ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2220/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 437 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 8438/118/2011 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.T. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.T. la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.T. la pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. În baza art. 65 C. pen., în referire la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 9 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) - (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei închisorii. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.D.R. din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.R. la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.R.

la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, socotit de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 82 alin. (3) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: La data de 02 mai 2011, lucrătorii Secției 4 Poliție Constanța s-au sesizat. din oficiu, cu privire la faptul că în noaptea de 01/02 mai 2011, în curtea locuinței familiei D. situată în Municipiul Constanța, Strada S.I.G. nr. 49, a avut loc un conflict, în urma căruia părțile vătămate D.E. și D.V. au suferit leziuni traumatice, fiind transportate la spital.

Cu acest prilej, s-a stabilit că partea vătămată D.V. a fost internată cu diagnosticul "pneumoencefalie, hemoragii subarahnoidiene supratentoriale, mici hematoame subdurale temporale bilaterale și fronto parietal drept, contuzii cerebrale frontală și temporală dreapta, fracturi cominutive, atât ale calvariei, cât și ale masivului facial și hemosinus", iar partea vătămată D.E. a fost diagnosticată cu "fractură antebraț stâng". În urma examinării medico-legale a părților vătămate, s-a stabilit că D.V. prezentă leziuni de violență, care au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, care pot data din 01/02 mai 2011 și care au necesitat pentru vindecare 60 - 65 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Potrivit concluziilor medicului legist, leziunile de violență i-au pus în primejdie viața victimei, prin hemoragie meningee, contuzie cerebrală și pneumoencefalie. La momentul examinării, partea vătămată D.E. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, având caracterul celor produse prin autoapărare, nefiind exclus nici mecanismul lovirii din lateral, ele necesitând circa 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor. Cu ocazia cercetării la fața locului, pe sol, în interiorul curții locuinței părților vătămate, la aproximativ cinci metri de poarta de la intrare au fost identificate mai multe pete de culoare brun roșcat, cu aspect de sânge.

Alte pete similare au fost observate și pe stâlpii casei părților vătămate. Analizând materialul probator, instanța a reținut că în seara de 1 mai 2011, membrii familiei inculpaților au organizat o petrecere în stradă, la care au participat mai multe persoane, ce luaseră parte, inițial, la o petrecere câmpenească, în cadrul căreia s-a consumat alcool. Martorul D.G., unul din fii părții vătămate D.E., fiind căutat de organul de poliție ca urmare a distrugerii lunetei unui autoturism parcat în zonă, s-a ascuns în curtea familiei S., fapt ce l-a deranjat de inculpatul S.T., care l-a agresat fizic și verbal, motiv pentru care D.G., murdar de sânge pe față, a trecut strada în curtea familiei sale.

Întrucât acesta i-a adus la cunoștință mamei sale că fusese lovit de S.T., partea vătămată D.E. a ieșit la poarta casei, pentru a-i cere socoteală inculpatului, având în mână o sticlă de oțet. În urma discuțiilor avute cu S.T., din acel recipient ce îl avea asupra sa, partea vătămată D.E. l-a stropit pe inculpat cu oțet. Sub impulsul creat de disconfortul contactului oțetului cu ochii, inculpatul a pătruns în curtea părților vătămate, iar după un anumit timp a pătruns și fratele său, coinculpatul S.D.R., înarmat cu o bâtă de lemn. Cum între timp ieșise în curte și celălalt fiu al părții vătămate, D.V., supărat și pe atitudinea părților vătămate, ce exprimau invective la adresa familiei sale, inculpatul S.T.

i-a aplicat părții vătămate o lovitură de bâtă în regiunea capului, după ce, în prealabil, luase corpul contondent de la fratele său. Ulterior, S.R.D. a preluat bâta de la coinculpatul S.T. și s-a îndreptat spre partea vătămată D.E., care a continuat cu invective la adresa inculpaților, încercând să o lovească în zona capului. Partea vătămată a parat însă această lovitură cu antebrațul stâng, iar ulterior cei doi frați au părăsit curtea părților vătămate. Situația de fapt expusă a rezultat în urma examinării materialului probator, cu precădere a actelor medicale, declarațiilor părților vătămate, martorilor și inculpaților, în măsura în care acestea s-au putut corobora, fiind înlăturate ca subiective acele părți din declarații date "pro causa". Astfel, partea vătămată D.V.

a declarat că în seara zilei de 01 mai 2011 l-a văzut pe inculpatul S.T., lovindu-l pe fratele său D.G., motiv pentru care a ieșit în curte. Această declarație a fost avută în vedere doar parțial, în raport de faptul că locul în care se afla partea vătămată nu îi permitea să vadă în stradă, unde avea loc petrecerea, ținând seama de numărul mare al participanților, dar și de vizibilitatea specifică acelei ore înaintate. Partea vătămată a mai arătat că, imediat după agresiune, în curte au pătruns și inculpații, S.T. fiind înarmat cu o bâtă din lemn, pe care a folosit-o pentru a-i aplica o lovitură în cap, urmat apoi de fratele său. Partea vătămată a arătat, totodată, că nu era înarmată și nici nu a văzut ca mama sa să fi avut în mâini un topor.

A afirmat că nu poate preciza dacă inculpatul S.R.D. avea și el o bâtă, aspect contrazis de declarațiile celorlalți martori și de partea vătămată D.E., care au arătat că doar inculpatul S.R.D. era înarmat. Partea vătămată D.V. a mai declarat că după ce a primit lovitura, și-a pierdut imediat cunoștința, aflând ulterior că și mama sa fusese lovită în aceleași împrejurări și a adăugat că în curtea locuinței familiei sale nu a pătruns nici o altă persoană în afara celor doi inculpați. Martorul D.G. a arătat că în seara zilei de 01/02 mai 2011 a fost prezent și el la petrecerea care a avut loc pe stradă, context în care a intrat în conflict cu inculpatul S.T., acesta aplicându-i mai multe lovituri, care i-au provocat o hemoragie nazală.

A precizat că deși se afla în stare de ebrietate, i-a putut observa pe cei doi inculpați intrând în curtea locuinței familiei sale, după ce anterior mama și fratele său ieșiseră și ei în curte. Martorul nu a putut preciza care dintre inculpați era înarmat cu bâta de lemn folosită în timpul agresiunii și nici dacă mama sa a aruncat sau nu cu oțet înspre inculpați. A mai arătat că a ieșit din casă după consumarea agresiunii și că le-a văzut pe părțile vătămate căzute la sol, dar a adăugat că niciuna dintre acestea nu erau înarmate cu un topor sau cu vreun alt obiect contondent. Partea vătămata D.E. a declarat că în timp ce pe stradă-se desfășura petrecerea organizată de către inculpați, în locuința lor a intrat martorul D.G., care prezenta urme de lovire în zona feței și care, la insistențele membrilor familiei sale, le-a adus la cunoștință că fusese lovit de inculpatul S.T., fără a indica motivul.

A mai arătat partea vătămată că, ieșind din casă, din curte i-a observat pe inculpați în timp ce încercau să pătrundă în interior, motiv pentru care s-a îndreptat spre ei și a aruncat în direcția lor cu oțet, dintr-o sticlă pe care o avea în mână. Atunci, inculpații au pătruns în curte, iar S.T., înarmat cu o bâtă de lemn, s-a îndreptat spre partea vătămată D.V., care ieșise și ea în curte și, fără să-i spună ceva, i-a aplicat o lovitură în regiunea capului, în urma căreia aceasta a căzut la pământ inconștientă. Partea vătămată a mai susținut că inculpatul S.D.R. a luat apoi bâta de la fratele său, s-a îndreptat spre ea, a încercat să o lovească în cap, moment în care a parat lovitura, ridicând brațul stâng deasupra capului.

După agresionarea sa, cei doi inculpați au ieșit din curte. Nu a văzut ca inculpatul S.T. să sângereze de la mână, iar în momentul agresiunii nici una dintre părțile vătămate nu era înarmată. Martorul D.Ș. a declarat că în seara de 01/02 mai 2011 se afla în locuința părților vătămate, în timp ce pe stradă se desfășura petrecerea organizată de inculpați, când martorul D.G. a intrat în casă, prezentând urme de lovire în regiunea feței și spunând că a fost lovit de către inculpatul S.T.. În aceste condiții, părțile vătămate au ieșit în curte, iar martorul, aflat în urma lui D.V., a observat cum acesta a fost lovit în cap cu o bâtă de lemn de .inculpatul S.T., care pătrunsese în curte. În continuare, martorul, a mai arătat că inculpatul S.D.R., înarmat și el cu o bâtă, a încercat să o lovească în cap pe partea vătămată D.E., care însă a parat lovitura cu antebrațul stâng.

Martorul a mai precizat că nici una dintre părțile vătămate nu erau înarmate cu topoare sau cu alte obiecte contondente și că atunci când a ieșit din curte inculpatul S.T. nu sângera din nici o parte a corpului. Martorul a mai arătat că după consumarea altercației și transportarea victimelor la spital, inculpatul S.T. a ieșit pe stradă și a arătat o plagă la nivelul unuia dintre degete, afirmând că ar fi fost lovit în altercația cu părțile vătămate. Declarații similare cu cele arătate anterior au făcut și martorii D.V., D.A. și B.N. Aceștia au declarat că inculpații, înarmați cu bâte de lemn, au pătruns în curtea locuinței părților vătămate, după care inculpatul S.T. l-a lovit m cap pe D.V., iar inculpatul S.D.R.

a lovit-o peste mână pe partea vătămată D.E. Martorii au mai arătat că părțile vătămate nu erau înarmate și că la ieșirea din curte S.T. nu sângera din nici o parte a corpului. Așa cum instanța reține, în urma analizării acestor declarații, între versiunile prezentate de părțile vătămate și martorii menționați anterior nu există contradicții, cu privire la identitatea autorilor și modul de săvârșire a faptelor. În opinia instanței, neconcordanța între aceste declarații privește numai împrejurarea dacă ambii inculpați erau înarmați cu bâte sau numai inculpatul S.D.R., de la care coinculpatul S.T. a preluat apoi obiectul contondent, pentru a o lovi pe partea vătămată D.V., iar ulterior a luat bățul pentru a-i aplica o lovitură părții vătămate D.E..

În opinia instanței, această contradicție poate fi însă explicată prin starea de emoție și temere pe care au încercat-o părțile vătămate și martorii, în condițiile vătămării grave a integrității corporale a membrilor familiei lor, în curtea propriei locuințe. Din declarația inculpatului S.T. a rezultat că în după amiaza zilei de 01 mai 2011, împreună cu membrii familiei sale, acesta a organizat o petrecere pe Strada S.I.G. din Municipiul Constanța. În timpul petrecerii, inculpatul a intrat în conflict cu martorul D.G., al cărui comportament a atras deplasarea în zonă a unui echipaj de poliție, care i-a aplicat o amendă contravențională pentru consum de alcool în locuri publice. Această împrejurare l-a determinat să îi aplice acestuia mai multe lovituri, motivat și de faptul că se ascunsese de organul de poliție în curtea sa.

Cum martorul s-a refugiat în curtea locuinței sale, la scurt timp a auzit-o pe partea vătămată D.E. reproșându-i agresiunea fiului ei, împrejurare în care inculpatul a fost stropit cu oțet de către partea vătămată, o parte din lichid intrându-i în ochi, împiedicându-l să mai vadă. Inculpatul a mai arătat că apoi a fost tras în curtea familiei D., împotriva voinței sale, de către persoane pe care nu le poate menționa, iar la un moment dat a simțit' o durere la degetul de la mâna stângă și a simțit că sângerează, condiții în care a început să strige după fratele său, coinculpatul S.D.R., cerându-i ajutorul. Lângă el a venit sora sa S.G., care l-a tras lângă robinetul de apă din curtea familiei D., pentru a-l spăla pe față, iar apoi fratele său, care l-a transportat până în curtea locuinței lor, situată "vis-a-vis" de cea a părților vătămate.

Inculpatul a declarat că nu a văzut cum fratele său a lovit-o pe D.E. și că nu știe în ce fel partea vătămată D.V. a suferit leziunile traumatice constatate de mediul legist. Inculpatul S.D.R. a declarat că, în timp ce se afla în curte, a fost solicitat să iasă în stradă, deoarece fratele său intrase într-un conflict cu membrii familiei D.. A arătat că, ieșind în stradă, a văzut cum fratele său, aflat deja în curtea părților vătămate, împreună cu sora sa S.G., a fost stropit cu oțet de către partea vătămată D.E. și apoi lovit cu toporul de aceeași persoană. După ce a fost stropit cu oțet, inculpatul S.T. a început să se frece la ochi și a încercat să se spele, ajutat de sora sa. Inculpatul S.D.R.

a mai arătat că a încercat să îl tragă pe fratele său de lângă robinet, însă a fost lovit în spate cu o bâtă aruncată în el de către unul din membrii familiei D. Când s-a întors în direcția din care venise lovitura, inculpatul a văzut-o pe partea vătămată D.E. având un topor ridicat deasupra capului, pregătindu-se să îl lovească pe inculpatul S.T., după ce anterior îl mai lovise o dată. în aceste condiții, inculpatul a ridicat de jos bâta aruncată anterior în el și a lovit-o pe partea vătămată peste mâini, aplicând lovitura de la stânga la dreapta, paralel cu solul, de la înălțimea umerilor săi. Partea vătămată a scăpat bâta, iar inculpații, împreună cu martora S.G., s-au retras în curtea locuinței lor.

Inculpatul a negat agresarea părții vătămate. D.V., pentru leziunile căreia nu a putut oferi nici o explicație. Inculpații au solicitat audierea mai multor martori, membrii ai familiei lor și apropiați ai acestora, persoane prezentate organelor de urmărire penală de apărătorii acestora, ale căror declarații instanța le-a analizat și pe care le-a avut în vedere doar în măsura în care se coroborează cu materialul probator administrat Astfel, martorul H.V.A., concubinul martorei S.G. (sora inculpaților), a declarat în faza actelor premergătoare, la data de 02 mai 2011, că nu poate oferi amănunte de natură să conducă la aflarea adevărului, deoarece la momentul desfășurării evenimentelor arătate se afla într-o profundă stare de ebrietate.

Cu toate acestea martorul a declarat că atunci când și-a revenit, a observat că inculpatul S.T. era tăiat la o mână, iar inculpatul S.R.D. avea o vânătaie în zona spatelui. La data de 18 mai 2011, același martor a dat declarații amănunțite, privind evenimentele petrecute la data de 01 mai 2011, similare cu cele ale inculpaților, declarații menținute și în faza cercetării judecătorești. Astfel, acesta a arătat că, în timp ce era la poarta familiei părții vătămate, pentru a discuta civilizat cu aceștia, inculpatul S.T. a fost stropit cu oțet din interior de către partea vătămată D.E., după care a fost tras în curte de mai multe persoane. În timp ce inculpatul se afla căzut la pământ și era lovit de mai multe persoane, în altercație a intervenit sora acestuia, S.G., care a încercat să îl spele pe față.

în acest timp, de inculpatul S.T., care striga după fratele său, s-a apropiat partea vătămată D.E., înarmată cu un topor. Martorul a precizat că nu a văzut momentul lovirii cu toporul, însă l-a văzut pe inculpat murdar de sânge pe față. Imediat, în curte a intrat și inculpatul S.D.R., care a fost lovit în spate cu un paf aruncat de către martora D.Z. Martorul a mai arătat că inculpatul a ridicat de jos bâta respectivă și a lovit-o peste mâini pe partea vătămată D.E. care, cu toporul ridicat deasupra capului, încerca să îl lovească din nou pe inculpatul S.T. După ce partea vătămată a fost dezarmată, inculpații, împreună cu martora S.G., au ieșit din curte și au intrat în locuința lor. Martorul a mai arătat că în noaptea de 01/02 mai 2011 nu l-a văzut pe D.V.

și nu poate explica vătămările suferite de acesta. Martorul C.M.D. a declarat în cursul urmăririi penale, declarația fiind reluată și în cursul cercetării judecătorești, că în seara de 01/02 mai 2011, în jurul orelor 23.00, a trecut cu mașina pe strada inculpaților și, de la volan, a observat cum mai multe persoane din curtea părții vătămate trăgeau de inculpatul S.T., pentru a-l duce în interiorul curții. După ce a parcat autoturismul, l-a văzut pe inculpat, împreună cu sora sa, în interiorul acelei curți, în timp ce se spăla pe față și la scurt timp a intrat în aceeași curte, neînarmat, și inculpatul S.D.R., iar după aceasta cei trei au ieșit din curtea respectivă. La cercetarea judecătorească, martorul a arătat că în stradă erau mai multe mașini și foarte multe persoane și, neavând loc de parcare, a trecut mai departe, a parcat și, revenind după câteva minute la locul incidentului, l-a văzut pe S.T.

în curtea vecinilor, stând jos lângă robinet. Acesta îl striga pe fratele său R. pentru a-l scoate de acolo, sora sa cea mică îl spăla pe față, nu a intervenit nimeni, toată lumea se uita. Deși â mai arătat că nu văzut ce s-a întâmplat în curte și că ulterior s-a urcat în mașină, a revenit și a arătat că, în intervalul celor 10 minute, cât a stat în fața porții, l-a văzut pe S. R. intrând în curte și după ce aceștia au ieșit, a părăsit zona. A mai arătat că inculpatul S.D.R. avea mâinile goale la intrarea în curte, nu l-a văzut pe acesta să lovească pe cineva, dar nu l-a avut tot timpul în raza vizuală. Martora S.F. a reiterat aspectele declarate de celelalte persoane audiate în cauză, cu privire la desfășurarea petrecerii de pe stradă și la agresarea martorului D.G.

De asemenea, martora.a declarat că mama acestuia din urmă a început să vocifereze, motiv pentru care inculpatul S.T. s-a îndreptat spre poarta curții sale, iar când a pus mâna pe poartă, partea vătămată D.E. 1-a.stropit cu oțet în ochi. Martora a arătat că o parte din oțetul aruncat de către partea vătămată a stropit-o și pe ea, împrejurare care a determinat-o să se retragă până în dreptul porții sale, pentru a se spăla pe ochi, ajutată fiind de martora S.A.. După aceasta, martora a observat că inculpatul S.T. se afla deja în curtea familiei D., fiind ajutat să se spele pe ochi de către sora sa S.G. Potrivit declarațiilor sale, martora a intrat în curte pentru a-și ajuta fratele, ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată D.E.

ținând în mâini un topor. La scurt timp, în curte a intrat și inculpatul S.D.R., care a fost lovit de către martora D.Z. cu o bâtă pe care a aruncat-o în direcția sa, în timp ce partea vătămată D.E. a ridicat din nou toporul, pentru a-l lovi pe inculpatul S.T. Martora a precizat că nu a văzut momentul în care inculpatul S.D.R. a lovit-o pe partea vătămată, însă a precizat că nu a văzut-o în curte în timpul altercației și pe partea vătămată D.V., astfel încât nu poate preciza cine anume a lovit-o pe aceasta, deși ambulanța sosită la fața locului l-a transportat și pe el la spital. Martora B.N., vecină cu inculpații și părțile vătămate, a declarat că, în timpul petrecerii, inculpatul S.T. i-a aplicat o singură lovitură de palmă peste față martorului D.G., care a fugit în casă.

Martora a reiterat aspectele legate de stropirea inculpatului S.T. cu oțet de către partea vătămată D.E. și de târârea acestuia în curte, împotriva voinței sale, adăugând că a văzut-o pe aceasta din urmă lovindu-l pe inculpat cu toporul pește una din mâini, în timp ce acesta își apăra capul. Martora a mai arătat că în sprijinul fratelui său a intervenit coinculpatul S.D.R., care a fost lovit cu o șipcă de lemn aruncată de către D.Z.. între timp, partea vătămată a încercat din nou să îl lovească pe inculpat cu același topor, motiv pentru care inculpatul S.D.R. a luat de pe jos bucata de lemn aruncată în el și a lovit-o pe partea vătămată D.E. peste mâini, care a scăpat toporul cu care era înarmată.

După acest moment, inculpații și martora S.G. s-au retras și au intrat în curtea locuinței lor. În fine, martora a declarat că în noaptea de 01/02 mai 2011 nu l-a văzut pe D.V. Martora S.A., sora inculpaților, a declarat că în timpul petrecerii desfășurate pe stradă inculpatul S.T. l-a lovit cu palma sau pumnul pe martorul D.G., care s-a refugiat în curtea locuinței sale. La scurt timp după aceasta, partea vătămată a strigat din interiorul curții la inculpat, întrebându-l ce a avut cu fiul său. Potrivit declarațiilor martorei, inculpatul s-a apropiat de poartă, însă partea vătămată D.E. l-a stropit cu oțet dintr-o sticlă pe care o avea în mână. Imediat, inculpatul a căzut în genunchi și a fost tras în interiorul curții de mai multe persoane, care au început să îl lovească cu pumnii și picioarele.

În cursul acestei altercații, partea vătămată D.E. l-a lovit pe inculpatul S.T. cu un topor peste una din mâini, în timp ce acesta își apăra capul. Martora a mai arătat că în curtea familiei S. a intrat și inculpatul S.D.R., care, văzând-o pe partea vătămată D.E. pregătită să îl lovească din nou pe inculpatul S.T., a lovit-o pe aceasta cu o bucată de lemn pe care a ridicat-o de la sol. După ce partea vătămată a scăpat toporul, inculpații, însoțiți de către S.G., au ieșit din curte. De asemenea, martora a declarat că nu a văzut-o în curte pe partea vătămată D.V.. Martorul A.G.M. a declarat că inculpatul S.T. a fost stropit în ochi cu oțet de către partea vătămată D.E. după care a fost tras în interiorul curții de către persoanele din interior.

Martorul a mai arătat că după inculpat a intrat în curtea familiei D. și martora S.G., care a încercat să îl spele pe ochi. După aceasta a intrat în curte și coinculpatul S.D.R., care, pentru a-și apăra fratele de atacul exercitat de o persoană înarmată cu un topor, a luat de pe jos o bucată de lemn, cu care a lovit persoana respectivă, după care a reușit să îl scoată pe inculpatul S.T. din curte. În ceea mai mare parte, instanța constată că aceste declarații ale martorilor propuși de inculpați de află în contradicție cu cele ale părților vătămate și celorlalți martori audiați în cauză, iar ele susțin varianta inculpaților, potrivit cu care inculpatul S.T. ar fi fost tras în curtea părților vătămate de către acestea și rudele cu care locuiesc în curte, fiind însă infirmate de materialul probator.

Rezulta însă că, provocat fiind de atitudinea șicanatorie a părții vătămate D.E., ce a culminat cu aruncarea pe fața inculpatului a unei cantități de oțet, aflat într-o stare de puternică tulburare, inculpatul S.T. nu era nevoie să fie tras ori împins în curtea părții vătămate, ci acesta a pătruns singur, pentru a pune la punct situația și a aplica eventuale corecții părții vătămate. Or, declarațiile martorilor inculpaților, în încercarea lor de a susține varianta inculpaților sunt contradictorii și sunt de natură să ridice un dubiu mai mult decât serios asupra veridicității lor. La stabilirea situației de fapt reținute, instanța de fond a avut în vedere, pe lângă declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților și procesul-verbal de cercetare la fața locului, coroborate cu procesele-verbale de consemnare a declarațiilor, actele medicale și rapoartele de constatare medico-legală.

În cauză a fost efectuat de către I.N.M.L. "Mina Minovici" București un raport de nouă expertiză medico-legală, care a concluzionat următoarele: - partea vătămată D.E. a prezentat leziuni traumatice, care se puteau produce prin lovire cu corp dur la data de 02 mai 2011. Examenul clinic și radiologie efectuat la spitalul Clinic Județean Constanța au stabilit corect diagnosticul, decizia de intervenție chirurgicală fiind corectă și la timp aplicată; - leziunile traumatice, respectiv echimoză, tumefacția părților de la nivelul 1/3 medii a antebrațului stâng, asociate cu fractură la ambele oase 1/3 medie cu deplasare antebraț stâng, leziuni care prin morfologia și topografia lor atestă un mecanism de lovire activă, cu corp dur la nivelul antebrațului stâng; - consemnarea simptomatologiei subiective dureroase din raportul de expertiză medico-legală din 02 mai 2011, ca și consemnarea durerilor la membrul toracic stâng aparat gipsat brahio-antebrahial stâng.

În certificatul medico legal nr. 568 din 23 mai 2011 (la aproximativ 21 zile de la traumatism) se înscrie în tabloul clinic specific leziunilor traumatice fără evidențierea de complicații locale. În lipsa filmelor radiologice post-operatorii, a examinării ortopedice periodice, care să prezinte date medicale clinice și radiologice, privind evoluția focarelor de fractură, nu se pot face aprecieri medico-legale asupra acestui aspect. S-a mai arătat că în condițiile unei evoluții favorabile, acest tip de leziuni necesită 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale, perioadă ce include extragerea materialului de osteosinteză, precum și recuperarea funcțională necesară, iar leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei.

Cum în urma examinării medico-legale s-a constatat că leziunile suferite de partea vătămată necesita pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile și nu 65 - 70 de zile, fapta, în opinia instanței, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen., în ceea ce privește numărul de zile de îngrijiri medicale, care este sub 60 de zile. Având în vedere concluziile raportului de nouă expertiză, care a fost și avizat de Comisia de Control și Avizare din cadrul I.N.M.L. "Mina Minovici" București, instanța a pus în discuție, la cererea procurorului, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D.R.

în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. O astfel de cerere a fost admisă, partea vătămată D.E. precizând că formulează plângere, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. și că nu dorește să se împace cu inculpatul S.D.R. Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate de inculpatul S.T., instanța de fond a considerat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, a apreciat că reținerea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. este justificată prin aceea că fapta a fost săvârșită, potrivit art. 152 alin. (1) lit. c) C. pen., cu intenția ca fapta să fie auzită, iar acest rezultat s-a produs în fața mai multor persoane, agresiunea având loc în curte și nu în stradă, însă în prezența a mai mult de două persoane.

De asemenea, a apreciat că nu se poate reține infracțiunea de tentativă la omor simplu, în condițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., întrucât, potrivit art. 152 lit. b) C. pen., fapta se consideră a fi comisă "în public" și în cazul în care aceasta a avut loc în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Infracțiunea de omor (tentativa la infracțiunea de omor) se săvârșește fie cu intenție directă, atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și a urmărit producerea acestuia, fie cu intenție indirectă, când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și fără a-l urmări, a acceptat totuși posibilitatea survenirii acestuia.

Atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară, s-a arătat că poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete și, îndeosebi, în raport cu instrumentul folosit de făptuitor (instrument apt sau nu de a produce moartea), cu regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii fapte, atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei (a încercat să acorde prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o). Infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) și art. 182 alin. (2) C. pen. se săvârșește cu intenție indirectă sau praeterintenție.

În cazul praeterintenției, făptuitorul acționează cu intenție, în ceea ce privește fapta de lovire sau vătămare, dar este, totodată, în culpă, față de consecința mai gravă produsă. Pentru fapta prevăzută în art. 182 alin. (3) C. pen., forma de vinovăție este intenția directă, calificată prin scop, ceea ce înseamnă că făptuitorul a prevăzut consecința sau consecințele grave, care s-au produs și a urmărit producerea lor. Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat ori în vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit infracțiunea. Astfel, există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii.

Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional. Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă, având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei, de tentativa la infracțiunea de omor, este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii. În cauza de față, faptul că inculpatul S.T. i-a aplicat părții vătămate o lovitură de mare intensitate, cu o bâtă, la nivelul capului, provocându-i leziuni care i-au pus în pericol viața, fapt ce este de natură să conducă la ideea că a prevăzut și acceptat posibilitatea lezării unei regiuni cu potențial mortal ridicat.

De asemenea, instanța reține că, în practică, s-a arătat că ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen., de infracțiunea de tentativă de omor, este intenția cu care a acționat inculpatul, respectiv latura subiectivă. Pentru stabilirea intenției cu care acționează inculpatul, este necesară o analiză minuțioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea formei de vinovăție. Astfel, în cazul de față, inculpatul s-a înarmat cu o bâtă, luată de la fratele sau și a aplicat lovituri repetate cu aceasta în capul părții vătămate. Chiar dacă inculpatul ar fi aplicat o singură lovitură, aceasta a fost de mare intensitate, partea vătămată rămânând în stare de inconștiență, fiind spitalizată și supusă unei intervenții chirurgicale.

Totodată, în desfășurarea acțiunii sale violente, inculpatul a vizat o zonă vitală, în care a lovit cu intensitate, folosind un obiect apt să producă moartea, ceea ce conturează latura subiectivă specifică infracțiunii de tentativă la omor. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului S.D.R. În motivarea căii de atac s-a susținut că reținerea în favoarea acestui inculpat a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., neputându-se justifica, în raport cu circumstanțele săvârșirii faptelor, urmările produse și conduita procesuală nesinceră, marcată și prin lipsa oricărui interes în repararea pagubei.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe penale au declarat apel inculpații S.T. și S.D.R. Inculpatul S.T. a solicitat reținerea în sarcina sa a infracțiunii de tentativă de omor, prin înlăturarea formei agravate prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., precum și reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., raportat la conduita provocatorie a părții vătămate D.E. Inculpatul a arătat că, fie și în aceste condiții, încadrarea juridică a faptei este aceea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., rezultatul produs nefiind cauzat cu intenția uciderii victimei, iar viața acesteia nefiind pusă în primejdie. Sub forma unor motive comune de apel, inculpații au solicitat achitarea, sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu, în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pătrunderea în locuința victimelor nefiind realizată într-un scop ilicit, precum și reducerea pedepselor sub minimul special, cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., față de inculpatul S.T. Prin Decizia penală nr. 147/P din data de 05 decembrie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de apelanții inculpați S.T. și S.D.R. împotriva Sentinței penale nr. 437 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 8438/118/2011, ca nefondate. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva aceleiași sentințe penale.

A desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus: A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare aplicată inculpatului S.D.R. prin sentința penală apelată și a repus în individualitatea lor pedepsele componente a câte 5 luni închisoare aplicate acestuia, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S.D.R. din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.R., la pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În final, inculpatul S.D.R. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 9 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, în condițiile art. 57 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului S.D.R. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 04 mai 2011 până la data de 11 august 2011. A înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.D.R.

din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., precum și cele privind aplicarea art. 81 - 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, alături de celelalte dispoziții contrare deciziei penale de față. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constat că prima instanță a stabilit în mod corect existența faptelor, făcând un examen complet și amănunțit al probelor administrate în cauză, care confirmă situația de fapt reținută prin rechizitoriu, înlăturând în mod temeinic apărările celor doi inculpați, reiterate sub forma motivelor de apel. Deși inculpații susțin că au acționat inițial pe fondul stării de provocare produsă în urma comportamentului părții vătămate D.E., pentru ca mai apoi să acționeze în stare de legitimă apărare în fața atacului acesteia și a.rudelor sale apropiate, fiind atrași împotriva voinței lor în curtea familiei D., probele administrate în cauză au infirmat o atare ipoteză, contradicțiile sesizate în cuprinsul declarațiilor martorilor propuși în apărare făcând neplauzibile susținerile inculpaților: De altfel, o primă observație ce se desprinde din analiza declarațiilor inculpaților și a martorilor S.G., S.F., S.A., B.N., H.V.A., C.M.D.

și A.G.M. este aceea că nici una din aceste persoane un își explică și nici nu relevă modalitatea producerii leziunilor cauzate părții vătămate D.V., conflictul descris desfășurându-se, potrivit afirmațiilor acestora, între inculpați și partea vătămată D.E. Subiectivismul martorilor și vădita nesinceritate ce se relevă în cuprinsul declarațiilor lor rezultă mai ales din faptul că aceștia nu descriu diferitele episoade ale incidentului la care au asistat, de o manieră similară celei prezentate în apărare de inculpați, numeroasele neconcordanțe reliefate atât prin rechizitoriu, cât și prin sentința penală atacată constituind un serios indiciu al susținerilor nereale făcute de-a lungul întregului proces penal.

Astfel, în vreme ce inculpatul S.T. a declarat că în timp ce se afla în curtea familiei D. a simțit o durere la unul din degetele de la mâna stângă, fără a preciza că ar fi fost lovit de mai multe persoane, ci doar că s-ar fi îmbrâncit cu unele dintre ele și că în acea învălmășeală ar fi lovit pe cineva cu pumnul, martorul H.V.A. precizează că l-a văzut pe inculpat tras în curte de membrii familiei D., fiind efectiv lovit de mai multe persoane, în timp ce se afla căzut la pământ. Apoi, în timp ce inculpatul S.T. precizează că mai întâi a fost stropit cu oțet în fața porții de partea vătămată D.E., fiind tras ulterior în curtea acesteia, fratele său S.D.R. precizează că abia după ce S.T. fusese tras în curtea familiei D. l-a văzut pe acesta fiind stropit cu oțet de D.E.

și lovit cu toporul de către aceasta, în timp ce se afla împreună cu sora S.G. Mai exact, inculpatul S.D.R. declară că, în timp ce se afla în curtea familiei D., deplasându-se către fratele său S.T., a văzut cum acesta a fost stropit cu oțet de partea vătămată D.E. Spre deosebire de acesta, martora S.F. precizează că S.T. ar fi fost stropit cu oțet în timp ce se afla în fața porții familiei D. Totuși, spre deosebire de S.T., martora susține că ar fi fost lângă acesta încă din momentul apariției părții vătămate D.E., fiind stropită, la rândul său, cu oțet, fapt ce a determinat-o să se retragă până în dreptul porții sale, pentru a se spăla pe ochi, fiind ajutată de sora sa S.A.

Varianta susținută de martora S.F., cu privire la desfășurarea primului episod al incidentului, nu concordă cu cele declarate de inculpatul S.T., care a precizat că s-a deplasat singur în fața porții familiei D. și că abia după ce a fost tras în interiorul curții și a început să strige după ajutor, lângă el a venit sora sa S.G., care l-a tras lângă robinetul de apă pentru a-l spăla pe față. În sensul celor declarate de inculpat este și depoziția martorei S.A., aceasta nefăcând referire la prezența surorii sale S.F. în fața porții familiei D., la momentul aruncării cu oțet de către partea vătămată D.E. Se mai poate observa că declarația inculpatului S.D.R., referitoare la prima etapă a incidentului, nu concordă nici măcar cu declarația martorului H.V.A., care plasează intervenția concubinei sale S.G.

abia după momentul în care inculpatul S.T. s-ar fi aflat la pământ, fiind lovit de mai multe persoane. Și martorul A.G.M. a declarat că S.G. a intrat în curtea familiei D. abia după ce fratele său S.T. fusese tras în interior, fără a o putea indica pe acea persoană înarmată cu un topor, ce a justificat intervenția inculpatului S.D.R. În ceea ce privește depozițiile martorului H.V.A., acestea sunt în mod vădit mincinoase, în condițiile în care,- în faza actelor premergătoare martorul a declarat, la data de 02 mai 2011, că nu poate oferi amănunte de natură să conducă la aflarea adevărului, deoarece la momentul desfășurării evenimentelor se afla într-o profundă stare de ebrietate. Cu toate acestea, încă de la acel moment, martorul a declarat că atunci când și-a revenit, a observat că inculpatul S.T.

era tăiat la o mână, iar inculpatul S.D.R. avea o vânătaie în zona spatelui, aspect infirmat prin concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 173/A1/agresiuni/2011 din 25 mai 2011, potrivit căruia inculpatul nu a prezentat la data examinării leziuni traumatice sau semne restante ale acestora. Chiar inculpatul S.D.R., cu ocazia examinării de către medicul legist, a afirmat că ar fi fost lovit în zona omoplatului drept cu o bâtă, astfel încât, în măsura în care echimoza observată de martorul H.V.A. ar fi fost reală, aceasta ar fi fost obiectivată cu prilejul examenului medico-legal, cel puțin sub forma unui semn restant al leziunii traumatice. Pe de altă parte, inculpatul nu l-a putut indica pe autorul presupusei agresiuni, cu toate că martora S.G.

o indică pe D.Z. ca fiind cea care l-ar fi lovit pe fratele său cu bâta. Cu toate acestea, mențiunea din cuprinsul depoziției martorei, privind natura corpului contondent, nu concordă cu descrierile martorei B.N., care a declarat că D.Z. ar fi aruncat în direcția lui S.D.R. cu o șipcă, obiect pe care acesta l-a folosit în acțiunea sa de lovire a părții vătămate D.E., cu scopul de a o dezarma de toporul pe care îl avea în mână. În aceeași ordine de idei, lipsită de credibilitate este și declarația martorului C.M.D., care a arătat că, după ce a coborât din autoturism, în timpul celor 10 minute pe care le-a petrecut în fața porții familiei D., nu l-a văzut pe inculpatul S.D.R. lovind pe cineva.

Or, chiar și inculpatul S.D.R. a recunoscut că, fiind în curtea familiei D., a lovit-o cu bâta pe partea vătămată D.E., pentru a o dezarma de toporul cu care încerca să îl lovească pe fratele său. În condițiile în care inculpații, alături de martorii propuși în apărare, nu recunosc faptul că ar fi pătruns înarmați în curtea locuinței familiei D., nici nu se întrevede motivul pentru care partea vătămată D.E. s-ar fi folosit de un topor, posibilitatea ca aceasta sau orice altă persoană apropiată să îl fi lovit cu un corp tăietor pe inculpatul S.T. decurgând doar din faptul că inculpații au declanșat din proprie inițiativă un atac, în cursul căruia partea vătămată D.V. a fost lovit cu bâta în cap de S.D.R.

Chiar și așa însă, raportul de constatare medico-legală nr. 172/A1/agresiunii/2011 din 25 mai 2011 exclude posibilitatea ca inculpatul S.T. să fi fost lovit cu un topor, astfel cum apărarea susține, medicul legist confirmând doar existența unor multiple echimoze la nivelul brațului stâng și a unei plăgi tăiate la nivelul mâinii, care necesită pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale. În măsura în care plaga produsă inculpatului ar fi provenit în urma loviturii aplicate cu toporul, aceasta nu ar fi consecința folosirii unui corp tăietor sau înțepător-tăietor, astfel cum se relevă, ci a unui corp despicător, precum toporul, durata îngrijirilor medicale fiind mult mai mare, în condițiile unui atac produs cu intensitate, așa cum inculpații și martorii propuși în apărare îl descriu.

Lipsa de credibilitate a tezei prezentate în apărare de inculpați decurge din însăși modul de relatare a evenimentelor, S.T. neputând explica modul în care a ajuns să fie stropit cu oțet de către partea vătămată, în condițiile în care acesta se afla aproape de propria-i locuință sau cel mult în stradă, iar victima ieșise la poartă, fără a-l ataca. În aceeași ordine de idei, lipsite de credibilitate sunt și afirmațiile martorelor S.A. și B.N., care au precizat că nu l-au văzut pe D.V. în seara incidentului, cu toate că prezența acestuia la fața locului este incontestabilă, așa cum rezultă din depozițiile martorilor propuși în acuzare și declarațiile părților vătămate. În altă ordine de idei, deși inculpatul S.D.R.

și martora B.N. au declarat că lovitura aplicată părții vătămate D.E. a fost dată din lateral, de la stânga la dreapta, în brațul drept al părții vătămate D.E., din actele medico-legale rezultă că victima a suferit leziuni traumatice la nivelul antebrațului stâng. De asemenea, în timp ce inculpatul S.T., precum și o parte din martorii audiați în cauză, au declarat că acesta a strigat cerând ajutorul fratelui său după ce a fost lovit cu toporul, coinculpatul S.D.R. a declarat că în timp ce se îndrepta spre fratele său a văzut cum acesta a recepționat lovitura de topor. Un important mijloc de probă, care infirmă declarațiile inculpatului S.D.R. și cele ale martorilor propuși în apărare de acesta, este raportul de constatare medico-legală întocmit în urma examinării părții vătămate D.E..

Aceasta atestă împrejurarea că partea vătămată a suferit leziunile traumatice în timp ce se apăra, ele având caracter de autoapărare, și nu în timp ce aceasta desfășura un atac, astfel cum susțin inculpații. Acest fapt se coroborează și cu declarația martorului D.Ș., care a arătat că, întrucât partea vătămată se văita că i-a fost omorât băiatul (referindu-se la D.V.) de către S.T., inculpatul S.D.R. a încercat să îi aplice o lovitură cu o bâtă în zona capului, D.E. parând lovitura cu mâna. Așa cum reține și prima instanță, varianta prezentată de inculpați și martorii propuși în apărare este, cel puțin până la momentul intervenției coinculpatului S.D.R., neverosimilă, fiind greu de crezut cum două femei (partea vătămată D.E.

și martora D.Z.) și un bărbat, în vârstă de 50 de ani (martorul D.A.), au reușit să târască împotriva voinței lui un tânăr în putere, în vârstă de 30 de ani, înalt și cu o statură robustă, pe o distanță de aproximativ 3 - 4 metri, fără ca acesta să poată riposta și în condițiile în care în imediata lui apropiere se aflau numeroși prieteni și membrii ai familiei sale, care ar fi putut oricând interveni și pe care inculpații i-au propus ulterior ca martori oculari. De asemenea, inexplicabilă și neverosimilă este și intervenția martorei S.G., care, după ce a intrat în curtea părților vătămate, nu a intervenit pentru a-l conduce pe inculpatul S.T. în afară, ci pentru a-l spăla pe față la robinetul din curtea arătată, deși, potrivit declarațiilor martorilor propuși în apărare, în imediata lor apropiere se aflau 5 - 6 persoane, care se manifestau agresiv, una dintre ele fiind înarmată cu un topor, pe care îl folosise la agresarea inculpatului.

Potrivit declarațiilor martorilor propuși de inculpați, S.T. ar fi fost lovit de către partea vătămată D.E., în timp ce se afla în poziția pe vine sau în genunchi, iar agresoarea a ridicat cu ambele mâini, deasupra capului un topor cu coada de aproximativ 1 metru. Raportat la cele arătate mai devreme, cu referire specială la natura leziunii provocate, intensitatea loviturii provocate și durata îngrijirilor medicale acordate, această variantă este infirmată prin raportul de constatare medico-legală întocmit în urma examinării inculpatului S.T., potrivit căruia acesta prezenta o plagă tăiată în lambou, de aproximativ 4 cm, la nivelul falangei proximale a p