ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2346/2012

Prin sentința penală nr. 14/27 01 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus următoarele: În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, condamnarea inculpatului D.I.C. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, și pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare. În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos. În baza art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele de 5 ani, 4 ani, 1 an și 2 ani închisoare s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă din perioada 15 iunie 2005 - 16 octombrie 2006. 2. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul P.M.I., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (2 1 ) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 261 C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani, 4 ani și 7 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din 15 iunie 2005 și arestarea preventivă din perioada 15 august 2005 - 16 octombrie 2006. 3. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul B.C.R., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, și pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare. În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani, 4 ani, 1 an și 2 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 15 iunie 2005. 4. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul C.D.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, republicată. În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani și 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 15 iunie 2005. 5. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul M.I.C., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, republicată. În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani și 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă din perioada 13 iulie 2005 - 16 octombrie 2006. 6. în baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul T.G., la 5 ani închisoare pentru sprijinirea unui grup infracțional organizat. În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (2 1 ) lit. a) C. pen.a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare și 7 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani, închisoare sporită la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din 15 august 2005. Au fost obligați în solidar inculpații D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C. și M.I.C. să plătească Platformei Americane de Licitații on-line B. prin reprezentantul K.K. suma de 233.354,39 dolari SUA, reprezentând despăgubiri.

A fost obligat inculpatul D.I.C. la plata sumei de 2.528 dolari SUA despăgubiri părții civile F.S.M. și 912 dolari SUA despăgubiri părții civile R.P. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București. Au fost obligați, în solidar, inculpații C.D.C. și M.I.C. la plata sumei de 2.920 dolari SUA și 1.612 lire sterline despăgubiri părții civile S.E. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București. Au fost obligați în solidar inculpații C.D.C. și M.I.C. să plătească 600 dolari SUA despăgubiri părții civile J.M. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București. A fost obligat inculpatul M.I.C. să plătească 2.014 dolari SUA părții civile T.P. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București.

S-a constatat că față de inculpații D.I.C. și M.I.C. s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar față de inculpatul P.M.I. s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara. S-a constatat că partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă. S-a confiscat de la inculpatul M.I.C. suma de 200 dolari SUA. Au fost menținute măsurile asigurătorii luate în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 2.000 RON cheltuieli judiciare. Înainte de orice considerații asupra stării de fapt instanța de fond a lămurit un aspect ce ține de sesizarea instanței, subliniind că din dispozitivul rechizitoriului reiese că inculpații P.M.I., C.D.C.

și M.I.C. sunt trimiși în judecată și pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic. În acest sens se și argumentează că inculpații au efectuat plăți din conturi de card aparținând altor persoane. Într-o totală contradicție cu această măsură, prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.I.C. pentru această infracțiune. Urmare unei asemenea situații și constatând că actul de sesizare este lovit de nulitate absolută, prin Sentința penală nr. 199 din 19 noiembrie 2008 a fost restituită cauza în temeiul prevederilor art. 332 alin. (2) C. proc.

pen. pentru refacerea urmăririi penale. Prin Decizia penală nr. 128 din 4 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a casat sentința mai sus menționată și a dispus continuarea judecății de către instanța de fond. Așa fiind, s-a reținut că instanța a fost legal învestită și cu judecarea unor infracțiuni pentru care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților menționați. Deliberând asupra acestor împrejurări, tribunalul a apreciat că soluția de scoatere de sub urmărire penală primează în raport cu trimiterea în judecată pentru că ea nu a fost infirmată într-un control ierarhic după cum nici rechizitoriul nu a fost infirmat în condițiile art. 264 alin. (4) C. proc. pen. În consecință, sesizarea instanței cu aceleași fapte este lipsită de orice semnificație și toată această ambiguitate are drept urmare crearea unui dubiu cu privire la existența infracțiunilor prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 vizând pe cei trei inculpați.

Constatând existența unui asemenea dubiu instanța de fond a dispus achitarea acestora pentru infracțiunea de mai sus, în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Sub aspectul stării de fapt, instanța de fond a reținut că inculpații P.M.I., B.C.R., C.D.C., M.I.C. și D.I.C. s-au constituit din anul 2004 într-un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni prin intermediul internetului și rețelelor informatice. Acestora li s-au atașat și alte persoane în aceleași scopuri sau chiar numai pentru a sprijini grupul, cum a fost cazul inculpatului T.G. Din transcrierile convorbirilor telefonice și a rezultatelor perchezițiilor informatice, coroborate cu declarații de martor, inclusiv a celor cu identitate protejată a rezultat că, în cadrul grupului, membrii acestuia au avut o serie de atribuții, acționând în cunoștință de cauză pe baza legăturilor ce le aveau.

Inculpatul P.M.I. a fost în legătură cu ceilalți membrii ai grupului prin intermediul lui B.C.R. Cei doi se cunoșteau din timpul liceului. În perioada de referință cei doi au avut frecvente convorbiri telefonice așa cum reiese din înregistrările aflate în dosarul de urmărire penală. În acest fel a intrat în legătură cu inculpatul R.H.O. (cu privire la care cauza a fost disjunsă) și cu numitul O.D. zis „B.L.", care organiza trimiterea banilor de la diverse victime prin sistemele W.U. sau M.G., ori prin transportatori persoane fizice din Anglia în țară. La rândul său inculpatul R.H.O. intermedia legătura cu alți membri ai grupului, respectiv C.D.C., M.I.C. și T.M.P. (și cu privire la acesta din urmă cauza a fost disjunsă), cu care de altfel a și lucrat împreună într-o serie de operațiuni de fraudare.

Participarea la grup și a inculpatului D.I.C. este reținută dintr-o serie de împrejurări care au putut fi stabilite prin interceptarea unor convorbiri sau pe calea perchezițiilor informatice. Cu inculpatul P.M.I. s-a cunoscut din toamna anului 2004 și l-a cunoscut și pe inculpatul B.C.R., după cum a declarat în timpul urmăririi penale. Totodată, s-a aflat în contact și cu numitul O.D. („B.L."), omul de legătură al grupului în Anglia, după cum reiese din convorbirea pe IRC, precum și cu numitul M.B.C., care era în legătură cu inculpatul R.H.O. Scopul inculpaților a fost acela de a comite infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice, și a obține diverse sume de bani de la persoanele pe care le induceau în eroare.

În concluzie, cu privire la cele ce preced, s-a constatat că inculpații P.M.I., B.C.R., C.D.C., M.I.C. și D.I.C. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. În ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul P.M.I., deși a susținut constant că nu știe să folosească calculatorul, s-a preocupat de două aspecte. În primul rând procura modemuri și telefoane „Z." de accesat internet. Folosirea unor asemenea modemuri asigură protejarea identității utilizatorului putându-se conecta indiferent de locul unde se află.

Cum firma nu permite ca o persoană să achiziționeze mai mult de două modemuri inculpatul a folosit mai multe persoane, care în schimbul unor sume mai mult sau mai puțin modice făceau abonamente pe numele lor. Aceste modemuri erau puse la dispoziția membrilor grupului, precum și altor persoane din județul Vâlcea. Toate acestea se coroborează și cu convorbirile telefonice pe care inculpatul le purta cu diverse persoane și ale căror înregistrări se găsesc în dosarul de urmărire penală. În al doilea rând inculpatul P.M.I. a fost implicat și în primirea unor sume de bani din străinătate. Este relevantă în acest sens convorbirea telefonică pe care o are în după-amiaza zilei de 3 iunie 2005 cu un anume „M." căruia îi cere să-i ridice o sumă de bani.

Împrejurarea că aceștia aveau o proveniență ilicită reiese din împrejurarea că expeditorul se numea tot P., ceea ce ar fi presupus o legătură de rudenie pentru o eventuală justificare. La început, unii inculpați din grup au primit chiar pe numele lor sume de bani din diverse țări, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal de verificare al comunicărilor primite de la B.R., B."C.", B.C.A., R.B., B.P. și B.T., sucursale din județul Sibiu prin sistemele W.U. și M.G. Este vorba de inculpații B.C.R., C.D.C. și D.I.C. cărora li se adaugă T.M.P. și R.H.O. pentru care cauza a fost disjunsă. Ulterior au renunțat la acest sistem și pentru a-și asigura o mai bună protecție au apelat la alte metode. Una dintre acestea, de care s-au folosit inculpații P.M.I.

și B.C.R. a fost găsirea, racolarea și coordonarea unor cărăuși. Unul dintre aceștia a fost martorul B.I., șofer de TIR la SC „O.T." SRL Sibiu, care a adus inculpaților sume de bani și bunuri de la O.D. și C.I.V. Au fost reținute în acest sens discuțiile telefonice dintre inculpatul P.M.I. și martorul B.I. din seara zilei de 10 iunie 2005 referitoare la o sumă de bani trimisă din Anglia de C.I.V., precum și discuțiile telefonice dintre B.C.R. și B.I., acesta fiind în Anglia, și care îl vizau pe O.D., vărul lui B.C.R. Toate acestea au fost coroborate și cu declarațiile inculpatului B.C.R. O altă metodă a fost aceea de a se trimite banii obținuți de la victimele din străinătate prin intermediul unor apropiați.

În acest sens a fost folosit numitul O.D., rezident în Anglia, care trimitea banii vărului său inculpatul B.C.R. În țară banii erau expediați ulterior pe numele altor persoane. Martorul P.I. a ridicat în perioada ianuarie - martie 2005 de la B.C suma totală de 11.330 euro. În data de 4 martie 2005, a ridicat suma de 794 euro, pe care i-a dat la ieșire inculpatului B.C.R., ocazie cu care au fost filmați, împrejurare relatată și de martor. Operațiunea nu este singulară pentru că și alte persoane au mai ridicat bani pentru el, ca de exemplu T.D.L. În declarația dată acesta relatează că este prieten din copilărie cu „C." (B.C.R.) și că în anul 2004 a ridicat 800 euro de la B.C. și 2500 euro în anul 2005 pe care i-a primit de la vărul lui din Anglia.

A primit pentru serviciul făcut 1 milion ROL. Același inculpat s-a mai folosit și de alte persoane precum M.S. care a ridicat suma de 10.600 euro, R.C. care a ridicat suma de 4.788 euro. Tot referitor la inculpatul B.C.R. s-a mai constat că împreună cu R.H.O., T.M.P. și A.M. a postat licitații fictive pe o serie de site-uri precum www.a.com și www.t.com. Aceasta a rezultat și din declarațiile martorilor cu identitate protejată „S.V.", „D.M." și „R.I.A." care au arătat că B.C.R. („C.") făcea împreună cu alții fraude pe internet, oferind spre vânzare motociclete și electronice scumpe, autoturisme. Inculpatul B.C.R. s-a mai ocupat în cadrul grupului și de procurarea de oferte unor cărți de credit și punerea lor la dispoziția altor membrii din grup în scopul falsificării pentru fraudarea titularilor.

Cărțile de credit procurate de inculpat, verificate în timpul urmăririi penale aparțineau unor cetățeni americani sau englezi. Datele privitoare la cărțile de credit i le furniza lui R.H.O., după cum reiese din convorbirea telefonică din 26 mai 2005 dintre cei doi, precum și din convorbirea telefonică din 2 iunie 2005 dintre R.H.O. și O.D., vărul lui B.C.R. În activitatea infracțională de natură informatică a grupului și care urmărea obținerea de sume de bani, a fost implicat și inculpatul D.I.C. Este relevantă în acest sens convorbirea pe care inculpatul o are cu un anume „I." în care recunoaște că a câștigat peste 100.000 dolari SUA și săptămânal produse de 20.000 dolari SUA provenind din Anglia, Olanda, Italia, Danemarca, SUA, Austria și Ungaria.

Pe aceeași persoană o și sfătuiește cum să procedeze ca să ridice sumele de bani de pe cardurile folosite sfătuind-o să meargă în Londra și să ia legătura cu omul de legătură. Din convorbirea din după-amiaza zilei de 12 mai 2004 pe IRC cu cel care se identifica cu indicativul „S.", ocazie cu care îi cerea „niște conturi", mai reiese și modalitatea de împărțire a sumelor cu P.M.I. („M.") care se ocupa de ridicarea lor. Obținerea de profit presupunea printre altele și procurarea de date referitoare la cărți de credit. Asemenea date i-au fost furnizate de O.D. („B.L."), vărul inculpatului B.C.R., așa cum reiese dintr-o discuție purtată tot pe IRC. Un exemplu concret de fraudare informatică îl oferă partea civilă M.F.S.

care a relevat că a fost înșelat atunci când a încercat să vândă un bun pe B., de utilizatorul adresei de e-mail „p@c.com". Or, deținătorul acestei adrese, printre multe altele, este inculpatul D.I.C., care de fapt și recunoaște acest lucru într-o conversație pe IRC. La fel a procedat și cu R.P. pe care l-a prejudiciat, cu 912 dolari SUA. S-a reținut că fraude informatice au comis și inculpații M.I.C. și C.D.C. („C."). Inculpatul M.I.C. a arătat că, venind în anul 2004 în Sibiu i-a cunoscut pe R.H.O. și pe T.M. Cu privire la modul de operare arată că oferea, fictiv, spre vânzare bunuri pe internet, cum ar fi telefoane. Banii îi primea prin W.U. sau prin intermediul lui C.D.C. care și el este din Drăgășani și căruia îi dădea un comision de 20% inițial, iar apoi 50%.

Prin folosirea spamurilor obținea date de pe cărțile de credit ale unor persoane din SUA. Fraudele le-a început în luna ianuarie 2005 la cluburile de internet „C.A." și „N.A." din Sibiu. După propria apreciere, a înșelat aproximativ 50 de persoane cu sume cuprinse între 100 și 1.000 de dolari și consideră că a realizat aproximativ 100.000 dolari SUA. Pe inculpatul R.H.O. l-a cunoscut prin intermediul inculpatului C.D.C. despre care acesta i-a spus că realizează 30.000 dolari SUA pe săptămână din licitații fictive cu mașini. Inculpatul C.D.C. relatează la rândul său că inculpatul R.H.O., pe care l-a cunoscut în luna ianuarie 2005, l-a învățat cum să procedeze, descriind cu amănunte procedeele în declarațiile date la urmărirea penală.

De asemenea, l-a cunoscut și pe inculpatul T.M.P. Oferea, în mod mincinos, spre vânzare o serie de produse precum telefoane care „se aflau" în Anglia unde, spunea R.H.O. că are mulți prieteni. Acesta din urmă ar fi clonat sistemul american „F.E." și care era controlat de T.M.P. Sistemul american „F.E." era un fel de garanție că bunul cumpărat ajunge la cumpărătorul ținând banii trimiși de acesta până când primea bunul și numai atunci îi trimite vânzătorului. Banii le veneau din Anglia și îi împărțeau în trei: el cu R.H.O. și T.M.P. Susține că i-ar fi revenit cam 150 de euro. Susținerile inculpaților M.I. și C.D.C. au fost confirmate de inculpații R.H.O. și T.M.P. și se coroborează cu rezultatele perchezițiilor informatice.

Prima instanță a reținut ca fiind cert faptul că, prin asemenea manopere, inculpatul M.I.C. (împreună cu R.H.O. și T.M.P.) l-au prejudiciat pe numitul T.P., parte civilă în dosar, cu suma de 2.014 dolari SUA. Împreună, inculpații M.I.C. și C.D.C. l-au prejudiciat pe S.E. cu suma de 2.920 dolari și 1.512 lire sterline, iar pe J.M. cu suma de 600 dolari SUA. Prin actul de sesizare inculpații D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C. și M.I.C.

au fost trimiși în judecată, fiecare din ei pentru câte 5 infracțiuni de criminalitate informatică, respectiv acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prevăzută de art. 42 alin. (2) din Legea 161/2003; modificarea de date informatice și restricționarea accesului la aceste date prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; fals informatic prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003; fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003. În acest fel activitatea infracțională a fost fragmentată ceea ce are drept consecință estomparea scopului final ce a fost urmărit de toți cei de mai sus, și anume fraudarea victimelor.

Instanța de fond a reținut că în reglementarea criminalității informatice apare o anumită gradualitate, că o asemenea modalitate de incriminare nu este întâmplătoare, ea urmărind reprimarea și a unor acțiuni incipiente atunci când făptuitorul nu a făcut pași înainte pe iter criminis. Dacă aceștia au fost făcuți, parcursul anterior își pierde relevanța și prin aceasta și individualitatea juridică, fiind absorbit în mod natural în ultimul stadiu atins. Cel puțin în cazul de față este dovedit, de exemplu, că modificarea de date informatice (art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003) nu s-ar fi putut face fără accesul fără drept la un sistem informatic (art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003), respectiv în scopul obținerii de date informatice (art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003).

Or, toate acestea ca și falsurile informatice constând în crearea și folosirea de pagini fictive pe site-uri, chitanțe false U. sau notificări din partea F.E. sau D., ce rezultă din perchezițiile informatice coroborate cu recunoașterile inculpaților, nu sunt decât etape ce au fost parcurse de inculpați, cu contribuții diferite pentru a comite infracțiunea de fraudă informatică. Conform art. 49 din Legea nr. 161/2003, frauda informatică este fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.

Rezultă deci că toate infracțiunile prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 48 alin. (1) în contextul constatării existenței infracțiunii prevăzute de art. 49 sunt modalități ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003. Pentru toate acestea a fost admisă cererea formulată de procurorul de ședință și, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 în cazul inculpaților D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C.

și M.I.C., cu aplicarea și a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., în cauză fiind vorba de acte repetate comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ceea ce constituie o infracțiune continuată. Aceeași inculpați au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de înșelăciune cu încadrarea în art. 215 alin. (5) C. pen., deși în partea expozitivă a rechizitoriului este încadrată în prevederile art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și care ar consta în postarea de licitații fictive pe site-urile de comerț on-line, inducând în eroare cumpărătorii, fără a introduce, modifica sau șterge date informatice. Susținerea este în contradicție cu starea de fapt descrisă pentru că postarea unor licitații fictive nu este altceva decât o postare de date informatice false, ceea ce realizează una din modalitățile elementului material al infracțiunii de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Deosebit de aceasta a fost avut în vedere și raportul dintre reglementarea generală și reglementarea specială, ca o problemă de principiu. Analiza celor două incriminări, respectiv infracțiunea de înșelăciune de la art. 215 C. pen. și infracțiunea de fraudă informatică de la art. 49 din Legea nr. 161/2003 duce la concluzia că cea din urmă nu este altceva decât o reglementare specială a înșelăciunii în domeniul criminalității informatice. Din moment ce legiuitorul a înțeles să recurgă la o incriminare specială înseamnă că trebuie să i se dea întâietate în raport cu cea generală de la care derogă. Pentru aceste considerente în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., în ceea ce îi privește pe inculpații menționați, a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

în infracțiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba tot de acte repetate comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. Inculpații D.I.C. și B.C.R. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunile prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În perioada anilor 2004 - 2005 au deținut și în același timp utilizat programul informatic „B.E.". Acesta este destinat prelucrării datelor aferente unor cărți de credit din tipurile V., V.E., M.C. al căror conținut a fost sustras și deținut fără drept. Faptul că au avut la dispoziție un asemenea program a rezultat din procesul-verbal încheiat de investigatorul acoperit „R.". Programul a fost efectiv folosit pentru falsificarea cardurilor bancare.

Cu privire la încadrarea juridică a unei asemenea fapte, s-a reținut că în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 este incriminată ca infracțiune deținerea, fără drept, a unui dispozitiv,program informatic, parolă, cod de acces sau date informatice dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45. Pe de altă parte, în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic este incriminată fabricarea ori deținerea de echipament, inclusiv hard-ware sau soft-ware, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Inculpații au deținut programul pentru prelucrarea și falsificarea datelor aferente unor cărți de credit, or acestea sunt instrumente de plată electronice.

Prima dintre infracțiuni are în vedere datele și sistemele informatice în general. Din nou s-a reținut existența unor reglementări cu caracter special conținute în Legea nr. 365/2002. La această nouă încadrare nu se mai impune a fi reținute dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la infracțiunea continuată pe considerentul că activitatea de deținere este prin ea însăși una continuă. Inculpații B.C.R. și D.I.C. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în modalitatea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, respectiv transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării uneia din operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din lege.

Din descrierea stării de fapt, a reieșit că inculpatul B.C.R., procurând cărți de credit ale unor cetățeni străini, transmitea date lui R.H.O. Din convorbirile interceptate reiese că inculpatul D.I.C. acționa de o manieră asemănătoare, ceea ce, într-adevăr constituie infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002. Inculpatul T.G. a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni, prima fiind sprijinirea grupului infracțional organizat. Una din activitățile de acest gen consta în procurarea de modemuri „Z." pentru inculpatul P.M.I.. Martorul Ț.F. relatează că printre cei care „făceau modemuri Z. pentru P.M.I." era și T.G. Aceasta se coroborează cu declarațiile martorului sub acoperire „P.R." care a făcut afirmații în același sens, precum și cu declarația martorului sub acoperire „P.I." care relatează despre înclinațiile violente ale acestuia vizând grupuri rivale.

Pe fondul unor asemenea preocupări, în ziua de 17 mai 2005, inculpatul T.G. împreună cu inculpatul P.M.I. au deposedat-o prin violență și amenințare pe partea vătămată S.L. de un telefon mobil. Inculpatul P.M.I. a susținut că partea vătămată îi datora o sumă de bani. Pentru existența infracțiunii o astfel de împrejurare, chiar reală de ar fi, nu are nicio relevanță. Cert este că inculpatul P.M.I. a acționat într-un asemenea mod pentru că, după cum i-a afirmat la telefon martorei K.A.A., „nu vrea să ajungă de râsul unui mucos". Instanța a reținut că fapta s-a petrecut, așa cum reiese din probe, în parcarea din spatele Sucursalei Băncii Comerciale „C." din Sibiu și este dovedită cu depozițiile martorilor oculari F.D.

și B.A. și care se coroborează cu plângerea părții vătămate, precum și cu depozițiile altor martori precum: P.D., Ț.F. și „I.D.", martor cu identitate protejată. Cât îl privește pe inculpatul P.M.I., cu referire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 C. pen., trimiterea în judecată pentru acesta se bazează pe o singură probă, și anume declarația martorului cu identitate protejată „P.I." care arată că inculpatul i-a propus să îi dea suma de 1.000 euro cu condiția de a nu declara nimic la poliție sau parchet despre vânzarea modemurilor și să plece imediat din țară. Declarația nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, motiv pentru care instanța nu va reține că o asemenea faptă există, cu consecința achitării inculpatului în condițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen. La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C.penal, pentru fiecare în parte. S-a ținut cont că sunt tineri și nu au antecedente penale, de contribuția fiecăruia, în concret, cu precizarea că este vorba totuși de acțiuni conexe, care separat nu ar fi avut pericolul pe care îl degajă ca atunci când sunt supuse unui unic și comun scop. Sub aspectul cuantumului pedepselor ce li s-au aplicat inculpaților, instanța de fond a aplicat pedepse moderate, dar cu executare în regim de deținere, apreciindu-se că numai în acest mod se va asigura scopul sancționator și educativ al pedepselor. Cu privire la acțiunea civilă, datele furnizate de reprezentantul părții civile atestă existența unui prejudiciu material de 233.354,39 dolari SUA.

Aceasta se compune din: 121.984,39 dolari SUA - pierderi suferite prin listări pe conturile create, sens în care se arată că au fost create 297 conturi care au listat 527 bunuri spre vânzare; 53.000 dolari SUA - pierderi din listări create, fiind vorba de 150 listări a 20 dolari SUA fiecare cu titlu de taxă de listare B., la care se adaugă taxa pe valoarea finală a fiecărei listări, de 10%; 58.370 dolari SUA - pierderi totale din conturile fraudate și create. Inculpatul D.I.C. l-a fraudat pe numitul F.S.M. cu suma de 2.528 dolari SUA, iar pe numitul R.P. cu suma de 912 dolari SUA, motiv pentru care va fi obligat să le plătească aceste sume cu titlu de despăgubiri. Pe de altă parte, inculpații C.D.C.

și M.I.C., împreună, l-au prejudiciat pe numitul S.E. cu suma de 2.920 dolari SUA și 1.612 lire sterline, iar pe numitul J.M. cu suma de 600 dolari SUA, urmând a fi obligați să le plătească în solidar aceste sume cu titlu de despăgubiri. Inculpatul M.I.C. l-a prejudiciat pe numitul T.P. cu suma de 2.014 dolari SUA și va fi obligat să-i plătească această sumă cu titlu de despăgubire. Plățile vor fi făcute acestor părți civile prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București, care îi reprezintă în această cauză. În ceea ce privește partea vătămată S.L.m s-a constatat că nu s-a constituit parte civilă. De asemenea, partea vătămată A.L.E.S., care a fost înșelată de inculpatul M.I.C. cu suma de 200 dolari SUA, nu s-a constituit parte civilă.

Având în vedere prevederile art. 118 lit. e) C. pen., această sumă a fost confiscată de la inculpat. Au fost menținute măsurile asigurătorii. S-a mai constatat că față de inculpații D.I.C. și M.I.C. s-a dispus măsura de a nu părăsi localitatea, iar față de inculpatul P.M.I. s-a dispus măsura de a nu părăsi țara. În conformitate cu art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații. Prin Decizia penală nr. 81/A din 26 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații P.M.I.

și T.G. împotriva Sentinței penale nr. 14 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 1196/85/2009, a desființat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale privind pe inculpații P.M.I. și T.G. referitor la infracțiunea de tâlhărie și pedeapsa aplicată în urma contopirii, precum și cu privire la achitarea inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002, și procedând la o nouă judecată în aceste limite: În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fot achitați inculpații P.M.I. și T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (2 1 ) lit. a) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile privind achitarea inculpaților P.M.I. C.D.C. și M.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002. În temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite de prima instanță și menținute prin decizie și s-a aplicat inculpatului P.M.I. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatului T.G. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare sporită la 6 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința penală atacată. În baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.I.C., D.I.C., C.D.C.

și B.C.R. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel, analizând apelurile formulate, a constatat următoarele: În ceea ce privește apelul parchetului, s-a constatat că acesta este fondat numai sub aspectul greșitei achitări a inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003, întrucât instanța de fond nu putea pronunța o soluție numai pentru faptele cu care a fost sesizată ori pentru infracțiunea menționată urmare a scoaterii de sub urmărire penală, ci trebuia să constate că nu este învestită. Ca atare, soluția legală era cea de a nu pronunța o soluție cu privire la această faptă. Pe de altă parte, s-a apreciat nelegală cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu de a constata că dispoziția din rechizitoriu prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților P.M.I., C.D.C.

și M.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003 constituie o eroare materială care a fost îndreptată în cursul cercetării judecătorești. Sub acest aspect, Curtea a constatat că nicio normă de procedură nu reglementează instituția îndreptării erorii materiale cuprinsă în rechizitoriu și ca atare nici instanța nu o poate aplica, cu atât mai mult cu cât astfel de erori pot fi invocate pe calea unei instituții specifice acestei faze procesuale, respectiv verificarea legalității actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen. De asemenea, în art. 263 C. proc. pen. se reglementează mențiunile pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul și una din aceste mențiuni o constituie dispoziția de trimitere în judecată, iar potrivit art. 264 C. proc.

pen., actul de sesizare al instanței îl constituie rechizitoriul. Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, astfel că instanța de fond nu putea pronunța o soluție decât în limita sesizării. Analizând al doilea motiv de apel privind greșita achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 261 C. pen. față de inculpatul P.M.I., Curtea a reținut că în mod legal instanța de fond a constatat că pentru această faptă nu există decât o declarație de martor care nu se coroborează cu nicio altă probă, împrejurare care de altfel nu este negată de apelant, astfel că nu s-a putut aprecia, dincolo de orice dubiu, săvârșirea infracțiunii de către inculpat.

În ceea ce privește apelurile inculpaților, Curtea a constatat că aceștia au solicitat achitarea cu motivarea că faptele nu sunt dovedite. Curtea a reținut că în cauză s-a administrat un vast probatoriu care dovedește săvârșirea faptelor, probe analizate în detaliu de instanța de fond. Astfel, în ce-l privește pe inculpatul P.M.I., este dovedită în cauză atât cu rezultatul perchezițiilor electronice, interceptările telefonice, cât și cu declarațiile testimoniale activitatea sa infracțională. Principala activitate infracțională a inculpatului o reprezenta procurarea de modemuri și telefoane Z. prin intermediul cărora se asigura accesul la internet a membrilor grupării în vederea asigurării anonimității acestora.

În acest scop este dovedit cu declarațiile martorilor P.M., P.A., B.S., M.A.A., P.R., C.D., N.G., T.M., M.I., M.L., P.D., G.I., T.G., I.M.G., A.E., C.A., V.N., R.N., M.L., C.H., T.P., L.D., S.L., B.E., B.E.A., B.D., P.E. că inculpatul solicita diverselor persoane să achiziționeze pe numele acestora modemuri Z. Inculpatul asigura apoi distribuirea de modemuri către restul membrilor grupării, precum și asigura acestora informațiile necesare în cazul unor nelămuriri asupra modului de folosire. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului s-a depistat un modem Z., precum și un contract pe numele martorului M.A., care, audiat, a recunoscut că a încheiat acest contract în schimbul unui comision, la cererea inculpatului P.M.I., căruia i-a și predat modemul achiziționat.

De asemenea, martorul sub identitate protejată P.I. a declarat că este de notorietate că inculpatul P.M.I. se ocupa de modemuri Z., respectiv achiziționa și vindea, și cu ajutorul acestora efectua fraude pe internet. De asemenea, martorul sub identitate protejată P.R. a declarat că știe că numiții J. și T.G. achiziționau modemuri pe care le transmiteau apoi inculpatului P.M.I., chiar în prezența martorului, efectuându-se o astfel de tranzacție. Ca atare, instanța de apel a constatat, în acord cu starea de fapt reținută de instanța de fond, că faptele sunt dovedite, fiind fără dubiu activitatea de organizare a grupului infracțional desfășurată de acest inculpat alături de restul inculpaților care aveau la rândul lor sarcini bine definite în activitatea grupului.

Astfel, în cadrul grupului infracțional inculpații R.H.O., T.M.P., C.D.C., M.I.C., C.I.V., D.I.C. au desfășurat manopere frauduloase de inducere în eroare a victimelor prin crearea și procurarea de pagini false de înregistrare pe site-urile B. sau P.P., gestionarea corespondenței cu victimele, gestionarea și administrarea unor site-uri de intermediere a tranzacțiilor on-line (site-uri de tip „escrow"), prelucrarea unor date aferente unor cărți de credit cu ajutorul unor programe speciale, postarea licitațiilor fictive pe site-urile de licitații on-line, procurarea de imagini/fotografii în format digital a unor produse oferite spre vânzare. Aceste împrejurări sunt dovedite cu declarația martorului sub identitate protejată P.I., precum și cu rezultatul perchezițiilor informatice efectuate în calculatoarele inculpaților.

Același martor a descris în mod relevant activitatea de fraudare desfășurată de o parte dintre inculpați, arătând că aceștia intrau pe un site B. și ofereau spre vânzare diferite bunuri (telefoane, laptopuri, calculatoare) care nu existau în materialitatea lor. Ulterior banii de la persoanele păgubite erau expediați prin W.U., cu ajutorul unor intermediari care depuneau banii la bancă, în schimbul unor comisioane plătite de inculpați. Din grupul infracțional făceau parte și inculpații B.C.R., R.H.O., T.M.P., astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor cu identitate protejată D.M., C.V.I., precum și a martorului A.M. Martorii descriu în declarațiile date în cursul urmăririi penale în mod amănunțit activitatea desfășurată de inculpați, precum și locațiile în care aceștia își desfășurau activitatea infracțională, rolul pe care îl îndeplinea fiecare inculpat în cadrul grupului infracțional.

Astfel, martorul cu identitate protejată D.M. a arătat că inculpații R.H.O. și T.M. locuiau împreună într-un imobil situat în loc. Sibiu, unde i-a vizitat și unde a văzut că obișnuia să vină și inculpatul B.C.R. Inculpatul R.H.O. i-a cerut martorului ajutor pentru crearea unui site pentru firma sa de tranzacții imobiliare. Inculpatul avea un server conectat la internet precum și două laptopuri legate în rețea, iar martorul a fost solicitat de inculpat să-l ajute cu efectuarea conexiunii la internet. Ulterior, martorul și-a dat seama că inculpații se ocupă de activități ilicite pe internet, respectiv postau licitații fictive pe internet, folosind site-urile www.autoscout.com, www.autotrade.com, și www.B.com.

Același martor l-a ajutat pe inculpatul R.H.O. să îmbunătățească o pagină falsă de notificare D., prin modificarea design-ului, precum și crearea unui script PHP și MySQL, care afișau diferite detalii pe pagina respectivă, cum ar fi denumire, culoare, greutate, lungime ș.a. Prin crearea acestei pagini, arată martorul, unui utilizator neinițiat îi crea convingerea că accesează pagina autentică a D., deși în realitate persoana era indusă în eroare și direcționată spre un site controlat de inculpații R.H.O. și B.C. Același martor, la cererea inculpatului B.C., i-a configurat un laptop și un calculator, i-a instalat sistemele de operare și i-a setat legăturile la internet prin intermediul rețelei Z. În ce privește modalitatea de încasare a banilor obținuți prin fraudare, martorul cu identitate protejată C.V.I.

arată că banii erau expediați de victimele fraudei informatice prin W.U., iar banii erau ridicați de alte persoane, în schimbul unor comisioane primite de la inculpat. Inițial banii erau expediați chiar pe numele inculpaților astfel cum rezultă din extrasele de con de la B.R., B."C.", B.C.A., R.B., B.P. și B.T., W.U., și M.G. De asemenea, inculpatul l-a antrenat în activitatea infracțională pe inculpatul T.M., pe care îl folosea ca intermediar pentru a ridica banii expediați din străinătate, acesta din urmă folosind acte de identitate aparținând unor terțe persoane. Același inculpat R.H.O. l-a antrenat în activitatea grupului infracțional și pe inculpatul C.D.C., căruia i-a solicitat să procure useri și parole necesare participării la licitații fictive pe site-urile de comerț on-line, precum și ridicarea banilor de la bănci.

Relevante au fost apreciate interceptările telefonice din data de 24 mai 2005, ora 09.43.00, precum și de la 02.14.00. Pe site-ul www.albaba.com, inculpații lucrau în comun, în sensul că inculpatul C.D.C. posta licitațiile fictive, inculpatul T.M. expedia notificările false către victimele indicate de C.D.C., iar inculpatul R.H.O. asigura legăturile cu intermediarii din străinătate, respectiv din Anglia sau Italia. Pentru desfășurarea activității infracționale inculpatul R.H.O. și-a creat o adresă de email, f@x.com și g@x.es, adresă creată pe un nume fictiv, adresă folosită în comun de inculpații T.M., M.I.C. și C.D.C. Inculpatul M.I.C. a postat împreună cu inculpații R.H.O. și T.M. licitații fictive pe site-ul www.albaba.com.

Atât inculpatul M.I.C., cât și C.D.C. au purtat corespondență cu mai multe victime, respectiv cu H.T., C.W., D.C., S.E. J.M., S.K., ș.a. În ce-l privește pe inculpatul D.I.C., potrivit percheziției informatice efectuate pe calculatorul acestuia, s-a dovedit că acesta a folosit mai multe adrese de email o@x.com., n@x.com, o1@x.com, precum și alte adrese de email, respectiv v@y.com., prin care le-a înșelat pe părțile vătămate F.S.M. cu suma de 2.582 dolari SUA, R.P. Inculpatul T.G. s-a implicat în sprijinirea grupului infracțional prin procurarea de modemuri pentru inculpatul P.M.I., precum și prin racolarea de intermediari pe numele cărora se întocmeau abonamentele de acces la internet.

Cu privire la infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina acestui inculpat și a inculpatului P.M.I., Curtea a constatat că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective întrucât probele administrate, respectiv declarațiile martorilor B.A., F.D., care au fost prezenți la discuția pe care inculpații a purtat-o cu partea vătămată S.L., au relevat că predarea telefonului mobil s-a făcut cu titlu de garanție pentru o sumă de bani pe care partea vătămată o datora inculpatului P.M.I., urmând ca după achitarea acesteia inculpatul să-i restituie telefonul. De altfel, și din convorb