Decizia nr. 1000/2013 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

La data de 12 ianuarie 2007, ora 18,00, inculpatul D.I. s-a deplasat la locuința numitului A.I.A., situată în localitatea L., unde au consumat împreună alcool și au căzut de acord să se deplaseze în localitatea C. pentru a sustrage ovine de la partea vătămată V.G. În acest sens, s-au deplasat cu un cal și o căruță aparținând numitului A.I.A. în localitatea C. După ce au lăsat căruța în apropierea locuinței părții vătămate V.G., folosind cheia lăsată în încuietoarea lacătului de partea vătămată, au pătruns în saivanul de ovine, au deschis ușa prin deblocarea barei de sprijin și au pătruns în interior, de unde au sustras patru oi pe care le-au pus în căruță. Cu animalele sustrase s-au deplasat la locuința numitului N.M., din localitatea R., căruia i-au vândut trei ovine contra sumei de 400 RON, motivând că sunt ale tatălui inculpatului D.I. Totodată, cei doi au sacrificat una dintre oi întrucât se asfixia, organele de poliție găsind carnea cu ocazia cercetării la fața locului. Întrucât celelalte trei ovine au fost restituite părții vătămate V.G., aceasta nu s-a constituit parte civilă. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal de consemnare a plângerii formulate de partea vătămată V.G., procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal încheiat la 13 ianuarie 2007 în care se menționează că D.I. și A.I.A. au recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile părții vătămate V.G., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.I., declarațiile învinuitului A.I.A. de recunoaștere a săvârșirii faptei, declarațiile martorilor N.M. și G.S., procesul-verbal de predare a ovinelor părții vătămate, procesul-verbal de predare de către D.I. și A.I.A. a trei ovine din rasa merinos și o piele de ovină de culoare albă.

În noaptea de 02 din 03 mai 2007, în jurul orelor 02,00, inculpatul D.I. a plecat de la domiciliul său cu căruța personală în localitatea C., zona "spre baltă", unde a cosit o suprafață de 200 mp de lucernă de pe cultura părții vătămate T.I., pe care a transportat-o cu căruța la domiciliul său, cauzând, astfel, un prejudiciu în cuantum de 100 RON. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal de consemnare a plângerii formulate de partea vătămată T.I., declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de achitare de către inculpatul D.I. a prejudiciului în cuantum de 100 de RON cauzat părții vătămate, declarațiile martorului A.A., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.I.

În noaptea de 07 din 08 februarie 2009, partea vătămată M.D. s-a deplasat împreună cu martora C.I. din localitatea L. către discoteca din localitatea C. cu autoturismul marca S. cu nr. de înmatriculare XXX. Ajunsă la destinație, partea vătămată a fost abordată de inculpatul S.S.D. și, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, au intrat în conflict. Pe parcursul incidentului, inculpatul S.S.D. l-a lovit pe M.D. cu pumnul în piept și cu un băț în spate, doborându-l la sol, și i-a rupt oglinda retrovizoare stângă a autoturismului, cauzându-i un prejudiciu de 600 RON. Urmare a loviturilor primite, partea vătămată nu a necesitat îngrijiri medicale, după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 66/LR din 23 martie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța. Pentru a reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate M.D., raportul de constatare medico-legală nr. 66/LR din 23 martie 2009, procesul-verbal din 08 februarie 2009, de cercetare a autoturismului marca S., proprietatea părții vătămate, declarația de recunoaștere a inculpatului S.S.D., declarațiile martorilor C.I. și D.I.

În ziua de 12 octombrie 2009, în jurul orei 09,00, inculpatul S.A. s-a deplasat de la locuința bunicului său, S.J., din comuna L., cu autoturismul marca D. cu nr. de înmatriculare YYY, către centrul localității L., la o societate agricolă de unde S.J. a ridicat o suma de bani. Pe str. Veteranilor din satul L., inculpatul a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca D. cu nr. de înmatriculare YYY fără a poseda permis de conducere. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal încheiat la data de 12 octombrie 2009, declarațiile date, în calitate de martor, de S.S.D., care îl însoțea pe fratele său în timp ce acesta a fost depistat de echipajul de poliție, declarațiile martorului asistent C.L., adresa nr. 54224 din 14 octombrie 2009 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Constanța, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului S.A.

În data de 13 februarie 2010, în jurul orelor 20,30, inculpatul S.A. s-a deplasat la discoteca din localitatea C., unde a consumat băuturi alcoolice. Însoțit de martorul R.V., inculpatul a plecat în jurul orelor 00,30 către localitatea B. cu un autoturism de ocazie. În localitatea B., inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca D. cu număr de înmatriculare ZZZ, care se afla parcat în fața imobilului numitului R.I., rudă de-a inculpatului, și a plecat înapoi spre localitatea C., de unde intenționa să-i ducă pe prietenii săi în acea noapte înapoi în localitatea B. Pe drum, în apropierea str. Stadionului cu str. Aerodromului din loc. B., mașina condusă de inculpat s-a intersectat cu echipajul de poliție aflat în patrulă. Întrucât lucrătorii de poliție îl cunoșteau și știau că nu are permis de conducere, au plecat în urmărirea autoturismului, reușind să-l oprească după circa 5 km. Fiind testat cu aparatul etilotest, inculpatul a prezentat o alcoolemie de 0,45 mg/l alcool, însă a refuzat să se supună procedurii de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal de depistare a inculpatului încheiat în noaptea de 13/14 februarie 2010 de un echipaj de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza orașului B.; buletinul de examinare clinică din 14 februarie 2010 în care se consemnează că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, declarațiile martorilor R.V. și R.I., adresa nr. 2032 din 25 februarie 2010 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Constanța în care se menționează că S.A. nu figurează în evidență cu permis de conducere, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date de inculpatul S.A.

În data de 09 iulie 2011, partea vătămată T.D. s-a deplasat împreună cu martorii M.D. și G.M. la discoteca din localitatea C., unde au ajuns în jurul orelor 00,00, s-au așezat la o masă și au consumat bere. La un moment dat, în timp ce se deplasa la locul în care se afla DJ-ul discotecii, martorul M.M., i-a călcat pe picioare pe D.I. și pe B.A.C., lucru care l-a iritat pe inculpatul D.I. Profitând de ieșirea părții vătămate pe terasa discotecii, inculpatul D.I. i-a aplicat o lovitură de picior în zona feței, doborându-l la sol. După aplicarea loviturii, inculpatul D.I. a ieșit din discotecă, fiind urmat după câteva minute și de partea vătămată T.D., care era însoțit de martorul M.D. În momentul în care a ieșit în ușa terasei discotecii, partea vătămată a fost lovită în față de martorul B.A.C., urmare acestei lovituri partea vătămată căzând la pământ. În continuare, partea vătămată a încercat să se ridice, însă a fost lovită de inculpatul S.S.D. cu un "box" în zona gurii, fiind doborât din nou la pământ, unde inculpații S.S.D., S.A. și D.I. au continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele tot în zona capului. Manifestarea agresivă a inculpaților a fost întreruptă de intervenția agentului de pază și a altor prieteni de-ai inculpaților, partea vătămată fiind ridicată și așezată pe un scaun, până la venirea ambulanței. Incidentul a durat aproximativ o oră, pe parcursul căreia inculpații au avut manifestări verbale agresive și triviale, fapt pentru care scandalul a dus la întreruperea discotecii, cu consecința creării unei stări de iritare și nemulțumire în rândul celor prezenți. Urmare a agresiunii, victima a fost transportată la spital, unde a rămas în comă aproape 24 de ore. Din certificatul medico-legal nr. 953/A2/2011 din 01 august 2011 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța, rezultă că partea vătămată T.D. a prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, care au necesitat cca 25 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, prin hemoragie subarahnoidiană posttraumatică. Totodată, din raportul de expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, rezultă că partea vătămată a suferit la data de 10 iulie 2011 un traumatism cranio-cerebral acut închis mediu și un traumatism cranio-facial acut închis, că leziunile au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, iar, față de noile date medicale (necesitatea unor intervenții chirurgicale, recuperarea medicală, tratamentele medicamentoase) s-a prelungit perioada de îngrijiri medicale acordată inițial la 40 - 45 de zile, confirmându-se faptul că i-a fost pusă în primejdie viața victimei prin hemoragie leptomeningeană posttraumatică, în lipsa îngrijirilor medicale aceasta putând deceda. Pentru a reține această situație de fapt, prima instanță a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate T.D., depozițiile martorilor cu identitate protejată S.M. și S.V. și ale martorilor G.M., B.A.C., M.D., T.A.F., C.M., A.I.A., A.Z.A., L.D., S.V.C., D.E., M.N. și H.D., certificatul medico-legal nr. 953/A2/2011 din 01 august 2011 și raportul de expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011, emise de Serviciul de Medicină Legală Constanța, precum și declarațiile inculpaților D.I., S.A. și S.S.D. Având în vedere situația de fapt expusă, Tribunalul a opinat în sensul că încadrarea juridică corectă a faptelor comise de inculpații D.I., S.A. și S.S.D. în dauna părții vătămate T.D. este cea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. În acest sens, instanța a apreciat că, din împrejurările comiterii faptei, nu rezultă elemente care să probeze intenția inculpaților de a ucide victima, mobilul hotărârii lor delictuale constituindu-l faptul că partea vătămată era din localitatea Constanța și prezenta mai multe tatuaje, iar scopul fiind acela de a-i aplica o corecție corporală, de intensitate, cu finalitatea punerii în primejdie a vieții. S-a mai arătat, sub același aspect, că nici zona anatomică vizată prin loviturile aplicate și nici intensitatea acestora nu demonstrează intenția de a ucide, inculpatul D.I. aplicându-i părții vătămate o lovitură cu piciorul pe terasa discotecii, în timp ce inculpatul S.S.D. i-a aplicat o lovitură cu un obiect metalic în afara discotecii, care a dus la căderea părții vătămate la sol, unde a continuat să fie lovită cu pumnii și picioarele de toți trei inculpații. Ținând, totodată, seama de concluziile actelor medico-legale, instanța a apreciat că sunt suficiente date din care să rezulte că, prin leziunile ce i-au fost cauzate, părții vătămate i-a fost pusă viața în primejdie prin hemoragie leptomeningeană posttraumatică, motiv pentru care a considerat ca fiind neîntemeiată cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. Tribunalul a înlăturat și apărarea inculpaților în sensul că partea vătămată, după ce a fost lovită de B.A.C., ar fi căzut și s-ar fi lovit cu capul de asfalt și astfel s-ar fi produs leziunea traumatică care i-a pus viața în primejdie, arătându-se că, din niciun mijloc de probă, nu rezultă acest aspect, nefiind susținut de declarațiile părții vătămate sau ale martorilor și nici de raportul medico-legal, care menționează că traumatismele suferite de partea vătămată s-au produs prin lovire cu corpuri dure. La stabilirea și aplicarea pedepselor pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. - inculpații S.S.D., S.A. și D.I., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. - inculpații S.S.D., S.A. și D.I., conducere fără permis, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, și sustragere de la recoltarea probelor biologice (fapte din 13 februarie 2010), prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 - inculpatul S.A., Tribunalul a avut în vedere, pe lângă circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (1), (2) C. pen., și criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității concrete de comitere, a urmărilor produse, constând în leziunile suferite de partea vătămată, leziuni care i-au pus viața în primejdie prin hemoragie leptomeningeană posttraumatică, în lipsa îngrijirilor medicale aceasta putând conduce la deces, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, impactul social al faptelor săvârșite, precum și datelor ce caracterizează persoana inculpaților - inculpatul D.I. are 24 de ani, este cunoscut cu antecedente penale, are o relație de concubinaj din care a rezultat un copil, se implică în întreținerea familiei, se ocupă de creșterea animalelor și de exploatarea utilajelor agricole pentru propriul teren, cât și în folosul altor consăteni contra-cost, consumă alcool, pe fondul căruia devine dezinhibat și se implică în scandaluri și bătăi; inculpatul S.S.D. are 19 ani, a absolvit cinci clase, s-a implicat ocazional în prestarea de activități lucrative, pe fondul consumului de alcool a fost implicat în scandaluri; inculpatul S.A. are 22 de ani, a absolvit 8 clase, s-a implicat ocazional în prestarea de activități lucrative, în special pe perioada sezonului estival, sub influența alcoolului a fost implicat în comiterea de fapte penale. Totodată, constatând îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen., și anume pedepsele aplicate inculpaților nu depășesc în cazul concursului de infracțiuni 3 ani închisoare, inculpații nu au mai fost condamnați anterior și aprecierea, bazată pe circumstanțele personale ale inculpaților, prezentate în referatele de evaluare, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă în regim de detenție, judecătorul fondului a dispus suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunilor penale aplicate inculpaților. În ceea ce privește faptele de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (din 12 ianuarie 2007) și de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g) C. pen. (din 2/3 mai 2007), comise de inculpatul D.I., de conducere fără permis, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (din 12 octombrie 2009), săvârșită de inculpatul S.A., și infracțiunile de lovire sau alte violențe și distrugere, prevăzute de art. 180 alin. (1) și art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (din 7/8 februarie 2009), comise de inculpatul S.S.D., instanța a reținut, în raport de conduita inculpaților înainte de săvârșirea faptelor, de vârsta lor, de atitudinea procesuală sinceră, de împrejurarea că prejudiciul cauzat, într-un cuantum mic, a fost recuperat, că acestea sunt în mod vădit lipsite de importanță și aduc o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu consecința aplicării sancțiunii administrative a amenzii, prevăzută de art. 91 lit. c) C. pen. În ceea ce privește latura civilă, Tribunalul a constatat, în esență, că despăgubirile materiale solicitate de partea vătămată T.D. sunt doar în parte dovedite, respectiv suma de 3000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru înlăturarea efectelor leziunilor suferite, relevante sub acest aspect fiind înscrisurile depuse la dosar (chitanțe, facturi și bonuri fiscale) și declarația martorei H.D. Referitor la daunele morale solicitate, instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă că partea vătămată a suferit un prejudiciu nepatrimonial prin leziunile provocate de acțiunea inculpaților, generat de suferințele la care a fost supusă pe parcursul efectuării recuperării medicale și de faptul că a fost împiedicată să participe la viața socială conform standardelor pe care le avea anterior evenimentului a cărei victimă a fost, motiv pentru care a apreciat că se impune acordarea unei sume de 20.000 RON cu acest titlu, considerată a fi una rezonabilă și echitabilă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, invocând greșita achitare a inculpaților pentru unele dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, în forma autoratului sau complicității, în infracțiunea de vătămare corporală gravă și greșita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului și modalității de executare, precum și inculpații D.I., S.A. și S.S.D., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen. și invocând încălcarea dreptului lor la apărare în faza de urmărire penală, ca urmare a respingerii de către procuror a cererii de administrare de probe. Prin Decizia penală nr. 17/MP din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații D.I., S.A. și S.S.D., iar, în temeiul art. 192 alin. (2) și 4 C. proc. pen., i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, a înlăturat dispozițiile art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților D.I., S.A. și S.S.D. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților S.A. și S.S.D. din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.I. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25 august 2011 la data de 20 februarie 2012 inclusiv. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 , art. 86 4 și art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 15 februarie 2012. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani închisoare stabilite de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 321 alin. (1), (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.A. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25 august 2011 la data de 01 septembrie 2011 inclusiv și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 , art. 86 4 și art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.S.D. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.S.D. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25 august 2011 la data de 01 septembrie 2011 inclusiv și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 , art. 86 4 și art. 71 alin. (5) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, iar, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta. Pentru a decide astfel, Curtea de apel a apreciat ca fiind corectă soluția primei instanțe de achitare a inculpaților D.I., S.A. și S.S.D. pentru unele din infracțiunile de care au fost acuzați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu consecința aplicării sancțiunii administrative a amenzii, prevăzută de art. 91 lit. c) C. pen., raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptelor, care au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, dar și la atitudinea sinceră a inculpaților, care au recunoscut săvârșirea lor. Cu referire la incidentul din noaptea de 09 iulie 2011, Curtea a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect implicarea inculpaților D.I., S.A. și S.S.D. în acțiunea de agresare a părții vătămate T.D., prin eforturile lor conjugate aceștia determinând producerea leziunilor traumatice constatate în raportul de expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, însă a considerat că se impun anumite precizări privind implicarea fiecărei persoane, neputând fi reținută integral starea de fapt descrisă de prima instanță, în special cu privire la momentul implicării în agresiune a martorului B.A.C. Astfel, pe baza analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a reținut că, în data de 09 iulie 2011, partea vătămată T.D. s-a deplasat împreună cu martorii M.D. și G.M. la discoteca din localitatea C., unde au ajuns în jurul orelor 00,00, s-au așezat la o masă și au consumat bere. Inculpatul D.I. a sesizat prezența părții vătămate T.D., fiind deranjat de tatuajele pe care aceasta le avea, fapt confirmat prin remarcile făcute de inculpat la adresa părții vătămate. Deși s-a făcut referire de către Tribunal la faptul că martorul M.M. i-a călcat pe picioare pe D.I. și pe B.A.C., lucru care l-ar fi iritat pe inculpatul D.I., Curtea a arătat că acest motiv nu apare ca fiind semnificativ în relația cu partea vătămată, declarațiile martorilor C.M., M.D. și G.M. relevând adevăratul motiv al conduitei agresive a inculpatului D.I., respectiv tatuajele părții vătămate. S-a arătat, în continuare, că, în timp ce partea vătămată T.D. pe afla pe terasa discotecii, a primit o lovitură cu piciorul în zona feței de la inculpatul D.I., după care acesta din urmă a părăsit discoteca, fiind urmat în scurt timp de partea vătămată, care era însoțit de martorul M.D. Acesta a cerut explicații inculpatului D.I. despre agresiunea exercitată asupra părții vătămate, iar inculpatul i-a reproșat că a adus în localitate persoane tatuate. Imediat, inculpatul D.I., dar și inculpații S.A. și S.S.D. au sărit asupra martorului M.D. pentru a-l lovi, însă acesta s-a retras pe terasa discotecii, ceea ce i-a făcut pe inculpați să înceapă agresiunea asupra părții vătămate T.D. Astfel, partea vătămată a fost lovită de inculpatul S.S.D. cu un "box" în zona gurii, fiind doborât din nou la pământ, unde inculpații S.S.D., S.A. și D.I., dar și martorul B.A.C. au continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate în zona capului. Manifestarea agresivă a inculpaților a fost întreruptă de intervenția agentului de pază C.M., partea vătămată fiind ridicată și așezată pe un scaun de către acesta, martorul declarând în faza de urmărire penală că B.A.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul părții vătămate și când aceasta era pe scaun, în așteptarea sosirii ambulanței. Conduita agresivă a inculpaților a creat scandal public în discotecă și în afara ei, determinând oprirea programului și plecarea a numeroase persoane. Spre deosebire de situația de fapt constatată de prima instanță, Curtea a apreciat că nu se poate reține o acțiune de lovire a martorului B.A.C. care să se fi situat între momentul lovirii cu piciorul a părții vătămate de către D.I. și cel al loviturii cu boxul de către inculpatul S.S.D. și care să nu fi avut legătură cu agresiunea exercitată de inculpații D.I., S.A. și S.S.D., în opinia instanței de apel, implicarea martorului producându-se în același timp cu cea a inculpaților, în exteriorul discotecii, iar nu în momentele anterioare implicării inculpaților S.A. și S.S.D., așa cum a reținut procurorul, dar și prima instanță. S-a mai arătat sub același aspect că implicarea martorului B.A.C. nu poate fi desprinsă de cea a inculpaților, nefiind două momente distincte în care partea vătămată să fi căzut la sol întâi pentru că a fost lovită de martorul B.A.C. și apoi, la un anumit interval, ca urmare a loviturii cu boxul aplicată de inculpatul S.S.D. Pentru a reține această stare de fapt, Curtea a avut în vedere declarațiile date de partea vătămată inițial, în faza de urmărire penală, dar și în faza de judecată, precum și depozițiile martorilor M.D., C.M. și G.M., persoane care erau în preajma acesteia la momentul agresiunii și care au putut observa cel mai fidel modul de derulare a incidentului. În ce privește celelalte declarații date în cauză, s-a arătat că o parte din acestea nu redau în mod exact starea de fapt, întrucât cei care le-au făcut nu au perceput în mod corect incidentul sau au dat dovadă de subiectivism, făcând declarații vădit neconforme realității (martorii A.I.A., A.Z.A., L.D., S.V.C., D.E., M.N.). Făcând, în continuare, referire amplă la împrejurările ce rezultă din declarațiile date de partea vătămată și de martorii M.D., G.M., C.M., B.A.C., S.M. și S.V. (martori cu identitate protejată), Curtea a constatat că, în data de 09 iulie 2011, inculpatul D.I. a stat la baza agresării părții vătămate, declanșând lovirea ei pe terasa discotecii, pentru ca, la ieșirea din incinta acesteia, să fie lovită de toți cei trei inculpați, S.S.D. aplicând o lovitură cu un box, iar, după căderea la sol, partea vătămată fiind lovită cu pumnii și picioarele de toți cei trei inculpați. Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, în urma agresiunilor exercitate de inculpați, partea vătămată T.D. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut închis mediu și un traumatism cranio-facial acut închis, leziunile putând fi produse prin lovire cu corpuri dure, necesitând un număr de 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei prin hemoragie leptomeningeană posttraumatică, în lipsa îngrijirilor medicale aceasta putând deceda. Deși partea vătămată a fost examinată medical și s-a constatat că prezintă surditate de tip transmisie ureche dreapta prin ruptură de lanț osicular, nu s-a putut concluziona că a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, fiind necesare intervenții chirurgicale. Cu toate acestea, Curtea a reținut că legătura de cauzalitate dintre agresiune și deficiența de auz a fost stabilită prin actele medico-legale, chiar de la internarea părții vătămate în data de 10 iulie 2011 constatându-se perforația de timpan și otoragie la urechea dreaptă, astfel încât criticile inculpaților sub acest aspect au fost apreciate ca fiind neîntemeiate. Cu privire la plaga tăiată de pe obrazul stâng, s-a arătat că aceasta confirmă lovirea părții vătămate cu un corp dur, apt să producă o astfel de leziune, și că, în condițiile în care plaga tăiată a afectat și cavitatea bucală, rezultă că lovitura a fost de o intensitate crescută. Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea a apreciat că faptele inculpaților D.I., S.A. și S.S.D., astfel cum au fost anterior descrise, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., ci pe acelea ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în forma autoratului pentru toți cei trei inculpați. Sub aspect obiectiv, s-a constatat că inculpatul S.S.D. a aplicat părții vătămate T.D. a puternică lovitură cu pumnul (pe care avea aplicat un box), ce a cauzat o plagă tăiată și a antrenat căderea acesteia la sol, după care toți cei trei inculpați i-au aplicat lovituri conjugate cu pumnii și picioarele, care au cauzat un traumatism cranio-cerebral acut închis mediu și un traumatism cranio-facial acut închis, cu consecința unei hemoragii leptomeningeane posttraumatice, ce a pus în pericol viața părții vătămate, în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate putând surveni decesul. Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, care confirmă producerea leziunilor prin lovire cu corpuri dure, numărul de 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale și punerea în primejdie a vieții victimei, Curtea a înlăturat apărarea inculpaților în sensul că leziunile ar fi fost cauzate la impactul cu solul, ca urmare a lovirii victimei cu pumnul de către martorul B.A.C., precum și solicitarea acestora de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1), (2) C. pen., apreciind-o ca fiind neîntemeiată în raport cu materialul probator administrat în cauză. Deși inculpații S.A. și S.S.D. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat sub forma complicității, Curtea a opinat în sensul reținerii în sarcina tuturor inculpaților a respectivei infracțiuni în forma coautoratului, toți cei trei inculpați contribuind în mod conjugat la producerea rezultatului final. Deși nu se poate stabili cu exactitate fiecare lovitură aplicată de inculpați părții vătămate, Curtea a apreciat ca fiind importantă implicarea comună și concomitentă a acestora în agresarea părții vătămate, urmând ca fiecare inculpat să răspundă pentru rezultatul final produs prin acțiunea lor conjugată. De altfel, sub aspectul stării de fapt, s-a constatat că, și în rechizitoriu, se reține că inculpații S.A. și S.S.D. au agresat partea vătămată împreună cu inculpatul D.I. pe ceea ce corespunde, sub aspect obiectiv, formei de participație penală a autoratului. Sub aspectul laturii subiective, instanța de apel a apreciat că inculpații au acționat cu intenție indirectă, prin modul în care au comis faptele și consecințele produse, prevăzând și acceptând posibilitatea survenirii decesului părții vătămate, chiar dacă nu au urmărit producerea acestui rezultat. În acest sens, s-a arătat că, deși, cu excepția inculpatului S.S.D., care a folosit un box, inculpații nu au întrebuințat obiecte apte prin ele însele să producă decesul, aceștia, după căderea la sol a părții vătămate, au lovit-o cu pumnii și picioarele în zona capului, aplicând lovituri de o intensitate crescută, astfel încât aceasta și-a pierdut cunoștința, a suferit o hemoragie leptomeningeană posttraumatică și a rămas cu o deficiență de auz, leziuni apte să producă decesul în lipsa unor îngrijiri de specialitate, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța. Totodată, afirmațiile inculpaților din timpul incidentului întăresc concluzia că au acceptat posibilitatea survenirii decesului părții vătămate, martorul M.D. declarând că inculpatul D.I. a întrebat partea vătămată dacă nu a murit, iar martorul G.M. arătând că inculpatul S.S.D. a spus "lăsați-l să moară" la adresa părții vătămate, conduita lor demonstrând lipsa de empatie și dezinteresul față de situația medicală a părții vătămate, elemente ce caracterizează intenția indirectă cu care au acționat. În ceea ce privește proporționalizarea pedepselor aplicate de prima instanță pentru infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a arătat că acestea corespund criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reținută în sarcina inculpaților, la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și a avut în vedere modalitatea în care aceștia au acționat, fără nicio motivație obiectivă, demonstrând dorința de a se implica în mod gratuit în acțiuni de agresare fizică a altei persoane, profitând de avantajul numeric, unul dintre ei folosind un obiect dur, de gravitatea leziunilor produse părții vătămate, care puteau să-i provoace decesul, de atitudinea lor procesuală nesinceră, precum și de conduita generală a inculpaților, implicați în numeroase dispute și incidente și consumatori de băuturi alcoolice, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor și referatele de evaluare psiho-socială întocmite în cauză, aspecte în raport cu care a apreciat suficientă aplicarea unor sancțiuni penale egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, ce urmează a fi executate în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă T.D., Curtea a constatat, în esență, că aceasta a fost temeinic soluționată de prima instanță, atât sub aspectul daunelor materiale solicitate, cât și al despăgubirilor de ordin moral. Instanța de prim control judiciar a înlăturat și criticile formulate de inculpați cu privire la încălcarea dreptului lor la apărare în faza de urmărire penală, arătând că respingerea unor cereri de probatorii nu poate constitui motiv de nelegalitate a actelor de urmărire penală, ci eventual motiv de netemeinicie a rezoluției procurorului din data de 17 septembrie 2011, prin care au fost respinse respectivele cereri, dar care nu afectează valabilitatea celorlalte acte de urmărire penală. Oricum, s-a subliniat că, în faza de judecată, inculpații au avut posibilitatea de a propune probe, care le-au și fost încuviințate de prima instanță, beneficiind de o reală respectare a dreptului lor la apărare sub componenta posibilității de a dovedi netemeinicia acuzațiilor penale. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații D.I., S.A. și S.S.D., pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., recurenții inculpați D.I. și S.S.D. au criticat, în principal, hotărârea Curții de apel sub aspectul greșitei calificări juridice dată faptelor reținute în sarcina lor, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., iar, în subsidiar, pentru greșita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, solicitând reducerea acestora și suspendarea sub supraveghere a executării, conform art. 86 1 C. pen. (inculpatul D.I.). În ceea ce îl privește pe inculpatul S.A., acesta, prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a susținut că, în cauză, a fost comisă o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., solicitând achitarea sa sub aspectul respectivei infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu consecința exonerării lui de plata despăgubirilor civile, având în vedere că fapta a fost săvârșită de numitul B.A.C. Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpații D.I., S.A. și S.S.D. ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente: 1. Referitor la critica formulată de recurenții inculpați D.I. și S.S.D. cu privire la greșita calificare juridică dată de instanța de prim control judiciar faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată și că nu este incident, în speță, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., apreciind, în raport cu situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat, că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost corespunzător încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de infracțiunea de omor, în cazul căreia făptuitorul prevede moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, pe care îl urmărește sau acceptă producerea lui, infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., în care s-a solicitat de către recurenți schimbarea încadrării juridice, se săvârșește cu praeterintenție, ceea ce presupune că autorul a urmărit să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, însă s-a produs o consecință mult mai gravă, respectiv punerea în primejdie a vieții celui agresat, consecință care depășește intenția făptuitorului și față de care acesta se află în culpă. Poziția subiectivă a autorului faptei trebuie stabilită pentru fiecare caz în parte, în funcție de împrejurările concrete ale speței, și îndeosebi în raport cu obiectul vulnerant folosit (apt sau nu de a produce moartea), zona spre care au fost îndreptate actele de violență (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea acestora, gravitatea leziunilor cauzate, raporturile anterioare dintre autor și victimă, precum și atitudinea agresorului după comiterea faptei. Raportat la aceste elemente și la situația de fapt rezultată din probe, Înalta Curte apreciază că faptele inculpatului S.S.D. de a-i aplica părții vătămate T.D., în zona feței, o puternică lovitură cu pumnul, pe care avea atașat un box, urmată de căderea acesteia la pământ în stare de inconștiență și lovirea ei repetată, cu o deosebită intensitate, în regiunea capului, cu pumnii și picioarele, atât de inculpatul menționat, cât și de ceilalți doi inculpați, D.I. și S.A., în ciuda țipetelor și rugăminților celor prezenți de a înceta agresiunea, urmate de producerea unui traumatism cranio-cerebral acut închis mediu și a unui traumatism cranio-facial acut închis, cu consecința unei hemoragii leptomeningeane posttraumatice, ce a pus în pericol viața părții vătămate, în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate putând surveni decesul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., inculpații acționând cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, în sensul că au prevăzut moartea victimei, ca rezultat al acțiunii lor, și au acceptat producerea acestui rezultat, chiar dacă nu l-au urmărit. Așa cum s-a arătat și de către instanța de prim control judiciar, în aprecierea poziției psihice a inculpaților prezintă importanță împrejurările concrete în care aceștia au acționat, neavând relevanță faptul că nu au întrebuințat obiecte apte, prin ele însele, să producă decesul, din moment ce, după căderea la sol a părții vătămate aflată în stare de inconștiență, inculpații au continuat să o lovească cu bestialitate, în repetate rânduri, cu pumnii și picioarele, în zona capului, regiune anatomică vitală, conștientizând pe deplin posibilitatea intervenirii decesului acesteia, din moment ce, pe parcursul exercitării actelor de agresiune, inculpatul D.I. a întrebat victima dacă nu a murit și i-a introdus în gură o țigară pe post de lumânare (declarația martorului M.D.), iar inculpatul S.S.D. a afirmat "lăsați-l să moară" referindu-se la partea vătămată (declarația martorului G.M.). În raport de aceste elemente, Înalta Curte constată că, așa cum a fost concepută și executată activitatea desfășurată de inculpați, aceasta era proprie realizării rezultatului letal, care a fost obstaculat de cauze ce nu au implicat atitudinea lor, evitarea decesului victimei T.D. nedatorându-se voinței acestora, ci intervenției martorului C.M., agent de pază, precum și faptului că i-a fost acordat imediat ajutor medical de specialitate, împrejurări ce au condus la înlăturarea probabilității cauzării unor leziuni mult mai grave, posibil chiar a rezultatului letal. Având în vedere toate aceste împrejurări ce rezultă din materia