ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1000/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1000/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor penale de față, constată că, prin Sentința penală nr. 325 din 28

iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, au fost respinse cererile de

schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din

infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. (cu

reținerea art. 26 C. pen. în cazul inculpaților S.A. și S.S.D.) în infracțiunea

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. sau art. 181 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina inculpaților, astfel:

- pentru inculpatul

D.I. din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpații

S.A. și S.S.D. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap.

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul D.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de

art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (fapta din 12

ianuarie 2007) și de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) C. pen. (fapta

din 2/3 mai 2007), fiindu-i aplicată, în baza art. 345 alin. (4) C. proc. pen.

raportat la art. 18

1

alin. (3) C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen.,

sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 750 RON.

Totodată, s-a dispus

condamnarea inculpatului D.I. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 86

1

C. pen., stabilind-se un termen de încercare de 5 ani,

potrivit art. 86

2

C. pen., pe durata căruia s-a impus inculpatului

să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

lit. a) - d) C. pen. și obligația înscrisă în art. 86

3

alin. (3)

lit. a) C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen., s-a făcut aplicarea art.

71 alin. (5) C. pen. și s-a constatat că inculpatul D.I. a fost reținut și

arestat preventiv în perioada 25 august 2011 - 20 februarie 2012.

Cu privire la

inculpatul S.A., Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., achitarea acestuia pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, fiindu-i aplicată, în baza art. 345 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 18

1

alin. (3) C. pen. și art. 91 lit. c) C.

pen., sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON.

Totodată, inculpatul

S.A. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere fără permis (fapta din 13 februarie 2010), prev. de art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de sustragere

de la recoltarea probelor biologice, prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr.

195/2002, la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 75 lit.

a) C. pen., și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de

art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pedepse

ce au fost contopite, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în

pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71,

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 86

1

C. pen., stabilind-se un termen de încercare de 5 ani,

potrivit art. 86

2

C. pen., pe durata căruia s-a impus inculpatului

să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

lit. a) - d) C. pen. și obligația înscrisă în art. 86

3

alin. (3)

lit. a) C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen., s-a făcut aplicarea art.

71 alin. (5) C. pen. și s-a constatat că inculpatul S.A. a fost reținut și arestat

preventiv în perioada 25 august 2011 - 01 septembrie 2011.

Prin aceeași

sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.S.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de lovire sau alte violențe și distrugere, prev. de art. 180

alin. (1) și art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.,

fiindu-i aplicată acestuia, în baza art. 345 alin. (4) C. proc. pen. raportat

la art. 18

1

alin. (3) C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., sancțiunea

cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 600 RON.

Același inculpat a

fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de

vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice,

prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 86

1

C. pen., stabilind-se un termen de încercare de 5 ani, potrivit

art. 86

2

C. pen., pe durata căruia s-a impus inculpatului să

respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

lit. a) - d) C. pen. și obligația înscrisă în art. 86

3

alin. (3)

lit. a) C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen., s-a făcut aplicarea art.

71 alin. (5) C. pen. și s-a constatat că inculpatul S.S.D. a fost reținut și

arestat preventiv în perioada 25 august 2011 - 01 septembrie 2011.

S-a luat act că

părțile vătămate T.I. și V.G., precum și Spitalul Clinic Județean Constanța, nu

s-au constituit parți civile în cauză, iar, în baza art. 14 C. proc. pen. rap.

la art. 998 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de partea

civilă T.D. și obligați, în solidar, inculpații D.I., S.S.D. și S.A. la plata

către aceasta a sumei de 3.000 RON reprezentând daune materiale și 20.000 RON

reprezentând daune morale.

În baza acelorași

dispoziții legale a fost admisă și acțiunea civilă formulată de partea civilă

M.D. și obligat inculpatul S.S.D., în solidar cu părțile responsabile

civilmente S.I. și S.F., la plata către aceasta a sumei de 600 RON daune

materiale.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpații D.I., S.S.D. și S.A. au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

ianuarie 2007, ora 18,00, inculpatul D.I. s-a deplasat la locuința numitului

A.I.A., situată în localitatea L., unde au consumat împreună alcool și au căzut

de acord să se deplaseze în localitatea C. pentru a sustrage ovine de la partea

vătămată V.G.

În acest sens, s-au

deplasat cu un cal și o căruță aparținând numitului A.I.A. în localitatea C.

După ce au lăsat căruța în apropierea locuinței părții vătămate V.G., folosind

cheia lăsată în încuietoarea lacătului de partea vătămată, au pătruns în

saivanul de ovine, au deschis ușa prin deblocarea barei de sprijin și au

pătruns în interior, de unde au sustras patru oi pe care le-au pus în căruță.

Cu animalele sustrase s-au deplasat la locuința numitului N.M., din localitatea

R., căruia i-au vândut trei ovine contra sumei de 400 RON, motivând că sunt ale

tatălui inculpatului D.I. Totodată, cei doi au sacrificat una dintre oi

întrucât se asfixia, organele de poliție găsind carnea cu ocazia cercetării la

fața locului. Întrucât celelalte trei ovine au fost restituite părții vătămate

V.G., aceasta nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a reține

această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal de

consemnare a plângerii formulate de partea vătămată V.G., procesul-verbal de

cercetare la fața locului, procesul-verbal încheiat la 13 ianuarie 2007 în care

se menționează că D.I. și A.I.A. au recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile

părții vătămate V.G., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.I.,

declarațiile învinuitului A.I.A. de recunoaștere a săvârșirii faptei,

declarațiile martorilor N.M. și G.S., procesul-verbal de predare a ovinelor

părții vătămate, procesul-verbal de predare de către D.I. și A.I.A. a trei

ovine din rasa merinos și o piele de ovină de culoare albă.

din 03 mai 2007, în jurul orelor 02,00, inculpatul D.I. a plecat de la

domiciliul său cu căruța personală în localitatea C., zona "spre

baltă", unde a cosit o suprafață de 200 mp de lucernă de pe cultura părții

vătămate T.I., pe care a transportat-o cu căruța la domiciliul său, cauzând,

astfel, un prejudiciu în cuantum de 100 RON.

Pentru a reține

această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal de consemnare

a plângerii formulate de partea vătămată T.I., declarațiile părții vătămate,

procesul-verbal de achitare de către inculpatul D.I. a prejudiciului în cuantum

de 100 de RON cauzat părții vătămate, declarațiile martorului A.A.,

declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.I.

din 08 februarie 2009, partea vătămată M.D. s-a deplasat împreună cu martora

C.I. din localitatea L. către discoteca din localitatea C. cu autoturismul

marca S. cu nr. de înmatriculare XXX. Ajunsă la destinație, partea vătămată a

fost abordată de inculpatul S.S.D. și, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi,

au intrat în conflict.

Pe parcursul

incidentului, inculpatul S.S.D. l-a lovit pe M.D. cu pumnul în piept și cu un

băț în spate, doborându-l la sol, și i-a rupt oglinda retrovizoare stângă a

autoturismului, cauzându-i un prejudiciu de 600 RON. Urmare a loviturilor

primite, partea vătămată nu a necesitat îngrijiri medicale, după cum rezultă

din raportul de constatare medico-legală nr. 66/LR din 23 martie 2009 emis de

Serviciul de Medicină Legală Constanța.

Pentru a reține

această stare de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile

părții vătămate M.D., raportul de constatare medico-legală nr. 66/LR din 23

martie 2009, procesul-verbal din 08 februarie 2009, de cercetare a

autoturismului marca S., proprietatea părții vătămate, declarația de

recunoaștere a inculpatului S.S.D., declarațiile martorilor C.I. și D.I.

octombrie 2009, în jurul orei 09,00, inculpatul S.A. s-a deplasat de la locuința

bunicului său, S.J., din comuna L., cu autoturismul marca D. cu nr. de

înmatriculare YYY, către centrul localității L., la o societate agricolă de

unde S.J. a ridicat o suma de bani. Pe str. Veteranilor din satul L.,

inculpatul a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea

autoturismul marca D. cu nr. de înmatriculare YYY fără a poseda permis de

conducere.

Pentru a reține

această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal încheiat la

data de 12 octombrie 2009, declarațiile date, în calitate de martor, de S.S.D.,

care îl însoțea pe fratele său în timp ce acesta a fost depistat de echipajul

de poliție, declarațiile martorului asistent C.L., adresa nr. 54224 din 14

octombrie 2009 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și

Înmatriculare a Vehiculelor Constanța, declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului S.A.

februarie 2010, în jurul orelor 20,30, inculpatul S.A. s-a deplasat la

discoteca din localitatea C., unde a consumat băuturi alcoolice. Însoțit de

martorul R.V., inculpatul a plecat în jurul orelor 00,30 către localitatea B.

cu un autoturism de ocazie.

În localitatea B.,

inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca D.

cu număr de înmatriculare ZZZ, care se afla parcat în fața imobilului numitului

R.I., rudă de-a inculpatului, și a plecat înapoi spre localitatea C., de unde

intenționa să-i ducă pe prietenii săi în acea noapte înapoi în localitatea B.

Pe drum, în

apropierea str. Stadionului cu str. Aerodromului din loc. B., mașina condusă de

inculpat s-a intersectat cu echipajul de poliție aflat în patrulă. Întrucât

lucrătorii de poliție îl cunoșteau și știau că nu are permis de conducere, au

plecat în urmărirea autoturismului, reușind să-l oprească după circa 5 km.

Fiind testat cu aparatul etilotest, inculpatul a prezentat o alcoolemie de 0,45

mg/l alcool, însă a refuzat să se supună procedurii de recoltare de probe

biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Pentru a reține

această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal de

depistare a inculpatului încheiat în noaptea de 13/14 februarie 2010 de un

echipaj de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza

orașului B.; buletinul de examinare clinică din 14 februarie 2010 în care se

consemnează că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge,

declarațiile martorilor R.V. și R.I., adresa nr. 2032 din 25 februarie 2010 a

Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a

Vehiculelor Constanța în care se menționează că S.A. nu figurează în evidență

cu permis de conducere, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date

de inculpatul S.A.

iulie 2011, partea vătămată T.D. s-a deplasat împreună cu martorii M.D. și G.M.

la discoteca din localitatea C., unde au ajuns în jurul orelor 00,00, s-au

așezat la o masă și au consumat bere. La un moment dat, în timp ce se deplasa

la locul în care se afla DJ-ul discotecii, martorul M.M., i-a călcat pe

picioare pe D.I. și pe B.A.C., lucru care l-a iritat pe inculpatul D.I.

Profitând de ieșirea părții vătămate pe terasa discotecii, inculpatul D.I. i-a

aplicat o lovitură de picior în zona feței, doborându-l la sol.

După aplicarea

loviturii, inculpatul D.I. a ieșit din discotecă, fiind urmat după câteva

minute și de partea vătămată T.D., care era însoțit de martorul M.D. În

momentul în care a ieșit în ușa terasei discotecii, partea vătămată a fost

lovită în față de martorul B.A.C., urmare acestei lovituri partea vătămată

căzând la pământ. În continuare, partea vătămată a încercat să se ridice, însă

a fost lovită de inculpatul S.S.D. cu un "box" în zona gurii, fiind

doborât din nou la pământ, unde inculpații S.S.D., S.A. și D.I. au continuat

să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele tot în zona capului.

Manifestarea agresivă

a inculpaților a fost întreruptă de intervenția agentului de pază și a altor

prieteni de-ai inculpaților, partea vătămată fiind ridicată și așezată pe un

scaun, până la venirea ambulanței. Incidentul a durat aproximativ o oră, pe

parcursul căreia inculpații au avut manifestări verbale agresive și triviale,

fapt pentru care scandalul a dus la întreruperea discotecii, cu consecința

creării unei stări de iritare și nemulțumire în rândul celor prezenți.

Urmare a agresiunii,

victima a fost transportată la spital, unde a rămas în comă aproape 24 de ore.

Din certificatul medico-legal nr. 953/A2/2011 din 01 august 2011 emis de

Serviciul de Medicină Legală Constanța, rezultă că partea vătămată T.D. a

prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu corpuri

dure, care au necesitat cca 25 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața

în primejdie, prin hemoragie subarahnoidiană posttraumatică.

Totodată, din

raportul de expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011

întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, rezultă că partea vătămată

a suferit la data de 10 iulie 2011 un traumatism cranio-cerebral acut închis

mediu și un traumatism cranio-facial acut închis, că leziunile au putut fi produse

prin lovire cu corpuri dure, iar, față de noile date medicale (necesitatea unor

intervenții chirurgicale, recuperarea medicală, tratamentele medicamentoase)

s-a prelungit perioada de îngrijiri medicale acordată inițial la 40 - 45 de

zile, confirmându-se faptul că i-a fost pusă în primejdie viața victimei prin

hemoragie leptomeningeană posttraumatică, în lipsa îngrijirilor medicale

aceasta putând deceda.

Pentru a reține

această situație de fapt, prima instanță a avut în vedere întregul material

probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate T.D.,

depozițiile martorilor cu identitate protejată S.M. și S.V. și ale martorilor

G.M., B.A.C., M.D., T.A.F., C.M., A.I.A., A.Z.A., L.D., S.V.C., D.E., M.N. și

H.D., certificatul medico-legal nr. 953/A2/2011 din 01 august 2011 și raportul

de expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011, emise de

Serviciul de Medicină Legală Constanța, precum și declarațiile inculpaților

D.I., S.A. și S.S.D.

Având în vedere

situația de fapt expusă, Tribunalul a opinat în sensul că încadrarea juridică

corectă a faptelor comise de inculpații D.I., S.A. și S.S.D. în dauna părții

vătămate T.D. este cea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen., motiv pentru care a procedat în conformitate cu dispozițiile art.

334 C. proc. pen.

În acest sens,

instanța a apreciat că, din împrejurările comiterii faptei, nu rezultă elemente

care să probeze intenția inculpaților de a ucide victima, mobilul hotărârii lor

delictuale constituindu-l faptul că partea vătămată era din localitatea

Constanța și prezenta mai multe tatuaje, iar scopul fiind acela de a-i aplica o

corecție corporală, de intensitate, cu finalitatea punerii în primejdie a

vieții.

S-a mai arătat, sub

același aspect, că nici zona anatomică vizată prin loviturile aplicate și nici

intensitatea acestora nu demonstrează intenția de a ucide, inculpatul D.I.

aplicându-i părții vătămate o lovitură cu piciorul pe terasa discotecii, în

timp ce inculpatul S.S.D. i-a aplicat o lovitură cu un obiect metalic în afara

discotecii, care a dus la căderea părții vătămate la sol, unde a continuat să

fie lovită cu pumnii și picioarele de toți trei inculpații.

Ținând, totodată,

seama de concluziile actelor medico-legale, instanța a apreciat că sunt suficiente

date din care să rezulte că, prin leziunile ce i-au fost cauzate, părții

vătămate i-a fost pusă viața în primejdie prin hemoragie leptomeningeană

posttraumatică, motiv pentru care a considerat ca fiind neîntemeiată cererea

inculpaților de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de

art. 180 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

Tribunalul a

înlăturat și apărarea inculpaților în sensul că partea vătămată, după ce a fost

lovită de B.A.C., ar fi căzut și s-ar fi lovit cu capul de asfalt și astfel

s-ar fi produs leziunea traumatică care i-a pus viața în primejdie, arătându-se

că, din niciun mijloc de probă, nu rezultă acest aspect, nefiind susținut de

declarațiile părții vătămate sau ale martorilor și nici de raportul

medico-legal, care menționează că traumatismele suferite de partea vătămată

s-au produs prin lovire cu corpuri dure.

La stabilirea și

aplicarea pedepselor pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală

gravă, prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. - inculpații S.S.D., S.A. și

D.I., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice,

prevăzute de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. - inculpații S.S.D., S.A. și D.I.,

conducere fără permis, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

și sustragere de la recoltarea probelor biologice (fapte din 13 februarie

2010), prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 - inculpatul

S.A., Tribunalul a avut în vedere, pe lângă circumstanța agravantă prevăzută de

art. 75 lit. a) C. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 182 alin. (2) C.

pen. și art. 321 alin. (1), (2) C. pen., și criteriile generale de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de

pericol social al infracțiunilor săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor

și a modalității concrete de comitere, a urmărilor produse, constând în

leziunile suferite de partea vătămată, leziuni care i-au pus viața în primejdie

prin hemoragie leptomeningeană posttraumatică, în lipsa îngrijirilor medicale

aceasta putând conduce la deces, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc

siguranța circulației pe drumurile publice, impactul social al faptelor

săvârșite, precum și datelor ce caracterizează persoana inculpaților -

inculpatul D.I. are 24 de ani, este cunoscut cu antecedente penale, are o

relație de concubinaj din care a rezultat un copil, se implică în întreținerea

familiei, se ocupă de creșterea animalelor și de exploatarea utilajelor

agricole pentru propriul teren, cât și în folosul altor consăteni contra-cost,

consumă alcool, pe fondul căruia devine dezinhibat și se implică în scandaluri

și bătăi; inculpatul S.S.D. are 19 ani, a absolvit cinci clase, s-a implicat

ocazional în prestarea de activități lucrative, pe fondul consumului de alcool

a fost implicat în scandaluri; inculpatul S.A. are 22 de ani, a absolvit 8

clase, s-a implicat ocazional în prestarea de activități lucrative, în special

pe perioada sezonului estival, sub influența alcoolului a fost implicat în

comiterea de fapte penale.

Totodată, constatând

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen., și

anume pedepsele aplicate inculpaților nu depășesc în cazul concursului de

infracțiuni 3 ani închisoare, inculpații nu au mai fost condamnați anterior și

aprecierea, bazată pe circumstanțele personale ale inculpaților, prezentate în

referatele de evaluare, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă în regim de detenție, judecătorul fondului a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării sancțiunilor penale aplicate inculpaților.

În ceea ce privește

faptele de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit.

a), g), i) C. pen. (din 12 ianuarie 2007) și de art. 208 alin. (1), 209 alin.

(1) lit. g) C. pen. (din 2/3 mai 2007), comise de inculpatul D.I., de conducere

fără permis, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (din 12

octombrie 2009), săvârșită de inculpatul S.A., și infracțiunile de lovire sau

alte violențe și distrugere, prevăzute de art. 180 alin. (1) și art. 217 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (din 7/8 februarie 2009),

comise de inculpatul S.S.D., instanța a reținut, în raport de conduita

inculpaților înainte de săvârșirea faptelor, de vârsta lor, de atitudinea

procesuală sinceră, de împrejurarea că prejudiciul cauzat, într-un cuantum mic,

a fost recuperat, că acestea sunt în mod vădit lipsite de importanță și aduc o

atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, motiv pentru care a

apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu consecința aplicării sancțiunii

administrative a amenzii, prevăzută de art. 91 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă, Tribunalul a constatat, în esență, că despăgubirile materiale

solicitate de partea vătămată T.D. sunt doar în parte dovedite, respectiv suma

de 3000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru

înlăturarea efectelor leziunilor suferite, relevante sub acest aspect fiind

înscrisurile depuse la dosar (chitanțe, facturi și bonuri fiscale) și

declarația martorei H.D.

Referitor la daunele

morale solicitate, instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă că

partea vătămată a suferit un prejudiciu nepatrimonial prin leziunile provocate

de acțiunea inculpaților, generat de suferințele la care a fost supusă pe

parcursul efectuării recuperării medicale și de faptul că a fost împiedicată să

participe la viața socială conform standardelor pe care le avea anterior

evenimentului a cărei victimă a fost, motiv pentru care a apreciat că se impune

acordarea unei sume de 20.000 RON cu acest titlu, considerată a fi una

rezonabilă și echitabilă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, invocând

greșita achitare a inculpaților pentru unele dintre infracțiunile pentru care

au fost trimiși în judecată, greșita schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de tentativă la omor calificat, în forma autoratului sau

complicității, în infracțiunea de vătămare corporală gravă și greșita

individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului și modalității de

executare, precum și inculpații D.I., S.A. și S.S.D., solicitând schimbarea

încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen. și

invocând încălcarea dreptului lor la apărare în faza de urmărire penală, ca

urmare a respingerii de către procuror a cererii de administrare de probe.

Prin Decizia penală

nr. 17/MP din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații D.I.,

S.A. și S.S.D., iar, în temeiul art. 192 alin. (2) și 4 C. proc. pen., i-a

obligat pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Totodată, în baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat, în parte, sentința penală apelată

și, rejudecând, a înlăturat dispozițiile art. 334 C. proc. pen. privind

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților

D.I., S.A. și S.S.D.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpaților S.A. și S.S.D. din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art.

20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa

de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor calificat.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată

prin decizie cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., în pedeapsa

cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.I. perioada reținerii și

arestării preventive de la data de 25 august 2011 la data de 20 februarie 2012

inclusiv.

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

, art. 86

2

, art. 86

3

,

art. 86

4

și art. 71 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 357 alin.

(2) lit. b) C. proc. pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi

localitatea dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 15

februarie 2012.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa

de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

de omor calificat.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată

prin decizie cu pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani

închisoare stabilite de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr.

195/2002 și art. 321 alin. (1), (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani

și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.A. perioada reținerii și

arestării preventive de la data de 25 august 2011 la data de 01 septembrie 2011

inclusiv și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

, art. 86

2

,

art. 86

3

, art. 86

4

și art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.S.D. la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor calificat.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată

prin decizie cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., în pedeapsa

cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.S.D. perioada reținerii și

arestării preventive de la data de 25 august 2011 la data de 01 septembrie 2011

inclusiv și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

, art. 86

2

,

art. 86

3

, art. 86

4

și art. 71 alin. (5) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, iar, în baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor

judiciare avansate de acesta.

Pentru a decide

astfel, Curtea de apel a apreciat ca fiind corectă soluția primei instanțe de

achitare a inculpaților D.I., S.A. și S.S.D. pentru unele din infracțiunile de

care au fost acuzați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. b

1

) C. proc. pen., cu consecința aplicării sancțiunii

administrative a amenzii, prevăzută de art. 91 lit. c) C. pen., raportat la

circumstanțele reale ale comiterii faptelor, care au adus o atingere minimă

valorilor sociale ocrotite de legea penală, dar și la atitudinea sinceră a

inculpaților, care au recunoscut săvârșirea lor.

Cu referire la

incidentul din noaptea de 09 iulie 2011, Curtea a apreciat că prima instanță a

reținut în mod corect implicarea inculpaților D.I., S.A. și S.S.D. în acțiunea

de agresare a părții vătămate T.D., prin eforturile lor conjugate aceștia

determinând producerea leziunilor traumatice constatate în raportul de

expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011 întocmit de

Serviciul de Medicină Legală Constanța, însă a considerat că se impun anumite

precizări privind implicarea fiecărei persoane, neputând fi reținută integral

starea de fapt descrisă de prima instanță, în special cu privire la momentul

implicării în agresiune a martorului B.A.C.

Astfel, pe baza

analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a

reținut că, în data de 09 iulie 2011, partea vătămată T.D. s-a deplasat

împreună cu martorii M.D. și G.M. la discoteca din localitatea C., unde au

ajuns în jurul orelor 00,00, s-au așezat la o masă și au consumat bere.

Inculpatul D.I. a sesizat prezența părții vătămate T.D., fiind deranjat de

tatuajele pe care aceasta le avea, fapt confirmat prin remarcile făcute de

inculpat la adresa părții vătămate.

Deși s-a făcut

referire de către Tribunal la faptul că martorul M.M. i-a călcat pe picioare pe

D.I. și pe B.A.C., lucru care l-ar fi iritat pe inculpatul D.I., Curtea a

arătat că acest motiv nu apare ca fiind semnificativ în relația cu partea

vătămată, declarațiile martorilor C.M., M.D. și G.M. relevând adevăratul motiv

al conduitei agresive a inculpatului D.I., respectiv tatuajele părții vătămate.

S-a arătat, în

continuare, că, în timp ce partea vătămată T.D. pe afla pe terasa discotecii, a

primit o lovitură cu piciorul în zona feței de la inculpatul D.I., după care

acesta din urmă a părăsit discoteca, fiind urmat în scurt timp de partea

vătămată, care era însoțit de martorul M.D. Acesta a cerut explicații inculpatului

D.I. despre agresiunea exercitată asupra părții vătămate, iar inculpatul i-a

reproșat că a adus în localitate persoane tatuate. Imediat, inculpatul D.I.,

dar și inculpații S.A. și S.S.D. au sărit asupra martorului M.D. pentru a-l

lovi, însă acesta s-a retras pe terasa discotecii, ceea ce i-a făcut pe

inculpați să înceapă agresiunea asupra părții vătămate T.D. Astfel, partea

vătămată a fost lovită de inculpatul S.S.D. cu un "box" în zona

gurii, fiind doborât din nou la pământ, unde inculpații S.S.D., S.A. și D.I.,

dar și martorul B.A.C. au continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și

picioarele părții vătămate în zona capului.

Manifestarea agresivă

a inculpaților a fost întreruptă de intervenția agentului de pază C.M., partea

vătămată fiind ridicată și așezată pe un scaun de către acesta, martorul

declarând în faza de urmărire penală că B.A.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul

părții vătămate și când aceasta era pe scaun, în așteptarea sosirii ambulanței.

Conduita agresivă a inculpaților a creat scandal public în discotecă și în

afara ei, determinând oprirea programului și plecarea a numeroase persoane.

Spre deosebire de

situația de fapt constatată de prima instanță, Curtea a apreciat că nu se poate

reține o acțiune de lovire a martorului B.A.C. care să se fi situat între

momentul lovirii cu piciorul a părții vătămate de către D.I. și cel al

loviturii cu boxul de către inculpatul S.S.D. și care să nu fi avut legătură cu

agresiunea exercitată de inculpații D.I., S.A. și S.S.D., în opinia instanței

de apel, implicarea martorului producându-se în același timp cu cea a

inculpaților, în exteriorul discotecii, iar nu în momentele anterioare

implicării inculpaților S.A. și S.S.D., așa cum a reținut procurorul, dar și

prima instanță. S-a mai arătat sub același aspect că implicarea martorului

B.A.C. nu poate fi desprinsă de cea a inculpaților, nefiind două momente

distincte în care partea vătămată să fi căzut la sol întâi pentru că a fost

lovită de martorul B.A.C. și apoi, la un anumit interval, ca urmare a loviturii

cu boxul aplicată de inculpatul S.S.D.

Pentru a reține

această stare de fapt, Curtea a avut în vedere declarațiile date de partea

vătămată inițial, în faza de urmărire penală, dar și în faza de judecată,

precum și depozițiile martorilor M.D., C.M. și G.M., persoane care erau în

preajma acesteia la momentul agresiunii și care au putut observa cel mai fidel

modul de derulare a incidentului. În ce privește celelalte declarații date în

cauză, s-a arătat că o parte din acestea nu redau în mod exact starea de fapt,

întrucât cei care le-au făcut nu au perceput în mod corect incidentul sau au

dat dovadă de subiectivism, făcând declarații vădit neconforme realității

(martorii A.I.A., A.Z.A., L.D., S.V.C., D.E., M.N.).

Făcând, în

continuare, referire amplă la împrejurările ce rezultă din declarațiile date de

partea vătămată și de martorii M.D., G.M., C.M., B.A.C., S.M. și S.V. (martori

cu identitate protejată), Curtea a constatat că, în data de 09 iulie 2011,

inculpatul D.I. a stat la baza agresării părții vătămate, declanșând lovirea ei

pe terasa discotecii, pentru ca, la ieșirea din incinta acesteia, să fie lovită

de toți cei trei inculpați, S.S.D. aplicând o lovitură cu un box, iar, după

căderea la sol, partea vătămată fiind lovită cu pumnii și picioarele de toți cei

trei inculpați. Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr.

434/A1/2011 din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală

Constanța, în urma agresiunilor exercitate de inculpați, partea vătămată T.D. a

suferit un traumatism cranio-cerebral acut închis mediu și un traumatism

cranio-facial acut închis, leziunile putând fi produse prin lovire cu corpuri

dure, necesitând un număr de 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale și punând în

primejdie viața victimei prin hemoragie leptomeningeană posttraumatică, în

lipsa îngrijirilor medicale aceasta putând deceda. Deși partea vătămată a fost

examinată medical și s-a constatat că prezintă surditate de tip transmisie

ureche dreapta prin ruptură de lanț osicular, nu s-a putut concluziona că a

rămas cu o infirmitate fizică permanentă, fiind necesare intervenții

chirurgicale. Cu toate acestea, Curtea a reținut că legătura de cauzalitate

dintre agresiune și deficiența de auz a fost stabilită prin actele

medico-legale, chiar de la internarea părții vătămate în data de 10 iulie 2011

constatându-se perforația de timpan și otoragie la urechea dreaptă, astfel

încât criticile inculpaților sub acest aspect au fost apreciate ca fiind

neîntemeiate. Cu privire la plaga tăiată de pe obrazul stâng, s-a arătat că

aceasta confirmă lovirea părții vătămate cu un corp dur, apt să producă o

astfel de leziune, și că, în condițiile în care plaga tăiată a afectat și

cavitatea bucală, rezultă că lovitura a fost de o intensitate crescută.

Contrar celor

reținute de prima instanță, Curtea a apreciat că faptele inculpaților D.I.,

S.A. și S.S.D., astfel cum au fost anterior descrise, nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.

182 alin. (2) C. pen., ci pe acelea ale infracțiunii de tentativă la omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., în forma autoratului pentru toți cei trei inculpați.

Sub aspect obiectiv,

s-a constatat că inculpatul S.S.D. a aplicat părții vătămate T.D. a puternică

lovitură cu pumnul (pe care avea aplicat un box), ce a cauzat o plagă tăiată și

a antrenat căderea acesteia la sol, după care toți cei trei inculpați i-au

aplicat lovituri conjugate cu pumnii și picioarele, care au cauzat un traumatism

cranio-cerebral acut închis mediu și un traumatism cranio-facial acut închis,

cu consecința unei hemoragii leptomeningeane posttraumatice, ce a pus în

pericol viața părții vătămate, în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate

putând surveni decesul.

Având în vedere

concluziile raportului de expertiză medico-legală, care confirmă producerea

leziunilor prin lovire cu corpuri dure, numărul de 40 - 45 de zile de îngrijiri

medicale și punerea în primejdie a vieții victimei, Curtea a înlăturat apărarea

inculpaților în sensul că leziunile ar fi fost cauzate la impactul cu solul, ca

urmare a lovirii victimei cu pumnul de către martorul B.A.C., precum și

solicitarea acestora de schimbare a încadrării juridice a faptelor în

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1), (2) C. pen., apreciind-o ca fiind

neîntemeiată în raport cu materialul probator administrat în cauză.

Deși inculpații S.A.

și S.S.D. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor calificat sub forma complicității, Curtea a opinat în sensul

reținerii în sarcina tuturor inculpaților a respectivei infracțiuni în forma

coautoratului, toți cei trei inculpați contribuind în mod conjugat la

producerea rezultatului final. Deși nu se poate stabili cu exactitate fiecare

lovitură aplicată de inculpați părții vătămate, Curtea a apreciat ca fiind

importantă implicarea comună și concomitentă a acestora în agresarea părții

vătămate, urmând ca fiecare inculpat să răspundă pentru rezultatul final produs

prin acțiunea lor conjugată. De altfel, sub aspectul stării de fapt, s-a

constatat că, și în rechizitoriu, se reține că inculpații S.A. și S.S.D. au

agresat partea vătămată împreună cu inculpatul D.I. pe ceea ce corespunde, sub

aspect obiectiv, formei de participație penală a autoratului.

Sub aspectul laturii

subiective, instanța de apel a apreciat că inculpații au acționat cu intenție

indirectă, prin modul în care au comis faptele și consecințele produse,

prevăzând și acceptând posibilitatea survenirii decesului părții vătămate, chiar

dacă nu au urmărit producerea acestui rezultat.

În acest sens, s-a

arătat că, deși, cu excepția inculpatului S.S.D., care a folosit un box,

inculpații nu au întrebuințat obiecte apte prin ele însele să producă decesul,

aceștia, după căderea la sol a părții vătămate, au lovit-o cu pumnii și

picioarele în zona capului, aplicând lovituri de o intensitate crescută, astfel

încât aceasta și-a pierdut cunoștința, a suferit o hemoragie leptomeningeană

posttraumatică și a rămas cu o deficiență de auz, leziuni apte să producă

decesul în lipsa unor îngrijiri de specialitate, așa cum rezultă din raportul

de expertiză medico-legală nr. 434/A1/2011 din 12 septembrie 2011 întocmit de

Serviciul de Medicină Legală Constanța. Totodată, afirmațiile inculpaților din

timpul incidentului întăresc concluzia că au acceptat posibilitatea survenirii

decesului părții vătămate, martorul M.D. declarând că inculpatul D.I. a

întrebat partea vătămată dacă nu a murit, iar martorul G.M. arătând că

inculpatul S.S.D. a spus "lăsați-l să moară" la adresa părții

vătămate, conduita lor demonstrând lipsa de empatie și dezinteresul față de

situația medicală a părții vătămate, elemente ce caracterizează intenția

indirectă cu care au acționat.

În ceea ce privește

proporționalizarea pedepselor aplicate de prima instanță pentru infracțiunile

prevăzute de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 și art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a arătat că acestea

corespund criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să

asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen., reținută în sarcina inculpaților, la individualizarea pedepselor

aplicate, Curtea a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen. și a avut în vedere modalitatea în care aceștia au acționat, fără nicio

motivație obiectivă, demonstrând dorința de a se implica în mod gratuit în

acțiuni de agresare fizică a altei persoane, profitând de avantajul numeric,

unul dintre ei folosind un obiect dur, de gravitatea leziunilor produse părții

vătămate, care puteau să-i provoace decesul, de atitudinea lor procesuală

nesinceră, precum și de conduita generală a inculpaților, implicați în

numeroase dispute și incidente și consumatori de băuturi alcoolice, astfel cum

rezultă din depozițiile martorilor și referatele de evaluare psiho-socială

întocmite în cauză, aspecte în raport cu care a apreciat suficientă aplicarea

unor sancțiuni penale egale cu minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunile săvârșite, ce urmează a fi executate în regim privativ de

libertate, conform art. 57 C. pen.

În ceea ce privește

acțiunea civilă formulată de partea civilă T.D., Curtea a constatat, în esență,

că aceasta a fost temeinic soluționată de prima instanță, atât sub aspectul

daunelor materiale solicitate, cât și al despăgubirilor de ordin moral.

Instanța de prim

control judiciar a înlăturat și criticile formulate de inculpați cu privire la

încălcarea dreptului lor la apărare în faza de urmărire penală, arătând că

respingerea unor cereri de probatorii nu poate constitui motiv de nelegalitate

a actelor de urmărire penală, ci eventual motiv de netemeinicie a rezoluției

procurorului din data de 17 septembrie 2011, prin care au fost respinse

respectivele cereri, dar care nu afectează valabilitatea celorlalte acte de

urmărire penală. Oricum, s-a subliniat că, în faza de judecată, inculpații au

avut posibilitatea de a propune probe, care le-au și fost încuviințate de prima

instanță, beneficiind de o reală respectare a dreptului lor la apărare sub

componenta posibilității de a dovedi netemeinicia acuzațiilor penale.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații D.I., S.A. și S.S.D.,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc.

pen., recurenții inculpați D.I. și S.S.D. au criticat, în principal, hotărârea

Curții de apel sub aspectul greșitei calificări juridice dată faptelor reținute

în sarcina lor, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., iar, în

subsidiar, pentru greșita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate

pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, solicitând reducerea

acestora și suspendarea sub supraveghere a executării, conform art. 86

1

C. pen. (inculpatul D.I.).

În ceea ce îl

privește pe inculpatul S.A., acesta, prin prisma motivului de recurs

reglementat de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a susținut că, în

cauză, a fost comisă o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., solicitând achitarea sa sub aspectul

respectivei infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., cu consecința exonerării lui de plata despăgubirilor civile,

având în vedere că fapta a fost săvârșită de numitul B.A.C.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile

declarate de inculpații D.I., S.A. și S.S.D. ca fiind nefondate, având în

vedere în acest sens următoarele considerente:

critica formulată de recurenții inculpați D.I. și S.S.D. cu privire la greșita

calificare juridică dată de instanța de prim control judiciar faptelor pentru

care s-a dispus trimiterea lor în judecată, Înalta Curte constată că aceasta nu

este întemeiată și că nu este incident, în speță, cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., apreciind, în raport cu

situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat, că

activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost corespunzător

încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen.

În acest sens, Înalta

Curte arată că, spre deosebire de infracțiunea de omor, în cazul căreia

făptuitorul prevede moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, pe care îl

urmărește sau acceptă producerea lui, infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., în care s-a solicitat de

către recurenți schimbarea încadrării juridice, se săvârșește cu

praeterintenție, ceea ce presupune că autorul a urmărit să lovească victima sau

să-i cauzeze o vătămare corporală, însă s-a produs o consecință mult mai gravă,

respectiv punerea în primejdie a vieții celui agresat, consecință care

depășește intenția făptuitorului și față de care acesta se află în culpă.

Poziția subiectivă a autorului faptei trebuie stabilită pentru fiecare caz în parte,

în funcție de împrejurările concrete ale speței, și îndeosebi în raport cu

obiectul vulnerant folosit (apt sau nu de a produce moartea), zona spre care au

fost îndreptate actele de violență (o zonă vitală sau nu), numărul și

intensitatea acestora, gravitatea leziunilor cauzate, raporturile anterioare

dintre autor și victimă, precum și atitudinea agresorului după comiterea

faptei.

Raportat la aceste

elemente și la situația de fapt rezultată din probe, Înalta Curte apreciază că

faptele inculpatului S.S.D. de a-i aplica părții vătămate T.D., în zona feței,

o puternică lovitură cu pumnul, pe care avea atașat un box, urmată de căderea

acesteia la pământ în stare de inconștiență și lovirea ei repetată, cu o

deosebită intensitate, în regiunea capului, cu pumnii și picioarele, atât de

inculpatul menționat, cât și de ceilalți doi inculpați, D.I. și S.A., în ciuda

țipetelor și rugăminților celor prezenți de a înceta agresiunea, urmate de

producerea unui traumatism cranio-cerebral acut închis mediu și a unui traumatism

cranio-facial acut închis, cu consecința unei hemoragii leptomeningeane

posttraumatice, ce a pus în pericol viața părții vătămate, în lipsa

îngrijirilor medicale de specialitate putând surveni decesul acesteia,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., inculpații acționând cu vinovăție,

sub forma intenției indirecte, în sensul că au prevăzut moartea victimei, ca

rezultat al acțiunii lor, și au acceptat producerea acestui rezultat, chiar

dacă nu l-au urmărit.

Așa cum s-a arătat și

de către instanța de prim control judiciar, în aprecierea poziției psihice a

inculpaților prezintă importanță împrejurările concrete în care aceștia au

acționat, neavând relevanță faptul că nu au întrebuințat obiecte apte, prin ele

însele, să producă decesul, din moment ce, după căderea la sol a părții vătămate

aflată în stare de inconștiență, inculpații au continuat să o lovească cu

bestialitate, în repetate rânduri, cu pumnii și picioarele, în zona capului,

regiune anatomică vitală, conștientizând pe deplin posibilitatea intervenirii

decesului acesteia, din moment ce, pe parcursul exercitării actelor de

agresiune, inculpatul D.I. a întrebat victima dacă nu a murit și i-a introdus

în gură o țigară pe post de lumânare (declarația martorului M.D.), iar

inculpatul S.S.D. a afirmat "lăsați-l să moară" referindu-se la

partea vătămată (declarația martorului G.M.).

În raport de aceste

elemente, Înalta Curte constată că, așa cum a fost concepută și executată

activitatea desfășurată de inculpați, aceasta era proprie realizării

rezultatului letal, care a fost obstaculat de cauze ce nu au implicat

atitudinea lor, evitarea decesului victimei T.D. nedatorându-se voinței

acestora, ci intervenției martorului C.M., agent de pază, precum și faptului că

i-a fost acordat imediat ajutor medical de specialitate, împrejurări ce au

condus la înlăturarea probabilității cauzării unor leziuni mult mai grave,

posibil chiar a rezultatului letal.

Având în vedere toate

aceste împrejurări ce rezultă din materia