ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3117/2010

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 127/F din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul M.I. A menținut ca legală și temeinică rezoluția nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 care a infirmat rezoluția nr. 1581/VIII/2009 din 20 ianuarie 2010 și a ordonanței nr. 1188/P/2006 din 14 iunie 2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 19 martie 2010 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, plângerea formulată de petentul M.I., în baza disp.

art. 222 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 1581/VIII/2009 din data de 26 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Susține petentul în plângerea adresată instanței, că formulează plângere împotriva notarului public M.B. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., plângere întemeiată pe disp. art. 222 C. proc. pen. și nu pe disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., cum în mod greșit a fost analizată de procuror. Analizând înscrisurile existente la dosar instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus infirmarea rezoluției nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 și a ordonanței nr. 1188/P/2006 din 14 iunie 2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru a fi completate actele premergătoare în cauza nr. 1188/P/2006.

În raport de soluțiile enumerate la art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva cărora se poate face plângere la instanță, instanța de fond a apreciat că plângerea formulată de petiționar este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul M.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că instanța fondului a soluționat o plângere inexistentă și a menținut ca valabilă o rezoluție pe care nu a atacat-o. Susține petentul în recursul său, că judecătorul fondului nu a ținut seama de faptul că el s-a plâns împotriva rezoluției nr. 1581/VIII/1/2009 și nicidecum împotriva rezoluției nr. 475/II/2010, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiționar nu este întemeiat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează. La data de 15 mai 2006, petiționarul M.I. a formulat plângere penală împotriva numitei P.C.M.M. și a notarilor publici G.L. și M.B. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., solicitând a se efectua cercetări în legătură cu autentificarea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare cu privire la terenul de suprafață de 5000 mp situat în intravilanul comunei Afumați, tarlaua 75, parcela 265/1 număr cadastral 749, jud. Ilfov, petiționarul având calitatea de cumpărător.

Prin ordonanța nr. 1188/P/2006 din 14 iunie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.B. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există. Neînceperea urmăririi penale față de notarul public L.G., în ceea ce privește aspectele menționate în plângerea penală din 15 mai 2006, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., întrucât fapta sesizată nu a fost comisă de către aceasta. În raport de sesizarea numitei M.C. din data de 07 iunie 2006, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen. întrucât fapta nu există Disjungerea cauzei nr. 1188/P/2006, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea continuării cercetărilor față de P.C.M.M., cu privire la comiterea fracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., urmând a fi constituit un nou dosar de urmărire penală Declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format, privind pe numita P.C.M.M.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București. Dosarul nou format în urma disjungerii, împreună cu un exemplar al prezentei ordonanțe se trimite la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Soluția a fost comunicată petentului la data de 15 iunie 2006, însă nici el și nici soția sa M.C. nu au formulat plângere împotriva soluției în conformitate cu disp. art. 278 C. proc. pen. și la data de 13 octombrie 2009 a formulat o plângere penală în care a reluat toate acuzațiile aduse notarului public M.B.

Susține petiționarul, în această plângere, că există o hotărâre judecătorească prin care s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, precum și faptul că în cauză sunt incidente disp. art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., astfel că persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, poate fi urmărită pentru aceeași faptă dacă sau descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală. Prin rezoluția nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului M.I., prin care solicită cercetarea numitului M.B.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., în raport de disp. art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen. Din considerentele rezoluției rezultă că față de contradicțiile dintre declarațiile olografe ale petentului M.I. din 7 iunie 2006 și, respectiv 20 noiembrie 2009, ambele date la procuror, în prezența apărătorilor aleși, cât și existența unui raport de expertiză criminalistică grafică extrajudiciară care contrazice afirmațiile petentului din 7 iunie 2006, se apreciază că procedura prev. de art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., se aplică în fața judecătorului, cu ocazia soluționării plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, fapt pentru care plângerea formulată de petent a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În aceeași rezoluție se consemnează că soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată prin ordonanța cu nr. 1188/P/2006 a fost analizată și în raport de disp. art. 228 alin. (7) C. proc. pen., reținându-se că nu se impune infirmarea acesteia. Împotriva rezoluției nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a formulat plângere petiționarul M.I., iar prin rezoluția nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a infirmat rezoluția nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 și ordonanța nr. 1188/P/2006 din 14 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, urmând a fi completate actele premergătoare în cauza cu nr. 1188/P/2006.

Pentru a dispune această soluție, procurorul a reținut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 228 alin. (7) C. proc. pen., deoarece împrejurarea inexistenței faptelor pe care s-a întemeiat neînceperea urmăririi penale dispusă față de notarul public M.B. a dispărut, dat fiind faptul că expertiza extrajudiciară a evidențiat indicii cu privire la comiterea unui fals. Din acest motiv s-a apreciat că în cauză urmează a fi completate cercetările pentru a se stabili în mod cert dacă semnătura de pe actul autentificat de către notarul public M.B. a fost executat de petent sau nu. Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea formulată de petiționar, ca inadmisibilă în condițiile în care soluția dispusă prin rezoluția atacată nu privește o soluție de netrimitere în judecată din cele reglementate de disp.

art. 278 alin. (1) C. proc. pen. Este adevărat că petiționarul, prin plângerea adresată instanței de fond, s-a referit la rezoluția nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, însă în mod corect instanța de fond a menținut ca legală și temeinică rezoluția nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în condițiile în care prin această rezoluție a fost infirmată rezoluția nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010, dispunându-se completarea cercetărilor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de fals. De altfel, soluția pronunțată prin rezoluția nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este favorabilă petiționarului în condițiile în care și acesta solicită prin plângerea adresată instanței, ca și în recurs, trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul petiționarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 127/F din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2010.