ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. 18083/212/2013,

s-au dispus următoarele:

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) și b) din același Cod.

În

baza art. 18

1

rap. la art. 91 lit. c) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 100 RON.

În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 253,15 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă CN T. SA.

În

baza art. 189 C. proc. pen. anterior, s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, conform împuterrricirii din 11 septembrie 2013, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanta.

În

baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de Statul Român.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6353/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 08 iulie 2013, sub nr. 18083/212/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M. sub.

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior.

Prin actul de sesizare s-a reținut că, în seara de 09 aprilie 2013,

în jurul orelor 21,30, inculpatul M.M., prin demontare, a

sustras 2 sticle ale oglinzilor laterale stânga și dreapta de la

autoturismul marca N. aparținând CN T. SA, parcat în loc

public.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 09 aprilie 2013, în jurul orelor 22.00, organele de

poliție din cadrul Pol. Mun. Constanța - Secția x Poliție au fost

sesizate cu privire la faptul că, pe str. D., în spatele bl. Z din mun. Constanța, se află o persoană suspectată de sustragerea a două oglinzi de la un autoturism.

Astfel cum a rezultat din procesul-verbal de depistare din

aceeași dată, la fața locului au fost identificați inculpatul M.M., aflat sub influența băuturilor alcoolice și martorul

M.C., persoana care a solicitat intervenția

organelor de poliție.

În urma investigațiilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul, la data de 09 aprilie 2013, în jurul orelor 21.30, în timp ce se afla pe str. C.N., colț cu str. G.S. din mun. Constanța, a sustras două sticle ale oglinzilor laterale stânga și dreapta, de la autoturismul marca N., utilizat de numitul M.I. și aparținând CN de transport a energiei electrice T. SA, Sucursala de Transport Constanța.

Astfel, utilizatorul autoturismului, numitul M.I., a

declarat că l-a parcat în spatele blocului unde locuiește Z,

iar în jurul orelor 23.30 a fost anunțat de către organele de

poliție cu privire la faptul că inculpatul a demontat și sustras

c

ele două sticle de la oglinzile retrovizoare.

Martorul M.C. a declarat că la data de 09 aprilie 2013, în jurul orelor 21.30, se afla în autoturismul proprietate personală, parcat pe str. C.N., colț cu str. G.S. din mun. Constanța, moment în care a observat cum inculpatul M.M., aflat în stare de ebrietate, se afla în dreptul autoturismului marca N., iar apoi l-a văzut că avea în mână două sticle de la oglinzile retrovizoare, pe care le-a introdus într-o sacoșă.

Imediat, martorul și-a dat seama de activitatea infracțională a inculpatului, astfel încât a trecut la urmărirea acestuia (inculpatul s-a deplasat în apropierea locului săvârșirii faptei, în dreptul unor garaje) observând că acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe trotuar, fără a mai putea să se ridice, soficitând astfel intervenția organelor de poliție.

Din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, dar și din cuprinsul procesului-verbal de investigații din data de 09 aprilie 2013, a rezultat că organele de poliție au identificat cele două sticle tip auto sustrase în interiorul unei. sacoșe din material plastic, una fiind spartă, de pe cealaltă fiind ridicate prin transfer pe folie adezivă transparentă un număr de patru urme papilare, însă prin adresa din 11 aprilie 2013 LP.J Constanța, Serviciul Criminalistic, Compartimentul Identificări Judiciare, Laborator Afiș M.T. a comunicat faptul că, în urma examinării urmelor papilare, rezultatul .este negativ.

Fiind audiat, inculpatul M.M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarând că, în seara de 09 aprilie 2013, a consumat băuturi alcoolice și, din acest motiv, dar și pentru faptul că nu avea bani, s-a hotărât să sustragă sticle de la oglinzile retrovizoare ale unui autoturism, în vederea valorificării ulterioare a acestora la un centru de colectare fier vechi; după săvârșirea infracțiunii, s-a dezechilibrat și a căzut pe trotuar, fără a se mai putea ridica, iar din acel moment nu își mai amintește ce s-a întâmplat, însă știe că s-a trezit la sediul Secției x Poliție Constanța.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare; dovadă de predare-primire bunuri, declarația numitului M.I., adresa din 04 iunie 2013 a CN de transport a energiei eolectrice T. SA, Sucursala de Transport Constanța, declarațiile martorului M.C., declarațiile inculpatului M.M. date în cursul urmăririi penale, în cursul cercetării judecătorești acesta neputând fi identificat pentru a fi audiat.

Analizând gradul de pericol social concret al faptei comise, în baza dispozițiilor art. 18

1

alin. (2) C. pen. anterior,

instanța de fond a avut în vedere modul, mijloacele și împrejurările concrete în care s-a comis fapta - inculpatul, prin demontare, a sustras două sticle ale oglinzilor laterale ale autoturisniului aparținând părții vătămate, prejudiciul cauzat fiind unul modic, persoana și conduita inculpatului - care a recunoscut comiterea faptei și a cooperat cu organele judiciare în fază de urmărire penală, acesta fiind în stare de ebrietate la momentul comiterii faptei.

S-a apreciat că, în cauză, s-a adus o atingere minimă relațiilor sociale de natură patrimonială, având în vedere prejudiciul cauzat, în cuantum de 253,15 RON, patrimoniul părții vătămate prin acțiunea inculpatului nefiind afectat în mod substanțial, iar raportat la conținutul concret, fapta este lipsită în mod vădit de importanță.

Împrejurarea

că inculpatul a fost condamnat anterior

pentru comiterea unor fapte de același gen, în opinia instanței de

fond, nu a putut constitui un criteriu determinant, pentru ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă privativă de libertate,

fără o analiză în concret a faptei comise de acesta, la data de

09 aprilie 2013.

Astfel, raportat la atingerea minimă adusă valorii sociale protejate de norma de incriminare și la conținutul ei concret, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, reținând, raportat la circumstanțele reale, că aplicarea unei pedepse ar fi disproporționată, fiind suficientă pentru îndreptarea inculpatului aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul

M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.

de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen. anterior, cu

aplic. art. 37 lit. a) și b) din același Cod.

În

baza art. 18

1

rap. la art. 91 lit. c) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 100 RON.

În

cursul procesului penal, în termen legal, partea vătămată

CN T. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma de 253,15 RON, reprezentând contravaloarea reparațiilor.

Instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite

cumulativ elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită a

inculpatului constând în sustragerea bunurilor, prejudiciul

cauzat, astfel cum rezultă din factura fiscală din 12 iunie 2013

constând în reparațiile autolurismului, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția dovedită a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța,

criticând-o pentru greșita achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. anterior, în referire la art. 18

1

și art. 91 lit. c) C. pen. anterior și sancționarea administrativă a acestuia cu amendă în cuantum de 100 RON.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, înlăturarea aspectelor de nelegalitate și condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Prin decizia penală nr. 311/P din 8 mai 2014, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

.a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr. 105 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 18083/212/2013.

În

baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen., a fost desființată sentința penală nr. 105 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 18083/212/2013 și, în, rejudecare:

În

baza art. 386 C. proc. pen. în referire la art. 5 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul M.M., din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) și b) din același Cod, în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior.

În

baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În

baza art. 61 alin. (1) C. pen. anterior, a fost menținută liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 299 zile închisoare din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 314 din 24 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca în Dosarul nr. 3865/211 /2010.

În

conformitate cu art. 12 din Legea nr. 187/2012, nu s-a aplicat pedeapsa accesorie.

S-a dispus că pedeapsa se execută în regim de deținere, conform art. 60 C. pen.

În

baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.M. la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond.

În

baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În

baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat I.M.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 105 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. 18083/212/2013 prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele prevăzute de art. 417 alin. (1), (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat în mod greșit că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.

S-a reținut că, potrivit art. 18

1

C. pen. anterior, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.

În

ceea ce privește criteriile față de care se apreciază gradul de pericol al unei infracțiuni, s-a reținut că acestea sunt cuprinse în art. 18

1

alin. (2) C. pen. anterior, fiind necesar să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Totodată, s-a reținut că aprecierea lipsei gradului de pericol al unei infracțiuni - ar determina aplicarea unei sancțiuni cu caracter adrninistrativ, printre care amenda de la 10 RON la 1000

RON.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel a apreciat că, în cauză, nu sunt motive justificate pentru a considera că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, prin raportare la criteriile impuse de art. 18

1

alin. (1), (2) C. pen. anterior, astfel că, deși fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă un grad deosebit de pericol social, totuși nu poate fi considerată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță.

Astfel, s-a reținut că, având cunoștință de faptul că are antecedență penală, inculpatul, prin demontare, a sustras două sticle ale oglinzilor laterale ale autoturismului aparținând părții vătămate parcate în loc public.

Prin urmare, s-a apreciat că instanța nu trebuia să treacă cu vederea perseverența inculpatului în comiterea de infracțiuni de același gen cu fapta dedusă judecății, fiind condamnat anterior pentru comiterea unui număr de 13 infracțiuni de furt calificat.

De asemenea, s-a considerat că se impunea a se avea în vedere împrejurarea că fapta de care este acuzat inculpatul a fost săvârșită atât în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior, cât și în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. a) din același Cod.

Instanța de apel a reținut ca primul termen al recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior este reprezentat de condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 1908 din 3 decembrie 2010 a Judecătoriei Cluj Napoca, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) din același Cod, din executarea acestei pedepse inculpatul fiind liberat condiționat la data de 31 noiembrie 2012, prin sentința penală nr. 2694 din 9 noiembrie 2012, rămânând un rest neexecutat de 299 zile.

În

referire la primul termen al recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen. anterior, s-a reținut că acesta este reprezentat de condamnarea la 3 ani închisoare, aplicată inculpatului M.M. prin sentința penală nr. 2120 din 22 august 2006 a Judecătoriei Arad pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a) din același Cod, inculpatul fiind liberat condiționat din executarea acestei pedepse la 15 octombrie 2008, prin sentința penală nr. 2463 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad, rămânând: un rest de executat de 205 zile, fără a se împlini termenul de reabilitare.

Având în vedere comportamentul infracțional al inculpatului, care a săvârșit în trecut un număr foarte mare de infracțiuni, instanța de apel a apreciat că sancțiunile aplicate nu și-au atins scopul prevăzut de lege, acela de reeducare și d

e prevenție a comiterii de noi infracțiuni, astfel că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nu este oportună în cauză.

În consecință, s-a constatat că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, acesta urmând a fi tras la răspundere penală conform legii în materie.

S-a observat, de asemenea, că după pronunțarea hotărârii apelate, a intrat în vigoare, la 01 februarie 2014, noul C. pen., iar potrivit art. 5, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

Prin compararea legilor succesive, s-a constatat că vechea reglementare, care incriminează infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. anterior, se regăsește în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciindu-se că legea penală mai favorabilă o reprezintă noua reglementare penală întrucât sancționează infracțiunea de furt calificat cu pedeapsa închisorii în limite reduse, respectiv de la 1 la 5 ani, față de pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani, cum era prevăzută în vechea reglementare.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât cu

privire la cuantumul pedepsei, cât și la modalității de executare,

au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., în

raport de gravitatea faptei comise și de periculozitatea

i

nfractorului, respectiv:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infractiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

fj conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, în ceea ce privește starea de recidivă

postcondamnatorie și cea de recidiva postexecutorie, astfel cum

sunt prevăzute în dispozițiile art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.

anterior, s-a reținut că subzistă și sub imperiul legii penale noi

întrucât sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 41 C. pen. în vigoare care reglementează recidiva.

Instanța de apel a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad relativ ridicat de pericol social având în vedere împrejurările și modalitatea de comitere, în condițiile în care inculpatul, în seara de 09 aprilie 2013, a consumat băuturi alcoolice și, din acest motiv, dar și pentru faptul că nu avea bani, s-a hotărât să sustragă sticle de la oglinzile retrovizoare ale unui autoturism, în vederea valorificării ulterioare a acestora la un centru de colectare fier vechi; după săvârșirea infracțiunii, s-a, dezechilibrat și a căzut pe trotuar, fără a se mai putea ridica, iar din acel moment nu își mai amintește ce s-a întâmplat, însă știe că s-a trezit la sediul Secției x Poliție Constanța.

Față de împrejurările comiterii faptei, urmările care s-au produs, dar și de datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, instanța de apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei, nefiind justificată aplicarea unei amenzi penale.

S-a reținut că circumstanțele comiterii faptei, precum și cele personale, perseverența infracțională a inculpatului în comiterea de infracțiuni de același gen cu cea dedusă judecății, împotriva patrimomului, comițând anterior 13 infracțiuni de furt calificat, conduc la concluzia că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. anterior nu a fost atins, că inculpatul nu s-a îndreptat prin condamnările la pedepsele anterioare, săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, ceea ce impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în modalitatea prevăzută de art. 60 C. pen., respectiv regimul privativ de libertate.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 23 iulie 2014, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În

susținerea căii extraordinare de atac, a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât, cele prevăzute de lege, în dezvoltarea criticilor arătându-se că instanța de apel a aplicat prevederi mai favorabile din legi penale succesive, împrejurare care a condus la crearea unei lex tertia și, astfel, prin compararea dispozițiilor C. pen. din 1969 cu

actualul C. pen., cu referire la tratamentul sancționator, a apreciat că acesta este mai favorabil inculpatului în legea nouă, în raport cu limitele de pedeapsă, însă a aplicat prevederile art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior, or Curtea Constituțională a stabilit că se impune interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei - Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014.

Prin urmare, s-a susținut că, aplicând legea penală în ansamblu, C. pen. în vigoare devine lege penală mai favorabilă pentru inculpat, luând în considerare faptul că, în cazul aplicării globale a C. pen. din 1969, limita minimă de pedeapsă la care ar putea fi condamnat inculpatul ar fi de 3 ani închisoare, astfel că, instanța de apel, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de numai 1 an și două luni închisoare, a aplicat o. pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, raportat la toate normele legale incidente în speță, așa cum se: regăsesc în Noul C. pen.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 8 octombrie 2014, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație fiind stabilit la data de 3 noiembrie 2014, fără citarea părților.

Prin încheierea nr. 294/RC din data de 3 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 18083/212/2013,

în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație; formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 311/P din 8 mai 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.M., constatându-se că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

A fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casație, completului C6, cu citarea părților, fixându-se termen de judecată la data de 4 decembrie 2014, în ședință publică.

Astfel, s-a format Dosarul nr. 3855/1/2014 în care, la prezentul termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a învederat că înțelege să retragă recursul în casație declarat în

cauză.

Concluziile apărătorului intimatului inculpat și ale reprezentantului intimatei părți civile au fost în sensul de a se lua act de retragerea căii de atac.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 436 alin. (3) și (5) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 311/P din 8 mai 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.M.

În

temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti, din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 311/P din 8 mai 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.M.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2014.