația martorului sub

acoperire „P.I." care relatează despre înclinațiile violente ale acestuia

vizând grupuri rivale.

Pe fondul unor

asemenea preocupări, în ziua de 17 mai 2005, inculpatul T.G. împreună cu

inculpatul P.M.I. au deposedat-o prin violență și amenințare pe partea vătămată

S.L. de un telefon mobil. Inculpatul P.M.I. a susținut că partea vătămată îi

datora o sumă de bani. Pentru existența infracțiunii o astfel de împrejurare,

chiar reală de ar fi, nu are nicio relevanță. Cert este că inculpatul P.M.I. a

acționat într-un asemenea mod pentru că, după cum i-a afirmat la telefon

martorei K.A.A., „nu vrea să ajungă de râsul unui mucos".

Instanța a reținut că

fapta s-a petrecut, așa cum reiese din probe, în parcarea din spatele

Sucursalei Băncii Comerciale „C." din Sibiu și este dovedită cu

depozițiile martorilor oculari F.D. și B.A. și care se coroborează cu plângerea

părții vătămate, precum și cu depozițiile altor martori precum: P.D., Ț.F. și

„I.D.", martor cu identitate protejată.

Cât îl privește pe

inculpatul P.M.I., cu referire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de

încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 C. pen.,

trimiterea în judecată pentru acesta se bazează pe o singură probă, și anume

declarația martorului cu identitate protejată „P.I." care arată că

inculpatul i-a propus să îi dea suma de 1.000 euro cu condiția de a nu declara

nimic la poliție sau parchet despre vânzarea modemurilor și să plece imediat

din țară. Declarația nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, motiv

pentru care instanța nu va reține că o asemenea faptă există, cu consecința

achitării inculpatului în condițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

La individualizarea

pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C.penal, pentru

fiecare în parte. S-a ținut cont că sunt tineri și nu au antecedente penale, de

contribuția fiecăruia, în concret, cu precizarea că este vorba totuși de

acțiuni conexe, care separat nu ar fi avut pericolul pe care îl degajă ca

atunci când sunt supuse unui unic și comun scop. Sub aspectul cuantumului

pedepselor ce li s-au aplicat inculpaților, instanța de fond a aplicat pedepse

moderate, dar cu executare în regim de deținere, apreciindu-se că numai în

acest mod se va asigura scopul sancționator și educativ al pedepselor.

Cu privire la

acțiunea civilă, datele furnizate de reprezentantul părții civile atestă

existența unui prejudiciu material de 233.354,39 dolari SUA. Aceasta se compune

din: 121.984,39 dolari SUA - pierderi suferite prin listări pe conturile

create, sens în care se arată că au fost create 297 conturi care au listat 527

bunuri spre vânzare; 53.000 dolari SUA - pierderi din listări create, fiind

vorba de 150 listări a 20 dolari SUA fiecare cu titlu de taxă de listare B., la

care se adaugă taxa pe valoarea finală a fiecărei listări, de 10%; 58.370

dolari SUA - pierderi totale din conturile fraudate și create.

Inculpatul D.I.C. l-a

fraudat pe numitul F.S.M. cu suma de 2.528 dolari SUA, iar pe numitul R.P. cu

suma de 912 dolari SUA, motiv pentru care va fi obligat să le plătească aceste

sume cu titlu de despăgubiri.

Pe de altă parte,

inculpații C.D.C. și M.I.C., împreună, l-au prejudiciat pe numitul S.E. cu suma

de 2.920 dolari SUA și 1.612 lire sterline, iar pe numitul J.M. cu suma de 600

dolari SUA, urmând a fi obligați să le plătească în solidar aceste sume cu

titlu de despăgubiri.

Inculpatul M.I.C. l-a

prejudiciat pe numitul T.P. cu suma de 2.014 dolari SUA și va fi obligat să-i

plătească această sumă cu titlu de despăgubire.

Plățile vor fi făcute

acestor părți civile prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București,

care îi reprezintă în această cauză.

În ceea ce privește

partea vătămată S.L.m s-a constatat că nu s-a constituit parte civilă.

De asemenea, partea

vătămată A.L.E.S., care a fost înșelată de inculpatul M.I.C. cu suma de 200

dolari SUA, nu s-a constituit parte civilă.

Având în vedere

prevederile art. 118 lit. e) C. pen., această sumă a fost confiscată de la

inculpat.

Au fost menținute

măsurile asigurătorii.

S-a mai constatat că

față de inculpații D.I.C. și M.I.C. s-a dispus măsura de a nu părăsi

localitatea, iar față de inculpatul P.M.I. s-a dispus măsura de a nu părăsi

țara.

În conformitate cu

art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului

câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu și inculpații.

Prin Decizia penală

nr. 81/A din 26 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 379 pct. 2

lit. b) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu și inculpații P.M.I. și T.G. împotriva Sentinței penale nr. 14

din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 1196/85/2009,

a desființat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale privind pe

inculpații P.M.I. și T.G. referitor la infracțiunea de tâlhărie și pedeapsa

aplicată în urma contopirii, precum și cu privire la achitarea inculpaților

P.M.I., C.D.C. și M.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.

27 alin. (3) din Legea 365/2002, și procedând la o nouă judecată în aceste

limite:

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fot

achitați inculpații P.M.I. și T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (2

1

) lit. a) C. pen.

Au fost înlăturate

dispozițiile privind achitarea inculpaților P.M.I. C.D.C. și M.I.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002.

În temeiul art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite de prima instanță

și menținute prin decizie și s-a aplicat inculpatului P.M.I. pedeapsa cea mai

grea, de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare, iar

inculpatului T.G. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare sporită la 6 ani

închisoare.

Au fost menținute

celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

În baza art 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

inculpații M.I.C., D.I.C., C.D.C. și B.C.R.

Pentru a pronunța

această decizie, curtea de apel, analizând apelurile formulate, a constatat

următoarele:

În ceea ce privește

apelul parchetului, s-a constatat că acesta este fondat numai sub aspectul

greșitei achitări a inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.D.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003, întrucât

instanța de fond nu putea pronunța o soluție numai pentru faptele cu care a

fost sesizată ori pentru infracțiunea menționată urmare a scoaterii de sub

urmărire penală, ci trebuia să constate că nu este învestită. Ca atare, soluția

legală era cea de a nu pronunța o soluție cu privire la această faptă.

Pe de altă parte, s-a

apreciat nelegală cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu de a

constata că dispoziția din rechizitoriu prin care s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.D.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003 constituie o

eroare materială care a fost îndreptată în cursul cercetării judecătorești.

Sub acest aspect,

Curtea a constatat că nicio normă de procedură nu reglementează instituția

îndreptării erorii materiale cuprinsă în rechizitoriu și ca atare nici instanța

nu o poate aplica, cu atât mai mult cu cât astfel de erori pot fi invocate pe

calea unei instituții specifice acestei faze procesuale, respectiv verificarea

legalității actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen. De asemenea, în

art. 263 C. proc. pen. se reglementează mențiunile pe care trebuie să le

cuprindă rechizitoriul și una din aceste mențiuni o constituie dispoziția de

trimitere în judecată, iar potrivit art. 264 C. proc. pen., actul de sesizare al

instanței îl constituie rechizitoriul. Potrivit art. 317 C. proc. pen.,

judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al

instanței, astfel că instanța de fond nu putea pronunța o soluție decât în

limita sesizării.

Analizând al doilea

motiv de apel privind greșita achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 261 C. pen. față de inculpatul P.M.I., Curtea a reținut că în

mod legal instanța de fond a constatat că pentru această faptă nu există decât

o declarație de martor care nu se coroborează cu nicio altă probă, împrejurare

care de altfel nu este negată de apelant, astfel că nu s-a putut aprecia,

dincolo de orice dubiu, săvârșirea infracțiunii de către inculpat.

În ceea ce privește

apelurile inculpaților, Curtea a constatat că aceștia au solicitat achitarea cu

motivarea că faptele nu sunt dovedite.

Curtea a reținut că

în cauză s-a administrat un vast probatoriu care dovedește săvârșirea faptelor,

probe analizate în detaliu de instanța de fond. Astfel, în ce-l privește pe

inculpatul P.M.I., este dovedită în cauză atât cu rezultatul perchezițiilor

electronice, interceptările telefonice, cât și cu declarațiile testimoniale

activitatea sa infracțională. Principala activitate infracțională a

inculpatului o reprezenta procurarea de modemuri și telefoane Z. prin

intermediul cărora se asigura accesul la internet a membrilor grupării în

vederea asigurării anonimității acestora. În acest scop este dovedit cu

declarațiile martorilor P.M., P.A., B.S., M.A.A., P.R., C.D., N.G., T.M., M.I.,

M.L., P.D., G.I., T.G., I.M.G., A.E., C.A., V.N., R.N., M.L., C.H., T.P., L.D.,

S.L., B.E., B.E.A., B.D., P.E. că inculpatul solicita diverselor persoane să

achiziționeze pe numele acestora modemuri Z. Inculpatul asigura apoi

distribuirea de modemuri către restul membrilor grupării, precum și asigura

acestora informațiile necesare în cazul unor nelămuriri asupra modului de

folosire. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul

inculpatului s-a depistat un modem Z., precum și un contract pe numele

martorului M.A., care, audiat, a recunoscut că a încheiat acest contract în

schimbul unui comision, la cererea inculpatului P.M.I., căruia i-a și predat

modemul achiziționat. De asemenea, martorul sub identitate protejată P.I. a

declarat că este de notorietate că inculpatul P.M.I. se ocupa de modemuri Z.,

respectiv achiziționa și vindea, și cu ajutorul acestora efectua fraude pe

internet. De asemenea, martorul sub identitate protejată P.R. a declarat că

știe că numiții J. și T.G. achiziționau modemuri pe care le transmiteau apoi

inculpatului P.M.I., chiar în prezența martorului, efectuându-se o astfel de

tranzacție.

Ca atare, instanța de

apel a constatat, în acord cu starea de fapt reținută de instanța de fond, că

faptele sunt dovedite, fiind fără dubiu activitatea de organizare a grupului

infracțional desfășurată de acest inculpat alături de restul inculpaților care

aveau la rândul lor sarcini bine definite în activitatea grupului. Astfel, în

cadrul grupului infracțional inculpații R.H.O., T.M.P., C.D.C., M.I.C., C.I.V.,

D.I.C. au desfășurat manopere frauduloase de inducere în eroare a victimelor

prin crearea și procurarea de pagini false de înregistrare pe site-urile B. sau

P.P., gestionarea corespondenței cu victimele, gestionarea și administrarea

unor site-uri de intermediere a tranzacțiilor on-line (site-uri de tip

„escrow"), prelucrarea unor date aferente unor cărți de credit cu ajutorul

unor programe speciale, postarea licitațiilor fictive pe site-urile de

licitații on-line, procurarea de imagini/fotografii în format digital a unor

produse oferite spre vânzare. Aceste împrejurări sunt dovedite cu declarația

martorului sub identitate protejată P.I., precum și cu rezultatul

perchezițiilor informatice efectuate în calculatoarele inculpaților. Același

martor a descris în mod relevant activitatea de fraudare desfășurată de o parte

dintre inculpați, arătând că aceștia intrau pe un site B. și ofereau spre

vânzare diferite bunuri (telefoane, laptopuri, calculatoare) care nu existau în

materialitatea lor. Ulterior banii de la persoanele păgubite erau expediați

prin W.U., cu ajutorul unor intermediari care depuneau banii la bancă, în

schimbul unor comisioane plătite de inculpați.

Din grupul

infracțional făceau parte și inculpații B.C.R., R.H.O., T.M.P., astfel cum a

rezultat din declarațiile martorilor cu identitate protejată D.M., C.V.I.,

precum și a martorului A.M. Martorii descriu în declarațiile date în cursul

urmăririi penale în mod amănunțit activitatea desfășurată de inculpați, precum

și locațiile în care aceștia își desfășurau activitatea infracțională, rolul pe

care îl îndeplinea fiecare inculpat în cadrul grupului infracțional. Astfel,

martorul cu identitate protejată D.M. a arătat că inculpații R.H.O. și T.M.

locuiau împreună într-un imobil situat în loc. Sibiu, unde i-a vizitat și unde

a văzut că obișnuia să vină și inculpatul B.C.R. Inculpatul R.H.O. i-a cerut

martorului ajutor pentru crearea unui site pentru firma sa de tranzacții

imobiliare. Inculpatul avea un server conectat la internet precum și două

laptopuri legate în rețea, iar martorul a fost solicitat de inculpat să-l ajute

cu efectuarea conexiunii la internet. Ulterior, martorul și-a dat seama că

inculpații se ocupă de activități ilicite pe internet, respectiv postau

licitații fictive pe internet, folosind site-urile www.autoscout.com,

www.autotrade.com, și www.B.com. Același martor l-a ajutat pe inculpatul R.H.O.

să îmbunătățească o pagină falsă de notificare D., prin modificarea

design-ului, precum și crearea unui script PHP și MySQL, care afișau diferite

detalii pe pagina respectivă, cum ar fi denumire, culoare, greutate, lungime

ș.a. Prin crearea acestei pagini, arată martorul, unui utilizator neinițiat îi

crea convingerea că accesează pagina autentică a D., deși în realitate persoana

era indusă în eroare și direcționată spre un site controlat de inculpații

R.H.O. și B.C. Același martor, la cererea inculpatului B.C., i-a configurat un

laptop și un calculator, i-a instalat sistemele de operare și i-a setat

legăturile la internet prin intermediul rețelei Z. În ce privește modalitatea

de încasare a banilor obținuți prin fraudare, martorul cu identitate protejată

C.V.I. arată că banii erau expediați de victimele fraudei informatice prin

W.U., iar banii erau ridicați de alte persoane, în schimbul unor comisioane

primite de la inculpat. Inițial banii erau expediați chiar pe numele

inculpaților astfel cum rezultă din extrasele de con de la B.R.,

B."C.", B.C.A., R.B., B.P. și B.T., W.U., și M.G. De asemenea,

inculpatul l-a antrenat în activitatea infracțională pe inculpatul T.M., pe

care îl folosea ca intermediar pentru a ridica banii expediați din străinătate,

acesta din urmă folosind acte de identitate aparținând unor terțe persoane.

Același inculpat R.H.O. l-a antrenat în activitatea grupului infracțional și pe

inculpatul C.D.C., căruia i-a solicitat să procure useri și parole necesare

participării la licitații fictive pe site-urile de comerț on-line, precum și

ridicarea banilor de la bănci. Relevante au fost apreciate interceptările telefonice

din data de 24 mai 2005, ora 09.43.00, precum și de la 02.14.00. Pe site-ul

www.albaba.com, inculpații lucrau în comun, în sensul că inculpatul C.D.C.

posta licitațiile fictive, inculpatul T.M. expedia notificările false către

victimele indicate de C.D.C., iar inculpatul R.H.O. asigura legăturile cu

intermediarii din străinătate, respectiv din Anglia sau Italia. Pentru

desfășurarea activității infracționale inculpatul R.H.O. și-a creat o adresă de

email, f@x.com și g@x.es, adresă creată pe un nume fictiv, adresă folosită în

comun de inculpații T.M., M.I.C. și C.D.C. Inculpatul M.I.C. a postat împreună

cu inculpații R.H.O. și T.M. licitații fictive pe site-ul www.albaba.com. Atât

inculpatul M.I.C., cât și C.D.C. au purtat corespondență cu mai multe victime,

respectiv cu H.T., C.W., D.C., S.E. J.M., S.K., ș.a.

În ce-l privește pe

inculpatul D.I.C., potrivit percheziției informatice efectuate pe calculatorul

acestuia, s-a dovedit că acesta a folosit mai multe adrese de email o@x.com.,

n@x.com, o1@x.com, precum și alte adrese de email, respectiv v@y.com., prin

care le-a înșelat pe părțile vătămate F.S.M. cu suma de 2.582 dolari SUA, R.P.

Inculpatul T.G. s-a

implicat în sprijinirea grupului infracțional prin procurarea de modemuri

pentru inculpatul P.M.I., precum și prin racolarea de intermediari pe numele

cărora se întocmeau abonamentele de acces la internet.

Cu privire la

infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina acestui inculpat și a inculpatului

P.M.I., Curtea a constatat că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii sub aspectul laturii subiective întrucât probele administrate,

respectiv declarațiile martorilor B.A., F.D., care au fost prezenți la discuția

pe care inculpații a purtat-o cu partea vătămată S.L., au relevat că predarea

telefonului mobil s-a făcut cu titlu de garanție pentru o sumă de bani pe care

partea vătămată o datora inculpatului P.M.I., urmând ca după achitarea acesteia

inculpatul să-i restituie telefonul. De altfel, și din convorb