ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 563 din 19 decembrie 2012, în dosarul penal, Tribunalul Constanța, a condamnat pe inculpatul A.A., la două pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen., i s-au aplicat inculpatului A.A., două pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform prevederilor art. 33 lit. b) și a art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse aplicate inculpatului A.A., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatului A.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza prevederilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 346 C. proc. pen. și la art. 998-999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de M.F. - A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Constanța, în numele și pe seama A.N.V., precum și în nume propriu, și obligat inculpatul A.A. la plata sumei de 3.380.364 lei, cu titlu de despăgubiri civile (2.292.253 lei accize și 1.088.111 lei majorări întârziere) cât și accesoriile bugetare aferente, calculate până la plata plății efective, către părțile civile amintite.

S-a constatat că SC D.I. SRL Constanța, a fost radiată din evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța.

Pretențiile civile formulate de D.G.F.P. Constanța au fost respinse ca nefondate.

În baza prevederilor aart. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus, ca la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, să se comunice o copie a dispozitivului acesteia O.R.C..

În temeiul prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A.A. a fost obligat să plătească statului suma de 10.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, s-a dispus să fie plătită din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Constanța, pentru avocat N.M.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 702/P/2011 din 09 mai 2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, secția de urmărire penală, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală, în formă continuată, în modalitățile prev. și ped. de disp. art. 9 alin. (1) lit. c) și de art. 9 alin. (1) lit. a) în cond. alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.

S-a reținut, în fapt, în actul de sesizare, în sarcina inculpatului A.A. că, în calitate de administrator la SC D.I. SRL Constanța, în intervalul 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, a achiziționat motorină în regim de scutire de la plata accizei, cu scopul aparent de a o utiliza ca și combustibil naval, însă în realitate i-a schimbat în fapt destinația în interes personal/comercial, eludând astfel plata către stat a accizei cuvenite, cauzând un prejudiciu calculat de D.R.A.O.V. Constanța la suma de 2.292.253 lei.

La termenul de judecată din data de 14 decembrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul A.A., în prezența apărătorului său ales, a solicitat să beneficieze de disp. art. 320

1

C. proc. pen., arătând că a luat cunoștință de conținutul acestui text de lege, susținând totodată că, cunoaște învinuirile ce i se aduc prin actul de sesizare a instanței și recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Inculpatul A.A. a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește, învederând totodată că nu solicită administrarea de probe.

Cu acest prilej, inculpatul a fost ascultat în mod nemijlocit de către instanța de judecată, susținerile făcute fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.

Din materialul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală, însușit de către inculpat, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

SC D.I. SRL Constanța a fost autorizată să funcționeze prin sentința civilă nr. 1239/C a Judecătoriei Constanța la data de 28 noiembrie 1995, fiind înmatriculată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 11 decembrie 1995, iar sediul social a fost stabilit în mun. Constanța, asociații fiind B.A., C.M.C. și M.I.D., administrarea fiind efectuată de către toți asociații.

Obiectul de activitate al SC D.I. SRL a fost modificat prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 16923 din 31 iulie 2003, cu activitatea de „utilizare a parcurilor de distracții și a plajelor, exploatarea jocurilor video, pe bază de monede, biliard, remy, bridge" și completat cu activitatea „alte activități recreative ".

La data de 11 mai 2007, prin încheierea nr. 17433 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a admis cesiunea părților sociale ale SC D.I. SRL, preluarea calității de asociat de către numiții D.F.N. și M.E., a celei de administrator unic de către numitul D.F.N., schimbarea sediului social la adresa din oraș Năvodari, jud. Constanța, precum și schimbarea obiectului principal de activitate în „transporturi pe căi navigabile interioare", toate acestea în baza Hotărârii A.G.A. nr. 1 din data de 20 aprilie 2007și a cererii din data de 07 mai 2007.

Prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 29488 din 31 octombrie 2008, s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea administratorului și asociatului unic, în persoana inculpatului A.A..

Prin sentința civilă nr. 3556/COM din data de 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul de fond al Tribunalului Constanta, secția comercială, s-a hotărât dizolvarea SC D.I. SRL, instanța admițând cererea de dizolvare formulată de O.N.R.C., ca urmare a nedepunerii situațiilor financiare aferente anului 2005,menținută prin Decizia civilă nr. 91/Com din data de 26 ianuarie 2009-dosar de fond al Curții de Apel Constanța.

Inculpatul A.A., în calitate de administrator la SC D.I. SRL Constanța, în perioada 31 octombrie 2008 -26 noiembrie 2008, a efectuat în numele și pe seama acestei societăți comerciale, în mod succesiv, operațiuni privind achiziționarea de produse energetice, respectiv motorină, de la antrepozitul fiscal al furnizorului SC V. SRL com. Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța, în regim de scutire de la plata accizei, în conformitate cu disp. art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, în vederea utilizării acestora drept combustibil pentru motor pentru navigația în apele comunitare și pentru navigația pe căile navigabile interioare, la nava remorcher „L.R."

Aceste operațiuni au avut însă un caracter fictiv, deoarece, în realitate, motorina astfel achiziționată nu a fost utilizată în scopul descris de C. fisc., destinația sa fiind schimbată, cu consecința sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat, reprezentând contravaloarea accizei în sumă totală de 2.292.253 lei.

Inculpatul A.A. a ascuns acest bun sau sursă impozabilă, în speță, cantitatea totală de 2.101,320 tone de motorină achiziționată, în perioada analizată, de la furnizorul SC V. SRL Constanta.

Inculpatul a evidențiat în actele contabile operațiuni fictive privind alimentarea navei-remorcher L.R. cu cantitatea de 2.101,320 tone de motorină provenită de la antrepozitul fiscal al furnizoarei SC V. SRL Constanța .

Potrivit autorizației de antrepozit fiscal din data de 25 ianuarie 2008, emisă la 29 ianuarie 2008 de către C.A.O.P.S.A.A. din cadrul M.F., SC V. SRL Constanța (fostă SC I.V. SRL) a avut dreptul să primească, să dețină și să expedieze, in regim suspensiv de la plata accizelor, diverse tipuri de motorine, în antrepozitul fiscal de depozitare situat com. Nicolae Bălcescu, jud. Constanța, zona C.F.R.

Prin respectiva autorizație de antrepozit fiscal s-a stabilit cadrul legal în care în perioada 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, SC D.I. S.R.L. Constanța, a achiziționat motorină în regim de scutire de la plata accizei de la furnizoarea SC V. SRL Constanța.

SC V. SRL s-a aprovizionat în cadrul antrepozitului fiscal, cu motorină în regim suspensiv de la plata accizei de la furnizorii săi, obligația de plată a accizei pentru motorina ce urma a fi ulterior comercializată fiind transferată, conform prevederilor C. fisc., în sarcina sa.

Conform C. fisc., obligația de plată a accizei a fost scutită în ceea ce privește achizițiile de motorină efectuate în numele SC D.I. SRL, având in vedere că antrepozitul fiscal a efectuat livrări în perioada 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, pentru ca produsul energetic să fie utilizat drept combustibil pentru navigația în apele comunitare și pentru navigația pe căile interioare.

SC D.I. SRL a deținut „Autorizația pentru desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căi navigabile" emisă de Ministerul Transporturilor prin A.N.R., la data de 05 septembrie 2007, cu valabilitate până la data de 04 septembrie 2012, iar pentru obținerea acestei autorizații a prezentat contractul din 14 august 2007 încheiat cu SC B.N.C.S.T. SRL Constanța, care a avut ca obiect închirierea remorcherului „L.R." (contract înscris în Atestatul de bord al remorcherului).

În virtutea emiterii acestei autorizații,SC V. SRL a livrat motorină în regim de scutire de la plata accizei către SC D.I. SRL,.în perioada 05 mai 2008 - 26 noiembrie 2008.

Potrivit Raportului de inspecție fiscală din 03 august 2010 încheiat de către inspectori din cadrul A.N.V.-D.R.A.O., inculpatul A.A. a achiziționat de la antrepozitul fiscal al SC V. SRLConstanța cantitatea de 2.101,320 tone de motorină.

În urma cercetările efectuate privind utilizarea acestei cantități de produs energetic la navele din dotare, s-a stabilit, precum a reieșit din adresa din 18 iunie 2009 a A.N.R. Incinta Port Constanța, că SC D.I. SRLConstanța a avut în exploatare doar o singură navă și anume remorcherul „L.R.",care însă nu s-a deplasat în apele comunitare ori pe căile navigabile interioare.

Prin adresele din 11 februarie 2010, din 18 februarie 2010 și din 17 august 2010, A.N.R., instituție publică abilitată în sensul monitorizării traficului vamal, Căpitănia Zonală Constanța a comunicat faptul că SC D.I. SRL Constanța a fost autorizată să desfășoare activitatea de transporturi publice de mărfuri și/sau de persoane pe căi navigabile interioare, cu autorizația emisă la data de 05 septembrie 2007; referitor la mișcările remorcherului „L.R." în perioada de referință, acesta nu figurează în baza de date a căpităniilor portuare din zona de jurisdicție a Căpităniei Zonale Constanța, executând operațiuni sau manevre, sosiri/plecări în/din porturi.

Prin adresa din 11 februarie 2010 a A.N.R., s-a făcut cunoscut că SC D.I. SRL Constanța a fost autorizată să desfășoare activitatea de transporturi publice de mărfuri și/sau de persoane pe căi navigabile interioare, conform autorizației emisă la data de 05 septembrie 2007, având valabilitate de 5 ani de la data eliberării, cu condiția reconfirmării anuale. Pentru că nu a efectuat reconfirmarea anuală respectiv verificarea condițiilor în baza cărora a fost autorizată,aceasta a fost retrasă din oficiu în anul 2008.

Prin adresa din 03 martie 2010 emisă de A.N.R.- Incinta Port Constanța, s-a confirmat că nava respectivă „L.R." a staționat la km 298 mal drept pe Dunăre, în zona Portului Cernavodă, încă de la data de 12 mai 2007, iar la data de 07 aprilie 2008 asupra acesteia s-a instituit sechestru asigurător de către instituția bancară SC C.E.B. SA, iar, în perioada 05 septembrie 2007-04 septembrie 2008, acest remorcher nu a efectuat mișcări în zona Căpităniei Portului Cernavodă și nici nu a tranzitat zonele de jurisdicție ale Căpităniilor Zonale Drobeta Turnu-Severin, Tulcea, Giurgiu, Galați și Constanța.

A rezultat astfel, fără dubiu, faptul că remorcherul „L.R." deținut de SC D.I. SRL, nu a avut posibilitatea de a consuma cantitățile de motorină achiziționată în regim de scutire de la plata accizei de la furnizoarea SC V. SRL Constanța, consecința logică fiind aceea că în realitate, remorcherul a constituit „un paravan" asupra activităților ilicite efectuate, cu prejudicierea bugetului statului.

Din cercetările întreprinse, a mai rezultat și faptul că SC D.I. SRL, începând cu anul 2006, nu a avut nici un fel de angajați și nici persoane specializate în a întreține și manevra o navă.

Cercetările penale au vizat și verificarea modalității de înregistrare în actele contabile ale SC D.I. SRL Constanța a operațiunilor comerciale de achiziție a cantității de 2.101,320 tone motorină de la furnizoarea SC V. SRL, fiind solicitate date în acest sens de la D.G.F.P. Constanța.

Prin adresa din data de 28 august 2009, emisă de D.G.F.P. Constanța s-a comunicat că pentru această persoană juridică nu s-au mai depus declarații de activitate încă din luna martie 2007.

S-a mai stabilit și că SC D.I. SRL Constanța nu a funcționat la sediul social și nu a avut puncte de lucru, astfel că nu a fost identificat niciun document de evidentă contabilă.

Inculpatul A.A. a procedat practic la încercarea de „ascundere" a tuturor urmelor privind operațiunile comerciale desfășurate în cadrul societății sale unde deținea calitatea de administrator.

La data de 31 octombrie 2008, când inculpatul a devenit asociat unic și administrator la SC D.I. SRLConstanța, a depus la O.R.C. Constanța cererea înregistrată sub nr. 57113 privind dovada valabilității sediului social din mun. Constanța, și a atașat cererii contractul-cadru de închiriere încheiat. În numele persoanei fizice „M.C." în calitate de proprietar al spațiului,  documentul având aplicată amprenta unei ștampile a A.F.P. Constanța și nr. de înregistrare la această instituție din 27 octombrie 2008.

Procedându-se la verificarea realității datelor din acest contract de închiriere, s-a stabilit că persoana cu numele de „M.C." nu există în baza de date a Evidenței populației.

Prin adresa din 17 noiembrie 2010, A.F.P*. Constanța, instituție unde, potrivit contractului de închiriere, inculpatul A.A. ar fi înregistrat actul privind sediul social al SC D.I. SRL, a comunicat că nr. de înregistrare din 27 octombrie 2008 nu face parte din plaja alocată serviciului cu atribuțiuni în înregistrarea contractelor de închiriere.

Martorii I.V. și I.V., proprietarii reali ai imobilului din mun. Constanța, str. Alexandru cel Bun nr. 18, au declarat că SC D.I. SRLConstanța a avut un contract de închiriere valabil al spațiului respectiv, însă acesta a expirat la data de 15 august 2008, iar administratorul de la acel moment, numitul N.I., le-a precizat că nu mai dorește prelungirea sa.

Din expunerea acestor argumente, a rezultat clar intenția de fraudă a inculpatului A.A. cu privire la activitățile pe care le-a desfășurat.

Pe parcursul cercetărilor, nu a fost identificat un exemplar original al Contractului - cadru de închiriere depus la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța conform cererii din 31 octombrie 2008, în scopul efectuării unei constatări tehnico-științifice grafice, pentru stabilirea cu certitudine a persoanei care a completat documentul respectiv, întrucât la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța a fost depusă doar o copie a acestuia.

S-a constatat însă efectuarea de acte materiale specifice infracțiunii de uz de fals, în ceea ce privește utilizarea documentului falsificat în modalitatea expusă, de către inculpatul A.A.

Analizând contextul utilizării documentului respectiv falsificat și anume faptul că acesta intenționa, iar din ziua de 31 octombrie 2008, chiar a procedat la efectuarea de operațiuni ilicite cu produse petroliere, s-a apreciat că această operațiune se circumscrie unor acte materiale mai complexe, ale infracțiunii de evaziune fiscală prin modalitatea ascunderii bunului sau sursei impozabile, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Activitatea de prezentare inexactă a unei adrese drept sediu social, cu scopul evident de a se sustrage de la eventuale controale ale organelor abilitate, se circumscrie intenției vădite de ascundere a bunului ori sursei impozabile, respectiv a cantității de 2.101,320 tone motorină achiziționată în regim scutit de la plata accizei.

Pe baza probatoriului administrat, s-a constatat că inculpatul A.A. a procedat la uzul falsului menționat cu scopul de a-și ascunde practic urmele în raport cu activitatea complexă efectuată până la data de 26 noiembrie 2008.

Cercetările întreprinse au relevat că documentele contabile, cele de evidență primară, a operațiunilor comerciale efectuate, nu au fost identificate pentru stabilirea destinației exacte a cantităților de motorină achiziționate, iar acestea nu au fost sub nicio formă utilizate drept combustibil pentru nava remorcher"L.R.", având în vedere că traficul fluvial și maritim sunt strict monitorizate de către autoritățile portuare.

Din verificările întreprinse a reieșit că din luna aprilie 2009, nici SC V. SRL nu a mai funcționat la sediul social declarat aspect stabilit în urma percheziției domiciliare efectuate la ultimul său social cunoscut

Numitul F.M. (administrator la SC V. SRL începând cu luna noiembrie 2008) a participat personal, în calitate de asociat unic și administrator, la o inspecție fiscală realizată de organele vamale la SC V. SRL, iar acestea au constatat, pe baza înscrisurilor și documentelor identificate, efectuarea de livrări de motorină către SC D.I. SRL, în regim de scutire de la plata accizelor, în baza prevederilor C. fisc., dar și a normelor de aplicare ale acestuia, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

În cursul urmăririi penale nu au fost identificate documentele justificative ale operațiunilor comerciale desfășurate între SC V. SRL și SC D.I. SRL în perioada 31 octombrie 2008 - 26 noiembrie 2008, dar aspectele consemnate de către organele vamale în procesele-verbale de inspecție fiscală, constituie nu numai chestiuni prealabile, ci însăși mijloace de probă în înțelesul art. 64 C. proc. pen.

În cauză au fost ascultați, în faza de urmărire penală, martorii G.G. și B.F., administratori ai SC V. SRL (până la momentul preluării acesteia de către cetățeanul german F.M.), persoane care au efectuat prin calitățile deținute, livrări de motorină către SC D.I. SRL Constanta, în regim scutit de la plata accizei și în perioada în care aceasta din urmă a fost reprezentată legal de către inculpatul A.A.

Acești martori au confirmat desfășurarea relațiilor comerciale în modalitatea descrisă în rechizitoriu, declarând că livrările s-au efectuat în baza autorizației emisă de A.N.R. pe care o deținea SC D.I. SRL Constanța cu mijloace de transport auto ale clientului, pe baza comenzilor scrise pe care le adresa acesta antrepozitului.

Declarațiile acestor martori s-au coroborat și cu actele existente la dosarul cauzei, inclusiv cu procesele-verbale constatatoare ale organelor vamale.

În faza de urmărire penală, inculpatul A.A. a declarat că doar formal a avut calitatea de administrator în schimbul unor mici sume de bani primite de la pretinse persoane care, probabil, ar fi controlat activitatea societății sale și nu a negat, ci chiar a afirmat și acceptat faptul că a semnat diverse acte referitoare la activitatea comercială a SC D.I. SRL, iar aceste susțineri nu exclud răspunderea penală, în contextul achizițiilor de motorină în regim de scutire de la plata accizei care, de fapt, nu a fost utilizată în scopul pentru care a fost cumpărată de la antrepozitul fiscal al SC V. SRL

Prin raportul de constatare-tehnico-științifică grafică realizat în faza de urmărire penală, s-a stabilit că actele depuse la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța, privind modalitatea de preluare a părților sociale și a calității de administrator, unele semnături olograf au fost executate de către inculpatul A.A., iar altele nu au fost executate de către acesta.

S-a constatat din mijloacele de probă administrate, inclusiv prin procedee tehnico-științifice, că inculpatul A.A. a deținut calitatea de asociat unic și administrator la SC D.I. SRL, având cunoștință de actele materiale de natură infracțională pe care le-a executat.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că este convins că a încălcat legea. în declarația pe care a dat-o în mod nemijlocit în fața instanței de judecată inculpatul A.A. a susținut că este de acord să acopere prejudiciul cauzat statului și nu știe ce s-a întâmplat cu motorina, el doar semnând actele.

Prin adresa din 30 iulie 2012, M.F.-Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța s-a constituit parte civilă în contra inculpatului A.A., administrator la SC D.I. SRL, cu suma de 254.711 lei, reprezentând T.V.A. și impozit pe profit, majorări, în legătură cu relația comercială avută cu clientul SC B.A. SRL Ploiești și cu procesul-verbal de inspecție fiscală încheiat la data de 22 februarie 2010.

Prin adresa din 19 septembrie 2012 M.F.- A.N.A.F. - A.N.V., prin D.R.A.O.V. s-a constituit parte civilă în contra inculpatului A.A., administrator la SC Danima Internațional SRL, cu suma totală de 3.380.364 lei, reprezentând despăgubiri civile (compusă din suma de 2.292.253 lei accize și suma de 1.088.111 lei majorări de întârziere), cât și accesorii bugetare ale acestora, calculate până la data plății, conform art. 119 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003, în legătură cu cantitatea de 2.101,320 tone motorină achiziționată de la furnizoarea SC V. SRL Constanța.

Față de poziția necondiționată de recunoaștere adoptată de către inculpat în fața instanței de judecată, declarația sa coroborându-se cu probele administrate în cauză, instanța a constatat că vinovăția inculpatului A.A. a fost probată, în comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

În drept, faptele inculpatului A.A. constând în aceea că, în calitate de administrator la SC D.I. SRL Constanța, în perioada 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, a efectuat în numele și pe seama acestei societăți comerciale, în mod succesiv și în baza aceleiași rezoluții infracționale, operațiuni privind achiziționarea de produse energetice, respectiv motorină, de la antrepozitul fiscal al furnizoarei SC V. SRL com. Mihail Kogălniceanu jud. Constanța, în regim de scutire de la plata accizei, în conformitate cu disp. art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu scopul aparent al utilizării acesteia drept combustibil pentru motor pentru navigația în apele comunitare și pentru navigația pe căile navigabile interioare, la nava remorcher „L.R.", însă în realitate i-a schimbat în fapt destinația în interes personal/comercial, eludând astfel plata către stat a accizei cuvenite, în sumă de 2.292.253 lei, ca și prin activitatea de prezentare inexactă a unei adrese drept sediu social, cu scopul evident de a se sustrage de la eventuale controale ale organelor abilitate, ascunzând sursa impozabilă sau taxabilă și evidențiind în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, fiind evidențiate astfel operațiuni fictive,fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 3.380.364, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză, s-a reținut alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, în considerarea cuantumului prejudiciului cauzat, mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare generale și obligatorii, prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care inculpatul a înțeles să acționeze, în calitate de administrator la SC D.I. SRL Constanța, pe parcursul unui interval de timp cuprins între 31 octombrie 2008 și 26 noiembrie 2008, prin efectuarea de operațiuni comerciale de achiziționare a motorinei, cu scopul aparent de a o utiliza ca și combustibil naval, însă în realitate i-a schimbat în fapt destinația în interes personal, eludând astfel plata către stat a accizei cuvenite scopul ilicit urmărit, cantitatea mare de motorină achiziționată și anume de 2.101,320 tone, în regim de scutire de plata accizei, cuantumul mare al prejudiciului cauzat bugetului de stat, rămas nerecuperat, urmările grave produse, forma de vinovăție cu care a acționat și anume intenția directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., dispozițiile din partea generală a C. pen. și limitele de pedeapsă fixate în legea specială, cu luarea în seamă și a alin. (3) art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Referitor la persoana inculpatului, s-a reținut că este născut la data de ... 1961, are studii medii, fără ocupație, cu o conduită sinceră și cooperantă, recunoscând și regretând comiterea celor două fapte.

În cauză, s-a solicitat reținerea și a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul a recunoscut comiterea faptelor.

Prima instanță a reținut că inculpatul A.A. nu poate fi însă beneficiarul a două circumstanțe atenuante, pentru o singură împrejurare și anume cea legală, ca efect al aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cea judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ca urmare a recunoașterii vinovăției sale.

Este adevărat că inculpatul a fost sincer și a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni, dar această atitudine nu poate justifica reținerea a două circumstanțe atenuante pentru aceeași împrejurare și implicit beneficiul său în privința a două norme legale de reducere a pedepsei pentru același aspect.

În considerarea acestor motive, s-a apreciat că reținerea disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., ca efect al recunoașterii vinovăției, exclude aplicarea și a disp.art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Fiind îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., s-au redus cu 1/3 limitele de pedeapsă cu închisoare prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune.

Întrucât faptele au fost comise în concurs ideal sau formal de infracțiuni, în baza art. 33 lit. b) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, urmând ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenție, în condițiile art. 57 C. pen.

Pentru fiecare infracțiune, în baza art. 65 rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a fi administrator), pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Ca pedeapsă accesorie, în considerarea Deciziei nr. 79 din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secții unite, față de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen., în raport și de natura și gravitatea ridicată a infracțiunilor comise, încălcările normelor legale cuprinse în legea specială, durata pedepselor stabilite, valorile sociale lezate, însemnătatea acestora, de împrejurările cauzei, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator), pe durata executării pedepsei principale.

Referitor la latura civilă a procesului penal, s-a reținut că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998-999 C. civ., privind existența unui prejudiciu efectiv cauzat, cert și determinat, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, a vinovăției inculpatului.

De altfel, partea civilă M.F. - A.N.A.F., D.R.A.O.V. Constanța, în numele și pe seama A.N.V., precum și în nume propriu, a depus la dosar documente justificative, anexele privind modul de calcul al accizelor datorate de SC D.I. SRL pentru motorina achiziționată în regim de scutire de accize cât și modul de calcul al majorărilor de întârziere aferente accizei neachitate.

În declarația pe care inculpatul A.A. a dat-o în fața instanței de judecată a achiesat la pretențiile civile formulate de această parte civilă, fiind de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat.

În consecință, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă M.F. - A.N.A.F., D.R.A.O.V. Constanța, în numele și pe seama A.N.V., precum și în nume propriu și a fost obligat inculpatul A.A. la plata sumei de 3.380.364 lei cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând suma de 2.292.253 lei accize și suma de 1.088.111 lei majorări de întârziere), cât și accesoriile bugetare ale acestora, calculate până la data plății.

Au fost respinse ca nefondate, pretențiile civile formulate de M.F.-Statul Român, prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța în sumă de 254.711 lei, (reprezentând T.V.A. și impozit pe profit, majorări), întrucât aceste pretenții se refereau la o altă relație comercială avută de SC D.I. SRL, respectiv cu clientul SC B.A. SRL Ploiești și cu procesul-verbal de inspecție fiscală încheiat la data de 22 februarie 2010, care însă nu au făcut obiectul acestei cauze.

Conform mențiunilor-înscrise la O.R.C. Constanța, în care s-a arătat că din data de 19 decembrie 2011, a fost radiată SC D.I. SRL Constanța, s-a constatat că această societate a fost radiată.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare instanța să comunice O.N.R.C. o copie a dispozitivului acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în folosul statului.

Împotriva sentinței penale nr. 563 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Constanța, au declarat apel, în termen legal, inculpatul A.A. și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F București - D.G.F.P. Constanța, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Apelanta parte civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Constanța, a criticat soluția primei instanțe de respingere ca nefondate a pretențiilor civile, în sumă de 254.711 lei, reprezentând T.V.A, majorări întârziere T.V.A, impozit profit și majorări întârziere. în esență, recurenta parte civilă a susținut că, pretențiile civile formulate de ea în cauză se datorează în temeiul prevederilor art. 137 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare și reprezintă taxa pe valoare adăugată aferentă accizelor calculate de D.R.A.O.V. Constanța.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii de fond și, în rejudecare, să se admită acțiunea civilă și să fie obligat inculpatul A.A. la plata despăgubirilor civile în sumă de 254.771 lei cu majorările aferente, calculate până la data plății efective a debitului.

Apelantul inculpat A.A. a criticat hotărârea primei instanțe fn legătură cu individualizarea pedepselor aplicate, atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare, apreciindu-le ca aspre.

Astfel, apelantul inculpat a susținut că, în mod eronat prima instanță nu a valorificat ca și circumstanță atenuantă, în conformitate cu prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen., împrejurările reținute ca atare, constând în lipsa antecedentelor penale și atitudinea sa de recunoaștere a faptelor, încă de la urmărirea penală, ceea ce ar fi determinat coborârea cuantumului pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de lege, devenind aplicabile prevederile art. 861 C. pen.

Totodată, apelantul inculpat A.A. a susținut că executarea pedepsei în regim privativ de libertate este excesiv de aspră, reeducarea sa fiind posibilă și fără executarea în detenție a pedepsei, întrucât este la primul conflict cu legea penală și a recunoscut și regretat faptele.

În concluzie, apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, să se reindividualizeze pedepsele, urmare reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., coborându-se cuantumul acestora sub limita minimă specială prevăzută de lege, prin aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și suspendarea sub supraveghere a executării, conform prevederilor art. 861 C. pen.

Apelantul inculpat A.A. a invocat și un motiv de nelegalitate al soluției pronunțate de prima instanță, susținând, că, deși, a fost cercetat penal pentru o singură infracțiune în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și art. 9 alin. (1) lit. c) în condițiile alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat pentru două infracțiuni în formă continuată, aflate în concurs, instanța de fond neoperând nici o schimbare de încadrare juridică.

În concluzie, s-a solicitat ca, admițându-se apelul său, să se desființeze în parte hotărârea atacată, și, în rejudecare, să se facă aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., în sensul reținerii unei singure infracțiuni de evaziune fiscală, conform rechizitoriului, prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) combinat cu alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă just individualizată, atât în cuantum cât și ca modalitatea de executare, în sensul celor menționate anterior.

Prin Decizia penală nr. 46/P din 4 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A.A. și partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Constanta.

S-a reținut că SC D.I. SRL Constanța, înmatriculată sub nr. J/13/3146/1995 la data de 11 decembrie 1995 și cod unic la Registrul Comerțului Constanța, a avut inițial sediul social în municipiul Constanța, iar apoi, prin Hotărârea A.G.A. din 21 august 2007 s-a schimbat sediul social în municipiul Constanța județ Constanța.

La data de 31 octombrie 2008, prin încheierea judecătorului delegat al O.R.C Constanța, asociatul unic și administratorul SC D.I. SRL Constanța, în persoana numitului N.I., a înscris în registrul comerțului mențiunea privind numirea ca administrator și asociat unic al societății comerciale menționate a numitului A.A.

Potrivit raportului de inspecție fiscală din 03 august 2010 al D.R.A.O.V. Constanța, în perioada 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, SC D.I. SRL Constanța reprezentată și administrată legal și executiv de inculpatul A.A., a achiziționat de la antrepozitul fiscal de depozitare al SC V. SRL, situat în com. Nicolae Bălcescu județ Constanța, zona C.F.R, cantitatea de 2.101,37 tone motorină în regim suspensiv de la plata accizelor.

Deținând autorizația pentru desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căi navigabile - emisă de Ministerul Transporturilor prin A.N.R. la data de 05 septembrie 2007, valabilă până la data de 04 septembrie 2012, SC D.I. SRL Constanta s-a aprovizionat de la SC V. SRL cu motorină în regim de scutire de la plata accizelor, în perioada 05 mai 2008 - 26 noiembrie 2008.

Controlul organelor fiscale, ale cărei concluzii au fost materializare în raportul de inspecție fiscală din 03 mai 2010 a vizat utilizarea cantității de 2.101,32 tone motorină, achiziționată de la SC D.I. SRL Constanța conform celor reținute anterior.

Conform adresei din 18 iunie 2009, emisă de A.N.R., în exploatarea SC D.I. SRL Constanța s-a aflat o singură navă, respectiv remorcherul „L.R".

Prin adresele din 11 februarie 2010, din 18 februarie 2010 și din 17 august 2010, A.N.R. a comunicat împrejurarea că remorcherul „L.R." nu figurează în baza de date a căpităniei portuare din zona de jurisdicție ca executând operațiuni sau manevre, că respectiva navă a staționat la Km 298 mal drept al Dunării, în Zona Portului Cernavodă din data de 12 mai 2007 iar de la data de 07 aprilie 2008, asupra acesteia s-a instituit sechestrul asigurător de către SC C.E.B. SA.

Verificările efectuate în legătură cu personalul angajat și activitățile desfășurate de SC D.I. SRL Constanta au relevat faptul că aceasta nu a avut angajați începând cu anul 2006, nu a desfășurat nici un fel de activitate de întreținere și exploatare nave.

Verificările modalităților de înregistrare în actele contabile ale SC D.I. SRL Constanța a operațiunilor comerciale vizând cantitatea de 2.101,32 tone motorină de la furnizorul SC V. SRL, au evidențiat că societatea nu a mai depus declarații de activitate din luna martie 2007 și nu mai funcționează la sediul social indicat în documentele înregistrate la O.R.C, nu are nici un punct de lucru și nu deține nici un document de evidență contabilă (adresa din 28 august 2009 emisă de D.G.F.P Constanța).

Faptul livrării de către SC V. S.R.L către SC D.I. SRL Constanța, de motorină în regim suspensiv la plata accizelor, în perioada de referință, a fost probat indubitabil cu actele întocmite de organele vamale la SC V. SRL în noiembrie 2008, cu ocazia unei inspecții fiscale și cu declarațiile martorilor G.G. și B.F., coroborate cu declarațiile inculpatului care nu a negat operațiunile comerciale respective.

Evidenta contabilă cade în sarcina administratorului, dacă acesta nu angajează personal specializat în domeniu, și, în condițiile în care inculpatul A.A. a fost administratorul unic al SC D.I. SRL Constanța, în perioada 31 octombrie 2008 - 26 noiembrie 2008, era unicul responsabil pentru lipsa oricăror documente de evidență contabilă, apărarea sa privind încredințarea actelor contabile unei persoane străine de societate, nefîind de natură să-l absolve de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor legale aferente funcției deținute.

S-a reținut că nici susținerea inculpatului privind faptul că ar fi deținut doar formal calitatea de administrator al SC D.I. SRL Constanța, nu-l poate exonera de răspunderea pentru neîndeplinirea atribuțiilor funcției deținute în cadrul SC D.I. SRL Constanta, în condițiile în care a semnat acte ale societății, uzând de documente false, pentru a produce consecințe juridice (conform declaraților de sediu social și contractului cadru de închiriere depus la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța) în activitatea acesteia și nu a dezvăluit identitatea nici unei persoane pentru care ar fi îndeplinit formal atribuțiile administratorului societății, în schimbul unor sume modice de bani.

Cu privire la sediul social al SC D.I. SRL Constanța, s-a reținut că, la data de 31 octombrie 2008, inculpatul A.A., în calitate de administrator unic al societății, a depus la O.R.C Constanța cererea, privind dovada sediului social din Constanța, la care a atașat contractul cadru de închiriere, având aplicată ștampila A.F.P Constanța și nr. de înregistrare la această instituție din 27 octombrie 2008 în care proprietarul imobilului închiriat era persoana fizică M.C.

Verificările privind realitatea datelor înscrise în contractul cadru de închiriere al spațiului din municipiul Constanța, au relevat faptul că persoana fizică M.C. este una fictivă, că A.F.P Constanța a comunicat împrejurarea că nr. de înregistrare din 27 octombrie 2008 nu a fost alocată serviciului de înregistrare a contractelor de închiriere, iar martorii I.V. și I.V., adevărații proprietari ai spațiului pretins închiriat, au menționat că SC D.I. SRL Constanța, a avut un contract de închiriere valabil care a expirat la data de 15 august 2008, când administratorul N.I. le-a comunicat că nu mai dorește prelungirea lui.

Raportat la cele reținute anterior, a rezultat, cu evidență, că inculpatul A.A. a folosit la O.R.C. contractul de închiriere cunoscând că este falsificat, în scopul de a se sustrage eventualelor controale ale orgenelor în drept, vizând operațiunile comerciale privind achiziția cantității de motorină de 2.101,32 tone, în regim suspensiv de la plata accizei.

Chiar dacă nu au fost identificate acte contabile de evidentă primară a operațiunilor comerciale cu motorina achiziționată de la SC V. SRL, în regim de scutire de la plata accizelor, realitatea livrărilor a fost probată cu actele întocmite de organele fiscale cu ocazia inspecțiilor efectuate la SC V. SRL, dar și cu declarațiile martorilor G.G. și B.F., care au participat, în calitate de administratori ai furnizoarei, la livrarea de motorină către societatea beneficiară, reprezentată legal de administratorul A.A.

Conform adresei din 19 septembrie 2012 M.F. - A.N.A.F. - A.N.V. prin D.R.A.O.V., prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul A.A., prin săvârșirea faptelor reținute anterior, a fost în sumă totală de 3.380.364 lei, reprezentând 2.292.253 lei accize și 1.088.111 lei majorări de întârziere, la care s-au adăugat accesoriile bugetare ale acestora, calculate conform art. 119 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003, respectiva instituție constituindu-se parte civilă în cauză -cu suma menționată.

Prin adresa din 30 iulie 2012 M.F. -Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P Constanța, s-a constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpatului A.A., cu suma de 254.711 lei, reprezentând T.V.A, impozit pe profit majorări, în legătură cu relația comercială dintre SC D.I. SRL Constanța și SC B.A. SRL Ploiești și cu procesul-verbal de inspecție fiscală din data de 22 februarie 2010.

în drept, faptele inculpatului A.A., constând în aceea că, în calitate de administrativ al SC D.I. SRL Constanța, în perioada 31 octombrie 2008 - 26 noiembrie 2008, a achiziționat, în baza unei rezoluții frauduloase unice și în mod repetat, motorină, în regim de scutire de la plata accizei, conform art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu scopul aparent al utilizării acesteia ca și combustibil la remorcherul „L.R.", pentru navigația în apele comunitare ași căile navigabile interioare, ulterior schimbând destinația produsului energetic achiziționat, iar prin înregistrări în actele contabile a unor operațiuni nereale și declararea inexactă a sediului social al societății pe care o administra, a ascuns sursa impozabilă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 3.380.364 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aflate în concurs ideal, potrivit prevederilor art. 33 lit. b) C. pen.

Constatând îndeplinite cerințele art. 315 alin. (2) C. proc. pen., față de inculpatul A.A., în mod temeinic și legal, prima instanță a admis cererea acestuia de aplicare a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. și la individualizarea pedepselor a reținut incidența prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Așa cum s-a reținut în precedent, faptele inculpatului au fost săvârșite în concurs ideal de infracțiuni (art. 33 lit. b) C. pen.), situație în care, potrivit prevederilor art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat o pedeapsă pentru fiecare infracțiune în parte.

În consecință, critica din apelul inculpatului A.A. privind nelegalitatea condamnării sale pentru două infracțiuni de evaziune fiscală în concurs, deși prin rechizitoriu se reține în sarcina sa o singură infracțiune de evaziune fiscală nu poate fi primită, în condițiile în care activitatea sa ilicită întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de evaziune fiscală distincte, săvârșite în formă continuată, ambele în scopul ascunderii sursei impozabile și neplata obligațiilor bugetare.

S-a reținut că examinarea rechizitoriului nu relevă nici o greșeală de redactare, întrucât s-a apreciat expres în conținutul acestuia că obiectul cauzei îl constituie activitatea infracțională desfășurată de inculpatul A.A., în perioada 31 octombrie 2008 -26 noiembrie 2008, cu privire la achiziționarea cantității de 2.101,32 tone motorină de către SC D.I. SRL Constanța, de la SC V. SRL com. Nicolae Bălcescu Județ Constanta, în regim de scutire de la plata accizelor, iar în dispozitiv se menționează cele două infracțiuni de evaziune fiscală cu referire la art. 33 lit. b) C. pen.

Având în vedere prejudiciul cauzat prin faptele reținute în sarcina inculpatului A.A., în sumă de 3.380.364 lei, depășind limita de 500.000 euro în echivalent în lei, în mod justificat s-a reținut incidența alin. (3) art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Raportând datele speței la criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o temeinică și legală individualizare a pedepselor aplicate inculpatului A.A., atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare.

Astfel, instanța de fond a ținut seama la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului A.A., de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de cauzele de agravare a răspunderi penale, constând în forma continuată și consecințele deosebit de grave ale faptelor, de forma de vinovăție a intenției directe cu care a acționat inculpatul și datele ce-l caracterizează, cu precădere lipsa antecedentelor penale și atitudinea corespunzătoare de recunoaștere a faptelor, dar și acordul de achitare a prejudiciului pretins de partea civilă.

În speță, curtea de apel a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât activitatea frauduloasă a fost săvârșită cu forma vinovăției a intenției directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.), prin folosirea unor documente false, conform unui plan prestabilit și pe o perioadă relativ mare de timp, aspecte care impun concluzia că inculpatul s- a dezis în mod deliberat de conduita bună anterioară și a manifestat perseverență infracțională (forma continuată a infracțiunilor) în materializarea scopului urmărit, cauzând un prejudiciu important bugetului de stat, urmările faptelor sale fiind deosebit de grave. Toate acestea au evidențiat că inculpatul apelant nu a acționat întâmplător și accidental, activitățile sale infracționale neputând fi catalogate ca o excepție în cadrul unei conduite general corespunzătoare, ceea ce ar fi justificat o atenuare a răspunderii sale penale.

În considerarea împrejurării că faptele reținute în sarcina inculpatului apelant au fost probate în mod cert, chiar fără recunoașterea lor de către acesta, a rezultat că, prin atitudinea sa, inculpatul nu a contribuit la stabilirea situației de fapt, ci a confirmat doar o situație de necontestat, așa încât, s-a apreciat că nu se justifică atenuarea răspunderii sale penale, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Drept urmare, curtea de apel a respins ca neîntemeiate criticile din apelul inculpatului A.A., privind nereținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Nefiind identificate temeiuri care să atenueze răspunderea penală a inculpatului, instanța de apel a apreciat că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță, cu atât mai mult cu cât există împrejurări de agravare a răspunderii penale, respectiv forma continuată de săvârșire a infracțiunilor și consecințele deosebit de grave.

Nici sub aspectul modalității de executare a pedepsei nu s-a impus reformarea soluției primei instanțe, motivat de perseverența infracțională, durata de timp a actelor frauduloase, consecințele deosebit de grave ale acestora și lipsa unui loc de muncă, ceea ce a condus la concluzia că recunoașterea faptelor de către inculpat a fost una formală și de conjunctură, el fiind preocupat de înlăturarea consecințelor produse prin plata prejudiciului.

În lipsa unor elemente certe, care să susțină temeinic concluzia, că reeducarea inculpatului apelant A.A. ar fi posibilă și fără executarea în regim privativ de libertate a pedepsei, s-a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 861 C. pen., fiind respinsă critica privind greșita aplicare a art. 57 C. pen.

Referitor la acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M.F. - A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Constanța, în nume propriu și pentru A.N.V., s-a reținut că a fost temeinic și legal admisă, iar inculpatul A.A. obligat la despăgubiri civile către partea respectivă, în sumă de 3.380.364 lei, reprezentând accize și majorări de întârziere, precum și accesoriile bugetare aferente, calculate până la data plății, fiind îndeplinite cerințele legale ale angajării răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ. și următoarele, inculpatul achiesând la plata despăgubirilor solicitate.

Acțiunea civilă formulată în cauză de M.F. - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța, a avut ca obiect obligarea inculpatului A.A. la despăgubiri civile în sumă de 254.711 lei, reprezentând T.V.A (81.645 lei), majorări de întârziere T.V.A (58.866 lei), impozit pe profit (68.754 lei) și majorări de întârziere (45.446 lei) stabilite prin procesul-verbal încheiat la data de 22 februarie 2010 de către inspectorii A.G.F.P Constanța - S.A.F -A.I.F.

Conform datelor înserate în adresa nr. 4864/06 decembrie 2012, emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanța, pretențiile civile în sumă totală de 254.771 lei, ce fac obiectul acțiunii civile promovată în cauza privind pe inculpatul A.A. și stabilită prin procesul-verbal din 22 februarie 2010 întocmit de inspectorii din cadrul D.G.