ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 82 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2720/102/2013, prima instanță a dispus după cum urmează: În baza art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat C.L.M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.L.M. va executa pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. la pedeapsa principală stabilită s-a adăugat și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. A făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și a pct. 9 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice și acesta să fie încunoștințat că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic. În baza art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.K. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat S.K. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.K. va executa pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. la pedeapsa principală stabilită s-a adăugat și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 și a pct. 9 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice și acesta să fie încunoștințat că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic. În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 1357 și urm. C. civ., a admis în parte acțiunea civilă a părților civile P.M., P.I.

și N.A.I. și a obligat inculpații, în solidar, la plata către părțile civile a următoarelor sume: - 3.320 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, către toate cele trei părți civile. - câte 5.000 RON fiecărei părți civile cu titlu de daune morale. A dispus restituirea către părțile civile a ceasului de mână ridicat de la numitul S.C., despre care s-a stabilit că a aparținut victimei, ceas aflat în plicul de la fila 29 a dosarului de urmărire penală. În baza prevederilor art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații C.L.M. și S.K. să plătească în favoarea statului suma totală de 2.930 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 2.900 RON provine din faza de urmărire penală, respectiv câte 1.465 RON fiecare.

În motivare, instanța de fond a arătat că în seara zilei de 23 ianuarie 2013, inculpații C.L.M. și S.K., împreună cu numitul F.B., după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice la locuința inculpatului S.K., s-au deplasat la locuința victimei P.I., din același sat cu ei, despre care știau că era pensionar și locuia singur. Ajungând în dreptul locuinței victimei, cei trei au continuat deplasarea până au ajuns la următoarea casă de pe aceeași parte cu casa victimei. Profitând că acea casă era nelocuită, cei trei au sărit gardul intrând în curte și de acolo s-au deplasat spre locuința victimei. În acest timp, inculpații C.L.M. și S.K. i-au adus la cunoștință numitului F.B. ce doreau să facă, respectiv să sustragă bani de la victimă, situație în care numitul F.B.

s-a speriat și a plecat. În continuare, cei doi inculpați, C.L.M. și S.K., s-au deplasat spre casa victimei, iar odată ajunși acolo, au bătut la ușa de la intrare. După aceea au fugit și s-au ascuns după o latură a casei, unde au așteptat până ce victima a deschis ușa și a ieșit în curte, strigând "Cine-i acolo". După un timp victima a încercat să reintre în casă, moment în care cei doi inculpați au fugit la ea, cu intenția de a o împiedica să închidă ușa și să intre o dată cu ea în locuință. Primul care a ajuns lângă ușă a fost inculpatul S.K., acesta împiedicându-se de victimă, care se afla în cadrul ușii, și căzând peste aceasta pe holul de la intrare. În continuare inculpatul S.K. a început să lovească victima, timp în care a intrat în hol și inculpatul C.L.M.

Inițial victima a negat că ar avea bani, motiv pentru care cei doi inculpați au continuat s-o lovească. În cele din urmă victima a fost de acord să le dea banii ce-i avea și atunci toți trei s-au deplasat spre bucătărie. Acolo, folosind lumina de la telefonul mobil, inculpatul S.K. a căutat pe masă și în dulap, fără a găsi vreo sumă de bani. Între timp, inculpatul C.L.M. a dus victima în camera în care aceasta dormea, unde a continuat să-i ceară bani și să o lovească. Negăsind sume de bani sau alte bunuri în bucătărie, inculpatul S.K. s-a deplasat și el în dormitor, iar de acolo într-o altă cameră unde se aflau haine și un covor. Întrucât victima a refuzat să le arate unde-și ținea banii, inculpatul S.K.

s-a enervat, l-a împins pe P.I. pe pat, a sărit pe el și l-a lovit de mai multe ori, după care inculpatul C.L.M. l-a lovit și el cu pumnii și picioarele în zona abdomenului și chiar l-au călcat cu picioarele pe abdomen. În urma acestor agresiuni victima le-a spus că le dă banii și le-a indicat locul unde-i ținea, respectiv sub pernă. Inculpatul C.L.M. a ridicat perna și a găsit acolo o sumă, pe care a introdus-o în buzunar. După aceea a continuat să lovească victima, cerându-i acesteia să-i dea toți banii. Victima le-a spus că nu mai are alții, întrucât erau la fiul său. Cu toate acestea inculpatul C.L.M. a continuat s-o lovească și să-i ceară bani, în timp ce inculpatul S.K. a mers și a căutat în dulap.

Negăsind nimic de valoare i-a spus inculpatului C.L.M. să plece. Cei doi au părăsit locuința, lăsând victima pe pat. În timp ce se depărtau de casa victimei, inculpatul C.L.M. i-a arătat inculpatului S.K. un ceas de mână pe care-l sustrăsese din casa victimei, ceas pe care l-a dat inculpatului S. Inculpații au sustras de la victimă circa 100 RON, sumă pe care cei doi au împărțit-o. Ceasul a fost vândut de inculpatul S.K. cu suma de 10 RON bunicului său S.C. De la acesta, ceasul a fost ridicat de organele de poliție și, fiind prezentat unuia din fiii victimei, respectiv lui P.M., acesta l-a recunoscut ca fiind al tatălui său. La data de 28 ianuarie 2013, victima P.I. a fost găsită decedată în locuința proprie, mai exact pe patul din camera în care dormea.

Din concluziile raportului de autopsie medico-legală a rezultat că moartea numitului P.I. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute pe fondul atriției toracice în condițiile unui politraumatism cu fractură triplă de stern și fracturi costale bilaterale, în câte patru planuri cu deplasare, hemotorax bilateral, ruptură hepatică superficială cu hemo-peritoneu minim, infiltrat sanguin peri-renal bilateral, echimoze toracale și fața dorsală a mâinii stângi. Leziunile traumatice s-au putut produce cel mai plauzibil prin mecanismul de lovire directă repetată cu corp dur contondent, cădere pe suprafață dură și comprimare între două planuri dure și au legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.

Data agresiunii și a decesului, ținând cont de modificările post-mortale ale cadavrului și de datele anchetei, a putut fi perioada dintre 23 și 25 ianuarie 2013. Alcoolemia victimei a fost de 0,80 grame la mie. Concentrația monoxidului de carbon în sânge a fost negativă. În cursul urmăririi penale inculpații au recunoscut fără rezerve comiterea faptelor, aceștia aflându-se în stare de arest preventiv ca urmare a comiterii unei alte fapte de tâlhărie la circa trei zile după comiterea faptelor descrise mai sus. În cursul judecății, de asemenea inculpații au recunoscut fără rezerve comiterea faptelor, solicitând ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și părțile civile P.M., P.I. și N.A.I. În motivare, parchetul a solicitat confiscarea sumelor de bani dobândite de inculpați în urma infracțiunii. Părțile civile au solicitat aplicarea unei pedepse orientată către maximul special și majorarea daunelor morale. Analizând apelurile declarate, curtea de apel a reținut următoarele: În ce privește săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie urmată de moartea victimei, s-a arătat că cele reținute de prima instanță sunt legale și temeinice, în condițiile în care inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și au cerut judecarea în baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. În ce privește individualizarea pedepselor, curtea de apel a reținut următoarele: Inculpații au intrat în locuința unei persoane în vârstă, au lovit-o cu o duritate deosebită, cu consecința morții acesteia, în scopul sustragerii unei sume de bani. Faptele sunt de o brutalitate deosebită, și impun aplicarea unor pedepse corespunzătoare pentru realizarea nu doar a prevenției speciale, ci și a celei generale. Dacă reducerea pedepsei conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. este un drept al inculpaților, reținerea de circumstanțe atenuante judiciare reprezintă în acest caz o facultate de care instanța trebuie să uzeze cu circumspecție. Doar împrejurări cu adevărat decisive, referitoare spre exemplu la conduita inculpaților anterior săvârșirii infracțiunii sau la comportamentul lor procesual, pot fi contrapuse în mod util gravității unor asemenea fapte, pentru a determina scăderea pedepsei sub minimul pe care legiuitorul îl prevede.

În mod special, instanța apreciază ca un demers periculos pentru încrederea comunității în actul de justiție scoaterea unor elemente privitoare la comportamentul inculpaților din contextul ansamblului personalității acestora și folosirea lor drept ceea ce ar putea părea drept pretexte pentru aplicarea unor pedepse blânde pentru fapte imunde. Analizând mai concret împrejurările cauzei prin prisma criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., curtea de apel a reținut următoarele: Este adevărat că inculpații nu au antecedente penale. Dar pentru aprecierea periculozității inculpaților nu este lipsit de interes că au comis o tâlhărie la câteva zile după faptele din cauză, tâlhărie pentru care au fost deja condamnați definitiv prin Sentința penală nr. 362/2013 a Judecătoriei Târgu Mureș.

Nici nu se poate spune că anterior săvârșirii faptelor inculpații au avut o conduită bună. Potrivit referatelor de evaluare, S.K. a mai fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unui furt, care ar fi fost comis împreună cu C.L. și este caracterizat de poliția locală ca predispus la fapte antisociale. C.L., pe de altă parte, a avut o conduită mai bună decât S.K. anterior săvârșirii infracțiunii, dar curtea de apel nu găsește vreun argument în sprijinul opiniei că o conduită caracterizată prin munci sporadice fără forme legale și prin obiceiul practicării jocurilor de noroc și consumului de băuturi alcoolice, uneori în cantități mari trebuie reținută ca o circumstanță atenuantă atunci când se pune problema stabilirii pedepselor pentru infracțiuni de violare de domiciliu și tâlhărie urmată de moartea victimei.

În ce privește comportamentul procesual al inculpaților, acesta pledează, într-adevăr, în favoarea lor. Dar el a fost deja avut în vedere în contextul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în baza cărora minimul pedepsei luat în considerație a fost redus cu o treime. Aceleași împrejurări, respectiv recunoașterea faptei, nu i se dă în practica judiciară majoritară un dublu efect, prin coborârea pedepsei sub minimul special, conform art. 74 lit. c) rap. la art. 76 C. pen. și prin reducerea lui cu o treime în baza art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Nu este cazul modificării acestei practici în cazul inculpaților, care au recunoscut faptele doar după ce au fost arestați pentru cealaltă faptă de tâlhărie, iar în declarațiile lor încearcă, fiecare, să își minimizeze responsabilitatea și să o treacă pe umerii coinculpatului.

Instanța de apel mai are în vedere și un alt aspect, care este semnificativ pentru a decide dacă recunoașterea faptelor izvorăște dintr-un regret autentic și, prin urmare, prezice un risc redus de recidivă. După săvârșirea faptei, cei doi inculpați s-au reîntâlnit cu învinuitul F.B. Atunci, C.L.M. a spus că "pentru banii ăștia nici nu merita efortul". Iar S.K. "a precizat că l-au bătut vreo oră pe bătrân și degeaba". Având în vedere conduita generală a inculpaților, inclusiv repetarea comportamentului infracțional după comiterea faptelor din cauză, curtea de apel a considerat că aceste remarci exprimă un nivel mai profund al conștiinței inculpaților decât regretul, formal, manifestat în cursul procesului.

În ce privește circumstanțele reale ale faptelor, la fel ca în cazul celor personale, poate fi făcută o diferențiere între cei doi inculpați, favorabilă inculpatului C.L. Din declarația învinuitului F.B. reiese că S.K. a avut inițiativa comiterii faptei, și este cel care a fost mai insistent în solicitarea colaborării învinuitului. Pentru aceste considerente, curtea de apel a considerat că celor doi inculpați trebuie să li se aplice pentru infracțiunile săvârșite pedepse cu închisoarea în limitele speciale, cu o anumită diferențiere între cei doi, care să răspundă constatării că circumstanțele personale și reale sunt ceva mai favorabile în cazul inculpatului C.L.M. Având în vedere prev. art. 211 alin. (3) C. pen.

instanța a aplicat și pedeapsa complementară. De asemenea, în conformitate cu disp. art. 71 C. pen. și ale Deciziei penale nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a interzis inculpaților drepturile prev. de art 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Instanța a avut în vedere oportunitatea interzicerii acestor drepturi în cazul unor inculpați care au dat dovadă de o conduită antisocială și au comis o infracțiune deosebit de gravă, tâlhărie urmată de moartea victimei. Pedepsele stabilite au fost contopite, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. În latura civilă, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc.

pen. raportate la art. 1357 și urm. C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, la plata către părțile civile a următoarelor sume: - 6000 RON cu titlu de daune materiale, către toate cele trei părți civile. Instanța are în vedere că, în apel, inculpații s-au arătat de acord să achite părților civile suma de 6500 RON cu titlu de pagubă materială, dar că părțile civile au solicitat, în solidar, numai suma de 6000 RON, în primă instanță. - câte 10.000 RON fiecăreia dintre părțile civile P.M. și N.A.I. cu titlu de daune morale, menținând obligarea inculpaților la suma de 5000 RON cu acest titlu în favoarea părții civile P.I.

Instanța are în vedere că toate cele trei părți civile sunt copiii victimei, prin urmare uciderea acesteia le-a provocat, în mod neîndoielnic, suferințe morale, dar că aceste suferințe sunt mai accentuate în cazul primelor două, care au păstrat legăturile cu victima după divorțul acesteia de mama lor, decât în cazul ultimei, care a întrerupt aceste legături. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul S.K. a sumei de 60 RON și de la inculpatul C.L.M. a sumei de 50 RON. Inculpații au recunoscut că, în urma săvârșirii faptelor, au sustras suma de 100 RON, pe care au împărțit-o în două părți egale, și un ceas, pe care S.K. l-a vândut pentru 10 RON. A dispus restituirea către părțile civile recurente P.M., P.I.

și N.A.I., pe lângă ceasul de mână, și a mijloacelor materiale de probă constând în butoni pentru aragaz ambalate în coletele plic nr. 2, 3 și 4, înaintate Tribunalului Mureș odată cu dosarul de urmărire penală, arătate în Adresa de înaintare și în procesul-verbal din 22 mai 2013 de la dosarul Tribunalului, înregistrate în Registrul de valori și corpuri delicte al Tribunalului Mureș, urmând ca mijloacele materiale de probă din restul coletelor plic, care au valoare probatorie, dar nu și vreo valoare economică, să se arhiveze odată cu dosarul. Pentru aceste considerente, instanța a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și părțile civile, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., și în rejudecare a dispus conform celor de mai sus. A menținut celelalte dispoziții din hotărârea primei instanțe. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la cheltuielile judiciare. Împotriva Deciziei penale nr. 68/A din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat recurs inculpații C.L.M. și S.K., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2720/102/2013. Înalta Curte va constata incidența art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză judecându-se potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Se constată că inculpatul S.K.

nu a depus motivele de recurs, iar inculpatul C.L.M. a depus motivele de recurs la data de 12 mai 2014, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 385 10 vechiul C. proc. pen. Examinarea recursurilor se va face prin prisma vechiului C. proc. pen., cu modificările aduse de Legea nr. 2/2013. Prevederile art. 385 10 alin. (1) vechiul C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat. Dispozițiile art. 385 10 alin. (2) vechiul C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Dispozițiile art. 385 10 alin. (2 2 ) vechiul C. proc.

pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se iau în considerare din oficiu. Dispozițiile art. 385 10 alin. (3) vechiul C. proc. pen. prevăd că dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prev. de art. 385 6 alin. (3), când recursul poate fi motivat și oral în ziua judecății. Având în vedere că recursurile nu pot fi analizate în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurent în cadrul motivelor depuse de inculpatul C.L.M. la 12 mai 2014 nu se circumscriu acestui cadru legal, respectiv art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., aceste critici nu se vor analiza. Apărătorul ales al inculpaților în cadrul dezbaterilor nu a invocat niciun caz de casare care se poate lua în discuție din oficiu. Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată următoarele: Inculpații au fost condamnați la 12 ani, respectiv 11 ani închisoare și 9 ani și respectiv 8 ani pedeapsa complementară pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. s-au contopit pedepsele conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Regimul sancționator al infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1) și (2) vechiul C. pen. este mult mai aspru, respectiv de la 6 luni la 4 ani închisoare (pentru alin. (1)), și de la 3 la 10 ani închisoare (pentru alin. (2)), comparativ cu dispozițiile art. 224 alin. (1) și (2) noul C. pen., de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă (pentru alin. (1)) și de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă (pentru alin. (2)). Referitor la infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei se constată, de asemenea, că regimul sancționator prevăzut de vechiul C. pen. este mult mai aspru față de cel prevăzut de noul C. pen., astfel: art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) vechiul C. pen.

limitele de pedeapsă sunt următoarele - închisoare de la 3 la 18 ani (alin. (1)); închisoare de la 5 la 20 ani (alin. (2) lit. b)); închisoare de la 7 la 20 ani (alin. (2 2 ) lit. c)); închisoare de la 15 la 25 ani (alin. (3)) comparativ cu dispozițiile noului C. pen., astfel: art. 233 noul C. pen. cu limite de pedeapsă, închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi; pentru art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi; art. 236 noul C. pen. cu pedeapsa de la 7 la 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Astfel se constată că legea penală mai favorabilă pentru ambii inculpați, raportat la regimul sancționator, reprezintă dispozițiile noului C. pen.

În ce privește concursul de infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34, potrivit cărora, în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. În noul C. pen. regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speța de față ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților, se constată că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea acestora pentru infracțiunile pentru care au fost cercetați și condamnați, care prevăd această sancțiune corelativ pedepsei principale. Cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum și drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 385 15 alin. (2) lit. d) vechiul C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații C.L.M. și S.K. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din data de 20 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa în parte decizia penală atacată și rejudecând: I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.L.M. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 11 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Va reduce de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Va reduce de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen., rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 5 ani conform art. 68 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul C.L.M. va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.K. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen.; - 12 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Va reduce de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Va reduce de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen., rap.

la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani conform art. 68 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul S.K. va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri. Va constata că inculpații sunt în executarea altor pedepse. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) vechiul C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații C.L.M. și S.K. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând: I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.L.M. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen.; - 11 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Reduce de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Reduce de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen., rap.

la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani conform art. 68 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul C.L.M. va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.K. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 12 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Reduce de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Reduce de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen., rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 5 ani conform art. 68 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul S.K. va executa pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri. Constată că inculpații sunt în executarea altor pedepse. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2014. Procesat de GGC - AZ