ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 795/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 795/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând

asupra cauzei de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 468 din

02 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, a fost

condamnat inculpatul I.M. la:

- 7 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiune de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.;

- 10 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice , prevăzută de 321 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

urmând ca în final inculpatul I.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art.

71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art.

14, 346 C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost oligat

inculpatul I.M. la plata sumei de 10.000 RON cu titlul de daune materiale și la

plat asumei de 60.000 RON cu titlul de daune morale către partea civilă H.I.

În baza art.

191 C. proc. pen. inculpatul I.M. a fost obligat la plata sumei de 800 RON, cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța acesta sentință, instanța de fond a reținut că la 04 septembrie 2009,

în jurul orelor 22.00, în zona parcului de distracții SC P.F. SRL situat în

localitatea Eforie Nord, județul Constanța, a avut loc un scandal ce a tulburat

ordinea și liniștea publică, între un grup de tineri angajați la parcul de

distracții, respectiv I.M., T.D.N., B.R., S.C.G. și V.G., pe de o parte, cu un

alt grup de tineri angajați la curățenie pe plaja B., Eforie Nord, respectiv

H.V., H.C., H.D., H.O.I. și C.C.G., soldat cu vătămarea gravă a numitului H.I.,

vătămare ce i-a pus viața în pericol.

Altercația

dintre cele două grupuri a fost comisă pe fondul unei stări conflictuale

generată cu o zi în urmă, respectiv pe data de 03 septembrie 2009, de pierderea

unui telefon mobil într-o mașinuță electrică din cadrul parcului de distracții,

de către numitul H.V. în vârstă de 14 ani, fratele părții vătămate H.I.,

telefon mobil ce a fost găsit și recuperat de persoana în cauză.

Pe fondul

stării conflictuale existente a doua zi, respectiv pe 04 septembrie 2009, în

jurul orelor 21.00-22.00, numitul H.V., împreună cu H.O.I. și sora numitului

H.V., H.D., au trecut prin zona parcului de distracții, moment în care

învinuitul I.M. , supraveghetor în parcul de distracții, l-a acostat,

reproșându-i numitului H.V. că a vrut să cheme poliția în incidentul cu

telefonul mobil.

Conflictul

respectiv a degenerat, alăturându-se și alți supraveghetori din parcul de

distracții, 7-8 la număr, moment în care H.V. a fugit pentru a scăpa de

aceștia, întâlnindu-se cu mama sa, H.V.E. În același moment, s-au alăturat

acestora partea vătămată H.I. și prietenul acestuia C.C.G. , motivați fiind de

faptul că respectiv cu o zi înainte, pe 03 septembrie 2009, fratele părții

vătămate, H.V., își pierduse telefonul mobil, iar supraveghetorii din parcul de

distracții, nu i l-au restituit decât după ce au fost amenințați cu poliția.

Cearta dintre

membrii celor două grupuri a degenerat în conflict fizic, moment în care

inculpatul I.M. a lovit cu o țeavă metalică în zona capului, în partea stângă a

frunții, pe partea vătămată H.I., provocându-i vătămări corporale ce au

necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale, vătămări ce

i-au putut fi produse prin loviri cu corp dur alungit, ce i-au pus victimei

viața în primejdie prin hemoragie și contuzie meningo-cerebrală, consecutivă

unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, conform raportului de constatare

medico-legală, agresiuni din data de 12 octombrie 2009.

În urma

leziunilor traumatice produse de către inculpatul I.M., partea vătămată H.I. a

fost internat în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța cu:

„Traumatism cranio-cerebral și facial prin agresiune HSA post-traumatic,

fractură complexă fronto-ordinară”.

Din

declarațiile martorului A.G. a reieșit faptul că inculpatul s-a apropiat cu o

țeava având o lungime de aproximativ 130 cm, groasă de 2,3 cm, de grupul celor

care se certau, moment în care partea vătămată s-a întors cu fața spre

inculpatul I.M., care i-a aplicat o lovitură puternică în zona capului.

Inculpatul

I.M., în declarațiile sale, precizează că partea vătămată H.I. a încercat să-l

atace pe numitul T.D.N. cu o bucată lungă de fier și astfel, a intervenit în

apărarea acestuia, încercând să-l dezarmeze l-a lovit cu țeava metalică.

Din

procesele-verbale de confruntare dintre H.I., T.D.N. și S.C., a reieșit că cei

doi martori susțin că afirmațiile părții vătămate sunt neadevărate.

Pentru a

reține această situație de fapt, instanța avut în vedere următoarele probe

administrate: proces-verbal de sesizare a organelor de poliție; plângerea și

declarațiile părții vătămate; raport de constatare medico-legală pentru

victimă, agresiuni din 12 octombrie 2009; procese-verbale de confruntare;

declarații martori; declarații învinuit; proces-verbal de prezentarea

materialului de urmărire penală; acte procedurale privind începerea urmăririi

penale, fișă de cazier judiciar, dreptul la apărare.

În termen

legal, împotriva sentinței penale nr. 468 din 02 noiembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Constanța în Dosar nr. 3526/118/2012, a declarat apel inculpatul

I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând:

- schimbarea

încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută

de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.;

- schimbarea

încadrării din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de încăierare, prev. de

art. 322 alin. (2) C. pen.;

- reținerea

în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale, a provocării, prev.

de disp. art. 73 lit. b) C. pen., în situația în care încadrarea juridică a

faptei va fi cea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C.

pen. sau vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.;

- acordarea

de circumstanțe atenuate prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin.

(2) C. pen. în oricare din situațiile pe care instanța le va lua în considerare

cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.;

-

reindividualizarea pedepsei atât din perspectiva cuantumului, cât și a

modalității de executare, respectiv aplicarea disp. art. 86

1

C. pen.

sau art. 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

ori suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia

penală nr. 2/P din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de

apelantul inculpat I.M. împotriva sentinței penale nr. 468 din 02 noiembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, a fost desființată, în

parte, sentința și, în rejudececare:

A fost redusă

pedeapsa aplicată inculpatului I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic.

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 7 ani închisoare și 3 trei

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. la 6 șase ani închisoare și 2

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art.

33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată

cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc.

pen., în final inculpatul I.M. urmând să execute pedeapsa mai grea, de 6 șase

ani închisoare și 2 doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art.

334 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea apelantului inculpat de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art.

174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182

alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (2) C.

pen.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas

în sarcina acestuia, iar în baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că în cursul cercetării

judecătorești, pentru motivele bine reținute de instanța fondului, inculpatul a

recunoscut în totalitate comiterea faptelor deduse judecății prin rechizitoriul

nr. 847/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și a solicitat

instanței ca judecata să se facă, potrivit procedurii simplificate, prev. de

art. 320

1

C. proc. pen.

Câtă vreme,

în cauză, s-a dovedit mai presus de orice dubiu vinovăția inculpatului privind

comiterea infracțiunii prev. de disp. art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C.

pen., cererile de schimbare a încadrării juridice în art. 182 alin. (2) C. pen.

și art. 322 alin. (2) C. pen. formulate de inculpat în apel, s-au apreciiat ca fiind

nefondate.

Astfel, s-a

arătat că există tentativă la infracțiunea de omor calificat [art. 20 rap. la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen.] și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă

[prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.] în cazul în care inculpatul a acționat cu

intenție de a ucide - chiar dacă aceasta este indirectă - iar leziunile produse

au pus în pericol viața persoanei vătămate.

În cauza

dedusă judecății, inculpatul a lovit cu o țeavă metalică pe partea vătămată

H.I. la nivelul capului, provocându-i vătămări corporale care au necesitat

pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale, această agresiune a pus

viața victimei în primejdie prin hemoragie și contuzie meningo-cerebrală

consecutivă unui traumatism cranio-cerebral deschis.

Față de

intensitatea loviturii, zona vitală în care a fost aplicată (capul) și

instrumentul folosit de inculpat - țeava metalică cu o lungime de aprox 130 cm

și o grosime de 2,3 cm, Curtea a reținut că inculpatul a acționat cu intenția

indirectă de a ucide, iar rezultatul periculos al faptei nu s-a produs din

motive independente de voința acestuia datorită asistenței medicale calificate

și de urgență ce i s-a asigurat.

S-a apreciat

că nu se justifică schimbarea încadrării juridice nici în infracțiunea de

încăierare, prev. de art. 322 alin. (2) C. pen., întrucât există încăierare

numai atunci când mai multe persoane, împărțite în grupuri adverse își aplică

unele altora lovituri sau alte violențe, când toți au calitatea de subiecți

activi și, de asemenea, toți pot avea calitatea de subiecți pasivi, astfel că

acțiunile lor sunt greu de determinat, necunoscându-se autorul.

În speță, nu

poate fi vorba nici de încăierare, având în vedere că autorul faptei este

cunoscut ca fiind inculpatul I.M., care s-a prevalat de disp. art. 320

1

C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

În ceea ce

privește critica inculpatului privind incidența dispozițiilor referitoare la

starea de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., Curtea a apreciat că, în

contextul cauzei, nu se poate reține în favoarea inculpatului această

circumstanță atenuantă legală.

Pentru a se

reține scuza provocării în condițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., s-a

arătat că este necesar ca acțiunea făptuitorului să fie rezultatul unei

puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Ori, din

probatoriul administrat la dosar, nu sunt probe certe care să dovedească că

partea vătămată ar fi exercitat vreo activitate violentă asupra inculpatului

care să-l determine pe acesta pentru a se apăra, să uzeze de o bară metalică în

lovirea părții vătămate.

Dimpotrivă,

Curtea a observat că inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul în seara

de 04 septembrie 2009, când l-a agresat verbal pe minorul H.V. reproșându-i că

l-ar fi amenințat cu poliția în incidentul cu telefonul pierdut, conflict

continuat în manierea reținută în actul de sesizare. Inculpatul susține că i-a

aplicat lovitura părții vătămate pentru a opri atacul violent al acestuia

împotriva colegului său T.

Este real că

actul provocator se poate îndrepta atât împotriva autorului, cât și împotriva

altei persoane. Astfel, poate exista provocare în sensul circumstanței

atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și în cazul în care tulburarea sub

stăpânirea căreia inculpatul a săvârșit fapta a fost determinată de agresiunea

victimei asupra unei persoane de care acesta este legat printr-o puternică

afecțiune.

În cauză,

Curtea a reținut, pe de o parte, că probele dosarului nu dovedesc că partea

vătămată a avut un comportament culpabil față de colegul inculpatului, urmărind

să-l lovească cu o țeava, lăsând loc îndoielii. Pe de altă parte, este cunoscut

că esența provocării este o stare psihică, care slăbește autocontrolul și

explică luarea rezoluției infracționale și înfăptuirea ei.

Ori,

presupunând că inculpatul chiar a văzut-o pe partea vătămată cu un obiect

contondent în mână, simpla bănuială cu privire la intenția victimei de a-l lovi

pe martorul T. (coleg) cu o țeavă metalică nu poate justifica aplicarea disp.

art. 73 lit. b) C. pen., atâta vreme cât victima nu a săvârșit o acțiune

ilicită de natură a provoca în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoție

în raport și de persoana vizată de partea vătămată.

Apelul

inculpatului s-a apreciat ca fiind întemeiat sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și a pedepsei complementare aferente atât

raportat la circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, dar și față de

datele personale ale inculpatului infractor primar, care a recunoscut faptele,

uzând de disp. art. 320

1

C. proc. pen. Astfel, față de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime, care se situează pentru fapta

analizată între 5 ani și 8 ani și 4 luni, dar și în raport de atitudinea de

recunoaștere a faptei, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este

orientată către limita maximă redusă, ori pentru atingerea scopului impus de

art. 52 C. pen., acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a

inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni în cauză, se

justifică reducerea cuantumului pedepsei, astfel încât să fie orientată către

minimul prevăzut de lege, redus conform art. 320

1

C. proc. pen.,

precum și al pedepsei complementare.

Totodată,

ținând seama de gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii,

determinat de importanța valorii sociale ocrotite de lege - dreptul la viață,

dar și de circumstanțele reale arătate, care au evidențiat o agresivitate

excesivă a inculpatului întrucât a aplicat victimei o lovitură cu un obiect apt

să producă moartea acesteia, în zonă vitală (capul), cauzându-i leziuni care

i-au pus viața în primejdie, rezultatul neproducându-se din motive independente

de voința lui, Curtea a apreciat că nu se justifică reținerea circumstanței

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la conduita

bună avută anterior comiterii faptei.

Critica

inculpatul vizând schimbarea modalității de executare a pedepselor s-a apreciat

că nu se impune a fi analizată în contextul diminuării cuantumului pedepsei

închisorii de prezenta instanță de control judiciar, în raport de care nu sunt

întrunite condițiile impuse de art. 86

1

C. pen. sau art. 81 C. pen.,

privind suspendarea sub supraveghere sau condiționată a executării pedepsei.

Împotriva

acestei decizii, inculpatul I.M. a declarat în termen legal recursul de față,

solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., casarea ambelor hotărâri și, în

rejudecare, prin aplicarea art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice, din tentativă

la infracțiune de omor calificat, prev. de art. 20. rap la art. 174 - 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 32, raportat la art. 188 C.

pen., arătând că modalitatea prevătută de art. 175 lit. i) C. pen. „săvârșirea

infracțiunii într-un loc public” nu mai este prevăzută în noul C. pen.; în

raport cu această nouă încadrare juridică, s-a solicitat că, prin acordarea de

circumstanțe atenuante, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, în

sensul reducerii cuantumului acesteia.

S-a mai

solicitat, în raport cu motivele scrise depuse la dosar, schimbarea încadrării

juridice, din tentativă la infracțiune de omor calificat, prevăzută de art. 20

rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în principal, în infracțiunea

de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., iar, în

subsidiar, în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (2) C.

pen.

Totodată,

prin aceleași motive scrise de recurs s-a mai solicitat reținerea circumstanței

atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. a) și b) circumstanțelor

atenuate prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu reducerea pedepsei sub

minimul special.

Prin motivele

scrise depuse de avocatul angajat să redacteze motivele de recurs s-a mai

solicitat și suspendarea sub supraveghere, în condițiile art. 91 din noul C.

pen.

Asupra

recursului de față;

Preliminar,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Decizia

recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, la 21 ianuarie 2013, deci anterior

intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care sunt

aplicabile prevederile art. ll din legea mai sus-arătată, și anume:

„Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen.,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară

intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate

în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a

recursului”; cu alte cuvinte legea aplicabilă recursului de față este C. proc.

pen. în redactarea anterioară Legii nr. 2/2013.

Din

examinarea rechizitoriului și a considerentelor hotărârilor (sentință/fond ,

decizie/apel) pronunțate în cauză până în această fază a procesului, rezultă,

fără nici o posibilitate de îndoială, că, la 04 septembrie 2009, în jurul

orelor 22.30,aflându-se în zona parcului de distracții SC P.F. SRL din

Stațiunea Eforie Nord, pe fondul unei stări conflictuale inculpatul a provocat

scandal public, tulburând ordinea și liniștea publică, și l-a lovit cu o țeavă

metalică pe H.I. partea vătămată la nivelul capului, provocându-i leziuni

corporale ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale,

leziuni ce i-au pus acesteia viața în primejdie, prin hemoragie și contuzie

meningo-cerebrală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral deschis.

Această stare

de fapt - recunoscută de inculpatul recurent în considerarea beneficiului

procedurii speciale și al „tratamentului sancționator” mai blând instituite

prin art. 320

1

C. proc. pen. - caracterizează atât obiectiv, cât și

subiectiv tentativa la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Prima

instanță - cofirmată de instanța de apel - a stabilit corect situația de fapt,

căreia i-a dat o încadrare juridică pe deplin legală.

Astfel fiind,

cererea de schimbare a încadrării juridice, fie în infracțiunea prevăzută de

art. 182 alin. (2) C. pen., fie în infracțiunea prevăzută de art. 322 din

același cod, cerere care a fost examinată și, cu justificat temei, respinsă și

de instanța de apel, nu poate fi primită.

După cum s-a

reținut temeinic în baza probelor, inculpatul a lovit victima cu o țeavă metalică

la nivelul capului, provocându-i leziuni care i-au pus în pericol viața și au

necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale. În raport cu

intensitatea loviturii, cu zona vizată (capul victimei), cu instrumentul

folosit (țeavă metalică), cu rezultatul produs, s-a reținut corect că

inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima; astfel fiind,

nu poate intra în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

vătămare corprală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. sau în

infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., solicitări

făcute, de altfel, și cu prilejul soluționării cauzei în apel.

Obiecțiunea

referitoare la nereținerea circumstanței atenuante legale a provocării,

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de asemenea, nu poate fi primită, cum

judicios a apreciat și instanța de apel.

Pentru a se

putea reține această circumstanță atenuantă legală ar fi trebuit ca inculpatul

să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată

de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Or, din

probatoriul administrat nu au rezultat elemente certe care să dovedească faptul

că partea vătămată ar fi exercitat vreo violență asupra inculpatului, care să-l

determine pe acesta, pentru a se apăra, să uzeze de o bară metalică în lovirea

părții vătămate, ci, dimpotrivă, Curtea observă că inculpatul a fost cel care a

inițiat conflictul.

La termenul

de judecată din 05 martie 2014, ca urmare a intrării în vigoare - la 01

februarie 2014 - a noilor Coduri (penal și de procedură penală), Înalta Curte a

pus în discuție, din oficiu, aplicarea art. 5 C. pen., potrivit cu care „în

cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a

cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai

favorabilă”, conchizând în sensul incidenței situației descrise de art. 5 C.

pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea

definitivă a cauzei.

Analizând din

această perspectivă recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că

inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1),

art. 175 lit. i) C. pen. (anterior), dar în noul C. pen. (art. 189 - omorul

calificat) calificanta prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

(anterior) nu se mai regăsește, încât omorul (fie consumat, fie rămas în fază

de tentativă) săvârșit, sub incidența legii vechi, în public, nu mai poate fi

un omor calificat, ci un omor (simplu), care este încriminat de noul C. pen. în

art. 188.

Așa fiind, în

raport cu prevederile art. 5 C. pen. (nou), instanța va admite recursul

declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 2/P din 21 ianuarie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, va casa, în parte, atât decizia penală recurată, cât și sentința

penală nr. 468 din 02 noiembrie 2012 a Tribunalului Constanța, secția penală,

numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și, în rejudecare:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) C. pen. și va repune pedepsele în individualitatea lor.

În baza art.

386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșită de

inculpat din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în tentativă la infracțiunea de

omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen., texte de lege în baza cărora,

cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul I.M. la

pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Va fi

menținută pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. (anterior) va contopi pedepsele

aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5

ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art.

65 C. pen., va fi interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66

lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile

judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat

din oficiu în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 2/P din 21

ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Casează în

parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 468 din 02 noiembrie 2012

a Tribunalului Constanța, secția penală, numai sub aspectul aplicării legii

penale mai favorabile și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

În baza art.

386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat

din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art.

174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor prev.

de art. 32 rap. la art. 188 C. pen.

În baza art.

32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

condamnă pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține

pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.

de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. (anterior) contopește pedepsele

aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art.

65 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit.

a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din

oficiu în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 martie 2014.