ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 82 din 20 iunie 2013

pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2720/102/2013, prima instanță a

dispus după cum urmează:

În baza art. 192

alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L.M. la pedeapsa de 1 an

închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3) C.

pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a

condamnat pe același inculpat C.L.M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.

În baza art. 33 lit.

a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.L.M. va executa pedeapsa

principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. la pedeapsa principală stabilită s-a adăugat și pedeapsa

complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza și în

condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.,

ca pedeapsă accesorie.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

A făcut aplicațiunea

dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și a pct. 9 din

Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe

biologice și acesta să fie încunoștințat că respectivele probe vor fi utilizate

pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 192

alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.K. la pedeapsa de 1 an închisoare

pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3) C.

pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a

condamnat pe același inculpat S.K. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.

În baza art. 33 lit.

a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.K. va executa pedeapsa principală

cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. la pedeapsa principală stabilită s-a adăugat și pedeapsa

complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza și în

condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.,

ca pedeapsă accesorie.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a făcut

aplicațiunea dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 și a

pct. 9 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de

probe biologice și acesta să fie încunoștințat că respectivele probe vor fi

utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 14 și a

art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 1357 și urm. C. civ., a admis în parte

acțiunea civilă a părților civile P.M., P.I. și N.A.I. și a obligat inculpații,

în solidar, la plata către părțile civile a următoarelor sume:

- 3.320 RON cu titlu

de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, către toate cele

trei părți civile.

- câte 5.000 RON

fiecărei părți civile cu titlu de daune morale.

A dispus restituirea

către părțile civile a ceasului de mână ridicat de la numitul S.C., despre care

s-a stabilit că a aparținut victimei, ceas aflat în plicul de la fila 29 a

dosarului de urmărire penală.

În baza prevederilor

art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații C.L.M. și S.K.

să plătească în favoarea statului suma totală de 2.930 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare, din care suma de 2.900 RON provine din faza de urmărire

penală, respectiv câte 1.465 RON fiecare.

În motivare, instanța

de fond a arătat că în seara zilei de 23 ianuarie 2013, inculpații C.L.M. și

S.K., împreună cu numitul F.B., după ce în prealabil au consumat băuturi

alcoolice la locuința inculpatului S.K., s-au deplasat la locuința victimei

P.I., din același sat cu ei, despre care știau că era pensionar și locuia

singur. Ajungând în dreptul locuinței victimei, cei trei au continuat

deplasarea până au ajuns la următoarea casă de pe aceeași parte cu casa

victimei. Profitând că acea casă era nelocuită, cei trei au sărit gardul

intrând în curte și de acolo s-au deplasat spre locuința victimei. În acest

timp, inculpații C.L.M. și S.K. i-au adus la cunoștință numitului F.B. ce

doreau să facă, respectiv să sustragă bani de la victimă, situație în care

numitul F.B. s-a speriat și a plecat.

În continuare, cei

doi inculpați, C.L.M. și S.K., s-au deplasat spre casa victimei, iar odată

ajunși acolo, au bătut la ușa de la intrare. După aceea au fugit și s-au ascuns

după o latură a casei, unde au așteptat până ce victima a deschis ușa și a

ieșit în curte, strigând "Cine-i acolo". După un timp victima a

încercat să reintre în casă, moment în care cei doi inculpați au fugit la ea,

cu intenția de a o împiedica să închidă ușa și să intre o dată cu ea în

locuință. Primul care a ajuns lângă ușă a fost inculpatul S.K., acesta

împiedicându-se de victimă, care se afla în cadrul ușii, și căzând peste aceasta

pe holul de la intrare. În continuare inculpatul S.K. a început să lovească

victima, timp în care a intrat în hol și inculpatul C.L.M. Inițial victima a

negat că ar avea bani, motiv pentru care cei doi inculpați au continuat s-o

lovească. În cele din urmă victima a fost de acord să le dea banii ce-i avea și

atunci toți trei s-au deplasat spre bucătărie. Acolo, folosind lumina de la

telefonul mobil, inculpatul S.K. a căutat pe masă și în dulap, fără a găsi vreo

sumă de bani. Între timp, inculpatul C.L.M. a dus victima în camera în care

aceasta dormea, unde a continuat să-i ceară bani și să o lovească.

Negăsind sume de bani

sau alte bunuri în bucătărie, inculpatul S.K. s-a deplasat și el în dormitor,

iar de acolo într-o altă cameră unde se aflau haine și un covor. Întrucât

victima a refuzat să le arate unde-și ținea banii, inculpatul S.K. s-a enervat,

l-a împins pe P.I. pe pat, a sărit pe el și l-a lovit de mai multe ori, după

care inculpatul C.L.M. l-a lovit și el cu pumnii și picioarele în zona

abdomenului și chiar l-au călcat cu picioarele pe abdomen.

În urma acestor

agresiuni victima le-a spus că le dă banii și le-a indicat locul unde-i ținea,

respectiv sub pernă. Inculpatul C.L.M. a ridicat perna și a găsit acolo o sumă,

pe care a introdus-o în buzunar. După aceea a continuat să lovească victima,

cerându-i acesteia să-i dea toți banii. Victima le-a spus că nu mai are alții,

întrucât erau la fiul său.

Cu toate acestea

inculpatul C.L.M. a continuat s-o lovească și să-i ceară bani, în timp ce

inculpatul S.K. a mers și a căutat în dulap. Negăsind nimic de valoare i-a spus

inculpatului C.L.M. să plece. Cei doi au părăsit locuința, lăsând victima pe

pat.

În timp ce se

depărtau de casa victimei, inculpatul C.L.M. i-a arătat inculpatului S.K. un

ceas de mână pe care-l sustrăsese din casa victimei, ceas pe care l-a dat

inculpatului S.

Inculpații au sustras

de la victimă circa 100 RON, sumă pe care cei doi au împărțit-o.

Ceasul a fost vândut

de inculpatul S.K. cu suma de 10 RON bunicului său S.C.

De la acesta, ceasul

a fost ridicat de organele de poliție și, fiind prezentat unuia din fiii

victimei, respectiv lui P.M., acesta l-a recunoscut ca fiind al tatălui său.

La data de 28

ianuarie 2013, victima P.I. a fost găsită decedată în locuința proprie, mai

exact pe patul din camera în care dormea.

Din concluziile

raportului de autopsie medico-legală a rezultat că moartea numitului P.I. a

fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute pe fondul

atriției toracice în condițiile unui politraumatism cu fractură triplă de stern

și fracturi costale bilaterale, în câte patru planuri cu deplasare, hemotorax

bilateral, ruptură hepatică superficială cu hemo-peritoneu minim, infiltrat

sanguin peri-renal bilateral, echimoze toracale și fața dorsală a mâinii

stângi. Leziunile traumatice s-au putut produce cel mai plauzibil prin

mecanismul de lovire directă repetată cu corp dur contondent, cădere pe

suprafață dură și comprimare între două planuri dure și au legătură directă de

cauzalitate cu decesul victimei. Data agresiunii și a decesului, ținând cont de

modificările post-mortale ale cadavrului și de datele anchetei, a putut fi

perioada dintre 23 și 25 ianuarie 2013. Alcoolemia victimei a fost de 0,80

grame la mie. Concentrația monoxidului de carbon în sânge a fost negativă.

În cursul urmăririi

penale inculpații au recunoscut fără rezerve comiterea faptelor, aceștia

aflându-se în stare de arest preventiv ca urmare a comiterii unei alte fapte de

tâlhărie la circa trei zile după comiterea faptelor descrise mai sus.

În cursul judecății,

de asemenea inculpații au recunoscut fără rezerve comiterea faptelor,

solicitând ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de

art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și părțile

civile P.M., P.I. și N.A.I.

În motivare,

parchetul a solicitat confiscarea sumelor de bani dobândite de inculpați în

urma infracțiunii.

Părțile civile au

solicitat aplicarea unei pedepse orientată către maximul special și majorarea

daunelor morale.

Analizând apelurile

declarate, curtea de apel a reținut următoarele:

În ce privește

săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de violare de domiciliu și

tâlhărie urmată de moartea victimei, s-a arătat că cele reținute de prima

instanță sunt legale și temeinice, în condițiile în care inculpații au

recunoscut săvârșirea faptelor și au cerut judecarea în baza procedurii

simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În ce privește

individualizarea pedepselor, curtea de apel a reținut următoarele:

Inculpații au intrat

în locuința unei persoane în vârstă, au lovit-o cu o duritate deosebită, cu

consecința morții acesteia, în scopul sustragerii unei sume de bani.

Faptele sunt de o

brutalitate deosebită, și impun aplicarea unor pedepse corespunzătoare pentru

realizarea nu doar a prevenției speciale, ci și a celei generale.

Dacă reducerea

pedepsei conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. este un drept al

inculpaților, reținerea de circumstanțe atenuante judiciare reprezintă în acest

caz o facultate de care instanța trebuie să uzeze cu circumspecție. Doar

împrejurări cu adevărat decisive, referitoare spre exemplu la conduita

inculpaților anterior săvârșirii infracțiunii sau la comportamentul lor

procesual, pot fi contrapuse în mod util gravității unor asemenea fapte, pentru

a determina scăderea pedepsei sub minimul pe care legiuitorul îl prevede. În

mod special, instanța apreciază ca un demers periculos pentru încrederea

comunității în actul de justiție scoaterea unor elemente privitoare la comportamentul

inculpaților din contextul ansamblului personalității acestora și folosirea lor

drept ceea ce ar putea părea drept pretexte pentru aplicarea unor pedepse

blânde pentru fapte imunde.

Analizând mai concret

împrejurările cauzei prin prisma criteriilor de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen., curtea de apel a reținut următoarele:

Este adevărat că

inculpații nu au antecedente penale. Dar pentru aprecierea periculozității

inculpaților nu este lipsit de interes că au comis o tâlhărie la câteva zile

după faptele din cauză, tâlhărie pentru care au fost deja condamnați definitiv

prin Sentința penală nr. 362/2013 a Judecătoriei Târgu Mureș. Nici nu se poate

spune că anterior săvârșirii faptelor inculpații au avut o conduită bună.

Potrivit referatelor de evaluare, S.K. a mai fost sancționat administrativ

pentru săvârșirea unui furt, care ar fi fost comis împreună cu C.L. și este

caracterizat de poliția locală ca predispus la fapte antisociale. C.L., pe de

altă parte, a avut o conduită mai bună decât S.K. anterior săvârșirii

infracțiunii, dar curtea de apel nu găsește vreun argument în sprijinul opiniei

că o conduită caracterizată prin munci sporadice fără forme legale și prin

obiceiul practicării jocurilor de noroc și consumului de băuturi alcoolice,

uneori în cantități mari trebuie reținută ca o circumstanță atenuantă atunci

când se pune problema stabilirii pedepselor pentru infracțiuni de violare de

domiciliu și tâlhărie urmată de moartea victimei.

În ce privește

comportamentul procesual al inculpaților, acesta pledează, într-adevăr, în

favoarea lor. Dar el a fost deja avut în vedere în contextul dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., în baza cărora minimul pedepsei luat în

considerație a fost redus cu o treime. Aceleași împrejurări, respectiv recunoașterea

faptei, nu i se dă în practica judiciară majoritară un dublu efect, prin

coborârea pedepsei sub minimul special, conform art. 74 lit. c) rap. la art. 76

C. pen. și prin reducerea lui cu o treime în baza art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. Nu este cazul modificării acestei practici în cazul

inculpaților, care au recunoscut faptele doar după ce au fost arestați pentru

cealaltă faptă de tâlhărie, iar în declarațiile lor încearcă, fiecare, să își

minimizeze responsabilitatea și să o treacă pe umerii coinculpatului. Instanța

de apel mai are în vedere și un alt aspect, care este semnificativ pentru a

decide dacă recunoașterea faptelor izvorăște dintr-un regret autentic și, prin

urmare, prezice un risc redus de recidivă. După săvârșirea faptei, cei doi inculpați

s-au reîntâlnit cu învinuitul F.B. Atunci, C.L.M. a spus că "pentru banii

ăștia nici nu merita efortul". Iar S.K. "a precizat că l-au bătut

vreo oră pe bătrân și degeaba". Având în vedere conduita generală a

inculpaților, inclusiv repetarea comportamentului infracțional după comiterea

faptelor din cauză, curtea de apel a considerat că aceste remarci exprimă un

nivel mai profund al conștiinței inculpaților decât regretul, formal,

manifestat în cursul procesului.

În ce privește

circumstanțele reale ale faptelor, la fel ca în cazul celor personale, poate fi

făcută o diferențiere între cei doi inculpați, favorabilă inculpatului C.L. Din

declarația învinuitului F.B. reiese că S.K. a avut inițiativa comiterii faptei,

și este cel care a fost mai insistent în solicitarea colaborării învinuitului.

Pentru aceste

considerente, curtea de apel a considerat că celor doi inculpați trebuie să li

se aplice pentru infracțiunile săvârșite pedepse cu închisoarea în limitele

speciale, cu o anumită diferențiere între cei doi, care să răspundă constatării

că circumstanțele personale și reale sunt ceva mai favorabile în cazul

inculpatului C.L.M.

Având în vedere prev.

art. 211 alin. (3) C. pen. instanța a aplicat și pedeapsa complementară. De

asemenea, în conformitate cu disp. art. 71 C. pen. și ale Deciziei penale nr.

LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție a interzis inculpaților drepturile prev. de art 64 lit. a), b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale. Instanța a avut în vedere

oportunitatea interzicerii acestor drepturi în cazul unor inculpați care au dat

dovadă de o conduită antisocială și au comis o infracțiune deosebit de gravă,

tâlhărie urmată de moartea victimei.

Pedepsele stabilite

au fost contopite, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(1) C. pen.

În latura civilă, în

baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 1357 și urm. C.

civ., inculpații au fost obligați, în solidar, la plata către părțile civile a

următoarelor sume:

- 6000 RON cu titlu

de daune materiale, către toate cele trei părți civile. Instanța are în vedere

că, în apel, inculpații s-au arătat de acord să achite părților civile suma de

6500 RON cu titlu de pagubă materială, dar că părțile civile au solicitat, în

solidar, numai suma de 6000 RON, în primă instanță.

- câte 10.000 RON

fiecăreia dintre părțile civile P.M. și N.A.I. cu titlu de daune morale,

menținând obligarea inculpaților la suma de 5000 RON cu acest titlu în favoarea

părții civile P.I. Instanța are în vedere că toate cele trei părți civile sunt

copiii victimei, prin urmare uciderea acesteia le-a provocat, în mod

neîndoielnic, suferințe morale, dar că aceste suferințe sunt mai accentuate în

cazul primelor două, care au păstrat legăturile cu victima după divorțul

acesteia de mama lor, decât în cazul ultimei, care a întrerupt aceste legături.

În baza art. 118

alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul S.K. a sumei de

60 RON și de la inculpatul C.L.M. a sumei de 50 RON. Inculpații au recunoscut

că, în urma săvârșirii faptelor, au sustras suma de 100 RON, pe care au

împărțit-o în două părți egale, și un ceas, pe care S.K. l-a vândut pentru 10

RON.

A dispus restituirea

către părțile civile recurente P.M., P.I. și N.A.I., pe lângă ceasul de mână,

și a mijloacelor materiale de probă constând în butoni pentru aragaz ambalate

în coletele plic nr. 2, 3 și 4, înaintate Tribunalului Mureș odată cu dosarul

de urmărire penală, arătate în Adresa de înaintare și în procesul-verbal din 22

mai 2013 de la dosarul Tribunalului, înregistrate în Registrul de valori și

corpuri delicte al Tribunalului Mureș, urmând ca mijloacele materiale de probă

din restul coletelor plic, care au valoare probatorie, dar nu și vreo valoare

economică, să se arhiveze odată cu dosarul.

Pentru aceste

considerente, instanța a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș și părțile civile, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., și în rejudecare a dispus conform celor de mai sus. A menținut celelalte

dispoziții din hotărârea primei instanțe.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la cheltuielile

judiciare.

Împotriva Deciziei

penale nr. 68/A din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat

recurs inculpații C.L.M. și S.K., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 2720/102/2013.

Înalta Curte va

constata incidența art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză

judecându-se potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Se constată că

inculpatul S.K. nu a depus motivele de recurs, iar inculpatul C.L.M. a depus

motivele de recurs la data de 12 mai 2014, nefiind îndeplinite dispozițiile

art. 385

10

vechiul C. proc. pen.

Examinarea

recursurilor se va face prin prisma vechiului C. proc. pen., cu modificările

aduse de Legea nr. 2/2013.

Prevederile art. 385

10

alin. (1) vechiul C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (2) vechiul C. proc. pen. prevăd că

motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un

memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile

înaintea primului termen de judecată.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (2

2

) vechiul C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt

respectate condițiile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța ia în considerare

numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau

în considerare din oficiu.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (3) vechiul C. proc. pen. prevăd că dispozițiile alineatelor precedente

nu se aplică în cazul prev. de art. 385

6

alin. (3), când recursul

poate fi motivat și oral în ziua judecății.

Având în vedere că

recursurile nu pot fi analizate în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor

art. 385

9

C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale

Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurent în cadrul motivelor

depuse de inculpatul C.L.M. la 12 mai 2014 nu se circumscriu acestui cadru

legal, respectiv art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., aceste

critici nu se vor analiza.

Apărătorul ales al

inculpaților în cadrul dezbaterilor nu a invocat niciun caz de casare care se

poate lua în discuție din oficiu.

Referitor la

aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată următoarele:

Inculpații au fost

condamnați la 12 ani, respectiv 11 ani închisoare și 9 ani și respectiv 8 ani

pedeapsa complementară pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin.

(1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și

art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) și alin.

(3) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-au

contopit pedepsele conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Regimul sancționator

al infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1) și (2) vechiul C. pen. este mult

mai aspru, respectiv de la 6 luni la 4 ani închisoare (pentru alin. (1)), și de

la 3 la 10 ani închisoare (pentru alin. (2)), comparativ cu dispozițiile art.

224 alin. (1) și (2) noul C. pen., de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă

(pentru alin. (1)) și de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă (pentru alin.

(2)).

Referitor la

infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei se constată, de asemenea,

că regimul sancționator prevăzut de vechiul C. pen. este mult mai aspru față de

cel prevăzut de noul C. pen., astfel: art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3) vechiul C. pen. limitele de pedeapsă

sunt următoarele - închisoare de la 3 la 18 ani (alin. (1)); închisoare de la 5

la 20 ani (alin. (2) lit. b)); închisoare de la 7 la 20 ani (alin. (2

2

)

lit. c)); închisoare de la 15 la 25 ani (alin. (3)) comparativ cu dispozițiile

noului C. pen., astfel: art. 233 noul C. pen. cu limite de pedeapsă,

închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi; pentru art. 234

alin. (1) lit. d) și f) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani

închisoare și interzicerea unor drepturi; art. 236 noul C. pen. cu pedeapsa de

la 7 la 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Astfel se constată că

legea penală mai favorabilă pentru ambii inculpați, raportat la regimul

sancționator, reprezintă dispozițiile noului C. pen.

În ce privește

concursul de infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în

cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34,

potrivit cărora, în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu

închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la

maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga

un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen.

regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1)

lit. b), instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai

grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în

speța de față ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Sub aspectul

pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților, se constată că

aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea acestora pentru

infracțiunile pentru care au fost cercetați și condamnați, care prevăd această

sancțiune corelativ pedepsei principale. Cuantumul în care a fost aplicată se

încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5

ani), după cum și drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în

noile dispoziții ale art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 385

15

alin. (2) lit. d) vechiul C. proc. pen., va admite recursurile declarate de

inculpații C.L.M. și S.K. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din data de 20

decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa în parte

decizia penală atacată și rejudecând:

I. Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

aplicată inculpatului C.L.M. prin decizia penală atacată în pedepsele

componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.;

- 11 ani închisoare

și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Va reduce de la 3 ani

închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2)

C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la

art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va reduce de la 11

ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art.

233 C. pen., rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu ref. la art.

236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la

art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din

Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5

ani conform art. 68 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul C.L.M. va executa pedeapsa principală

cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

II. Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

aplicată inculpatului S.K. prin decizia penală atacată în pedepsele componente

pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.;

- 12 ani închisoare

și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Va reduce de la 3 ani

închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2)

C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art.

396 alin. (10) C. proc. pen.

Va reduce de la 12

ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art.

233 C. pen., rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu ref. la art.

236 C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la

art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din

Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5

ani conform art. 68 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul S.K. va executa pedeapsa

principală cea mai grea, de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei

hotărâri.

Va constata că

inculpații sunt în executarea altor pedepse. Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) vechiul C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații C.L.M. și S.K. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din

data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte

decizia penală atacată și rejudecând:

I. Descontopește

pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

aplicată inculpatului C.L.M. prin decizia penală atacată în pedepsele

componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.;

- 11 ani închisoare

și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Reduce de la 3 ani

închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2)

C. pen., cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la

art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Reduce de la 11 ani

închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen.,

rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen.,

cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396

alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din

Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5

ani conform art. 68 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul C.L.M. va executa pedeapsa

principală cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

II. Descontopește

pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată

inculpatului S.K. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care

le repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.;

- 12 ani închisoare

și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Reduce de la 3 ani

închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2)

C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art.

396 alin. (10) C. proc. pen.

Reduce de la 12 ani

închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 233 C. pen.,

rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu ref. la art. 236 C. pen.,

cu ref. la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) ref. la art. 396

alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din

Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5

ani conform art. 68 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul S.K. va executa pedeapsa

principală cea mai grea, de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei

hotărâri.

Constată că

inculpații sunt în executarea altor pedepse.

Onorariile cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la

prezentarea apărătorilor aleși în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 15 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ