ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1931/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 308 din 5 noiembrie

2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.C.

A menținut ca fiind legală și

temeinică rezoluția nr. 158/P/2009 din 8 iulie 2009 și rezoluția nr.

1251/II-2/2009 din 14 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

A obligat petenta la plata sumei de

50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că petenta I.C. a formulat plângere penală față de

numiții P.A.R., judecător la Judecătoria Sectorului 1 București, G.F. avocat și P.M. solicitând a se face cercetări sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art. 246 C. pen., art. 247 C.

pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., fapte comise cu ocazia soluționării

dosarului civil nr. 17000/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin ordonanța nr. 158/P/2009 din 8

iulie 2009 Prin ordonanța nr. 158/P/2009 din 08 iulie 2009, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus in temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. coroborat

cu art. 10 lit. a) si b) C. proc. pen. art. 38 C. proc. pen., art. 42 raportat

la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.:

- neînceperea urmăririi penale fata

de numitul P.A.R.

, judecător in cadrul

Judecătoriei Sectorului 1 București pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz in serviciu contra

intereselor persoanelor, abuz in serviciu

prin îngrădirea unor drepturi,

fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289 si

art. 291 C. pen.;

-

neînceperea

urmăririi penale fata de numitul G.F., avocat in cadrul Baroului București,

pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz in

serviciu contra

intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals

intelectual si uz de fals prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, art. 25

raportat la art. 247, art. 25 raportat la art. 289 si art. 25 raportat la art. 291

C. pen.;

- disjungerea cauzei

privind pe numita P.M. in vederea cercetării

acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin

îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 246,

art. 247, art. 289 si art. 291 C. pen.

-

declinarea

cauzei privind pe numita P.M. in favoarea Parchetului

de pe lângă

Judecătoria Sectorului 1 București.

In

considerentele ordonanței s-a arătat ca numitul P.A.R.

, prin pronunțarea sentinței civile

15641 din 09 noiembrie 2007 in dosarul

17000/299/2007

al Judecătoriei Sectorului 1 București, și-a îndeplinit atribuțiile de

serviciu, in conformitate cu dispozițiile legale, adoptând o soluție ca urmare

a

propriei activități de evaluare si

apreciere a stării de fapt si de drept ale cauzei

respective. S-a arătat

ca nici daca s-ar stabili cu titlu definitiv ca soluția pronunțată este

greșita, situația nu constituie infracțiune, deoarece greșelile soluțiilor pot

fi îndreptate prin exercitarea cailor de atac.

Întrucât faptele magistratului nu

constituie infracțiunile reclamate de p

etenta,

s-a precizat ca in sarcina numitului G.F., avocat, nu i se pot r

eține

infracțiunile de instigare la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor,

instigare la abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, instigare la fals

intelectual si instigare la uz de fals.

La data de 06 august 2009 a fost înregistrata

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea numitei I.C. împotriva

ordonanței adoptată la 08 iulie 2009 prin care s-a solicitat infirmarea acestui

act procedural pe motiv de nelegalitate si netemeinicie.

Prin rezoluția

nr. 1251/11-2/2009 din 14 august 2009 in temeiul art. 275-278

C. proc. pen.,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată

plângerea formulata de numita I.C. împotriva

soluției adoptata in dosarul 158/P/2009.

S-a arătat ca, raportat la actele si

lucrările dosarului, se constata ca soluția dispusa in conformitate cu

dispozițiile art. 10 lit. a) si b) C. proc. pen. atât fata de magistratul P.A.R.,

cat si fata de avocatul G.F. este legala, deoarece nu au rezultat date si

indicii privind săvârșirea unei fapte penale de către judecător, respectiv o

acțiune de determinare la comiterea unor fapte penale a acestuia din partea

avocatului.

Totodată, s-a considerat legala si

soluția de disjungere si declinare a cauzei privind pe numita P.M. in favoarea

Judecătoriei Sectorului 1

București, fiind

incidente dispozițiile art. 38 C. proc. pen., art. 42 raportat la art. 45

alin.

(1)

C. proc. pen.

coroborat cu art. 30

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar existenta unei plângeri penale anterioare

formulate împotriva prim procurorului acestei

unități de parchet nu reprezintă ab

initio un indiciu ca acesta ar fi

subiectiv in modalitatea in care se vor efectua cercetările in dosarul disjuns.

Împotriva acestor soluții a formulat

plângere, in temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petenta I.C., plângere care a

fost înregistrată la data de 09 septembrie 2009, pe rolul Curții de Apel

București, secția a II a penala sub nr. 8587/2/2009.

Petenta a invocat, pe de-o parte,

nelegalitatea rezoluției 1251/11-2/2,009 din 14 august 2009 care nu a fost data

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ci

de adjunctul acestuia, iar pe de alta parte a criticat soluția de neîncepere a

urmăririi penale dispusa fata de P.A.R. si G.F., solicitând desființarea

ordonanței prin care s-a dispus aceasta soluție si reținerea cauzei spre

judecare, considerând ca sunt probe suficiente care dovedesc vinovăția sub

aspectul comiterii infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor

persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual

si uz de fals prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289 si art. 291 C. pen.,

respectiv instigare la aceste infracțiuni.

Plângerea formulată de petentă

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca

nefondată prin sentința penală recurată, instanța de fond reținând că actele

premergătoare efectuate în cauză nu au condus la identificarea unor elemente de

natură penală care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a

intimaților.

Se reține că plângerea formulată de

petentă are legătură cu judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr.

17000/299/2007 în care numita P.M. a fost reprezentată prin avocat G.F.

Astfel prin sentința civilă nr.

15641 din 09 noiembrie 2007, pronunțata în dosar 17000/299/2007, s-a respins ca

neîntemeiata cererea formulata de petent I.C., cu motivarea ca urmare pronunțării

sentinței nr. 3868 din 14 septembrie 2006, Spitalul Clinic de Urgenta

Oftalmologie a emis decizia nr. 24 din 12 iulie 2007 prin care s-a arătat ca

începând cu 13 iulie 2007 petenta își reia locul de munca în camera de garda a

spitalului, având salariul de încadrare conform legii, astfel ca parata și-a

îndeplinit obligația „de a face". Prin decizia din 12 iulie 2007 s-a mai

stabilit ca petenta urmează sa-si desfășoare activitatea în ture de câte 8 ore

întrucât nu a participat la cursul de formare profesionala necesar operării pe calculator,

iar in organizarea serviciului de gardă, înregistrarea si raportarea datelor a

devenit informatizata.

Prin decizia 900 din 30 iunie 2008

pronunțata de Tribunalul București, secția a III a civila, s-a admis excepția

inadmisibilității atacării cu apel a hotărârii instanței de fond si s-a respins

apelul formulat de I.C. împotriva sentinței civile 15641 din 09 noiembrie 2007,

întrucât in procedura prevăzută de art. 580/3 alin. (1) C. proc.

civ. hotărârea pronunțata este încheierea irevocabila, deci nesusceptibila de

vreo cale de atac

.

Reține instanța de fond că petenta a

formulat plângerea penală fiind nemulțumită de soluția pronunțată prin sentința

civilă nr. 15641 din 9 noiembrie 2007 situație ce nu poate fi similară cu

săvârșirea unei fapte penale.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat recurs petenta I.C. solicitând admiterea plângerii și

trimiterea cauzei la Parchet pentru continuarea cercetărilor.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte reține că recursul petentei nu este fondat, urmând a fi

respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de intimații P.A.R., judecător la Judecătoria Sectorului 1 București pentru infracțiunea de abuz în serviciu, fals intelectual

și uz de fals prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C.

pen. și G.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, la abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi, la fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 25 raportat

la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 247 C. pen., art. 25 raportat la

art. 189 C. pen. și art. 25 raportat la art. 291 C. pen., este legală și

temeinică.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză nu au rezultat aspecte de natură penală care să facă posibilă tragerea

la răspundere penală a intimaților.

Nemulțumirea petiționarei se rezumă

la soluția pronunțată în dosarul civil susmenționat, împrejurare ce nu

îndrituiește petenta la formularea unei plângeri penale împotriva celui care a

pronunțat-o.

Soluția pronunțată de intimatul

judecător P.A.R. corespunde unei corecte aprecieri a situației de fapt și de

drept a cauzei respective, petenta putând să atace această soluție numai prin

căile de atac reglementate de lege.

Nici în sarcina intimatului avocat G.F.

nu poate fi reținută comiterea vreunei fapte penale acesta având calitatea de

avocat în cauza civilă, a numitei P.M. față de care s-a dispus disjungerea

cauzei și trimiterea acesteia la Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului

1 București.

Față de considerentele arătate,

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă ca nefondat recursul petiționarei.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara I.C. împotriva sentinței penale nr. 308 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2010.