ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3304/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 49/F din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petentului A.N. împotriva rezoluției nr. 1743/P/2009 din 20 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 387/11/2/2010 din 13 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. A fost obligat petentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut prin rezoluția nr. 1743/P/2009 din 20 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus conexarea Dosarului penal nr. 1743/P/2009 la Dosarul penal nr. 208/P/2008, întrucât plângerea petentului împotriva numiților M.A.

și P.M.L. la data de 10 august 2009, înregistrată sub nr. 1743/P/2009 este identică cu plângerea formulată de același petent la data de 30 iunie 2009 în Dosarul penal nr. 208/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Prin rezoluția nr. 387/11/2/2010 din 13 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 1743/P/2009, reținându-se că nu există nici un text de lege care să prevadă posibilitatea formulării unei plângeri împotriva rezoluției prin care s-a dispus conexarea unor dosare. Fiind învestită cu plângerea petentului împotriva aceleiași rezoluții, instanța de fond a reținut că printre rezoluțiile, ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată supuse procedurii plângerii conform art. 278 1 C. proc.

pen. nu se numără și rezoluțiile, ordonanțele procurorului prin care acesta dispune conexarea unor dosare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, susținând în esență că instanța de fond nu a verificat actul de netrimitere în judecată emis de procuror, respectiv rezoluția nr. 1743/P/2009, ci actul prin care, pe cale administrativă, procurorul general a respins ca inadmisibilă plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse cenzurii judecătorului numai rezoluțiile sau ordonanțele întocmite de către procuror prin care acesta a dispus una dintre următoarele soluții: neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau clasare.

În speță, așa cum corect a reținut instanța de fond, prin rezoluția atacată de petent nu s-a dispus neurmărirea penală sau netrimiterea în judecată a persoanelor împotriva cărora acesta a formulat plângere penală, ci doar conexarea a două dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind vorba despre plângeri identice înregistrate la Parchet la date diferite. Acest act întocmit de către procuror nu poate fi verificat de către judecător în procedura plângerii prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., astfel încât în mod legal și temeinic instanța de fond a respins ca inadmisibilă plângerea petentului. În consecință, recursul acestuia este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.N. împotriva Sentinței penale nr. 49/F din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2010.