ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4501/2010

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 21 iunie 2010, petiționarul B.F. a

depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o cerere de

revizuire a Sentinței penale nr. 16/F din 5 februarie 2009 a Curții de Apel

Brașov, definitivă prin Decizia nr. 2374 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, și trimisă spre competentă soluționare la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin Referatul din 26

iulie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a propus

respingerea cererii de revizuire, fiind înaintată spre competentă soluționare

Curții de Apel Brașov.

Prin Sentința penală

nr. 73/F din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de petiționarul B.F. împotriva Sentinței penale nr. 16/F

din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală

nr. 2374 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către intimați

și către stat.

În motivarea

hotărârii s-a reținut că în susținerea cererii de revizuire, petiționarul a

invocat Rezoluția nr. 453/P/2008 din 2 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sf. Gheorghe, prin care a fost infirmată rezoluția Poliției Sf.

Gheorghe din 27 martie 2008 de începere a urmăririi penale față de petiționar

și neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.

(2) din O.U.G. nr. 195/2002 față de același petiționar; Sentința civilă nr.

1029 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, prin care s-a dispus revocarea

sancțiunii aplicate de suspendare a dreptului de a conduce și restituirea

permisului de conducere și Sentința civilă nr. 1022 din 10 iulie 2008 a Tribunalului

Covasna, prin care s-a constatat că actele din 7 aprilie 2008, nr. x, y din 24

aprilie 2008 ale Inspectoratului de Poliție al Județului Covasna sunt nelegale,

acte datate după adoptarea Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 2

aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

S-a reținut că prin

Ordonanța nr. 158/P/2008 din 20 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții H.I.,

N.S. și S.E. în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c) și d) C.

proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. S-a

mai dispus în baza art. 38, art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen.

disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei privind pe numiții

S.C.I., P.N.V., B.I.M., V.L., R.E. și C.D. în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Covasna.

Prin Rezoluția

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr.

1017/11/2/2008 din 10 decembrie 2008 s-a dispus respingerea plângerii formulată

de petiționar împotriva ordonanței anterior menționată.

Plângerea formulată

de petiționar în baza art. 278

1

C. proc. pen. a fost respinsă prin

Sentința penală nr. 16/F din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, soluție

conformată prin Decizia penală nr. 2374 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

S-a arătat că

potrivit dispozițiilor art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile

judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura

penală, cât și cu privire la latura civilă.

În dispozițiile art.

394 alin. (1) C. proc. pen. sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei

căi de atac, prevăzându-se că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei; un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot

concilia.

S-a arătat că din

conținutul prevederilor menționate rezultă că sunt supuse revizuirii numai

hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele

hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial,

pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare, ori de încetare a

procesului penal.

S-a mai arătat că

atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii

exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor

judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., cererea formulată de petiționar este

inadmisibilă. În acest sens s-a făcut trimitere la Decizia XVII din 19 martie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, în care se

menționează că în cazul soluțiilor pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. nu se rezolvă fondul cauzei deoarece

niciuna din soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în

accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, întrucât s-a procedat la aplicarea greșită a legii și în mod

greșit s-a reținut că în cauza de față nu s-a dispus asupra fondului cauzei.

Recursul declarat

este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești pot fi

supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura

civilă, iar potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea

poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauza de față,

revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri având ca

obiect plângere împotriva unei ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale, în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., însă în raport de prevederile art.

393 și art. 394 C. proc. pen. și de condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a

constitui motive de revizuire, rezultă că hotărârile judecătorești care nu

rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii. Pot fi supuse revizuirii

numai hotărârile judecătorești definitive în care s-a pronunțat o soluție de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

În acest sens s-a

pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin Decizia

nr. XVII din 19 martie 2007 prin care s-a statuat că „în raport de soluțiile ce

pot fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C.

proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se

poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei

deoarece niciuna din aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și

a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin

condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal".

Așa fiind, hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul declarat de revizuentul

B.F. este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de revizuentul B.F. împotriva Sentinței penale

nr. 73/F din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 13 decembrie 2010.