ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1931/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 308 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.C. A menținut ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 158/P/2009 din 8 iulie 2009 și rezoluția nr. 1251/II-2/2009 din 14 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A obligat petenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petenta I.C. a formulat plângere penală față de numiții P.A.R., judecător la Judecătoria Sectorului 1 București, G.F.

avocat și P.M. solicitând a se face cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., fapte comise cu ocazia soluționării dosarului civil nr. 17000/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Prin ordonanța nr. 158/P/2009 din 8 iulie 2009 Prin ordonanța nr. 158/P/2009 din 08 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus in temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. a) si b) C. proc. pen. art. 38 C. proc. pen., art. 42 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.: - neînceperea urmăririi penale fata de numitul P.A.R.

, judecător in cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289 si art. 291 C. pen.; - neînceperea urmăririi penale fata de numitul G.F., avocat in cadrul Baroului București, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, art. 25 raportat la art. 247, art. 25 raportat la art. 289 si art. 25 raportat la art. 291 C. pen.; - disjungerea cauzei privind pe numita P.M.

in vederea cercetării acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289 si art. 291 C. pen. - declinarea cauzei privind pe numita P.M. in favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București. In considerentele ordonanței s-a arătat ca numitul P.A.R. , prin pronunțarea sentinței civile 15641 din 09 noiembrie 2007 in dosarul 17000/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, in conformitate cu dispozițiile legale, adoptând o soluție ca urmare a propriei activități de evaluare si apreciere a stării de fapt si de drept ale cauzei respective.

S-a arătat ca nici daca s-ar stabili cu titlu definitiv ca soluția pronunțată este greșita, situația nu constituie infracțiune, deoarece greșelile soluțiilor pot fi îndreptate prin exercitarea cailor de atac. Întrucât faptele magistratului nu constituie infracțiunile reclamate de p etenta, s-a precizat ca in sarcina numitului G.F., avocat, nu i se pot r eține infracțiunile de instigare la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, instigare la fals intelectual si instigare la uz de fals. La data de 06 august 2009 a fost înregistrata la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea numitei I.C. împotriva ordonanței adoptată la 08 iulie 2009 prin care s-a solicitat infirmarea acestui act procedural pe motiv de nelegalitate si netemeinicie.

Prin rezoluția nr. 1251/11-2/2009 din 14 august 2009 in temeiul art. 275-278 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulata de numita I.C. împotriva soluției adoptata in dosarul 158/P/2009. S-a arătat ca, raportat la actele si lucrările dosarului, se constata ca soluția dispusa in conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a) si b) C. proc. pen. atât fata de magistratul P.A.R., cat si fata de avocatul G.F. este legala, deoarece nu au rezultat date si indicii privind săvârșirea unei fapte penale de către judecător, respectiv o acțiune de determinare la comiterea unor fapte penale a acestuia din partea avocatului. Totodată, s-a considerat legala si soluția de disjungere si declinare a cauzei privind pe numita P.M.

in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, fiind incidente dispozițiile art. 38 C. proc. pen., art. 42 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar existenta unei plângeri penale anterioare formulate împotriva prim procurorului acestei unități de parchet nu reprezintă ab initio un indiciu ca acesta ar fi subiectiv in modalitatea in care se vor efectua cercetările in dosarul disjuns. Împotriva acestor soluții a formulat plângere, in temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petenta I.C., plângere care a fost înregistrată la data de 09 septembrie 2009, pe rolul Curții de Apel București, secția a II a penala sub nr. 8587/2/2009.

Petenta a invocat, pe de-o parte, nelegalitatea rezoluției 1251/11-2/2,009 din 14 august 2009 care nu a fost data de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ci de adjunctul acestuia, iar pe de alta parte a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusa fata de P.A.R. si G.F., solicitând desființarea ordonanței prin care s-a dispus aceasta soluție si reținerea cauzei spre judecare, considerând ca sunt probe suficiente care dovedesc vinovăția sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual si uz de fals prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289 si art. 291 C. pen., respectiv instigare la aceste infracțiuni.

Plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală recurată, instanța de fond reținând că actele premergătoare efectuate în cauză nu au condus la identificarea unor elemente de natură penală care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimaților. Se reține că plângerea formulată de petentă are legătură cu judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 17000/299/2007 în care numita P.M. a fost reprezentată prin avocat G.F.

Astfel prin sentința civilă nr. 15641 din 09 noiembrie 2007, pronunțata în dosar 17000/299/2007, s-a respins ca neîntemeiata cererea formulata de petent I.C., cu motivarea ca urmare pronunțării sentinței nr. 3868 din 14 septembrie 2006, Spitalul Clinic de Urgenta Oftalmologie a emis decizia nr. 24 din 12 iulie 2007 prin care s-a arătat ca începând cu 13 iulie 2007 petenta își reia locul de munca în camera de garda a spitalului, având salariul de încadrare conform legii, astfel ca parata și-a îndeplinit obligația „de a face". Prin decizia din 12 iulie 2007 s-a mai stabilit ca petenta urmează sa-si desfășoare activitatea în ture de câte 8 ore întrucât nu a participat la cursul de formare profesionala necesar operării pe calculator, iar in organizarea serviciului de gardă, înregistrarea si raportarea datelor a devenit informatizata.

Prin decizia 900 din 30 iunie 2008 pronunțata de Tribunalul București, secția a III a civila, s-a admis excepția inadmisibilității atacării cu apel a hotărârii instanței de fond si s-a respins apelul formulat de I.C. împotriva sentinței civile 15641 din 09 noiembrie 2007, întrucât in procedura prevăzută de art. 580/3 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea pronunțata este încheierea irevocabila, deci nesusceptibila de vreo cale de atac . Reține instanța de fond că petenta a formulat plângerea penală fiind nemulțumită de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 15641 din 9 noiembrie 2007 situație ce nu poate fi similară cu săvârșirea unei fapte penale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petenta I.C.

solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchet pentru continuarea cercetărilor. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul petentei nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații P.A.R., judecător la Judecătoria Sectorului 1 București pentru infracțiunea de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. și G.F.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, la fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 247 C. pen., art. 25 raportat la art. 189 C. pen. și art. 25 raportat la art. 291 C. pen., este legală și temeinică. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat aspecte de natură penală care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimaților. Nemulțumirea petiționarei se rezumă la soluția pronunțată în dosarul civil susmenționat, împrejurare ce nu îndrituiește petenta la formularea unei plângeri penale împotriva celui care a pronunțat-o.

Soluția pronunțată de intimatul judecător P.A.R. corespunde unei corecte aprecieri a situației de fapt și de drept a cauzei respective, petenta putând să atace această soluție numai prin căile de atac reglementate de lege. Nici în sarcina intimatului avocat G.F. nu poate fi reținută comiterea vreunei fapte penale acesta având calitatea de avocat în cauza civilă, a numitei P.M. față de care s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul petiționarei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara I.C. împotriva sentinței penale nr. 308 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2010.