ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 125/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 125/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 710/P din 06 septembrie

2012 Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. a respins ca nefondat recursul declarat de

recurentul-revizuient B.I.

împotriva

sentinței penale nr. 739 din 15 iunie 2012, pronunțată de

Judecătoria

Constanța în dosarul penal nr. 8103/212/2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a

obligat recurentul-revizuient la

plata

sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a

reținut următoarele:

Prin

sentința penală nr. 739 din data de 15 iunie 2012 pronunțată de

Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. 8103/212/2012

s-a dispus: „în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. respinge ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulata de către revizuientul B.l. împotriva sentinței

penale nr. 683 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei

Constanța definitivă

prin decizia penală nr. 771/P din 06 septembrie 2011 a Curții de apel

Constanța.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obliga

revizuientul la plata sumei de 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare

avansate de stat."

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță

a reținut următoarele: la

data de 19 martie 2012, a fost înregistrată pe

rolul Judecătoriei Constanța sub

nr. 8103/212/2012,

cererea de revizuire a numitului B.I., care a fost înaintată

de Parchetul Judecătoriei Constanța odată cu

concluziile sale.

În susținerea cererii de revizuire, revizuientele

prin mandatar, B.l. au arătat că sentința nr. 683 din 28 iunie 2011 a

Judecătoriei Constanța este netemeinică și

nelegală, motivat de faptul că actul de vânzare cumpărare intervenit

între acestea și

condamnatul C.M., este fals, aspect ce reiese din

expertiza aflată la dosarul cauzei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr.

4458/P/1999 din data de 07 octombrie 2002

înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanta sub

nr. S1980/2002 din data de 17 octombrie 2002, respectiv nr. nou:

1/212/2002, s-a dispus

trimiterea in judecata a inculpatului C.M. sub

aspectul săvârșirii

infracțiunilor de

înșelăciune (art. 215 alin. (2) C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale

(art. 288 C. pen.) și uzul de fals (art. 291 C.

pen.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-au reținut, prin actul de acuzare, în fapt, următoarele:

Părțile vătămate S.P. și S.W., persoane cu dublă cetățenie, română și germană,

au

deținut un apartament în Constanța. În cursul

anului 1995, aceștia au părăsit România, stabilindu-se în Germania. În

aprilie 1997 cele două părți vătămate au venit în România și au încheiat două

procuri speciale

(1679 și 1680) prin

care împuterniceau pe numitul B.l. să administreze, cu depline puteri acel

apartament, compus din 3 camere, care era achitat integral, iar

prin cea de a doua procură cele două părți

vătămate, îl împuterniceau pe B.l.

ca,

în numele lor să vândă cui va dori și la un preț convenabil acel apartament.

La

data de 20 august 1998 B.l. a închiriat apartamentul numitului

C.D. pentru o durată de 6 luni, la încheierea

contractului fiind prezentă și

familia S. Închirierea apartamentului a

fost facilitată de inculpatul C.M.

, nepotul

familiei S. și fiul lui S.E., care Ie-a propus bunicilor să-i

închirieze apartamentul lui C.D., așa având și el

posibilitatea să locuiască în

apartament când vine din Germania. C.D. a

arătat că, la sfârșitul anului

1998 a

plecat din apartament, deoarece a avut mai multe discuții contradictorii cu

inculpatul, revenind în apartament în luna ianuarie 1999, ocazie cu care a

constatat

că acel apartament fusese vândut familiei D.C.C., acesta

prezentându-i contractul de vânzare-cumpărare din

08 decembrie 1998. La data de 19

martie

1999 B.l. a încercat să-l contacteze pe C.D. pentru a discuta

cu acesta prelungirea contractului de închirierea

apartamentului, aflând cu această

ocazie

că apartamentul fusese vândut familiei D.C.C.

Prin sentința penală nr. 704 din 20 iunie 2008,

pronunțată de Judecătoria Constanța,

s-a

hotărât: în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.

g) C. proc. pen.

încetează procesul

penal față de inculpatul C.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de fals material în înscrisuri

oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează

procesul penal față de inculpatul C.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii

uz de fals prevăzută de art. 291 C.

pen.

În

baza art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c)

C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, condamnă inculpatul C.M.,

la o pedeapsă de 2 (doi) ani

închisoare.

În baza art. 81 C. pen. suspendă condiționat

executarea pedepsei aplicată

inculpatului pe o durată de 4 ani, termen

de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția

inculpatului asupra consecințelor

nerespectării art. 83 privitor la

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

la act că părțile vătămate S.P. și S.W., prin

procurist

B.l. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă

inculpatul C.M. la plata sumei

de 1500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariu apărător

oficiu (C.F.) în

cuantum de câte 100

lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul

Constanța.

Cu

apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la

comunicare pentru părțile lipsă. Conform deciziei

penale nr. 371 din 22 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-au

admis apelurile declarate de părțile civile S.P. și S.W., prin procurist B.l.,

împotriva sent. pen. nr. 704 din 20 iunie 2008 a Judecătoriei Constanța, s-a

desființat sentința atacată și s-a

dispus rejudecarea de către prima

instanță, pentru a soluționa acțiunea civilă a

cauzei. În urma rejudecării, prin sentința penală nr. 683 din 28 iunie 2011,

pronunțată de

Judecătoria Constanța, instanța a dispus: Respinge excepția

lipsei calității procesuale active a procuristului B.l. Respinge cererea

formulată de procuristul B.l., în numele părților vătămate S.P. și S.W.

privind

acordarea despăgubirilor materiale și morale, ca nedovedită.

Respinge

cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare

din 19 octombrie 1998 și cererea de restituire în natură a

apartamentului către părțile vătămate S.P. și S.W. În baza art. 189 C. proc. pen.

onorariu

apărător oficiu (C.G.) în

cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul Constanța. Cu recurs în termen de 10

zile de la

pronunțare pentru părțile

prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.

Prin

decizia penală nr. 771/P din 06 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

Constanta, au fost respinse ca nefondate

recursurile declarate de părțile vătămate S.P. și S.W. împotriva sentinței

penale nr. 683 din 28 iunie 2011,

pronunțată de Judecătoria Constanța.

Analizând cererea de

revizuire formulată, instanța a apreciat că aceasta este

inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen

hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la

latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen rezultă caracterul revizuirii

de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească

definitivă,

datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări

de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din

aceleași dispoziții

rezultă, totodată, că

revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care

judecata

s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați

pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară

de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C.

proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din

același cod, singurele apte a provoca o

reexaminare în fapt a cauzei penale.

Potrivit dispozițiilor art.

394 alin. (1) lit. c), revizuirea poate fi cerută când un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere a fost declarat fals, dar pentru dovedirea acestui caz de

revizuire, legiuitorul a mai prevăzut o condiție de admisibilitate și anume, ca

actul (înscris autentic sau sub semnătură privată) să fi

fost declarat fals printr-o hotărâre

judecătorească definitivă de condamnare, de

achitare sau de încetare a

procesului penal, sau prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale dacă prin aceasta s-a dispus asupra

fondului.

Însă,

prin sentința penală nr. 683 din 28 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria

Constanța, instanța a respins cererea formulată

de părțile vătămate S.P.

și S.W., privind anularea contractului de

vânzare cumpărare

din 19 octombrie 1998,

soluția instanței devenind definitivă prin decizia penală

nr. 771/P din 06 septembrie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel Constanta, conform căreia au

fost respinse ca nefondate

recursurile declarate de părțile vătămate S.P. și S.W. împotriva sentinței

penale nr. 683 din 28 iunie 2011,

pronunțată

de Judecătoria Constanța. Având în vedere cele mai sus menționate

pentru

a se putea invoca motivul prevăzut la art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

trebuia ca săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri să fi fost constatată printr-o

hotărâre judecătorească sau

prin ordonanța procurorului.

Pe cale de consecință,

invocarea acestui caz de revizuire s-a apreciat că este

inadmisibilă în

condițiile în care nu există o hotărâre judecătorească sau o

ordonanță a procurorului prin care să se fi dispus

asupra fondului cauzei.

Ținând seama că revizuirea este o cale

extraordinară de atac care vizează

cazuri

expres și limitativ prevăzute de lege și întrucât prezenta instanță învestită

cu

soluționarea unei asemenea cereri nu a constatat ca in cauza sa fie

incident - raportat la motivele invocate in cerere de petente - vreunul din

cazurile

reglementate în art. 394 alin. (1) C.

proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată

de către B.l. ca inadmisibilă, aceasta întrucât

sent. pen. 683 din 28 iunie 2011 a

Judecătoriei

Constanța, definitivă prin dec. pen. nr. 771/P din 06 septembrie 2011 a Curții

de

Apel Constanța se bucură de

autoritate de lucru judecat, de prezumția de legalitate

și veridicitate.

Față de aceste considerente, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a

respins ca inadmisibilă cererea formulata de

către revizuientul B.l., împotriva

sentinței

penale nr. 683 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin dec.

pen. nr. 771/P din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul, la plata sumei de 100 lei

cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În termen legal,

revizuientul B.l. a formulat recurs împotriva sentinței

primei instanțe pe care a considerat-o ca fiind

nelegală și netemeinică.

În

cererea de revizuire, recurentul a invocat faptul că actul de vânzare cumpărare

încheiat intre părțile vătămate S.P., S.W. și

inculpatul

C.M. este fals, așa cum rezultă din expertiza aflată la dosarul

cauzei. Temeiul invocat de către recurentul

revizuient B.l. este cel prevăzut de

art.

394 lit. c) C. proc. pen., potrivit cu care revizuirea poate fi cerută când „un

înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a

fost declarat

fals". Pentru admiterea

cererii de revizuire se cer două condiții. Înscrisul folosit ca

mijloc

de probă să fi fost declarat fals după rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare;înscrisul declarat fals să fi dus la darea unei hotărâri nelegale

sau netemeinice.

Cum, în speță, nu există nici o hotărâre prin care

să constate existența falsului

invocat

de către recurentul revizuient, curtea a constatat că în mod corect instanța

de

fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Pe cale de consecință, curtea în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a

respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuient B.l.,

împotriva sentinței penale nr. 739 din 15 iunie 2012,

pronunțată de Judecătoria Constanța

în dosarul penal nr. 8103/212/2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga

recurentul-revizuient la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate

de către stat în recurs.

Împotriva acestei decizii, a declarat un nou

recurs revizuentul B.l.

Analizând

cauza, înalta Curte constată că recursul formulat de către

revizuentul B.l. este inadmisibil, pentru

următoarele motive:

Normele de procedură

penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind unanim

acceptat caracterul activ al acestora, care

trebuie examinat în raport cu data când

se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este

activă.

Dispozițiile art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010

au modificat prevederile art.

28

1

C. proc. pen. referitoare la competența după materie a curții de apel,

astfel

încât la pct. 3 al textului de lege menționat se arată că recursurile

împotriva hotărârilor penale pronunțate de

judecătorie în primă instanță se judecă la

curtea de apel, ca instanță

de recurs, cu excepția celor date în componența

tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Cum decizia nr. 710/P din

06 septembrie 2012 pronunțată ca de Curtea de Apel Constanța - secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, ca instanță de recurs, este

definitivă, nefiind una dintre hotărârile supuse recursului,

rezultă că este inadmisibilă calea de atac

promovată de către revizuentul B.l. Î

n

temeiul art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi

obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul B.l. împotriva deciziei penale nr.

710/P din 06 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța - secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurentul revizuent la plata

sumei de 400

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie

2013