ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3207/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/ F din 4

mai 2010 Curtea de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea

formulată de petentul M.G. privind revizuirea sentinței penale nr. 2/ F din 8

ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

1093 din 27 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A obligat petentul la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Brașov a reținut că la 24 februarie 2010 a înregistrat cererea de revizuire

a petentului M.G. împotriva sentinței penale nr. 2/ F din 8 ianuarie 2007 a

Curții de Apel Brașov.

Motivul invocat de petent a fost

greșita compunere a instanței după materie.

Examinând cererea de revizuire

instanța a stabilit că petentul a formulat plângere împotriva unui judecător de

la Tribunalul Brașov, delegat la O.R.C., pentru faptul de a fi emis o încheiere

cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990, fapt considerat de petent ca

întrunind elementele infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția de neurmărire penală nr.

276/P/2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus la 19 octombrie

2006 neînceperea urmăririi penale față de judecătorul intimat.

Împotriva soluției petentul a

formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., plângere care

a fost respinsă prin sentința penală nr. 2/ F din 8 ianuarie 2007.

Împotriva acestei hotărâri petentul

M.G. a formulat recurs, respins prin Decizia penală nr. 1093 din 27 februarie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior, așa cum s-a arătat,

petentul a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 2/ F din

8 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov.

Curtea de Apel Brașov a motivat că,

în raport de disp. art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., instanța nu

rezolvă fondul cauzei. În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 17/2007 din 19 martie 2007 dată în recursul în

interesul legii, care a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva

unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs revizuientul M.G.

Recursul nu este fondat.

Situația reținută de instanța

fondului este corectă.

Conform Deciziei nr. 17/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 542/2008, cererea

de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive

pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen. este inadmisibilă.

Conform art. 414

2

alin.

(3) C. proc. pen. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în

interesul legii este obligatorie pentru instanță.

Cum instanța Curții de Apel Brașov

s-a conformat acestor dispoziții legale, soluția pronunțată de aceasta este în

acord cu legea.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul și-l va

obliga pe revizuient la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.C.G.

împotriva sentinței penale nr. 31/ F din 4 mai 2010 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2010.