ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 5/F/CC din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de către condamnatul D.G.M. privind revizuirea Sentinței penale nr. 49/F7 din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1706/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 25 august 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. 482/64/2014 cererea de revizuire formulată de către condamnatul D.G.M. privind Sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 1706/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii de revizuire au fost arătate, în fapt următoarele: - de la data pronunțării sentinței de condamnare, anterior menționată și până în prezent, s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanța de judecată care a pronunțat sentința de condamnare, iar aceste fapte și împrejurări noi sunt de natură a dovedi netemeinicia soluției de condamnare.

În dezvoltarea acestui motiv, revizuentul a făcut referiri la starea de fapt reținută de instanță în considerente, respectiv la împrejurarea că, partea vătămată a fost împinsă de inculpatul M. către grupul celor cinci inculpați, printre care se afla și revizuentul, pe holurile biroului notarial, unde partea vătămată a fost lovită printre altele și de către revizuent, chiar în continuare, pe trotuar, în fața biroului. S-a reținut, în mod eronat starea de fapt, în sensul că revizuentul alături de ceilalți coinculpați ar fi urcat partea vătămată cu forța, prin folosirea violenței, în autoturismul condus de F.A.

În acest sens, revizuentul a arătat că într-adevăr s-a prezentat la respectivul birou notarial unde s-a reținut comiterea faptelor, a intrat pe holurile biroului, însă nu a atins partea vătămată, nu a făcut parte din grupul care îl însoțea pe M. și care au plecat cu mașina și partea vătămată.

În concluzie, s-a susținut faptul că, nu este vinovat de comiterea infracțiunilor de șantaj sau lipsire de libertate, în forma reținută de către instanța de judecată.

Curtea de apel a reținut că, în cererea de revizuire s-au făcut referiri la mijloace de probă, deja existente la dosar, respectiv convorbiri telefonice și s-a solicitat audierea în cadrul acestei proceduri, în calitate de martor a unor inculpați din dosar, respectiv, M.A., A.M.A. și A.G.D.

Revizuentul a mai arătat că solicită și audierea martorului F.D. care ar fi asistat la respectivul incident.

În drept, au fost invocate prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a constatat că la dosarul cauzei a mai fost depus un memoriu, despre care revizuentul a precizat că provine din partea coinculpatului M.A., dar care nu poate fi avut în vedere la soluționarea cererii de revizuire, deoarece nu poartă semnătura celui de la care pretinde că ar proveni. Mai mult, acest înscris, a fost depus direct la instanța de judecată, deși coinculpatul M. se află într-un loc de detenție, iar acest înscris nu este însoțit de un plic care să ateste că ar proveni de la M.A., din locul de detenție.

A mai fost depus un alt memoriu din partea coinculpatului F.A., care pe de o parte că nu este semnat, iar pe de altă parte că nu aduce la cunoștința instanței fapte și împrejurări noi, ci invocă, deja aceleași aspecte cunoscute de către instanțe, în sensul nevinovăției inculpatului revizuent D.G.M.

În conformitate cu prevederile art. 459 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de apel a procedat la atașarea dosarului de fond, în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererii de revizuire formulată, Curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., soluția fiind aceea de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Astfel, curtea a reținut că pentru a se putea dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire, ar trebui să se constate, îndeplinirea cumulativă a cerințelor enumerate în art. 459 alin. (3) C. proc. pen., condiție care însă, nu este îndeplinită în speță, respectiv nu sunt îndeplinite cerințele enumerate la acest articol la lit. c) și e) C. proc. pen., deoarece nu este suficient a se invoca un caz de revizuire așa cum a făcut petentul în speță sau a face trimiteri la mijloace de probă, dacă acestea coroborate nu conduc la incidența cazului de revizuire invocat.

Pentru considerentele ce urmează a fi prezentate, Curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Revizuentul nu a dovedit descoperirea unor fapte și împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

În continuare, curtea de apel a făcut câteva considerații teoretice cu privire la cazul de revizuire invocat de către condamnat.

În acest sens, s-a arătat că acest caz de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, deoarece în acest mod s-ar putea transforma această cale de atac într-un nou grad de jurisdicție, iar în acest mod s-ar ajunge la o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Ceea ce se cere a fi nouă, este fapta probatorie și nu mijloacele de probă.

O a doua condiție a acestui caz de revizuire vizează ca faptele și împrejurările invocate în revizuire să fie noi pentru instanța de judecată, respectiv, să nu fi fost cunoscute.

A treia condiție vizează situația ca aceste fapte și împrejurări noi, să fie în măsură să dovedească netemeinicia soluției de condamnare a revizuentului D.G.M., adică să contribuie la pronunțarea unei soluții opuse, în speță a unei soluții de achitare.

În speță, s-a reținut că revizuentul a solicitat instanței de revizuire să analizeze mijloace de probă deja existente la dosar, în acest sens făcând trimitere la convorbirile telefonice, pe care le-a avut la îndemână atât instanța de fond care a pronunțat Sentința penală nr. 47/2012, dar și cea de recurs, în fața căreia hotărârea a rămas definitivă, prin Decizia penală nr. 1706/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel s-a apreciat că, pe calea revizuirii, nu se poate să se ajungă la prelungirea gradelor de jurisdicție reglementate de C. proc. pen., la momentul pronunțării sentinței de condamnare. Instanța învestită cu o cerere de revizuire, nu poate proceda la reanalizarea materialului probator administrat în cauza în care s-a pronunțat o soluție definitivă de condamnare.

S-a reținut că, în cuprinsul cererii de revizuire, petentul a exercitat o apărare pe care a făcut-o cunoscută și în fața instanței de fond, dar și în fața celei de recurs, în sensul că nu a săvârșit niciuna dintre cele două infracțiuni, pentru care a fost condamnat.

Aceste aspecte au fost prezentate pe larg, cu ocazia dezbaterilor pe fond, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 19 martie 2012 a Curții de Apel Brașov din dosarul penal în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 49/2012, a cărei revizuire se cere. La fila 9 din încheierea anterior menționată, inculpatul D., prin apărător ales a învederat instanței de fond aceleași împrejurări ca și în cererea de revizuire, respectiv că nu a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat, că niciunul dintre martorii oculari nu au observat ca revizuentul să fi desfășurat activități specifice celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat, martorii audiați arătând că inculpatul revizuent nu a exercitat acte de violență asupra părții civile care, s-a urcat de bunăvoie în mașină.

Pentru aceste considerente, curtea de apel a constatat că nu poate fi vorba de fapte și împrejurări noi, necunoscute instanțelor care au pronunțat sentința de condamnare, nefiind așadar îndeplinite cerințele cazului de revizuire, reglementat în art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În considerentele Sentinței penale nr. 49/2012 a Curții de Apel Brașov, a fost avută în vedere apărarea pe care inculpatul a formulat-o și expus-o, atât în cuprinsul declarațiilor, dar și cu ocazia dezbaterilor pe fond, în sensul că, nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor, în cazul acestor apărări de la fond fiind invocate aspecte similare cu cele din cererea de revizuire.

În considerentele sentinței, instanța de judecată a făcut referiri concrete la mijloacele de probă în baza cărora s-a dovedit vinovăția revizuentului inculpat, analizând totodată și apărările acestuia în sensul celor arătate chiar și în cererea de revizuire.

În fața instanței de recurs, inculpatul revizuent a invocat aceleași apărări pe care le-a invocat în fața instanței de fond, astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri. În fața instanței de recurs, inculpatul revizuent a învederat aspecte asemănătoare cu cele din cererea de revizuire, respectiv, că din materialul probator nu rezultă exercitarea vreunor acte de violență sau amenințare care să fi fost exercitate de către inculpat și nici acte de complicitate, în sensul vreunui ajutor dat coinculpatului M. în fața instanței de recurs, inculpatul D.G.M., a arătat la fel ca și în cererea de revizuire, că unica activitate pe care a desfășurat-o, a fost aceea de a se deplasa la biroul notarial, la solicitarea inculpatului M. Aceleași aspecte au fost expuse și în motivele scrise de recurs, expuse pe larg.

Instanța de recurs a analizat apărările inculpatului revizuent (inclusiv cea privitoare la absența exercitării oricărei constrângeri, prin violență sau amenințare, reiterată în cererea de revizuire), ajungând la concluzia vinovăției inculpatului D.G.M., arătând, în concret și în baza căror probe.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de apel a constatat că, nu a invocat existența unor fapte și împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei de către prima instanță sau de către cea de recurs, neputând fi reținute dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât să se poată dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Împrejurarea nouă invocată, în opinia revizuentului, ar fi aceea că autorul infracțiunii în locul său ar fi numitul T.A. cu care ar fi fost substituit.

Curtea a constatat că, persoana anterior menționată a fost audiată în calitate de martor în cauză, declarația acestuia aflându-se la Dosarul nr. 602/64/2008 al Curții de Apel Brașov, iar afirmația revizuentului că acesta ar fi autorul infracțiunii în locul său, nu poate fi catalogată ca o faptă sau împrejurare care să se circumscrie cerințelor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, Curtea de apel a apreciat că dacă ar fi acceptată teza potrivit căreia, orice persoană condamnată afirmă că o altă persoană ar fi vinovată, dar fără a proba această afirmație, și în acest mod s-ar proceda la admiterea în principiu și revizuirea sentințelor penale, ar însemna să acceptăm faptul că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale definitive, este una doar teoretică, iluzorie.

Totodată s-a constatat că, faptele și împrejurările invocate de către revizuent nu sunt unele noi, apărarea în sensul nevinovăției sale fiind deja invocată în fața instanței de fond și a celei de recurs.

Solicitarea de audiere în calitate de martor, a foștilor coinculpați din dosar, respectiv M.A., A.M., A.G.D. nu poate fi acceptată în susținerea apărării din revizuire, în sensul că, în locul revizuentului ar fi fost o altă persoană, respectiv martorul T.A., deoarece teza referitoare la neparticiparea sa la săvârșirea faptei a fost deja analizată de către instanța care a pronunțat sentința de condamnare, dar și de către instanța de recurs. în acest sens, al stabilirii vinovăției inculpatului D.G.M. au fost administrate numeroase mijloace de probă ce au fost analizate coroborat. Mai mult, chiar revizuentul a reiterat în fața instanței de revizuire faptul că a fost prezent la fața locului, respectiv la biroul notarial.

În privința martorului F.D., despre care revizuentul afirmă că ar fi fost la fața locului, Curtea a constatat că aceasta solicitare nu reprezintă decât o prelungire a probatoriului, deoarece din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a sentinței de condamnare și a deciziei dată în recurs, rezultă că au mai fost audiați și alți martori legat de această împrejurare a prezenței la fața locului.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale privind admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul D.G.M.

Examinând calea de atac promovată de revizuentul condamnat D.G.M., Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte constată că apelantul revizuent a transmis la dosar, prin fax, la data de 22 decembrie 2014, atât o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa, în conformitate cu dispozițiile art. 364 alin. (4) C. proc. pen. urmând a fi reprezentat de apărătorul său ales, cât și o cerere prin care solicită instanței să ia act de retragerea apelului declarat în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere.

Astfel, având în vedere că retragerea unei căi de atac este un act de dispoziție, care odată exercitată duce la pierderea unui drept și constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 415 C. proc. pen., în sensul că declarația de retragere a apelului formulată de către revizuent nu este atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere, respectiv Penitenciarul Miercurea-Ciuc, Înalta Curte nu va lua act de retragerea apelului declarat de revizuentul D.G.M.

Pe fondul cauzei:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Conform art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în faza admisibilității în principiu a cererii de revizuirii, instanța examinează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Referitor la cazul de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză", Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:

- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări" în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probe propriu-zise, adică elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv orice întâmplare, situație, stare, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Înalta Curte constată că susținerile revizuentului în sensul că nu este autorul faptei pentru care a fost condamnat, că niciunul dintre martorii oculari nu au observat ca revizuentul să fi desfășurat activități specifice celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat, că martorii audiați au precizat că inculpatul revizuent nu a exercitat acte de violență asupra părții civile, precum și că aceasta din urmă s-a urcat de bunăvoie în mașină, nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât aceste prevederi legale vizează situația în care faptele sau împrejurările învederate de apelant nu au fost cunoscute la momentul soluționării cauzei, fiind descoperite ulterior și având aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Or, toate aspectele expuse de către condamnat în cererea de revizuire formulată nu au caracter de noutate, fiind deja analizate cu ocazia soluționării cauzei atât de către instanța de fond, cât și de către cea de control judiciar - Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa fiind, se constată că aspectele învederate de către revizuent au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către Curtea de Apel Brașov și apoi de instanța de control judiciar, care, analizându-le în contextul probator al dosarului, a stabilit cu autoritate de lucru judecat asupra vinovăției condamnatului, reținând că faptele inculpatului D.G.M., care în data de 12 martie 2007, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la B.N.P. C.E. prin care, în data de 08 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. 779 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puțin 533.750 euro, precum și fapta aceluiași inculpat, care la aceeași dată, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpații F.A., D.R. și A.G.D., a lipsit de libertate, în mod ilegal și timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., respectiv ale infracțiunii de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

Totodată, se constată că susținerile condamnatului nu se pot încadra în nici un alt caz de revizuire, revizuentul neinvocând temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.

Ca atare, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul D.G.M.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D.G.M. împotriva Sentinței penale nr. 5/F/CC din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D.G.M.

Împotriva Sentinței penale nr. 5/F/CC din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - CT