ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1292/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1292/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința

penală nr. 269/F din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentele A.G. și R.F. împotriva Ordonanței

din data de 05 iulie 2010, adoptată în Dosarul nr. 872/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București și menținută prin rezoluția nr. 1585/11/2/2010

din 05 august 2010 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

Au

fost obligate petentele la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare

către stat.

S-a

reținut că prin Ordonanța din data de 05 iulie 2010, adoptată în Dosarul nr. 872/P/2009

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului R.C. - sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 292 C. pen. și aplicarea amenzii cu caracter administrativ în

cuantum de 100 RON, precum și neînceperea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev.de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 193 C. pen.,

art. 210 rap. la art. 208 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen.

Procurorul

de caz, din examinarea actelor de urmărire efectuate, a constatat că la data de

15 februarie 2009 numita R.F. a formulat plângere penală prin care a arătat că

în aceeași dată a fost lovită de numitul R.C., plângere care a fost

înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București

sub nr. 3473/P/2009. Prin Ordonanța din data de 22 iunie 2009 Parchetul de pe

lângă Judecătoria Sector 1 București a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, având în vedere că numitul R.C. este subcomisar de poliție în cadrul

Poliției Sector 2 București - Serviciul de Investigare a Fraudelor și are calitatea

de organ de cercetare al poliției judiciare. Cauza a fost înregistrată sub nr. 872/P/2009.

La

data de 27 aprilie 2009 numita A.G., mama numitei R.F., a formulat plângere

penală prin care a arătat că în data de 26 aprilie 2010 a fost lovită de numitul

R.C., plângere care a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sector 1 București sub nr. 8751/P/2009. Prin Ordonanța din data de

02 decembrie 2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București având în vedere că numitul R.C. este subcomisar

de poliție în cadrul Poliției Sector 2 București -Serviciul de Investigare a

Fraudelor și are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare. Cauza a

fost înregistrată sub nr. 872/P/2009.

La

data de 12 mai 2009 numita R.F. a formulat plângere penală prin care a arătat

că în data de 07 mai 2009 numitul R.C. l-a amenințat, prin telefon, pe fratele

său A.B.F., plângerea fiind înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sector 1 București sub nr. 940/II/2009.

Prin

adresa cu același număr din data de 12 mai 2009 plângerea a fost trimisă la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București fiind înregistrată sub nr. 872/P/2009.

În

lunile aprilie și mai 2009 numita R.F. a formulat mai multe plângeri împotriva

numitului R.C. care au fost înregistrate la D.G.P.M.B și ulterior trimise la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București fiind înregistrate sub nr. 872/P/2009.

În cuprinsul acelor plângeri susnumita a arătat că numitul R.C. a sustras mai

multe bunuri din apartamentul în care au locuit împreună, că a achiziționat un

teren în județul Vrancea, iar la biroul notarial unde a fost autentificat

contractul de vânzare-cumpărare a declarat că este necăsătorit, a achiziționat

un autoturism prin contract de leasing de la S.C. P.L. și a declarat că este

necăsătorit, a obținut mai multe împrumuturi de la diverse bănci, iar în

cererile adresate acestor instituții a menționat că este necăsătorit, a semnat

un contract de investiții cu SC B.C.R. S., precum și cu alte societăți de

investiții financiare și a declarat că este necăsătorit, a achiziționat un

teren în localitatea Piatra Neamț la o licitație publică, teren care nu a fost

intabulat, și-a deschis un cont la S.C. C.E.B. S.A. în care s-a folosit de

adresa din buletinul vechi de identitate, a fost cercetat de Poliția

Municipiului Roman pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și distrugere și

nu a menționat în fața organelor judiciare că este lucrător de poliție.

Prin

rezoluția din data de 20 aprilie 2010 s-a început urmărirea penală față de

învinuitul R.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 C. pen.,

în fapt reținându-se că la data de 05 septembrie 2008 a fost încheiat

contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 737 la B.N.P. C.O. –F.

prin care învinuitul R.C. a cumpărat de la numita S.C.M. un teren arabil în

suprafață de 2488 m.p., situat în extravilanul orașului O., județ Vrancea,

tarla 33, parcela 492. În fața notarului public învinuitul R.C. a declarat că

este necăsătorit, aspect menționat în cuprinsul contractului de vânzare -

cumpărare, deși la data respectivă era căsătorit cu numita R.F.

Din

cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că la data

de 22 iulie 2009 prin încheierea de rectificare nr. 1997 s-a dispus

rectificarea contractului de vânzare - cumpărare mai sus menționat în sensul în

care a fost menționată în mod corespunzător starea civilă a învinuitului cumpărător.

Față

de aceste aspecte, s-a reținut că deși fapta învinuitului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 C. pen., sub aspectul

pericolului social s-a constatat că acesta este unul scăzut, fapta învinuitului

aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală. În acest

sens, față de circumstanțele personale ale învinuitului - care are studii

superioare, ocupație, are 3 copii, nu are antecedente penale, a recunoscut și

regretat săvârșirea faptei, precum și față de împrejurările și modul concret de

comitere a faptei, s-a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni, scopul legii penale privind reeducarea învinuitului

putându-se realiza și prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. în raport

de faptele săvârșite în datele de 15 februarie 2009 și 26 aprilie 2009,

respectiv lovirea numitelor R.F. și A.G. s-a constatat că declarațiile acestora

nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză existând un

dubiu care profită numitului R.C. așa încât s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

în raport de latura obiectivă.

Sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 193 C. pen. constând în

amenințarea săvârșită față de numitul A.B.F. în data de 07 mai 2009 s-a

constatat că acesta nu a formulat plângere prealabilă în termenul de 2 luni

prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen., așa încât s-a dispus neînceperea

urmăririi penale deoarece există un caz care împiedică punerea în mișcare a

acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen.

-lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În

raport de nedeclararea corespunzătoare a ocupației în fața Politiei

Municipiului Roman cu ocazia audierii numitului R.C. s-a constatat că organele

judiciare au obligația de a verifica identitatea și ocupația persoanelor față

de care se efectuează cercetări, astfel încât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii, prev. de art. 292 C. pen. în raport de urmarea

imediată fapta acestuia nefiind aptă de a produce consecințe juridice.

Sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 210 rap. la art. 208 alin. (1)

C. pen. s-a constatat că declarațiile persoanei vătămate R.F. nu se coroborează

cu nici un mijloc de probă administrat în cauză, bunurile pretins sustrase

fiind de fapt, depozitate la un imobil în construcție, așa încât s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de susnumitul deoarece există un caz care

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10

lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.

Sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. constând în

declararea necorespunzătoare a stării civile în fața unităților bancare, a

societății de leasing de unde a achiziționat autoturismul, precum și în fața

societăților financiare s-a constatat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor deoarece aceste instituții nu sunt unități de

interes public și nici nu prestează servicii de interes public, așa încât s-a

dispus neînceperea urmăririi penale.

Ordonanța

procurorului din 05 iulie 2010 a fost atacată de petente conform art. 275 și

urm. C. proc. pen., însă a fost menținută prin rezoluția nr. 1585/11/2/2010 din

05 august 2010 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, prin care s-a dispus respingerea plângerii petentelor A.G.și

R.F. ca neîntemeiată.

Verificând

ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

precum și a înscrisurilor depuse, Curtea de Apel a constatat că plângerea

formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. de către petente este

nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Petentele

R.F. și A.G. au formulat plângere penală împotriva subcomisarului de poliție R.C.,

care este soțul petentei R.F. și ginerele petentei A.G. pentru că acesta Ie-a

amenințat telefonic pe A.B.F. pentru că a sustras bunuri din domiciliul comun

și a achiziționat un teren declarând în mod fals că este necăsătorit și a

contractat un împrumut declarând de asemenea că este necăsătorit.

Din

cercetările efectuate de organele judiciare rezultă că numitul R.C. a fost

cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. constând în

declararea necorespunzătoare a stării civile în fața societății de leasing și a

unității bancare și s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale acestei infracțiuni deoarece instituțiile în fața cărora intimatul a făcut

aceste declarații nu fac parte dintre cele prevăzute în art. 145 C. pen. De

aceea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la această

infracțiune.

În

mod corect a decis Parchetul că in cauză nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de fals în declarații întrucât nu este îndeplinită cerința

esențială prevăzută în art. 292 C. pen. Declarația necorespunzătoare a fost

dată în fața societății de leasing care conform art. 145 C. pen. nu poate fi

asimilată unei unități de interes public.

Este

adevărat că declararea reală a stării civile ar fi putut produce consecințe în

situația în care contractul de leasing era urmat de o dobândire a proprietății

autoturismului de către cel care încheiase contractul, deoarece într-o asemenea

situație bunul fiind dobândit in timpul căsătoriei era considerat a fi coproprietatea

celor doi soți. În cauză, nu s-a făcut însă dovada dobândirii dreptului de

proprietate asupra autoturismului și, ca atare, declararea necorespunzătoare a

adevărului nu era de natură a produce consecințe juridice. Neîndeplinirii

acestei condiții prevăzute de lege, i se adaugă cea menționată mai sus, privind

neîndeplinirea calității de organ sau instituție de stat de către unitatea în

fața căreia a fost dată această declarație.

În

ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații săvârșită cu prilejul cumpărării

unui teren când intimatul a declarat în mod neadevărat în fața notarului că

este necăsătorit, Parchetul a constat că este vorba despre săvârșirea unei

fapte penale însă a considerat că aceasta nu întrunește gradul de pericol

social pentru existența unei unei infracțiuni, motiv pentru care a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R.C. și a aplicat o amendă cu

caracter administrativ în cuantum de 100 RON.

Curtea

constată că aprecierile făcute de Parchet cu privire la existența faptei penale

și a neîndeplinirii condiției privind gradul de pericol social pentru ca fapta

să fie infracțiune sunt corecte.

În

ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. de lovire a

numitelor R.F. și A.G., Parchetul a apreciat corect că în cauză nu există

indicii cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni, singurele probe

incriminatoare fiind declarațiile celor două petente care nu se coroborează cu

niciun alt mijloc de probă.

În

ceea ce privește infracțiunea de amenințare, Curtea constată că plângerea a

fost formulată de A.G. deși infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen. este

infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate și, ca atare, în cauză pentru efectuarea de

cercetări ar fi trebuit să existe o plângere prealabilă formulată de către A.B.F.

în termenul de 2 luni de la data săvârșirii faptei.

De

aceea, în mod corect a dispus Parchetul în raport cu această infracțiune

neînceperea urmăririi penale în baza art. 11 pct. 1 lit. c) rap la art. 10 lit.

f) C. proc. pen.

Ca

atare, ordonanța atacată de către cele două petente este temeinică și legală,

motiv pentru care în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

Curtea a respins ca nefondată plângerea, menținând ordonanța atacată.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs petentele A.G.și R.F., arătând că judecata

în fond a avut loc fără ca ele să fie legal citate, că hotărârea primei

instanțe este nemotivată, că aceasta nu s-a pronunțat asupra unor fapte

reținute în sarcina intimatului, asupra unor probe administrate, asupra unor

cereri esențiale de natură să garanteze drepturile petentelor și să influențeze

soluția procesului.

De

asemenea, s-a criticat greșita aplicare a art. 18

1

C. pen. și

greșita încadrare juridică a faptei de lovire, fiind incidente disp. art. 180 alin.

(1)

1

, iar nu 180 alin. (1) C. pen.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt

nefondate.

În

ce privește procedura de citare, Curtea constată că petentele au fost citate la

adresa de domiciliu pe care au indicat-o chiar prin plângerea adresată

instanței; este adevărat că în preambulul plângerii s-a făcut referire și la un

procurator, indicându-se adresa acestuia, însă în lipsa unei procuri autentice

care să însoțească plângerea formulată, o asemenea mențiune era irelevantă

pentru citarea părților, aceasta făcându-se legal doar la domiciliul

petentelor.

În

ce privește nemotivarea hotărârii instanței de fond, Curtea constată că această

critică nu este întemeiată, căci din cuprinsul sentinței atacate rezultă că

prima instanță a cenzurat soluția emisă de procuror cu privire la fiecare

infracțiune ce a format obiectul cercetărilor, motivând pentru fiecare caz în

parte de ce nu se poate dispune începerea urmăririi penale (sau, în cazul

infracțiunii prev. de art. 292 C. pen.,de ce se impune aplicarea unei sancțiuni

cu caracter administrative, prin raportare la gradul de pericol social concret

al faptei săvârșite)

În

ce privește nepronunțarea instanței de fond asupra unor fapte, probe sau

cereri, petentele nu au arătat prin motivele de recurs care sunt acestea,

instanța de control judiciar neidentificând nicio asemenea situație în

hotărârea atacată.

În

ce privește încadrarea juridică a faptelor de lovire, aceasta este lipsită de

relevanță, în condițiile în care nu s-a putut stabili în primul rând că acestea

au existat în materialitatea lor, declarațiile petentelor necoroborându-se cu

alte mijloace de probă.

În

fine, în ce privește aplicarea art. 18

1

C. pen. pentru una dintre

infracțiunile prev. de art. 292 C. pen., Curtea constată că atât procurorul,

cât și instanța de fond au apreciat în mod corespunzător, prin raportare la

criteriile prev. de art. 18

1

alin. (2) C. pen. că fapta intimatului

de a declara în fața unui notar, cu prilejul încheierii unui contract de

vânzare - cumpărare, că este necăsătorit, nu prezintă în concret gradul de

pericol social al unei infracțiuni, în condițiile în care pe de o parte intimatul

avea calitatea de cumpărător în acel act, iar pe de altă parte ulterior

contractul a fost rectificat, menționându-se în mod corespunzător starea civilă

a intimatului.

Pentru

toate aceste considerente, constatând că nu există alte motive care să afecteze

hotărârea atacată, Curtea va respinge ca nefondate recursurile petentelor

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și le va obliga la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de recurentele petiționare A.G. și R.F.,

ambele prin procurator M.A. împotriva sentinței penale nr. 269/F din 22

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentele petiționare la plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 31 martie 2011.