ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 270/2014

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/MP din 6 martie 2014 a Curții de Apel Constanța. secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 462/36/2009 al Curții de Apel Constanța, formulată de revizuentul Ș.V.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul Ș.V. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlul cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3/III/6 din 23 august 2013 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, secția judiciară, condamnatul Ș.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. RJ/462/36/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1973 din 07 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 462/36/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. din 1969.

Prin adresa din 11 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, secția judiciară, a înaintat cererea revizuentului Ș.V., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța.

La data de 04 februarie 2014, cu adresa din 2013, înregistrată la 05 februarie 2014 la Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța, a înaintat cererea revizuentului Ș.V., spre competentă soluționare, urmare intrării în vigoare la 01 februarie 2014 a noului C. proc. pen.

În susținerea cererii de revizuire, s-a arătat, în esență, că prin sentința penală nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă, Ș.V. a fost condamnat, în temeiul prevederilor art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa amenzii penale de 10.000 lei, reținându-se că fapta sa, de a uza de calitatea sa de avocat ales al coinculpaților D.C. și S.A., sub aparența unei medieri cu victimele O.N. și C.D., prin depășirea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995, le-a determinat pe cele două persoane vătămate să facă declarații neconforme realității, în cursul urmăririi penale, pentru exonerarea de răspundere penală a făptuitorilor D.C. și S.A., săvârșind astfel infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, că probele pe care s-a întemeiat condamnarea revizuentului, sunt declarațiile mincinoase date de părțile vătămate C.D. la 14 octombrie 2004 și O.N. la 18 octombrie 2004 procurorului, declarații care nu au fost cunoscute de instanța care a pronunțat condamnarea. Referitor la temeiul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. din 1969, al cererii de revizuire, s-a arătat că la datele de 15 martie 2006 și 29 martie 2006, părțile vătămate O.N. și C.D. au recunoscut că au mințit în declarațiile date procurorului în 2004, însă din cauza avocatului inculpaților, fără să se probeze modul în care acesta le-ar fi determinat să mintă și fără a fi responsabilizate pentru mărturie mincinoasă sau fals în declarații, câtă vreme nimeni și nimic nu le-a împiedicat să declare adevărul procurorului de caz la datele de 14 octombrie 2004 și 18 octombrie 2004.

În concluzie, revizuentul a solicitat să se constate că instanța de fond nu a cunoscut, la data pronunțării hotărârii sale de condamnare, declarațiile mincinoase pe care se bazează reținerea vinovăției sale în săvârșirea faptei de favorizare a infractorului și care erau de natură să conducă la soluția de achitare pentru inexistența faptei, în procedura revizuirii, conform prevederilor art. 395 alin. (2) C. proc. pen. din 1969, că părțile vătămate O.N. și C.D. au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă și, urmare admiterii cererii de revizuire, să se anuleze sentința penală nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 462/36/2009, iar în rejudecare să se pronunțe achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 în temeiul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. din 1969.

În susținerea cererii de revizuire, au fost anexate declarația martorului Ș.V. din 16 februarie 2012 din Dosarul nr. 462/36/2009, declarațiile părții vătămate O.N. din 25 mai 2004 și 21 iunie 2004, declarația de martor din 18 octombrie 2004 a lui O.N., declarația din 17 noiembrie 2005 a părții vătămate O.N., declarația părții vătămate din 29 martie 2006 a lui O.N., declarația martorului O.M. din 15 martie 2006, declarațiile părții vătămate C.D. din 30 mai 2004 și din 21 iunie 2004 date organelor de poliție, declarația părții vătămate C.D. din 18 august 2004 dată în fața avocatului Ș.V., copie extras din registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat Ș.V., procesul-verbal din 25 aprilie 2006 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța de primire al unor documente de la învinuitul Ș.V., declarația învinuitei C.D. din 23 aprilie 2004 dată Poliției din Hamburg, declarația martorei C.D. din 17 noiembrie 2005 dată la B.C.C.O Constanța, declarația părții vătămată din 15 martie 2006 a numitei C.D. și din 29 septembrie 2011 de la instanța de fond, declarația martorei C.D., declarația inculpatului D.C. din 05 aprilie 2006, declarația învinuitei S.A. din 17 martie 2006, plângerea și rezoluția de soluționare a plângerii formulate de avocatul Ș.V. în numele inculpaților D.C. și O.A., rechizitoriul din 02 mai 2006 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța în copie, sentința penală nr. 1/MP din 01 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, opisul actelor de urmărire penală din Dosarul nr. 21/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța, încheierea din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța din Dosarul nr. 462/36/2009 și minuta încheierii din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța.

Totodată, a fost atașat la dosarul cauzei Dosarul nr. RJ/462/36/2009, al Curții de Apel Constanța, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 a cărei revizuire se solicită.

În condițiile în care sesizarea instanței cu cererea de revizuire s-a făcut la data de 05 februarie 2014, respectiv după data de 01 februarie 2014, când a intrat în vigoare Noul C. proc. pen., iar normele procedurale sunt de imediată și strictă aplicare, Curtea, în soluționarea cererii de revizuire, s-a raportat la prevederile Noului C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, în faza admiterii în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. RJ/462/36/2009, din perspectiva cerințelor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că cererea este formulată în termenul legal, prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. pen., de către condamnatul Ș.V. (art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), cererea de revizuire este întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. și au fost invocate ca și temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. din 1969, ce are corespondent în art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. actual și respectiv ale art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. din 1969 având corespondent în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. actual, iar faptele și mijloacele de probă invocate nu au făcut obiectul unei alte cereri de revizuire anterioare, soluționată definitiv.

Din perspectiva cerinței prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., Curtea a constatat că declarația martorei C.D. din 17 noiembrie 2005 s-a aflat în vol. I dosar urmărire penală la momentul înaintării rechizitoriului la instanța de judecată, în acest sens existând mențiunea de pe copia depusă de revizuientul Ș.V. (fila 37 dosar revizuire instanță). în această situație este evident că, instanța de judecată a avut cunoștință de conținutul acestei declarații la momentul pronunțării sentinței penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012, astfel că nu se poate considera că ne găsim în fața unei fapte sau împrejurări necunoscute instanței de condamnare.

De altfel, însăși revizuentul a menționat în cererea sa, că respectiva declarație a dispărut de la dosarul cauzei la momentul dispariției vol. I de la urmărirea penală, iar la reconstituirea acestuia nu a mai fost depusă la instanță pentru a fi avută în vedere la redactarea soluției de condamnare a sa.

Drept urmare, în condițiile în care instanța de fond a avut la dispoziție spre examinare declarația din 17 noiembrie 2005 a martorei C.D., chiar dacă ulterior pronunțării această declarație a dispărut din vol. I al dosarului de urmărire penală, aceasta nu constituie o faptă sau împrejurare necunoscută instanței de fond la momentul soluționării cauzei cu care a fost investită, cu atât mai mult cu cât hotărârea de condamnare face referire expresă la aceasta, nefiind astfel îndeplinite cerințele cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Din conținutul sentinței penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. RJ/462/36/2009 rezultă, cu evidență, că declarațiile martorelor C.D. și O.N. din 14 și 18 octombrie 2004, date procurorului de caz, în care relatau nereal că alte persoane decât inculpații D.C. și S.A. le-au traficat și exploatat sexual, au fost înlăturate, ca atare, întrucât au fost determinate să declare mincinos de către revizuentul condamnat Ș.V., în calitatea sa de avocat al celor doi inculpați amintiți. Totodată, s-a reținut, că activitatea infracțională a inculpatului Ș.V., de favorizare a infractorilor D.C. și S.A., a fost probată indubitabil și cu declarațiile martorului A.T. și C.D., coroborate cu declarațiile inculpatului în care recunoaște că s-a deplasat la 13 iulie 2004 la Postul de poliție al comunei Independența, interesându-se de domiciliul părților vătămate C.D. și O.N. pentru a încerca o mediere între acestea și inculpații D.C. și S.A.

Raportat la cele reținute, constatând că declarațiile mincinoase ale martorelor C.D. și O.N. nu au fost probe în baza cărora s-a pronunțat condamnarea revizuentului Ș.V., fiind înlăturate ca nereale din probatoriu, Curtea a reținut că acestea nu dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.

S-a mai reținut că, declarațiile martorelor C.D. și O.N., din 14 și respectiv 18 octombrie 2004, chiar dacă sunt mincinoase, nu au stat la baza condamnării revizuentului Ș.V., astfel că hotărârea de condamnare a acestuia nu se întemeiază pe respectivele declarații, nefiind îndeplinite cerințele cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 1/MP din 6 martie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în termen legal, a declarat apel revizuentul Ș.V., solicitând desființarea sentinței și în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire, întrucât sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., invocate ca temeiuri ale cererii sale de revizuire de către condamnatul Ș.V., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a. s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b. hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată.

În ceea privește incidența cazului de revizuire prevăzut de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, aspectele rezultate din declarațiile date, în faza de urmărire penală, de martora C.D., la datele de 17 noiembrie 2005 și 14 octombrie 2004 și de martora O.N. la data de 18 octombrie 2004, nu constituie fapte sau împrejurări necunoscute de instanța de fond, la momentul soluționării cauzei, întrucât declarațiile menționate au fost avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012.

Chiar dacă, ulterior pronunțării acestei sentințe, s-a constatat dispariția vol. I al dosarului de urmărire penală, în care se afla și declarația din 17 noiembrie 2005 dată de martora C.D., la momentul pronunțării, instanța de fond a avut la dispoziție această declarație și a examinat-o, acest aspect rezultând din faptul că, în cuprinsul hotărârii, s-a făcut referire la această declarație.

De asemenea, în sentința penală nr. 1/MP din 09 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanța a făcut referire și la declarațiile date în 14 și 18 octombrie 2004, în faza de urmărire penală, de martorele C.D. și O.N., însă a apreciat că sunt nereale, întrucât acestea au fost determinate să declare mincinos de către revizuentul condamnat Ș.V.

Pe de altă parte, declarațiile menționate nu dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare, având în vedere că instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului Ș.V., de favorizare a infractorilor D.C. și S.A., a fost probată cu declarațiile martorului A.T. și C.D., coroborate cu declarațiile inculpatului în care a recunoscut că s-a deplasat la 13 iulie 2004 la Postul de poliție al com. Independența.

În ceea ce privește incidența cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată, de asemenea că, argumentele invocate de revizuent, în sensul că martorele C.D. și O.N. au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, întrucât au dat declarații mincinoase în cauză, nu sunt de natură a reține îndeplinirea cerințelor legale, având în vedere că, așa cum s-a menționat anterior, hotărârea de condamnare a revizuentului nu se întemeiază pe respectivele declarații.

În consecință, Înalta Curte constată că revizuentul nu a făcut dovada incidenței cazurilor de revizuire invocate, astfel că hotărârea instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, este legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 1/MP din 6 martie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 1/MP din 6 martie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă apelantul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2014.