ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1728/2014

D.N. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la "furt calificat" prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen.;

C.I.M.

A.M.V.

C.C.M.

C.I.

C.C

C.N.

P.D.C.

P.M. - pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. A respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate de partea civilă SC I. SA București. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia." Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 722/P/2011 din data de 11 mai 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.I.M., A.M.V. și C.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și a inculpatului D.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C.I., C.C., C.N., P.D.C. și P.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. Prin actul de inculpare, s-a reținut următoarea situație de fapt: în după-amiaza zilei de 27 aprilie 2011, în jurul orelor 16:00, persoane necunoscute au înfrânat trenul de marfă 29966-l la KM 217+400, la circa 50 de metri înainte de semnalul de intrare în stația P., ce avea în compunere un număr de 27 de vagoane încărcate cu uree vrac de la stația de expediție Slobozia Sud pentru Constanța Port - SC S. SA. Trenul aparținea operatorului de transport feroviar C., iar persoanele respective, după ce au înfrânat trenul, au deversat din mai multe vagoane, pe sol, pe terasamentul căii ferate, o cantitate mare de îngrășământ chimic - uree vrac, mai multe tone. Față de această situație au fost anunțate organele de poliție și C.F.R., care s-au deplasat la fața locului. Întrucât incidentul s-a produs în zona limită de competență teritorială între Posturile de poliție TF Valu lui Traian și TF P. au venit la fața locului subcomisarul de poliție S.M. din cadrul S.R.P.T. Constanța împreună cu agenții de poliție C.I.M. din cadrul postului TF Valu lui Traian și B.C., din cadrul Postului de Poliție TF P., s-au deplasat la locul unde era înfrânată garnitura de tren, procedând la identificarea materialului rulant, stabilind faptul că trenul fusese înfrânat de șase persoane, care au plecat în grabă după aceea cu un autoturism și cu un scuter, în același sens s-a determinat că incidentul s-a produs pe raza de competență a Postului de Poliție TF Valu lui Traian. În jurul orelor 17:00, au mai venit comisarul-șef B.T. însoțit de agentul de poliție S.F., precum și angajații unei firme de pază SC "C.G.E.", care are contract de pază cu proprietarul mărfii, aceștia supraveghind încărcătura din tren, până la destinație Astfel, agenții de pază se aflau la cabina nr. 4 P., unde așteptau sosirea acestei garnituri de tren și fiind înștiințați și ei de producerea evenimentului s-au deplasat la fața locului. Ajungând, aceștia au procedat la eliberarea terasamentului, îndepărtând îngrășământul chimic de pe calea ferată, trenul reușind să-și continue drumul până în port, acest lucru întâmplându-se în jurul orelor 17:30.Ulterior, la fața locului, înjurai orelor 18:00 a venit martorul A.C., șef district întreținere linii în cadrul Districtului 5 P., secția 11 Constanța, RCF Constanța, care împreună cu un coleg de serviciu și doi muncitori au continuat eliberarea liniilor de cale ferată (au făcut gabaritul, în sensul că au scos îngrășământul dintre liniile de cale ferată și l-au pus în niște butoaie de tablă), după care au plecat. De menționat că fiind audiat, martorul A.C. a declarat că operațiunea de debarasare a căii ferate a durat până în jurul orei 20:00, prin operațiunea făcută de el împreună cu ceilalți a înlăturat orice pericol, ca îngrășământul să se depună din nou pe calea ferată, în împrejurările în care pe această magistrală ar mai fi trecut vreo garnitură de tren. Între timp, la fața locului au venit și agenții de poliție D.N. și A.M.V., ambii din cadrul Postului de Poliție TF Valu lui Traian, precum și agentul de poliție C.I.M., care lucrează în cadrul aceluiași post de poliție. În jurul orelor 20, a venit și agentul de poliție C.C.M., care conform graficului de serviciu a intrat în activitate la orele 20:00 împreună cu A.M., iar D.N. și C.I.M. fiind de serviciu pe zi, până la orele 20:00. Profitând de o disfuncționalitate în serviciul de pază asigurat de SC "C.G.E.", respectiv faptul că cei doi agenți, care rămăseseră la fața locului, C.I. și A.C. au primit dispoziție de la G.M., directorul firmei de pază, să se deplaseze în port pentru a asigura paza garniturii de tren, motivat de faptul că la fața locului sunt organe de poliție, inculpații au luat hotărârea infracțională de a sustrage îngrășământ chimic. Totodată, aceștia au profitat de faptul că rămăseseră singuri la fața locului, fără să cunoască împrejurarea că locul este filat, supravegheat de doi lucrători ai poliției judiciare din cadrul S.R.P.T. Constanța, subcomisar S.M. și subinspector A.F.V., cât și de o echipă de cercetare aparținând Inspectoratului de Jandarmi Constanța. Astfel, inculpații au hotărât să caute diverse persoane cunoscute pentru a-i ajuta să sustragă îngrășământ chimic. În acest sens, inculpatul D.N. l-a sunat în jurul orelor 20:00 - 20:30 la telefon pe inculpatul C.I., lucrător CFR la District 1 Valu lui Traian, să găsească niște persoane și un mijloc de transport pentru a încărca îngrășământ chimic. În baza acestei rezoluții, la rândul său inculpatul C.I. a luat legătura cu inculpatul P.M., care a venit cu o mașină, tip autocamionetă marca V., având cabina de culoare albastru deschis, înmatriculată în Bulgaria cu numărul X1, fiind împreună pentru a-l ajuta, cu învinuiții B.C. și C.G. Totodată, inculpatul C.I.M. a luat legătura telefonică înjurai orelor 19:30 - 20:00 cu inculpatul C.N., care lucrează ca șef de manevră - sucursala de marfă la stația P. CFR, spunându-i să vină cu mașina sa proprietate personală, o autoutilitară, cu mai mulți oameni pentru a încărca îngrășământ chimic, în acest sens să facă rost și de saci de rafie. În acest sens, inculpatul C.N. a luat legătura telefonică cu inculpatul P.D.C., persoana la care se află parcată mașina sa, marca I., de culoare albă, cu numărul de înmatriculare în Bulgaria, X2, spunându-i să vină cu mașina la ieșire din Constanța, să încarce niște saci cu îngrășământ, comunicându-i totodată să mai ia o persoană cu el, astfel că P.D.C. a plecat împreună cu vărul său, învinuitul S.E. Același inculpat, C.N. l-a sunat pe inculpatul C.C., care este finul său, spunându-i și acestuia să vină cu autoutilitara sa marca F.T., de culoare albă, având numărul de înmatriculare italian X3, el luându-l pentru ajutor la încărcare pe finul său, învinuitul C.L. Aceștia s-au întâlnit cu inculpatul C.N., care le-a indicat locul unde se află deversată cantitatea de îngrășământ chimic, în. acel loc fiind și cei patra inculpați lucrători de poliție. De menționat că inculpatul C.N. s-a deplasat la fața locului, fiind dus de martorul M.F. la rugămintea acestuia, care plecase de la domiciliul său cu intenția de o duce acasă pe cumnata sa, A.S. care fusese în vizită în acea zi la locuința acestora, în Constanța, KM 4-5, el fiind contactat telefonic de către inculpat. După ce l-au lăsat pe inculpatul C.N. în zona căii ferate, M.F. la rugămintea acestuia a rămas să îl aștepte împreună cu cumnata sa A.S., pentru a-l duce înapoi acasă, fără să cunoască motivul deplasării lui C.N., aflând abia ulterior ce se întâmplase, când au fost găsiți de organele de jandarmerie în mașină, ei neparticipând în niciun moment sau vreun fel la comiterea faptei. La fața locului, prima dată a ajuns inculpatul P.M., cu autocamionetă marca V. împreună cu învinuiții C.G. și B.C., care au început să încarce îngrășământ în sacii de rafie, împreună cu ei fiind și inculpatul C.I. și cei patru inculpați lucrători de poliție. După aceea 50 de saci de rafie plini cu îngrășământ i-au încărcat în autocamioneta marca V. și de comun acord, inculpații C.I. și P.M., împreună cu cei patra inculpați lucrători de poliție au stabilit ca acești saci să fie transportați la domiciliul inculpatului P.M. în V.T., urmând ca ulterior polițiștii să îi ia de la domiciliul acestuia, iar pentru ajutorul acordat, ei să le dea dreptul să ia îngrășământ chimic ulterior, pentru a-l valorifica în interes personal. Aceste aspecte și împrejurări sunt relevate în depozițiile inculpaților P.M. și C.I., care de altfel, în acest fel au relevat modalitatea de împărțire a îngrășământului chimic. De menționat că până la plecarea autocamionetei marca V. inculpatul D.N. a părăsit locul, mergând la sediul Postului de Poliție TF Valu lui Traian în scopul de a ascunde activitatea ilicită, infracțională a acestora, sub pretextul că ei desfășoară o activitate legală de recuperare a mărfii, în acest sens întocmind raport de eveniment către S.R.P.T. Constanța, dar în care deși s-au menționat toate activitățile pe care le-au desfășurat și care urmează să le întreprindă organele de poliție cu ocazia producerii unui eveniment de această natură pe căile ferate, el nu a menționat "așa-zisa activitate de recuperare a mărfii". După plecarea autocamionetei marca V. încărcată cu îngrășământ chimic, condusă de inculpatul P.M. la domiciliul acestuia, au venit la fața locului și celelalte persoane cu două mașini tip autoutilitare, respectiv marca F.T., de culoare albă, având numărul de înmatriculare italian X3 și marca I., de culoare albă, cu numărul de înmatriculare în Bulgaria, X2 și martorii C.C., C.G., P.D.C., C.L.M., B.M. și S.E., care au început să încarce îngrășământ de pe terasamentul căii ferate în saci de rafie, după care aceștia erau încărcați în cele două autoutilitare. Față de această situație, echipa de cercetare a jandarmeriei, care fila locul, în jurul orelor 22:00 a luat legătura telefonică cu Brigada Mobilă de serviciu, în speță domnul locotenent N.M., șeful subunității operative, solicitându-i-se intervenția întrucât de la fața locului începuse să fie sustrase cantități de îngrășământ chimic. Subunitatea s-a deplasat la fața locului, procedând la identificarea tuturor persoanelor, fiind întocmite acte de constatare. Imediat, după apariția jandarmilor au venit la fața locului în fugă cei doi ofițeri de poliție judiciară din cadrul S.R.P.T. Constanța, subcomisar S.M. și subinspector A.F.V., care monitorizau și ei zona și au început să strige la jandarmi "opriți-i, țineți-i", având o atitudine vehementă la adresa celor trei inculpați lucrători de poliție, ridicând telefoanele mobile de la aceștia care erau în acel moment la fața locului, respectiv C.I.M., A.M.V., C.C.M. În acest timp, de la Valu lui Traian s-a întors P.M. cu autocamioneta marca V, fiind însoțit de martorii L.V. și F.A.L., pe care îi luase din Valu lui Traian în scopul de a-i ajuta să încarce îngrășământ chimic. Autovehiculul a fost oprit de către organele de jandarmerie și de poliție și constatându-se că pe podeaua mașinii sunt urme de îngrășământ chimic s-a stabilit că această mașină făcuse deja un transport, așa cum s-a menționat mai sus, la locuința inculpatului P.M. Cei doi ofițeri de poliție au anunțat conducerea S.R.P.T. Constanța despre cele întâmplate, respectiv că la fața locului în afară de celelalte persoane care sustrag îngrășământ chimic se află și trei lucrători de poliție în uniformă, tot din cadrul S.R.P.T. Constanța, care nu pot justifica prezența acestora în zonă, fiind posibilă implicarea lor în activitatea infracțională. În acest timp, s-a oprit la locul faptei și B.V., agent de poliție din cadrul Postului de Poliție TF Valu lui Traian, care venea cu autoturismul din Constanța spre domiciliul său din V.T. și cunoscând de eveniment și văzând girofarul de la autospeciala jandarmeriei a oprit pentru a vedea ce se întâmplă, fără a se putea stabili dacă eventual exista o înțelegere între el și ceilalți autori pentru a sustrage îngrășământ chimic, în lipsa unor dovezi urmându-se a se acredita versiunea relevată de acesta. În cursul cercetărilor s-a procedat la cântărirea îngrășământului chimic care era deja în saci de rafie, încărcați în cele trei autovehicule, rezultând următoarele cantități: în autoutilitara marca F.T. cu numărul de înmatriculare X3, o cantitate netă de 2020 kg uree, în autoutilitara marca V. cu numărul de înmatriculare X1 o cantitate neta de 2360 kg uree, în autoutilitara marca I., cu numărul de înmatriculare X2, o cantitate netă de 2720 kg uree. După care întreaga cantitate rezultată de 7100 kg uree a fost descărcată și depozitată în magazia nr. 5 a SC S. SA. (conform procesului-verbal întocmit de către organele de poliție). Întreaga activitate de probațiune trebuie să ne conducă la convingerea dacă infracțiunea cu care au fost sesizate organele de urmărire și instanța de judecată există sau nu; în cazul existenței acesteia, dacă inculpatul este vinovat sau nu de săvârșirea acesteia, iar dacă este vinovat, care sunt împrejurările care ar putea determina o individualizare corectă a sancțiunii penale ce urmează a fi aplicată inculpatului. Din dispozițiile art. 200 C. proc. pen., rezultă că probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare, ci numai pentru trimiterea în judecată. Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen., instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate. Astfel probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de către instanță, în cursul judecății, care se desfășoară în condițiile art. 289 și art. 290 C. proc. pen., adică prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Instanța trebuie să ajungă motivat la o soluție temeinică și legală numai în urma verificării probelor administrate în cursul urmăririi penale și prin exercitarea rolului activ. În acest sens se înscriu și dispozițiile art. 62 C. proc. pen., care prevăd că, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească pricina, sub toate aspectele, prin probe. Cunoscând că în materie penală funcționează principiul prezumției de nevinovăție, organul de urmărire penală și instanța de judecată trebuie să desfășoare o intensă activitate probatorie, procurorul nu-l poate trimite în judecată pe inculpat până ce, personal sau prin organele de cercetare penală, nu a strâns probe care stabilesc vinovăția acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii, instanța de judecată nu-l poate condamna pe inculpat dacă nu-și formează convingerea, din probele pe care le administrează nemijlocit în ședința de judecată, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Ceea ce trebuie reținut este faptul că probele administrate pot forma convingerea că reflectă realitatea dacă provin din surse sigure. Prezumția de nevinovăție este consacrată explicit în art. 23 alin. (8) din Constituția României, care prevede că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Prezumția de nevinovăție trebuie privită în strânsă interdependență și cu celelalte principii ale procesului penal, prevăzute în art. 2 - 6 C. proc. pen., respectiv principiul legalității, principiul aflării adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertății persoanei și a dreptului la apărare. Prezumția de nevinovăție se întregește cu principiul in dubio pro reo, potrivit căruia orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului. Pe de altă parte, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Analizând coroborat declarațiile date de inculpați și de martorii audiați în cauză, ceea ce rezultă cu certitudine este faptul că în ziua de 27 aprilie 2011, în jurul orelor 16.00, persoane necunoscute au înfrânat trenul de marfă 29966-l, la km 217+400, între stația Valu lui Traian și P. și au deversat din vagoane îngrășământ. Întrucât cantitatea de îngrășământ deversată era foarte mare, iar transportatorul nu a luat măsuri de recuperare a acesteia motivând că nu dispune de mijloace de transport și că cheltuielile de recuperare depășeau valoarea mărfii, lucrătorii de poliție de la TF Valu lui Traian și de la TF P. au luat hotărârea de a recupera îngrășământul deversat, apelând și la ajutorul salariaților CFR și al altor persoane particulare, care dispuneau și de mijloace de transport. În timp ce toate aceste persoane desfășurau operațiunile de recuperare a mărfii la fața locului au sosit jandarmii, precum și alți lucrători de poliție din cadrul Biroului de investigații, secția Regională Transporturi Constanța, apreciindu-se de către aceștia că persoanele depistate sustrăgeau îngrășământ. În ceea ce privește însă intenția cu care se reține, prin actul de inculpare, că ar fi acționat inculpații în momentul luării măsurilor recuperare și al operațiunilor de recuperare efectivă a îngrășământului, în opinia instanței există dubii care le profită acestora. Astfel, reținem că infracțiunea de furt se săvârșește cu intenție directă, în sensul că făptuitorul își dă seama că ia bunul din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia și vrea să săvârșească fapta, punând posesorul sau detentorul bunului în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra acelui bun și cauzându-i astfel o pagubă. Pentru configurarea laturii subiective a infracțiunii de furt trebuie realizată cerința ca intenția de a săvârși acțiunea de luare a unui bun din posesia sau detenția altei persoane, fără voia sa, să aibă ca scop însușirea pe nedrept a acelui bun. Prin urmare, intenția de săvârși acțiunea de luare a unui bun trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit prin luarea bunului, și anume intenția de a-și însuși acel bun pe nedrept. Atunci când bunul a fost luat în alt scop decât cel al însușirii pe nedrept latura subiectivă a infracțiunii de furt nu este realizată. În cauza de față, în raport de probele care au fost administrate considerăm că nu s-a putut dovedi că inculpații au acționat cu intenția de a-și însuși îngrășământul deversat, instanța apreciind că aceștia au acționat cu scopul recuperării și depozitării acestuia, urmărind totodată și degrevarea liniei de cale ferată și redarea acesteia circulației trenurilor. În acest sens, relevante sunt declarațiile martorilor audiați în cauză, declarații expuse mai sus, din analiza acestora rezultând, în opinia instanței, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților. Se poate constata că declarațiile inculpaților care în mod constant și-au susținut nevinovăția, argumentându-și susținerile și arătând că niciun moment nu au considerat că participând la operațiunea de recuperare a îngrășământului săvârșesc o faptă de natură penală, sunt confirmate și de declarații ale martorilor audiați în cauză. În acest sens avem în vedere susținerea martorului B.M. care a arătat că nu a avut sentimentul că participă la o sustragere, deoarece i-a auzit pe lucrătorii de poliție spunând că vor întocmi un proces-verbal pentru predarea mărfii. Martorul G.G.C, unul dintre jandarmii sosiți la fața locului, a arătat că din câte a înțeles persoanele depistate în zonă fuseseră chemate de către lucrătorii de poliție pentru a ajuta la recuperarea mărfii și nu a auzit să se discute că s-ar fi urmărit sustragerea îngrășământului. Avem în vedere și declarația martorului A.C. care a precizat că a discutat cu lucrătorii de poliție care i-au spus că rămân să supravegheze marfa și să o recupereze, urmând ca aceștia să cheme pe cineva să-i ajute. Totodată, din declarația martorului B.T. rezultă că inculpații C.M., B.C. și D.N. aveau cunoștință de faptul că urma să se efectueze o pândă în zonă de către subcomisarul S.M., împrejurare în care nu ar mai fi luat măsuri de recuperare, dacă ar fi intenționat să sustragă îngrășământ. De altfel, martorul a mai declarat că i-a spus lui A.M. să rămână la fața locului până vor veni cei de la judiciar, respectiv S.M. și A., care urmau să organizeze pânda. De asemenea, martorul I.C.G. a declarat că evenimentul privind deversarea îngrășământului i-a fost adus la cunoștință în scris de către D.N. După ce i-a comunicat în scris raportul de eveniment D.N. i-a spus că urmează să recupereze și marfa. În ceea ce privește motivele pentru care inculpații lucrători de poliție au arătat că au hotărât să ia măsuri de recuperare a îngrășământului, apelând la salariați CFR și la alte persoane particulare, se poate observa că sunt confirmate și de declarațiile martorilor audiați. În primul rând, s-a arătat că aceste măsuri au avut la bază dispozițiile legale referitoare la "salvarea victimelor și limitarea pagubelor". În a doilea rând, s-a arătat că în urmă cu câțiva ani a fost o situație în care doi lucrători de poliție au fost cercetați pentru favorizarea infractorului, întrucât după ce au păzit marfa mai multe ore, ulterior au plecat într-o altă misiune. Pornind de la această situație, s-a arătat că s-a stabilit ca atunci când marfa nu este recuperată de proprietar sau transportator să se ia măsuri de recuperare a acesteia și lăsare în custodie până la predare, existând situații în acest sens, când s-a apelat și la ajutorul unor salariați CFR sau persoane particulare, care dispuneau de mijloace de transport. S-a arătat că lucrătorii de poliție, inculpați în prezenta cauză, au mai participat la astfel de operațiuni de recuperare a mărfurilor deversate. S-a precizat că paza nu ar fi putut fi asigurată de un singur polițist, existând posibilitatea ca autorii care au deversat îngrășământul să revină în zonă, în număr mare, în vederea sustragerii, iar pe de altă parte s-a mai arătat că lucrătorul de poliție trebuia să aibă în vedere mai multe obiective în activitatea sa de patrulare. Totodată, inculpații lucrători de poliție au declarat că recuperarea mărfii se impunea și pentru a se asigura circulația trenurilor în deplină siguranță. Astfel, rezultă că după ce agenții de pază au degrevat linia de cale ferată pentru ca trenul să-și poată continua drumul și au plecat, între șine a rămas în continuare îngrășământ și deși se putea circula, în cazul în care ar fi trecut un tren cu un grătar poziționat mai jos, îngrășământul rămas între liniile de cale ferată se putea împrăștia și depune pe șine, astfel că în mod normal ar fi trebuit strâns și îngrășământul dintre liniile de cale ferată. De asemenea, grămezile de îngrășământ chimic ajungeau până la înălțimea pardoselii vagonului, existând îngrășământ și între șine, astfel că zona respectivă nefiind cu restricție de viteză, curenții care se formau de la tren puteau împrăștia îngrășământul, care dacă se depunea pe șine forma pene ce puteau determina ridicarea roților de pe șină și deraierea trenului. Și martorul D.C.V. a declarat că în cazul în care nu se luau măsuri de recuperare a mărfii putea fi afectată circulația trenurilor, în condițiile în care îngrășământul se întărește, putând fi antrenată răspunderea lucrătorilor de poliție și ai CFR-ului. Prin urmare, în condițiile în care transportatorul a comunicat că nu va proceda la recuperarea mărfii întrucât nu dispune de mijloace de transport, precizând totodată, că valoarea mărfii deversate este mai mică decât valoarea costurilor pentru recuperare, lucrătorii poliție, inculpați în prezenta cauză, au luat măsuri de recuperare a îngrășământului, apelând și la ajutorul unor salariați CFR și persoane particulare, având în vedere și faptul că li s-a spus să se descurce ca și altă dată. În acest sens avem în vedere și declarația martorului A.C. care a declarat că a discutat atât cu agentul de la postul de poliție P., cât și cu cel de la postul de poliție Valu lui Traian și le-a spus să procedeze ca de obicei, respectiv fie să anunțe transportatorul să ridice marfa, fie dacă nu se prezintă să procedeze la recuperarea acesteia, dacă aveau posibilități și să o transporte într-o locație unde să fie lăsată în custodie. Martorul a susținut că lucrătorul de poliție care lua măsuri de recuperare a mărfii era obligat să anunțe aceste măsuri la finalizarea operațiunii, prin raportul de eveniment. Și martorul D.C.V. a declarat că la acel moment D.N. era lucrător de poliție judiciară și putea lua și singur măsuri de recuperare a mărfii, pe care trebuia să le comunice ulterior. De asemenea, martorul B.T. a declarat că lucrătorii de poliție aveau libertatea de a lua decizii de recuperare a mărfii, decizii care se consemnau în raportul de eveniment. S-a mai susținut că zona nu era luminată și că farurile mașinilor din zonă nu erau aprinse, ceea ce a condus la concluzia că inculpații urmăreau de fapt sustragerea îngrășământului, concluzie combătură de probele administrate, din care rezultă că locul era luminat de la un stâlp de iluminat din apropierea cantonului. Astfel, martorul A.C. a declarat că, fiind la canton la o distanță de 10 - 20 de metri, spre seară unul dintre lucrătorii de poliție a strigat la el să aprindă lumina și a văzut că lucrătorii de poliție recuperau marfa ajutați de câțiva băieți. Instanța nu poate ține cont de susținerea martorului S.M. potrivit căreia în momentul în care inculpatul P.M. a revenit în zonă ar fi declarat că a transportat îngrășământ la domiciliul său în scopul sustragerii, întrucât nu este confirmă de nicio altă declarație. Pe de altă parte, avem în vedere că așa după cum au declarat inculpații, deși inițial s-a propus ca marfa recuperată să fie transportată la domiciliul inculpatului P.M., inculpatul C.M. a intervenit și a arătat că nu este bine, pentru că este un produs chimic, stabilind să o ducă la revizie de vagoane în P. S-a arătat că după P.M. trebuia să plece și C.M., care însă nu mai putut întrucât între timp au sosit jandarmii în zonă. Împrejurarea că se luase hotărârea ca marfa să fie depozitată la revizia de vagoane P. rezultă și din declarația inculpatului C.N. care a arătat că inculpatul C.M. îl rugase să discute cu colegii lui de la revizie, unde se află o hală mare, pentru depozitarea îngrășământului, însă nu a apucat să mai facă acest lucru întrucât primind un telefon că soția sa se simte rău a plecat acasă. În aceste condiții a susținut inculpatul P.M., că negăsind pe nimeni la revizia de vagoane, a transportat îngrășământul la locuința sa. În susținerea celor expuse mai sus instanța consideră deosebit de relevante precizările făcute de martorul B.T. care a arătat că, potrivit părerii sale, totul a fost o neînțelegere și că nici lucrătorii de poliție și nici celelalte persoane nu se aflau în zonă cu intenția de a sustrage îngrășământ, cu atât mai mult cu cât polițiștii erau îmbrăcați în uniforme și, pe de altă parte, dacă ar fi fost vorba de o sustragere, în mod normal ar fi trebuit să se ia măsuri, eventual să se asigure paza. Totodată, din discuțiile pe care le-a avut cu subcomisarul S.M. a realizat că acesta avea o părere preconcepută cu privire la lucrătorii de poliție, în sensul că din start i-a considerat hoți, motiv pentru care i-a reproșat că nu a discutat mai întâi cu D. și A. pe care-i observase în zonă și numai dacă în urma discuției ar fi avut suspiciuni să fi luat măsuri. În opinia instanței, în cauză nu s-a putut face dovada certă că inculpații trimiși în judecată au participat la operațiunea de recuperare a îngrășământului în scopul însușirii acestuia. În acest sens avem în vedere și art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a Drepturilor Omului care impune, printre altele, ca, în îndeplinirea funcțiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat; sarcina probei revine acuzării, care trebuie să ofere suficiente probe care să fundamenteze o eventuală declarație de culpabilitate, iar de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat. Prezumția de nevinovăție nu este înlăturată decât prin certitudinea, dovedită, a vinovăției inculpatului. Dacă această certitudine nu există, prezumția de nevinovăție funcționează și este completată cu principiul că orice îndoială este în favoarea inculpatului. Pentru acuratețe juridică instanța constată că încadrarea juridică a infracțiunilor reținute prin actul de inculpare este greșită, în sensul că nu trebuia reținută și agravanta de la lit. i) a art. 209 C. pen., care reglementează furtul comis prin efracție, având în vedere că îngrășământul a fost deversat de șase persoane necunoscute, care ulterior au fugit de la locul faptei. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul D.N. din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. În infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și pentru inculpații C.I.M., A.M.V., C.C.M., C.I., C.C., C.N., P.D.C. și P.M. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. În infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. Având în vedere considerentele expuse mai sus, concluzionând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, lipsind latura subiectivă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a impus achitarea inculpaților. Partea civilă I. SA București a comunicat prin adresa din 23 mai 2012 că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 78.576 RON contravaloarea cantității de 35,6 tone uree vrac. A precizat că s-a recuperat cantitatea de 7.1 tone, însă aceasta este impurificată și nu mai poate fi folosită. Pretențiile civile formulate în cauză sunt neîntemeiate, având în vedere că și în situația în care inculpații ar fi fost găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt, nu ar fi putut fi obligați la plata contravalorii întregii cantități de îngrășământ deversat. De altfel, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului întreaga cantitate de îngrășământ încărcată de inculpați în saci, respectiv 8760 kg, a fost predată pe bază de dovezi către SOCEP, conform procesului-verbal din data de 28/29 aprilie 2012. II. Împotriva Sentinței penale nr. 524 din 27 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul penal nr. 8023/118/2011 de Tribunalul Constanța în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și partea civilă SC I. SA București au declarat apel, solicitând condamnarea inculpaților pentru infracțiunile imputate și obligarea la plata despăgubirilor civile. Într-adevăr, apelul părții civile a fost declarat la data de 11 septembrie 13, dar excepția tardivității este neîntemeiată deoarece termenul de apel de 10 zile nu a fost depășit deoarece, lipsind atât de la dezbateri cât și de la pronunțare, conform art. 363 alin. (1), (3) C. proc. pen., termenul trebuia să curgă de la data comunicării act nerealizat de către instanța de fond, inițial, minuta, apoi sentința nefiind comunicate apelantei. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de către procuror, partea civilă și din oficiu în limitele art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: Conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public și cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigențelor prev. art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție. În cauză, toți cei 9 intimați inculpați D.N., C.I.M., A.M.V., C.C.M., C.I., C.C., C.N., P.D.C. și P.M. au dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistență juridică calificată și au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în ședințe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, cât și a probelor apărării-audierea lor, martori, înscrisuri privind circumstanțele personale, respectându-se garanțiile și drepturile procesuale ale părților. Potrivit art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existența infracțiunii, la identificarea autorului și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar probele nu au o valoare dinainte stabilită. Potrivit probelor administrate în cauză în condiții de legalitate - procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto și videofilmare, înscrisuri privind marfa, procesul-verbal de cântărire a produsului recuperat, declarațiile martorilor D.C.V., B.C., C.M.C., A.S., M.F., F.A., L.V., A.C., C.I., M.M., B.T., N.R., A.C., N.M., G.G.C, G.M., T.C., C.G., B.M., S.I.E., B.V., G.M., A.V., S.M., I.C.G., declarațiile inculpaților, rezultă următoarele: În după-amiaza zilei de 27 aprilie 2011, înjurai orelor 1600, la KM 217+400, la circa 50 de metri înainte de semnalul de intrare în stația P., trenul de marfă 29966-l a fost înfrânat de persoane rămase neidentificate care, în continuare, au deversat din mai multe vagoane, pe sol, pe terasamentul căii ferate, o cantitate mare de îngrășământ chimic-uree vrac încărcată de la stația de expediție Slobozia Sud pentru Constanța Port - SC S. SA, trenul aparținea operatorului de transport feroviar C. Anunțate organele de poliție și C.F.R., subcomisarul de poliție S.M. din cadrul S.R.P.T. Constanța împreună cu agenții de poliție C.I.M. din cadrul postului TF Valu lui Traian și B.C., din cadrul Postului de Poliție TF P. care s-au deplasat la fața locului procedând la identificarea materialului rulant și s-a determinat că incidentul s-a produs pe raza de competență a Postului de Poliție TF Valu lui Traian. În jurul orelor 17:00, comisarul-șef B.T. însoțit de agentul de poliție S.F., precum și angajații firmei de pază SC "C.G.E.", a încărcăturii din tren până la destinație au mai venit la fața locului, au procedat la eliberarea terasamentului, îndepărtând îngrășământul chimic de pe calea ferată, trenul reușind să-și continue drumul până în port. Ulterior, la fața locului, în jurul orelor 18:00, a venit martorul A.C., șef district întreținere linii în cadrul Districtului 5 P., secția 11 Constanța, RCF Constanța, care împreună cu un coleg de serviciu și doi muncitori au continuat eliberarea liniilor de cale ferată (au făcut gabaritul, în sensul că au scos îngrășământul dintre liniile de cale ferată și l-au pus în niște butoaie de tablă), după care au plecat în jurul orei 20:00. La fața locului au venit și agenții de poliție D.N. și A.M.V., ambii din cadrul Postului de Poliție TF Valu lui Traian, precum și agentul de poliție C.I.M., care lucrează în cadrul aceluiași post de poliție, în jurul orelor 20:00, și agentul de poliție C.C.M., care conform graficului de serviciu a intrat în activitate împreună cu A.M., agenții de pază din cadrul SC "C.G.E.", rămași la fața locului, C.I. și A.C. primind dispoziție de la G.M., directorul firmei de pază, să se deplaseze în port pentru a asigura paza garniturii de tren. În continuare, inculpatul D.N. l-a sunat înjurai orelor 20:00 - 20:30 la telefon pe inculpatul C.I., lucrător CFR la District 1 Valu lui Traian, să găsească niște persoane și un mijloc de transport pentru a încărca îngrășământ chimic. La rândul său inculpatul C.I. a luat legătura cu inculpatul P.M., care a venit cu o mașină, tip autocamionetă marca V., având cabina de culoare albastra deschis, înmatriculată în Bulgaria cu numărul X1, însoțit de martorii B.C. și C.G. Inculpatul C.I.M. a luat legătura telefonică în jurul orelor 19:30 - 20:00 cu inculpatul C.N., șef de manevră - sucursala de marfă la stația P. CFR, spunându-i să vină cu mașina proprietate personală, o autoutilitară, cu mai mulți oameni pentru a încărca îngrășământ chimic și să facă rost de saci de rafie. Inculpatul C.N. a luat legătura telefonică cu inculpatul P.D.C., spunându-i să vină cu mașina sa, marca I., de culoare albă, cu numărul de înmatriculare în Bulgaria, X2, la ieșire din Constanța, să încarce niște saci cu îngrășământ, dar să mai ia o persoană, acesta luându-l pe vărul său, martorul S.E. Același inculpat, C.N. l-a sunat pe inculpatul C.C., finul său, spunându-i și acestuia să vină cu autoutilitara sa marca F.T., de culoare albă, având numărul de înmatriculare italian X3, el luându-l pentru ajutor la încărcare pe finul său, martorul C.L. Aceștia s-au întâlnit cu inculpatul C.N., care le-a indicat locul unde se află deversată cantitatea de îngrășământ chimic, în acel loc fiind și cei patru inculpați lucrători de poliție. Apoi, inculpatul P.M., împreună cu martorii C.G. și B.C. au încărcat îngrășământ în 50 de saci de rafie și, de comun acord, cu inculpații C.I. și cei patru inculpați lucrători de poliție, i-au transportat cu autocamioneta marca V. la domiciliul inculpatului P.M. în V.T., urmând ca ulterior polițiștii să îi ia de la domiciliul acestuia în sacii de rafie. După plecarea auto camionetei marca V. încărcată cu îngrășământ chimic, condusă de inculpatul P.M. la domiciliul acestuia, au venit la fața locului și celelalte persoane cu două mașini tip autoutilitare, respectiv marca F.T., de culoare albă, având numărul de înmatriculare italian X3 și marca I., de culoare albă, cu numărul de înmatriculare în Bulgaria, X2 și martorii C.C., C.G., P.D.C., C.L.M., B.M. și S.E., au început să încarce îngrășământ de pe terasamentul căii ferate în saci de rafie, după care aceștia erau puși în cele două autoutilitare. Considerând că se sustrăgea îngrășământul aflat pe terasamentul căii ferate, echipa de cercetare a jandarmeriei, subunitatea operativă și ofițerii de poliție judiciară din cadrul S.R.P.T. Constanța, subcomisar S.M. și subinspector A.F.V. au intervenit, declanșându-se cercetările penale sub aspectul infracțiunii de "furt calificat". Infracțiunea de "furt" prev. de art. 208 C. pen., constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. Cu privire la elementul material al infracțiunii, acuzarea a dovedit "acțiunea inculpaților de luare a bunului" prin încărcarea îngrășământului și transportarea unei cantități de către inculpați la domiciliul unuia dintre ei. Laturii subiectivă are 2 componente: lipsa consimțământului părții vătămate și scopul însușirii pe nedrept. Dacă, lipsa consimțământului se prezumă, sub aspectul scopului respectiv al intenției inculpaților de a-și însuși cantitatea de îngrășământ pe nedrept, sunt mari dubii ce le profită. Astfel, inculpații au declarat în mod constant că au încărcat îngrășământul chimic împrăștiat pe calea ferată pentru a o degaja și a recupera produsul nu în scopul însușirii pe nedrept. Susținerile inculpaților sunt confirmate de declarațiile martorilor: - B.V., subofițer la postul de Poliție TF Valu lui Traian, care a declarat că în jurul orelor 17:00 când se deplasa spre Constanța, a observat trei grămezi mari de îngrășământ chimic, l-a sunat pe inculpatul D.N. întrebându-l ce a pățit, acesta spunându-i "m-au făcut", în sensul că hoții frânaseră trenul și deversaseră acel îngrășământ, iar în jurul orelor 20:30, plecând din nou spre Constanța pentru a-și lua băiatul de la școală, a văzut în zona respectivă girofaruri și îndreptându-se spre acea zonă a observat că în fața sa mai era o mașină în care se afla șeful de post în timp ce făcea manevre de oprire spre el s-a îndreptat subcomisarul S.M., având arma în mână și cerându-i să oprească. După ce a coborât din mașină a fost invitat să se alăture unui grup, recunoscându-i pe colegii săi, inculpații D.N., A.M.V., C.I.M., C.C.M., care i-au spus că le-au fost luate telefoanele. Nu i-a întrebat pe inculpați ce făceau în acea zonă pentru că își dăduse seama că recuperau marfa, întrucât și el a participat la astfel de recuperări, mai mult pe ruta Constanța; de fiecare dată și-au dat concursul pentru recuperarea mărfii, întrucât exista posibilitatea ca a doua zi un alt tren să fie înfrânat. În aceeași locație a mai observat un grup de persoane care erau păzite de jandarmi, persoane culcate cu fața la pământ și legate cu mâinile la spate, recunoscându-l pe inculpatul C.I. lucrător CFR. A mai observat autoturismele colegilor săi, două dube, o mașină a jandarmeriei. Ulterior, la fața locului au venit mai mulți ofițeri de la biroul judiciar și s-a făcut o cercetare la fața locului, zona fiind luminată de la un stâlp. - S.I.E. care a declarat că, fiind sunat de vărul său, inculpatul P.D.C., a mers cu acesta cu o dubiță într-o locație unde se afla îngrășământ chimic pentru a acorda ajutor lucrătorilor de poliție, fără să fie plătiți. - B.M. care a relatat că a fost sunat de inculpatul C.I. care i-a cerut ajutorul să încarce îngrășământ în saci, fără a se pune problema să fie plătit, în zona respectivă, fiind luminată, a observat că erau mai multe persoane, printre care și lucrători de poliție și mai multe autoturisme, cu farurile aprinse, iar după o jumătate de oră în zonă au venit jandarmii, fiind legați cu cătușe și puși cu fața la pământ și deși el nu a fost violentat, a precizat că unele dintre persoanele prezente au fost lovite cu pumnii și picioarele pentru că solicitau să fie lăsate în pace pentru că nu sunt vinovate. Totodată, martorul a arătat că i-a auzit pe lucrătorii de poliție spunând că vor întocmi un proces-verbal pentru predarea mărfii. - C.G. care a afirmat că a fost sunat de inculpatul C.I. rugându-l să-l ajute sa recupereze îngrășământ, astfel că l-a luat cu mașina și s-au dus la un canton de cale ferată, unde a văzut mai multe persoane care încărcau îngrășământ în saci. La fața locului a mai văzut lucrători de poliție și două mașini. Când s-a întunecat s-a aprins un bec, însă nu știe dacă s-au aprins și farurile mașinilor. În timp ce încărcau îngrășământul au venit în zonă jandarmii care i-a somat, le-au pus cătușe și le-au cerut să stea cu fața la pământ. Nu a văzut dacă au mai venit și alți polițiști în zonă, însă a văzut când a venit presa. Ulterior au fost duși la secție unde au dat declarații. Inculpatul C.I. nu i-a spus că-l va plăti pentru ajutorul dat, acceptând acest lucru deoarece îl cunoștea de mult și nu a considerat că participa la săvârșirea unui furt. - G.M., T.C., subofițeri la Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanța, care au precizat că în ziua de 27 aprilie 2011, în jurul orelor 22:00, au fost solicitați să se deplaseze în triajul din Valu lui Traian și P., unde se deversase o cantitate de îngrășământ chimic. Ajunși la fața locului, în zonă fiind un stâlp de iluminat, au constatat că pe linia de cale ferată era deversat îngrășământ chimic, la fața locului fiind prezente aproximativ 14 persoane care încărcau în saci acel îngrășământ, precum și doi polițiști. Nu a văzut ca vreuna dintre acele persoane să fi fugit, astfel că jandarmii nu au folosit mijloacele din dotare și nu a auzit să se fi tras vreun foc de armă. Împreună cu un coleg de-al său au traversat calea ferată observând un autoturism M. în care se afla un alt lucrător de poliție, căruia i-au cerut să coboare și după ce i-au verificat portbagajul au revenit lângă celelalte persoane. În acest timp la fața locului au mai venit două persoane îmbrăcate în civil, care s-au recomandat subcomisar S. și subinspector A. și care s-au răstit la lucrătorii de poliție, spunându-le că îi filează de mult și că sunt niște hoți și dacă vor riposta o să-i culce și pe ei la pământ, reproșuri la care aceștia au spus că sunt nevinovați. Întrucât pe câmp se îndrepta spre ei o mașină de culoare neagră, l-a însoțit pe subcomisarul S. și după ce au oprit-o au constatat că în mașină se aflau două persoane, iar pe bancheta din spate se aflau mai mulți saci și o geacă de polițist, ulterior aflând că una dintre cele două persoane era polițist. Întrucât a revenit în dispozitiv pentru asigurarea zonei nu a auzit discuțiile dintre subcomisarul S. și cele două persoane. În continuare observând dinspre DN lumina a două faruri și făcând semn să oprească a constatat că era vorba despre o mașină tip carosată de culoare albastră și în care se vedeau urme de îngrășământ. După ce au constatat că șoferul se numea P.M., i-au fost puse întrebări, acesta recunoscând că transportase îngrășământ la locuința sa din Valu Lui Traian. - G.G.C, ofițer la Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanța, care a declarat cu privire la prezența acelor persoane în zonă că bănuiește că au fost chemate de polițiști și din câte a înțeles acestea ajutau la încărcarea îngrășământului deversat, însă nu cunoaște locația unde ar fi trebuit depozitat. Nu a auzit să fi fost discuții în sensul că de fapt acele persoane ar fi urmărit să sustragă acel îngrășământ. - N.M., ofițer la Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanța, care a menționat că întrebându-l unul dintre polițiști în ce calitate se afla în zonă, acesta i-a spus că nu are nevoie de vreun document sau de confirmare pentru a se afla în acel loc, deoarece din proprie inițiativă a luat măsura de a strânge acel îngrășământ. - B.T. care a arătat că torul a fost o neînțelegere și că nici lucrătorii de poliție și nici celelalte persoane nu se aflau în zonă cu intenția de a sustrage îngrășământ. - A.C., șef district în cadrul Districtului nr. 1 P., care a declarat că, după ce au terminat de debarasat, linia a fost deschisă circulației, trecând și trenuri prin zonă, restul mărfii rămânând între firele căii ferate situație în care deși se putea circula, în cazul în care ar fi trecut un tren cu un grătar poziționat mai jos, îngrășământul rămas între liniile de cale ferată se putea împrăștia și depune pe șine, astfel că în mod normal ar fi trebuit strâns și îngrășământul dintre liniile de cale ferată. Înainte de a pleca a discutat cu lucrătorii de poliție care i-au spus că rămân să supravegheze marfa și să o recupereze, rămânând ca aceștia să cheme pe cineva să-i ajute. Spre seară unul dintre lucrătorii de poliție a strigat la el să aprindă lumina, fiind la canton la o distanță de 10 - 20 de metri și a văzut că lucrătorii de poliție recuperau marfa ajutați de câțiva băieți. În jurul orelor 22, organele de poliție i-au lăsat în custodie o parte din marfa aflată în butoaie, iar a doua sau a treia zi au venit reprezentanții societății proprietare și au ridicat marfa. - N.R., dispecer la SC C. SA București care referitor la lucrătorii de poliție, a declarat că nu știa dacă aceștia aveau obligația să asigure paza mărfii deversate, însă știa că proprietarul nu a făcut demersuri în acest sens. - G.M., director la SC C.E. SRL, care a declarat că împreună cu 4 - 5 persoane s-a deplasat în zonă unde a observat deversată pe calea ferată o cantitate mare de îngrășământ, de la 4 vagoane, reușind să elibereze calea ferată de îngrășământ pe care l-au aruncat în șanț, trenul și-a continuat drumul, în zonă se afla și poliția transporturi și de la poliția judiciară; a mai relatat martorul că au mai fost situații când marfa a fost deversată pe calea ferată, fiind strânsă de lucrători CFR, însă nu cunoaște unde era dusă. - C.I., agent de pază la firma SC C.E. SRL, care a precizat că, în jurul orelor 15:30 - 16:00, fiind anunțat telefonic că se deversase o cantitate de îngrășământ chimic din vagoane, s-au deplasat două echipaje în vederea degrevării liniei de cale ferată de acel îngrășământ deversat, în zonă erau prezenți și doi polițiști cu care însă nu au discutat și, după ce prima echipă a plecat, a mai rămas în zonă împreună cu colegul său A.C., pentru cazul în care s-ar mai fi pus problema degajării liniei de cale ferată, plecând însă după o jumătate de oră. - M.M., agent de pază la SC C.E. SRL, care a declarat că s-a deplasat și cu alți colegi în zonă și a constatat că îngrășământul era pe calea ferată, pe suprafața a trei - patru vagoane, la fața locului se aflau și lucrători de poliție și, după ce a eliberat calea ferată, a plecat cu trenul în Portul Constanța. - A.C. care a afirmat că, fiind agent de pază la SC C.E. SRL, împreună cu mai mulți colegi s-au deplasat în zonă unde au constatat că îngrășământul era deversat pe o suprafață cam de 50 de metri și au efectuat gabaritul, iar după ce trenul a plecat, a mai rămas puțin în zonă, până când a sunat G.M. și i-a spus să plece, la fața locului venind mai mulți lucrători de poliție. - L.V. care a declarat că în seara respectivă la rugămintea lui P.M., împreună și cu F.A., s-au deplasat în zona unde se deversase îngrășământul, însă când au ajuns au fost luați de jandarmi, care le-au pus cătușele, i-au agresat și i-au culcat cu fața la pământ. În zonă a observat mai multe persoane, printre care și polițiști. - F.A. care a declarat că, fiind sunat de L.V. a mers împreună cu acesta și P.M. într-o zonă între Valu lui Traian și P., însă când au ajuns a observat