ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3304/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 49/F din 14 iunie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca

inadmisibilă plângerea petentului A.N. împotriva rezoluției nr. 1743/P/2009 din

20 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată

prin rezoluția nr. 387/11/2/2010 din 13 mai 2010 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

A fost obligat

petentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut prin

rezoluția nr. 1743/P/2009 din 20 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov s-a dispus conexarea Dosarului penal nr. 1743/P/2009 la Dosarul

penal nr. 208/P/2008, întrucât plângerea petentului împotriva numiților M.A. și

P.M.L. la data de 10 august 2009, înregistrată sub nr. 1743/P/2009 este

identică cu plângerea formulată de același petent la data de 30 iunie 2009 în

Dosarul penal nr. 208/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin rezoluția nr.

387/11/2/2010 din 13 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petentului

împotriva rezoluției nr. 1743/P/2009, reținându-se că nu există nici un text de

lege care să prevadă posibilitatea formulării unei plângeri împotriva

rezoluției prin care s-a dispus conexarea unor dosare.

Fiind învestită cu

plângerea petentului împotriva aceleiași rezoluții, instanța de fond a reținut

că printre rezoluțiile, ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată

supuse procedurii plângerii conform art. 278

1

C. proc. pen. nu se

numără și rezoluțiile, ordonanțele procurorului prin care acesta dispune

conexarea unor dosare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul, susținând în esență că instanța de fond nu

a verificat actul de netrimitere în judecată emis de procuror, respectiv

rezoluția nr. 1743/P/2009, ci actul prin care, pe cale administrativă,

procurorul general a respins ca inadmisibilă plângerea împotriva soluției de

netrimitere în judecată.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse

cenzurii judecătorului numai rezoluțiile sau ordonanțele întocmite de către

procuror prin care acesta a dispus una dintre următoarele soluții: neîncepere a

urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale

sau clasare.

În speță, așa cum

corect a reținut instanța de fond, prin rezoluția atacată de petent nu s-a

dispus neurmărirea penală sau netrimiterea în judecată a persoanelor împotriva

cărora acesta a formulat plângere penală, ci doar conexarea a două dosare ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind vorba despre plângeri

identice înregistrate la Parchet la date diferite.

Acest act întocmit de

către procuror nu poate fi verificat de către judecător în procedura plângerii

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., astfel încât în mod legal și

temeinic instanța de fond a respins ca inadmisibilă plângerea petentului.

În consecință,

recursul acestuia este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.N. împotriva Sentinței

penale nr. 49/F din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 septembrie 2010.