ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2220/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2220/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 437 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul penal nr. 8438/118/2011 a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.T.

din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit.

i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În

baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat

la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.T. la pedeapsa de 5

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În

baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul S.T. la pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În

baza art. 65 C. pen., în referire la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două

pedepse aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și

9 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 alin. (1) - (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C.

pen., pe perioada executării pedepsei închisorii.

În

baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina inculpatului S.D.R. din infracțiunea prevăzută de art. 182

alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la

art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.R. la pedeapsa de 5

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În

baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat

la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.R. la pedeapsa de 5

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două

pedepse aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 luni

închisoare.

În

baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, socotit de la

rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În

baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În

baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

La

data de 02 mai 2011, lucrătorii Secției 4 Poliție Constanța s-au sesizat. din

oficiu, cu privire la faptul că în noaptea de 01/02 mai 2011, în curtea

locuinței familiei D. situată în Municipiul Constanța, Strada S.I.G. nr. 49, a

avut loc un conflict, în urma căruia părțile vătămate D.E. și D.V. au suferit

leziuni traumatice, fiind transportate la spital.

Cu

acest prilej, s-a stabilit că partea vătămată D.V. a fost internată cu

diagnosticul "pneumoencefalie, hemoragii subarahnoidiene supratentoriale,

mici hematoame subdurale temporale bilaterale și fronto parietal drept,

contuzii cerebrale frontală și temporală dreapta, fracturi cominutive, atât ale

calvariei, cât și ale masivului facial și hemosinus", iar partea vătămată

D.E. a fost diagnosticată cu "fractură antebraț stâng".

În

urma examinării medico-legale a părților vătămate, s-a stabilit că D.V.

prezentă leziuni de violență, care au putut fi produse prin loviri repetate cu

corp dur, care pot data din 01/02 mai 2011 și care au necesitat pentru

vindecare 60 - 65 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Potrivit

concluziilor medicului legist, leziunile de violență i-au pus în primejdie

viața victimei, prin hemoragie meningee, contuzie cerebrală și pneumoencefalie.

La

momentul examinării, partea vătămată D.E. a prezentat leziuni traumatice care

au putut fi produse prin lovire cu corp dur, având caracterul celor produse

prin autoapărare, nefiind exclus nici mecanismul lovirii din lateral, ele

necesitând circa 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii

lor.

Cu

ocazia cercetării la fața locului, pe sol, în interiorul curții locuinței

părților vătămate, la aproximativ cinci metri de poarta de la intrare au fost

identificate mai multe pete de culoare brun roșcat, cu aspect de sânge. Alte

pete similare au fost observate și pe stâlpii casei părților vătămate.

Analizând

materialul probator, instanța a reținut că în seara de 1 mai 2011, membrii

familiei inculpaților au organizat o petrecere în stradă, la care au participat

mai multe persoane, ce luaseră parte, inițial, la o petrecere câmpenească, în

cadrul căreia s-a consumat alcool.

Martorul

D.G., unul din fii părții vătămate D.E., fiind căutat de organul de poliție ca

urmare a distrugerii lunetei unui autoturism parcat în zonă, s-a ascuns în

curtea familiei S., fapt ce l-a deranjat de inculpatul S.T., care l-a agresat

fizic și verbal, motiv pentru care D.G., murdar de sânge pe față, a trecut

strada în curtea familiei sale. Întrucât acesta i-a adus la cunoștință mamei

sale că fusese lovit de S.T., partea vătămată D.E. a ieșit la poarta casei,

pentru a-i cere socoteală inculpatului, având în mână o sticlă de oțet.

În

urma discuțiilor avute cu S.T., din acel recipient ce îl avea asupra sa, partea

vătămată D.E. l-a stropit pe inculpat cu oțet. Sub impulsul creat de

disconfortul contactului oțetului cu ochii, inculpatul a pătruns în curtea

părților vătămate, iar după un anumit timp a pătruns și fratele său,

coinculpatul S.D.R., înarmat cu o bâtă de lemn.

Cum

între timp ieșise în curte și celălalt fiu al părții vătămate, D.V., supărat și

pe atitudinea părților vătămate, ce exprimau invective la adresa familiei sale,

inculpatul S.T. i-a aplicat părții vătămate o lovitură de bâtă în regiunea

capului, după ce, în prealabil, luase corpul contondent de la fratele său.

Ulterior,

S.R.D. a preluat bâta de la coinculpatul S.T. și s-a îndreptat spre partea

vătămată D.E., care a continuat cu invective la adresa inculpaților, încercând

să o lovească în zona capului. Partea vătămată a parat însă această lovitură cu

antebrațul stâng, iar ulterior cei doi frați au părăsit curtea părților

vătămate.

Situația

de fapt expusă a rezultat în urma examinării materialului probator, cu

precădere a actelor medicale, declarațiilor părților vătămate, martorilor și

inculpaților, în măsura în care acestea s-au putut corobora, fiind înlăturate

ca subiective acele părți din declarații date "pro causa".

Astfel,

partea vătămată D.V. a declarat că în seara zilei de 01 mai 2011 l-a văzut pe

inculpatul S.T., lovindu-l pe fratele său D.G., motiv pentru care a ieșit în

curte.

Această

declarație a fost avută în vedere doar parțial, în raport de faptul că locul în

care se afla partea vătămată nu îi permitea să vadă în stradă, unde avea loc

petrecerea, ținând seama de numărul mare al participanților, dar și de

vizibilitatea specifică acelei ore înaintate. Partea vătămată a mai arătat că,

imediat după agresiune, în curte au pătruns și inculpații, S.T. fiind înarmat

cu o bâtă din lemn, pe care a folosit-o pentru a-i aplica o lovitură în cap,

urmat apoi de fratele său. Partea vătămată a arătat, totodată, că nu era

înarmată și nici nu a văzut ca mama sa să fi avut în mâini un topor. A afirmat

că nu poate preciza dacă inculpatul S.R.D. avea și el o bâtă, aspect contrazis

de declarațiile celorlalți martori și de partea vătămată D.E., care au arătat

că doar inculpatul S.R.D. era înarmat.

Partea

vătămată D.V. a mai declarat că după ce a primit lovitura, și-a pierdut imediat

cunoștința, aflând ulterior că și mama sa fusese lovită în aceleași împrejurări

și a adăugat că în curtea locuinței familiei sale nu a pătruns nici o altă

persoană în afara celor doi inculpați.

Martorul

D.G. a arătat că în seara zilei de 01/02 mai 2011 a fost prezent și el la

petrecerea care a avut loc pe stradă, context în care a intrat în conflict cu

inculpatul S.T., acesta aplicându-i mai multe lovituri, care i-au provocat o

hemoragie nazală. A precizat că deși se afla în stare de ebrietate, i-a putut

observa pe cei doi inculpați intrând în curtea locuinței familiei sale, după ce

anterior mama și fratele său ieșiseră și ei în curte. Martorul nu a putut

preciza care dintre inculpați era înarmat cu bâta de lemn folosită în timpul

agresiunii și nici dacă mama sa a aruncat sau nu cu oțet înspre inculpați. A

mai arătat că a ieșit din casă după consumarea agresiunii și că le-a văzut pe

părțile vătămate căzute la sol, dar a adăugat că niciuna dintre acestea nu erau

înarmate cu un topor sau cu vreun alt obiect contondent.

Partea

vătămata D.E. a declarat că în timp ce pe stradă-se desfășura petrecerea

organizată de către inculpați, în locuința lor a intrat martorul D.G., care

prezenta urme de lovire în zona feței și care, la insistențele membrilor

familiei sale, le-a adus la cunoștință că fusese lovit de inculpatul S.T., fără

a indica motivul. A mai arătat partea vătămată că, ieșind din casă, din curte

i-a observat pe inculpați în timp ce încercau să pătrundă în interior, motiv

pentru care s-a îndreptat spre ei și a aruncat în direcția lor cu oțet, dintr-o

sticlă pe care o avea în mână. Atunci, inculpații au pătruns în curte, iar

S.T., înarmat cu o bâtă de lemn, s-a îndreptat spre partea vătămată D.V., care

ieșise și ea în curte și, fără să-i spună ceva, i-a aplicat o lovitură în

regiunea capului, în urma căreia aceasta a căzut la pământ inconștientă. Partea

vătămată a mai susținut că inculpatul S.D.R. a luat apoi bâta de la fratele

său, s-a îndreptat spre ea, a încercat să o lovească în cap, moment în care a

parat lovitura, ridicând brațul stâng deasupra capului. După agresionarea sa,

cei doi inculpați au ieșit din curte. Nu a văzut ca inculpatul S.T. să

sângereze de la mână, iar în momentul agresiunii nici una dintre părțile

vătămate nu era înarmată.

Martorul

D.Ș. a declarat că în seara de 01/02 mai 2011 se afla în locuința părților

vătămate, în timp ce pe stradă se desfășura petrecerea organizată de inculpați,

când martorul D.G. a intrat în casă, prezentând urme de lovire în regiunea feței

și spunând că a fost lovit de către inculpatul S.T.. În aceste condiții,

părțile vătămate au ieșit în curte, iar martorul, aflat în urma lui D.V., a

observat cum acesta a fost lovit în cap cu o bâtă de lemn de .inculpatul S.T.,

care pătrunsese în curte. În continuare, martorul, a mai arătat că inculpatul

S.D.R., înarmat și el cu o bâtă, a încercat să o lovească în cap pe partea

vătămată D.E., care însă a parat lovitura cu antebrațul stâng. Martorul a mai

precizat că nici una dintre părțile vătămate nu erau înarmate cu topoare sau cu

alte obiecte contondente și că atunci când a ieșit din curte inculpatul S.T. nu

sângera din nici o parte a corpului. Martorul a mai arătat că după consumarea

altercației și transportarea victimelor la spital, inculpatul S.T. a ieșit pe

stradă și a arătat o plagă la nivelul unuia dintre degete, afirmând că ar fi

fost lovit în altercația cu părțile vătămate.

Declarații

similare cu cele arătate anterior au făcut și martorii D.V., D.A. și B.N.

Aceștia

au declarat că inculpații, înarmați cu bâte de lemn, au pătruns în curtea

locuinței părților vătămate, după care inculpatul S.T. l-a lovit m cap pe D.V.,

iar inculpatul S.D.R. a lovit-o peste mână pe partea vătămată D.E.

Martorii

au mai arătat că părțile vătămate nu erau înarmate și că la ieșirea din curte

S.T. nu sângera din nici o parte a corpului.

Așa

cum instanța reține, în urma analizării acestor declarații, între versiunile

prezentate de părțile vătămate și martorii menționați anterior nu există

contradicții, cu privire la identitatea autorilor și modul de săvârșire a

faptelor.

În

opinia instanței, neconcordanța între aceste declarații privește numai

împrejurarea dacă ambii inculpați erau înarmați cu bâte sau numai inculpatul

S.D.R., de la care coinculpatul S.T. a preluat apoi obiectul contondent, pentru

a o lovi pe partea vătămată D.V., iar ulterior a luat bățul pentru a-i aplica o

lovitură părții vătămate D.E.. În opinia instanței, această contradicție poate

fi însă explicată prin starea de emoție și temere pe care au încercat-o părțile

vătămate și martorii, în condițiile vătămării grave a integrității corporale a

membrilor familiei lor, în curtea propriei locuințe.

Din

declarația inculpatului S.T. a rezultat că în după amiaza zilei de 01 mai 2011,

împreună cu membrii familiei sale, acesta a organizat o petrecere pe Strada

S.I.G. din Municipiul Constanța. În timpul petrecerii, inculpatul a intrat în

conflict cu martorul D.G., al cărui comportament a atras deplasarea în zonă a

unui echipaj de poliție, care i-a aplicat o amendă contravențională pentru

consum de alcool în locuri publice. Această împrejurare l-a determinat să îi

aplice acestuia mai multe lovituri, motivat și de faptul că se ascunsese de

organul de poliție în curtea sa. Cum martorul s-a refugiat în curtea locuinței

sale, la scurt timp a auzit-o pe partea vătămată D.E. reproșându-i agresiunea

fiului ei, împrejurare în care inculpatul a fost stropit cu oțet de către

partea vătămată, o parte din lichid intrându-i în ochi, împiedicându-l să mai

vadă. Inculpatul a mai arătat că apoi a fost tras în curtea familiei D.,

împotriva voinței sale, de către persoane pe care nu le poate menționa, iar la

un moment dat a simțit' o durere la degetul de la mâna stângă și a simțit că

sângerează, condiții în care a început să strige după fratele său, coinculpatul

S.D.R., cerându-i ajutorul. Lângă el a venit sora sa S.G., care l-a tras lângă

robinetul de apă din curtea familiei D., pentru a-l spăla pe față, iar apoi

fratele său, care l-a transportat până în curtea locuinței lor, situată "vis-a-vis"

de cea a părților vătămate. Inculpatul a declarat că nu a văzut cum fratele său

a lovit-o pe D.E. și că nu știe în ce fel partea vătămată D.V. a suferit

leziunile traumatice constatate de mediul legist.

Inculpatul

S.D.R. a declarat că, în timp ce se afla în curte, a fost solicitat să iasă în

stradă, deoarece fratele său intrase într-un conflict cu membrii familiei D.. A

arătat că, ieșind în stradă, a văzut cum fratele său, aflat deja în curtea

părților vătămate, împreună cu sora sa S.G., a fost stropit cu oțet de către

partea vătămată D.E. și apoi lovit cu toporul de aceeași persoană. După ce a

fost stropit cu oțet, inculpatul S.T. a început să se frece la ochi și a

încercat să se spele, ajutat de sora sa. Inculpatul S.D.R. a mai arătat că a

încercat să îl tragă pe fratele său de lângă robinet, însă a fost lovit în

spate cu o bâtă aruncată în el de către unul din membrii familiei D. Când s-a

întors în direcția din care venise lovitura, inculpatul a văzut-o pe partea

vătămată D.E. având un topor ridicat deasupra capului, pregătindu-se să îl

lovească pe inculpatul S.T., după ce anterior îl mai lovise o dată. în aceste

condiții, inculpatul a ridicat de jos bâta aruncată anterior în el și a lovit-o

pe partea vătămată peste mâini, aplicând lovitura de la stânga la dreapta,

paralel cu solul, de la înălțimea umerilor săi. Partea vătămată a scăpat bâta,

iar inculpații, împreună cu martora S.G., s-au retras în curtea locuinței lor.

Inculpatul a negat agresarea părții vătămate. D.V., pentru leziunile căreia nu

a putut oferi nici o explicație.

Inculpații

au solicitat audierea mai multor martori, membrii ai familiei lor și apropiați

ai acestora, persoane prezentate organelor de urmărire penală de apărătorii

acestora, ale căror declarații instanța le-a analizat și pe care le-a avut în

vedere doar în măsura în care se coroborează cu materialul probator administrat

Astfel,

martorul H.V.A., concubinul martorei S.G. (sora inculpaților), a declarat în

faza actelor premergătoare, la data de 02 mai 2011, că nu poate oferi amănunte

de natură să conducă la aflarea adevărului, deoarece la momentul desfășurării

evenimentelor arătate se afla într-o profundă stare de ebrietate. Cu toate

acestea martorul a declarat că atunci când și-a revenit, a observat că

inculpatul S.T. era tăiat la o mână, iar inculpatul S.R.D. avea o vânătaie în

zona spatelui.

La

data de 18 mai 2011, același martor a dat declarații amănunțite, privind

evenimentele petrecute la data de 01 mai 2011, similare cu cele ale

inculpaților, declarații menținute și în faza cercetării judecătorești. Astfel,

acesta a arătat că, în timp ce era la poarta familiei părții vătămate, pentru a

discuta civilizat cu aceștia, inculpatul S.T. a fost stropit cu oțet din

interior de către partea vătămată D.E., după care a fost tras în curte de mai

multe persoane. În timp ce inculpatul se afla căzut la pământ și era lovit de

mai multe persoane, în altercație a intervenit sora acestuia, S.G., care a

încercat să îl spele pe față. în acest timp, de inculpatul S.T., care striga

după fratele său, s-a apropiat partea vătămată D.E., înarmată cu un topor.

Martorul a precizat că nu a văzut momentul lovirii cu toporul, însă l-a văzut

pe inculpat murdar de sânge pe față. Imediat, în curte a intrat și inculpatul

S.D.R., care a fost lovit în spate cu un paf aruncat de către martora D.Z.

Martorul a mai arătat că inculpatul a ridicat de jos bâta respectivă și a

lovit-o peste mâini pe partea vătămată D.E. care, cu toporul ridicat deasupra

capului, încerca să îl lovească din nou pe inculpatul S.T. După ce partea

vătămată a fost dezarmată, inculpații, împreună cu martora S.G., au ieșit din

curte și au intrat în locuința lor. Martorul a mai arătat că în noaptea de

01/02 mai 2011 nu l-a văzut pe D.V. și nu poate explica vătămările suferite de

acesta.

Martorul

C.M.D. a declarat în cursul urmăririi penale, declarația fiind reluată și în

cursul cercetării judecătorești, că în seara de 01/02 mai 2011, în jurul orelor

23.00, a trecut cu mașina pe strada inculpaților și, de la volan, a observat

cum mai multe persoane din curtea părții vătămate trăgeau de inculpatul S.T.,

pentru a-l duce în interiorul curții. După ce a parcat autoturismul, l-a văzut

pe inculpat, împreună cu sora sa, în interiorul acelei curți, în timp ce se

spăla pe față și la scurt timp a intrat în aceeași curte, neînarmat, și

inculpatul S.D.R., iar după aceasta cei trei au ieșit din curtea respectivă.

La

cercetarea judecătorească, martorul a arătat că în stradă erau mai multe mașini

și foarte multe persoane și, neavând loc de parcare, a trecut mai departe, a

parcat și, revenind după câteva minute la locul incidentului, l-a văzut pe S.T.

în curtea vecinilor, stând jos lângă robinet. Acesta îl striga pe fratele său

R. pentru a-l scoate de acolo, sora sa cea mică îl spăla pe față, nu a

intervenit nimeni, toată lumea se uita. Deși â mai arătat că nu văzut ce s-a

întâmplat în curte și că ulterior s-a urcat în mașină, a revenit și a arătat

că, în intervalul celor 10 minute, cât a stat în fața porții, l-a văzut pe S.

R. intrând în curte și după ce aceștia au ieșit, a părăsit zona. A mai arătat

că inculpatul S.D.R. avea mâinile goale la intrarea în curte, nu l-a văzut pe

acesta să lovească pe cineva, dar nu l-a avut tot timpul în raza vizuală.

Martora

S.F. a reiterat aspectele declarate de celelalte persoane audiate în cauză, cu

privire la desfășurarea petrecerii de pe stradă și la agresarea martorului D.G.

De asemenea, martora.a declarat că mama acestuia din urmă a început să

vocifereze, motiv pentru care inculpatul S.T. s-a îndreptat spre poarta curții

sale, iar când a pus mâna pe poartă, partea vătămată D.E. 1-a.stropit cu oțet

în ochi. Martora a arătat că o parte din oțetul aruncat de către partea

vătămată a stropit-o și pe ea, împrejurare care a determinat-o să se retragă

până în dreptul porții sale, pentru a se spăla pe ochi, ajutată fiind de

martora S.A.. După aceasta, martora a observat că inculpatul S.T. se afla deja

în curtea familiei D., fiind ajutat să se spele pe ochi de către sora sa S.G.

Potrivit declarațiilor sale, martora a intrat în curte pentru a-și ajuta

fratele, ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată D.E. ținând în mâini un

topor. La scurt timp, în curte a intrat și inculpatul S.D.R., care a fost lovit

de către martora D.Z. cu o bâtă pe care a aruncat-o în direcția sa, în timp ce

partea vătămată D.E. a ridicat din nou toporul, pentru a-l lovi pe inculpatul

S.T. Martora a precizat că nu a văzut momentul în care inculpatul S.D.R. a

lovit-o pe partea vătămată, însă a precizat că nu a văzut-o în curte în timpul

altercației și pe partea vătămată D.V., astfel încât nu poate preciza cine

anume a lovit-o pe aceasta, deși ambulanța sosită la fața locului l-a

transportat și pe el la spital.

Martora

B.N., vecină cu inculpații și părțile vătămate, a declarat că, în timpul

petrecerii, inculpatul S.T. i-a aplicat o singură lovitură de palmă peste față

martorului D.G., care a fugit în casă. Martora a reiterat aspectele legate de

stropirea inculpatului S.T. cu oțet de către partea vătămată D.E. și de târârea

acestuia în curte, împotriva voinței sale, adăugând că a văzut-o pe aceasta din

urmă lovindu-l pe inculpat cu toporul pește una din mâini, în timp ce acesta

își apăra capul. Martora a mai arătat că în sprijinul fratelui său a intervenit

coinculpatul S.D.R., care a fost lovit cu o șipcă de lemn aruncată de către

D.Z.. între timp, partea vătămată a încercat din nou să îl lovească pe inculpat

cu același topor, motiv pentru care inculpatul S.D.R. a luat de pe jos bucata

de lemn aruncată în el și a lovit-o pe partea vătămată D.E. peste mâini, care a

scăpat toporul cu care era înarmată. După acest moment, inculpații și martora

S.G. s-au retras și au intrat în curtea locuinței lor. În fine, martora a

declarat că în noaptea de 01/02 mai 2011 nu l-a văzut pe D.V.

Martora

S.A., sora inculpaților, a declarat că în timpul petrecerii desfășurate pe

stradă inculpatul S.T. l-a lovit cu palma sau pumnul pe martorul D.G., care s-a

refugiat în curtea locuinței sale. La scurt timp după aceasta, partea vătămată

a strigat din interiorul curții la inculpat, întrebându-l ce a avut cu fiul

său. Potrivit declarațiilor martorei, inculpatul s-a apropiat de poartă, însă

partea vătămată D.E. l-a stropit cu oțet dintr-o sticlă pe care o avea în mână.

Imediat, inculpatul a căzut în genunchi și a fost tras în interiorul curții de

mai multe persoane, care au început să îl lovească cu pumnii și picioarele. În

cursul acestei altercații, partea vătămată D.E. l-a lovit pe inculpatul S.T. cu

un topor peste una din mâini, în timp ce acesta își apăra capul. Martora a mai

arătat că în curtea familiei S. a intrat și inculpatul S.D.R., care, văzând-o

pe partea vătămată D.E. pregătită să îl lovească din nou pe inculpatul S.T., a

lovit-o pe aceasta cu o bucată de lemn pe care a ridicat-o de la sol. După ce

partea vătămată a scăpat toporul, inculpații, însoțiți de către S.G., au ieșit

din curte. De asemenea, martora a declarat că nu a văzut-o în curte pe partea

vătămată D.V..

Martorul

A.G.M. a declarat că inculpatul S.T. a fost stropit în ochi cu oțet de către

partea vătămată D.E. după care a fost tras în interiorul curții de către

persoanele din interior. Martorul a mai arătat că după inculpat a intrat în

curtea familiei D. și martora S.G., care a încercat să îl spele pe ochi. După

aceasta a intrat în curte și coinculpatul S.D.R., care, pentru a-și apăra fratele

de atacul exercitat de o persoană înarmată cu un topor, a luat de pe jos o

bucată de lemn, cu care a lovit persoana respectivă, după care a reușit să îl

scoată pe inculpatul S.T. din curte.

În

ceea mai mare parte, instanța constată că aceste declarații ale martorilor

propuși de inculpați de află în contradicție cu cele ale părților vătămate și

celorlalți martori audiați în cauză, iar ele susțin varianta inculpaților,

potrivit cu care inculpatul S.T. ar fi fost tras în curtea părților vătămate de

către acestea și rudele cu care locuiesc în curte, fiind însă infirmate de

materialul probator.

Rezulta

însă că, provocat fiind de atitudinea șicanatorie a părții vătămate D.E., ce a

culminat cu aruncarea pe fața inculpatului a unei cantități de oțet, aflat într-o

stare de puternică tulburare, inculpatul S.T. nu era nevoie să fie tras ori

împins în curtea părții vătămate, ci acesta a pătruns singur, pentru a pune la

punct situația și a aplica eventuale corecții părții vătămate.

Or,

declarațiile martorilor inculpaților, în încercarea lor de a susține varianta

inculpaților sunt contradictorii și sunt de natură să ridice un dubiu mai mult

decât serios asupra veridicității lor.

La

stabilirea situației de fapt reținute, instanța de fond a avut în vedere, pe

lângă declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, declarațiile

inculpaților și procesul-verbal de cercetare la fața locului, coroborate cu

procesele-verbale de consemnare a declarațiilor, actele medicale și rapoartele

de constatare medico-legală.

În

cauză a fost efectuat de către I.N.M.L. "Mina Minovici" București un

raport de nouă expertiză medico-legală, care a concluzionat următoarele:

-

partea vătămată D.E. a prezentat leziuni traumatice, care se puteau produce

prin lovire cu corp dur la data de 02 mai 2011. Examenul clinic și radiologie

efectuat la spitalul Clinic Județean Constanța au stabilit corect diagnosticul,

decizia de intervenție chirurgicală fiind corectă și la timp aplicată;

-

leziunile traumatice, respectiv echimoză, tumefacția părților de la nivelul 1/3

medii a antebrațului stâng, asociate cu fractură la ambele oase 1/3 medie cu

deplasare antebraț stâng, leziuni care prin morfologia și topografia lor atestă

un mecanism de lovire activă, cu corp dur la nivelul antebrațului stâng;

-

consemnarea simptomatologiei subiective dureroase din raportul de expertiză

medico-legală din 02 mai 2011, ca și consemnarea durerilor la membrul toracic

stâng aparat gipsat brahio-antebrahial stâng. În certificatul medico legal nr.

568 din 23 mai 2011 (la aproximativ 21 zile de la traumatism) se înscrie în

tabloul clinic specific leziunilor traumatice fără evidențierea de complicații

locale.

În

lipsa filmelor radiologice post-operatorii, a examinării ortopedice periodice,

care să prezinte date medicale clinice și radiologice, privind evoluția

focarelor de fractură, nu se pot face aprecieri medico-legale asupra acestui

aspect.

S-a

mai arătat că în condițiile unei evoluții favorabile, acest tip de leziuni

necesită 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale, perioadă ce include extragerea

materialului de osteosinteză, precum și recuperarea funcțională necesară, iar

leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei.

Cum

în urma examinării medico-legale s-a constatat că leziunile suferite de partea

vătămată necesita pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile și nu 65 - 70 de

zile, fapta, în opinia instanței, nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen., în ceea ce privește numărul de zile

de îngrijiri medicale, care este sub 60 de zile.

Având

în vedere concluziile raportului de nouă expertiză, care a fost și avizat de

Comisia de Control și Avizare din cadrul I.N.M.L. "Mina Minovici"

București, instanța a pus în discuție, la cererea procurorului, schimbarea

încadrării juridice a faptei, din infracțiunea pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului S.D.R. în infracțiunea de vătămare

corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

O

astfel de cerere a fost admisă, partea vătămată D.E. precizând că formulează

plângere, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. și

că nu dorește să se împace cu inculpatul S.D.R.

Cu

privire la cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate de

inculpatul S.T., instanța de fond a considerat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel,

a apreciat că reținerea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. este

justificată prin aceea că fapta a fost săvârșită, potrivit art. 152 alin. (1)

lit. c) C. pen., cu intenția ca fapta să fie auzită, iar acest rezultat s-a

produs în fața mai multor persoane, agresiunea având loc în curte și nu în

stradă, însă în prezența a mai mult de două persoane.

De

asemenea, a apreciat că nu se poate reține infracțiunea de tentativă la omor

simplu, în condițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.,

întrucât, potrivit art. 152 lit. b) C. pen., fapta se consideră a fi comisă

"în public" și în cazul în care aceasta a avut loc în orice alt loc

accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane.

Infracțiunea

de omor (tentativa la infracțiunea de omor) se săvârșește fie cu intenție

directă, atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și a

urmărit producerea acestuia, fie cu intenție indirectă, când făptuitorul a

prevăzut rezultatul acțiunii sale și fără a-l urmări, a acceptat totuși

posibilitatea survenirii acestuia.

Atât

în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară, s-a arătat că

poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu

împrejurările concrete și, îndeosebi, în raport cu instrumentul folosit de

făptuitor (instrument apt sau nu de a produce moartea), cu regiunea corpului

lovită (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor, raporturile

dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii fapte, atitudinea

făptuitorului după săvârșirea faptei (a încercat să acorde prim ajutor victimei

sau a lăsat-o în starea în care a adus-o).

Infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (1) și art. 182 alin. (2) C. pen. se săvârșește cu

intenție indirectă sau praeterintenție. În cazul praeterintenției, făptuitorul

acționează cu intenție, în ceea ce privește fapta de lovire sau vătămare, dar

este, totodată, în culpă, față de consecința mai gravă produsă.

Pentru

fapta prevăzută în art. 182 alin. (3) C. pen., forma de vinovăție este intenția

directă, calificată prin scop, ceea ce înseamnă că făptuitorul a prevăzut

consecința sau consecințele grave, care s-au produs și a urmărit producerea

lor.

Esențial

pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la

omor calificat ori în vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.,

este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit

infracțiunea.

Astfel,

există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul

acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale

organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice

uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece

acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă

dinamismul interior al actului infracțional.

Ceea

ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă, având ca urmare punerea

în primejdie a vieții persoanei, de tentativa la infracțiunea de omor, este poziția

subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a

infracțiunii.

În

cauza de față, faptul că inculpatul S.T. i-a aplicat părții vătămate o lovitură

de mare intensitate, cu o bâtă, la nivelul capului, provocându-i leziuni care

i-au pus în pericol viața, fapt ce este de natură să conducă la ideea că a

prevăzut și acceptat posibilitatea lezării unei regiuni cu potențial mortal

ridicat.

De

asemenea, instanța reține că, în practică, s-a arătat că ceea ce deosebește

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (3) C.

pen., de infracțiunea de tentativă de omor, este intenția cu care a acționat

inculpatul, respectiv latura subiectivă.

Pentru

stabilirea intenției cu care acționează inculpatul, este necesară o analiză

minuțioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea

formei de vinovăție.

Astfel,

în cazul de față, inculpatul s-a înarmat cu o bâtă, luată de la fratele sau și

a aplicat lovituri repetate cu aceasta în capul părții vătămate.

Chiar

dacă inculpatul ar fi aplicat o singură lovitură, aceasta a fost de mare

intensitate, partea vătămată rămânând în stare de inconștiență, fiind

spitalizată și supusă unei intervenții chirurgicale.

Totodată,

în desfășurarea acțiunii sale violente, inculpatul a vizat o zonă vitală, în

care a lovit cu intensitate, folosind un obiect apt să producă moartea, ceea ce

conturează latura subiectivă specifică infracțiunii de tentativă la omor.

Împotriva

acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor

aplicate inculpatului S.D.R. În motivarea căii de atac s-a susținut că

reținerea în favoarea acestui inculpat a circumstanțelor atenuante, prevăzute

de art. 74 alin. (2) C. pen., neputându-se justifica, în raport cu

circumstanțele săvârșirii faptelor, urmările produse și conduita procesuală

nesinceră, marcată și prin lipsa oricărui interes în repararea pagubei.

De

asemenea, împotriva aceleiași sentințe penale au declarat apel inculpații S.T.

și S.D.R.

Inculpatul

S.T. a solicitat reținerea în sarcina sa a infracțiunii de tentativă de omor,

prin înlăturarea formei agravate prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., precum și reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b)

C. pen., raportat la conduita provocatorie a părții vătămate D.E.

Inculpatul

a arătat că, fie și în aceste condiții, încadrarea juridică a faptei este aceea

de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., rezultatul

produs nefiind cauzat cu intenția uciderii victimei, iar viața acesteia nefiind

pusă în primejdie.

Sub

forma unor motive comune de apel, inculpații au solicitat achitarea, sub

aspectul infracțiunii de violare de domiciliu, în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pătrunderea în locuința victimelor nefiind realizată într-un scop ilicit,

precum și reducerea pedepselor sub minimul special, cu aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., față de inculpatul S.T.

Prin

Decizia penală nr. 147/P din data de 05 decembrie 2013 Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de

apelanții inculpați S.T. și S.D.R. împotriva Sentinței penale nr. 437 din 16 octombrie

2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 8438/118/2011, ca

nefondate.

În

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva aceleiași sentințe penale.

A

desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus:

A

descontopit pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare aplicată inculpatului

S.D.R. prin sentința penală apelată și a repus în individualitatea lor

pedepsele componente a câte 5 luni închisoare aplicate acestuia, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și art. 181 alin.

(1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e)

C. pen.

În

baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute

în sarcina inculpatului S.D.R. din infracțiunea de vătămare corporală,

prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen.

În

baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul S.D.R., la pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și

lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit

pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. aplicată

inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată

prin sentința penală apelată sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și

art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În

final, inculpatul S.D.R. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 9

luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale, în condițiile art. 57 C. pen.

În

baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe durata

executării pedepsei închisorii.

În

baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului S.D.R.

durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 04 mai 2011 până

la data de 11 august 2011.

A

înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.D.R.

din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., precum și cele privind aplicarea art.

81 - 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., cu

privire la pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, alături de celelalte

dispoziții contrare deciziei penale de față.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Analizând

actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței

penale atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, potrivit art.

371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constat că prima instanță a

stabilit în mod corect existența faptelor, făcând un examen complet și

amănunțit al probelor administrate în cauză, care confirmă situația de fapt

reținută prin rechizitoriu, înlăturând în mod temeinic apărările celor doi

inculpați, reiterate sub forma motivelor de apel.

Deși

inculpații susțin că au acționat inițial pe fondul stării de provocare produsă

în urma comportamentului părții vătămate D.E., pentru ca mai apoi să acționeze

în stare de legitimă apărare în fața atacului acesteia și a.rudelor sale

apropiate, fiind atrași împotriva voinței lor în curtea familiei D., probele

administrate în cauză au infirmat o atare ipoteză, contradicțiile sesizate în

cuprinsul declarațiilor martorilor propuși în apărare făcând neplauzibile

susținerile inculpaților:

De

altfel, o primă observație ce se desprinde din analiza declarațiilor

inculpaților și a martorilor S.G., S.F., S.A., B.N., H.V.A., C.M.D. și A.G.M.

este aceea că nici una din aceste persoane un își explică și nici nu relevă

modalitatea producerii leziunilor cauzate părții vătămate D.V., conflictul

descris desfășurându-se, potrivit afirmațiilor acestora, între inculpați și

partea vătămată D.E.

Subiectivismul

martorilor și vădita nesinceritate ce se relevă în cuprinsul declarațiilor lor

rezultă mai ales din faptul că aceștia nu descriu diferitele episoade ale

incidentului la care au asistat, de o manieră similară celei prezentate în

apărare de inculpați, numeroasele neconcordanțe reliefate atât prin

rechizitoriu, cât și prin sentința penală atacată constituind un serios indiciu

al susținerilor nereale făcute de-a lungul întregului proces penal.

Astfel,

în vreme ce inculpatul S.T. a declarat că în timp ce se afla în curtea familiei

D. a simțit o durere la unul din degetele de la mâna stângă, fără a preciza că

ar fi fost lovit de mai multe persoane, ci doar că s-ar fi îmbrâncit cu unele

dintre ele și că în acea învălmășeală ar fi lovit pe cineva cu pumnul, martorul

H.V.A. precizează că l-a văzut pe inculpat tras în curte de membrii familiei

D., fiind efectiv lovit de mai multe persoane, în timp ce se afla căzut la

pământ.

Apoi,

în timp ce inculpatul S.T. precizează că mai întâi a fost stropit cu oțet în

fața porții de partea vătămată D.E., fiind tras ulterior în curtea acesteia,

fratele său S.D.R. precizează că abia după ce S.T. fusese tras în curtea

familiei D. l-a văzut pe acesta fiind stropit cu oțet de D.E. și lovit cu

toporul de către aceasta, în timp ce se afla împreună cu sora S.G.

Mai

exact, inculpatul S.D.R. declară că, în timp ce se afla în curtea familiei D.,

deplasându-se către fratele său S.T., a văzut cum acesta a fost stropit cu oțet

de partea vătămată D.E.

Spre

deosebire de acesta, martora S.F. precizează că S.T. ar fi fost stropit cu oțet

în timp ce se afla în fața porții familiei D.

Totuși,

spre deosebire de S.T., martora susține că ar fi fost lângă acesta încă din

momentul apariției părții vătămate D.E., fiind stropită, la rândul său, cu

oțet, fapt ce a determinat-o să se retragă până în dreptul porții sale, pentru

a se spăla pe ochi, fiind ajutată de sora sa S.A.

Varianta

susținută de martora S.F., cu privire la desfășurarea primului episod al

incidentului, nu concordă cu cele declarate de inculpatul S.T., care a precizat

că s-a deplasat singur în fața porții familiei D. și că abia după ce a fost

tras în interiorul curții și a început să strige după ajutor, lângă el a venit

sora sa S.G., care l-a tras lângă robinetul de apă pentru a-l spăla pe față.

În

sensul celor declarate de inculpat este și depoziția martorei S.A., aceasta

nefăcând referire la prezența surorii sale S.F. în fața porții familiei D., la

momentul aruncării cu oțet de către partea vătămată D.E.

Se

mai poate observa că declarația inculpatului S.D.R., referitoare la prima etapă

a incidentului, nu concordă nici măcar cu declarația martorului H.V.A., care

plasează intervenția concubinei sale S.G. abia după momentul în care inculpatul

S.T. s-ar fi aflat la pământ, fiind lovit de mai multe persoane.

Și

martorul A.G.M. a declarat că S.G. a intrat în curtea familiei D. abia după ce

fratele său S.T. fusese tras în interior, fără a o putea indica pe acea persoană

înarmată cu un topor, ce a justificat intervenția inculpatului S.D.R.

În

ceea ce privește depozițiile martorului H.V.A., acestea sunt în mod vădit

mincinoase, în condițiile în care,- în faza actelor premergătoare martorul a

declarat, la data de 02 mai 2011, că nu poate oferi amănunte de natură să

conducă la aflarea adevărului, deoarece la momentul desfășurării evenimentelor

se afla într-o profundă stare de ebrietate.

Cu

toate acestea, încă de la acel moment, martorul a declarat că atunci când și-a revenit,

a observat că inculpatul S.T. era tăiat la o mână, iar inculpatul S.D.R. avea o

vânătaie în zona spatelui, aspect infirmat prin concluziile raportului de

constatare medico-legală nr. 173/A1/agresiuni/2011 din 25 mai 2011, potrivit

căruia inculpatul nu a prezentat la data examinării leziuni traumatice sau

semne restante ale acestora.

Chiar

inculpatul S.D.R., cu ocazia examinării de către medicul legist, a afirmat că

ar fi fost lovit în zona omoplatului drept cu o bâtă, astfel încât, în măsura

în care echimoza observată de martorul H.V.A. ar fi fost reală, aceasta ar fi

fost obiectivată cu prilejul examenului medico-legal, cel puțin sub forma unui

semn restant al leziunii traumatice.

Pe

de altă parte, inculpatul nu l-a putut indica pe autorul presupusei agresiuni,

cu toate că martora S.G. o indică pe D.Z. ca fiind cea care l-ar fi lovit pe

fratele său cu bâta.

Cu

toate acestea, mențiunea din cuprinsul depoziției martorei, privind natura

corpului contondent, nu concordă cu descrierile martorei B.N., care a declarat

că D.Z. ar fi aruncat în direcția lui S.D.R. cu o șipcă, obiect pe care acesta

l-a folosit în acțiunea sa de lovire a părții vătămate D.E., cu scopul de a o

dezarma de toporul pe care îl avea în mână.

În

aceeași ordine de idei, lipsită de credibilitate este și declarația martorului

C.M.D., care a arătat că, după ce a coborât din autoturism, în timpul celor 10

minute pe care le-a petrecut în fața porții familiei D., nu l-a văzut pe

inculpatul S.D.R. lovind pe cineva.

Or,

chiar și inculpatul S.D.R. a recunoscut că, fiind în curtea familiei D., a

lovit-o cu bâta pe partea vătămată D.E., pentru a o dezarma de toporul cu care

încerca să îl lovească pe fratele său.

În

condițiile în care inculpații, alături de martorii propuși în apărare, nu

recunosc faptul că ar fi pătruns înarmați în curtea locuinței familiei D., nici

nu se întrevede motivul pentru care partea vătămată D.E. s-ar fi folosit de un

topor, posibilitatea ca aceasta sau orice altă persoană apropiată să îl fi

lovit cu un corp tăietor pe inculpatul S.T. decurgând doar din faptul că

inculpații au declanșat din proprie inițiativă un atac, în cursul căruia partea

vătămată D.V. a fost lovit cu bâta în cap de S.D.R.

Chiar

și așa însă, raportul de constatare medico-legală nr. 172/A1/agresiunii/2011 din

25 mai 2011 exclude posibilitatea ca inculpatul S.T. să fi fost lovit cu un

topor, astfel cum apărarea susține, medicul legist confirmând doar existența

unor multiple echimoze la nivelul brațului stâng și a unei plăgi tăiate la

nivelul mâinii, care necesită pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri

medicale.

În

măsura în care plaga produsă inculpatului ar fi provenit în urma loviturii

aplicate cu toporul, aceasta nu ar fi consecința folosirii unui corp tăietor

sau înțepător-tăietor, astfel cum se relevă, ci a unui corp despicător, precum

toporul, durata îngrijirilor medicale fiind mult mai mare, în condițiile unui

atac produs cu intensitate, așa cum inculpații și martorii propuși în apărare

îl descriu.

Lipsa

de credibilitate a tezei prezentate în apărare de inculpați decurge din însăși

modul de relatare a evenimentelor, S.T. neputând explica modul în care a ajuns

să fie stropit cu oțet de către partea vătămată, în condițiile în care acesta

se afla aproape de propria-i locuință sau cel mult în stradă, iar victima

ieșise la poartă, fără a-l ataca.

În

aceeași ordine de idei, lipsite de credibilitate sunt și afirmațiile martorelor

S.A. și B.N., care au precizat că nu l-au văzut pe D.V. în seara incidentului,

cu toate că prezența acestuia la fața locului este incontestabilă, așa cum

rezultă din depozițiile martorilor propuși în acuzare și declarațiile părților

vătămate.

În

altă ordine de idei, deși inculpatul S.D.R. și martora B.N. au declarat că

lovitura aplicată părții vătămate D.E. a fost dată din lateral, de la stânga la

dreapta, în brațul drept al părții vătămate D.E., din actele medico-legale

rezultă că victima a suferit leziuni traumatice la nivelul antebrațului stâng.

De

asemenea, în timp ce inculpatul S.T., precum și o parte din martorii audiați în

cauză, au declarat că acesta a strigat cerând ajutorul fratelui său după ce a

fost lovit cu toporul, coinculpatul S.D.R. a declarat că în timp ce se îndrepta

spre fratele său a văzut cum acesta a recepționat lovitura de topor.

Un

important mijloc de probă, care infirmă declarațiile inculpatului S.D.R. și

cele ale martorilor propuși în apărare de acesta, este raportul de constatare

medico-legală întocmit în urma examinării părții vătămate D.E..

Aceasta

atestă împrejurarea că partea vătămată a suferit leziunile traumatice în timp

ce se apăra, ele având caracter de autoapărare, și nu în timp ce aceasta

desfășura un atac, astfel cum susțin inculpații. Acest fapt se coroborează și

cu declarația martorului D.Ș., care a arătat că, întrucât partea vătămată se

văita că i-a fost omorât băiatul (referindu-se la D.V.) de către S.T.,

inculpatul S.D.R. a încercat să îi aplice o lovitură cu o bâtă în zona capului,

D.E. parând lovitura cu mâna.

Așa

cum reține și prima instanță, varianta prezentată de inculpați și martorii

propuși în apărare este, cel puțin până la momentul intervenției coinculpatului

S.D.R., neverosimilă, fiind greu de crezut cum două femei (partea vătămată D.E.

și martora D.Z.) și un bărbat, în vârstă de 50 de ani (martorul D.A.), au

reușit să târască împotriva voinței lui un tânăr în putere, în vârstă de 30 de

ani, înalt și cu o statură robustă, pe o distanță de aproximativ 3 - 4 metri,

fără ca acesta să poată riposta și în condițiile în care în imediata lui

apropiere se aflau numeroși prieteni și membrii ai familiei sale, care ar fi

putut oricând interveni și pe care inculpații i-au propus ulterior ca martori

oculari.

De

asemenea, inexplicabilă și neverosimilă este și intervenția martorei S.G.,

care, după ce a intrat în curtea părților vătămate, nu a intervenit pentru a-l

conduce pe inculpatul S.T. în afară, ci pentru a-l spăla pe față la robinetul

din curtea arătată, deși, potrivit declarațiilor martorilor propuși în apărare,

în imediata lor apropiere se aflau 5 - 6 persoane, care se manifestau agresiv,

una dintre ele fiind înarmată cu un topor, pe care îl folosise la agresarea

inculpatului.

Potrivit

declarațiilor martorilor propuși de inculpați, S.T. ar fi fost lovit de către

partea vătămată D.E., în timp ce se afla în poziția pe vine sau în genunchi,

iar agresoarea a ridicat cu ambele mâini, deasupra capului un topor cu coada de

aproximativ 1 metru.

Raportat

la cele arătate mai devreme, cu referire specială la natura leziunii provocate,

intensitatea loviturii provocate și durata îngrijirilor medicale acordate, această

variantă este infirmată prin raportul de constatare medico-legală întocmit în

urma examinării inculpatului S.T., potrivit căruia acesta prezenta o plagă

tăiată în lambou, de aproximativ 4 cm, la nivelul falangei proximale a

p