ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 268/ F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția
ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată, plângerea
formulată de petentul T.V. împotriva rezoluției din data de 18 mai 2010,
adoptată în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București și menținută prin rezoluția nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut
următoarele:
La data de 05 iulie 2010 a fost înaintată spre
competentă soluționare, Curții de Apel București, plângerea formulată în
temeiul art. 278
1
C. proc. pen. de petentul T.V., împotriva soluției
adoptate în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, respectiv împotriva rezoluției din 18 mai 2010 dată de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1115/11-2/2010 din 11
iunie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 5938/2/2010
din 05 iulie 2010.
În motivarea plângerii petentul a arătat, în esență,
că soluția adoptată în dosar nu corespunde realității, în fapt nefiind
efectuată o anchetă temeinică, procurorul de caz nesesizând că polițistul B. nu
a desfășurat o activitate în limitele și normele de procedură penală.
În concluzie, a solicitat admiterea plângerii,
desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror care să
efectueze urmărirea penală competent prin „audierea părții vătămate T.V., a
inculpatului B.R.G., audierea martorilor C.D. și C.R., analiza elementelor de
circumstanțiere și a înscrisurilor cu relevanță în cauză, confruntări,
etc."
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea a
reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 18 mai 2010, adoptată în
Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție B.R.G.,
organ de cercetare al poliției judiciare, sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246
alin. (1) C. pen. și favorizarea infractorului prev.de art. 264 C. pen.
Procurorul de caz, din examinarea actelor de urmărire
efectuate, a constatat că la data de 18 februarie 2009 s-a înregistrat la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea formulată de numitul T.V.
în vederea cercetării subcomisarului de poliție B.R.G. - din cadrul I.P.J.
Ilfov, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea infractorului,
prev. de art. 264 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,
prev. de art. 246 C. pen., constând în aceea că: „i-a favorizat pe numiții C.R.C.,
C.D.I., G.R.A. și D.F., învinuiți în Dosarul nr. 3815/P/2005 de săvârșirea
infracțiunii de furt calificat din locuințe, prev. de art. 208 alin. (1) - art.
209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., aflat pe rolul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, și, de asemenea, i-a întocmit în
mod abuziv dosar penal numitului T.V., pentru săvârșirea infracțiunii de
tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. și fals în declarații, în legătură cu un
pistol provenit din furtul comis de cei enumerați mai-sus „în cadrul actelor
premergătoare s-a procedat la audierea numitului T.V. - cu privire la cele
descrise în plângere; audierea subcomisarului de poliție B.R.G. - cu privire la
acuzațiile aduse; au fost obținute de copii de pe actele invocate de numitul T.V.
și de pe dosarul în care se efectuează cercetări; a fost verificată calitatea
de organ de cercetare al poliției judiciare a subcomisarului de poliție B.R.G. la
data săvârșirii presupuselor fapte.
În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit
că în ambele dosare aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea
s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi
administrative, atât față de numitul T.V., precum și față de minorii cercetați
pentru furt calificat.
Analizând faptele de care este acuzat numitul B.R.G.,
și anume că i-a favorizat pe numiții C.R.C., C.D.I., G.R.A. și D.F., învinuiți
în Dosarul nr. 3815/P/2005, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Buftea, și de asemenea, că a săvârșit un abuz în serviciu atunci când a
efectuat cercetări în Dosarul penal nr. 900/P/2006 față de numitul T.V., s-a
constatat că subcomisarul B.D.G. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu
potrivit legii, sus-numitul efectuând verificări complete sub supravegherea
procurorului de caz, iar la finalul acestora a întocmit referatul de terminare
a urmăririi penale cu propunere de trimitere în judecată a persoanelor
cercetate - minorii menționați anterior. în ce privește Dosarul nr. 900/P/2006,
în care a fost cercetat numitul T.V., s-a constatat că polițistul a procedat la
fel, propunând trimiterea în judecată. Soluția de scoatere de sub urmărire
penală și aplicarea unei amenzi administrative, dispusă de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Buftea, a fost menținută de instanță.
Referitor la desfășurarea unei anchete penale s-a
menționat faptul că polițistul nu poate dispune nici o soluție, acest lucru
fiind atributul legal exclusiv al procurorului care supraveghează urmărirea
penală și, de asemenea, soluțiile și măsurile dispuse de procuror sunt supuse
controlului prim-procurorului, apoi controlului instanței de judecată, fiind totodată
de observat, în ce privește dosarul penal în care a fost cercetat numitul T.V.,
că procesul penal a parcurs toate fazele judiciare iar instanța a stabilit că
soluția de scoatere de sub urmărire penală a acestuia și aplicarea unei amenzi
administrative este legală și temeinică.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză
s-a constatat că faptele sesizate în plângere nu întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor de favorizare a infractorului, prev.de art. 264
C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.
pen., lipsind latura obiectivă acțiunea de favorizare, și, de asemenea, de
îndeplinire defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu, motiv pentru care s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul B.R.G.
În cuprinsul ordonanței de declinare nr. 320/P/2009 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., precum și
în plângerea numitului T.V., a fost menționată, printre altele, ca faptă pentru
care s-a solicitat cercetarea numitului B.R.G., și tăinuirea, respectiv,
„tăinuirea infractorului", însă din lecturarea plângerii și a declarației
numitului T.V. a rezultat că acesta îl acuză pe numitul B.R.G. de favorizarea
infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C. pen. și nu de tăinuire prev. de art.
221 C. pen., așa încât plângerea a fost analizată numai sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de favorizare a infractorului.
Rezoluția procurorului din 18 mai 2010 a fost atacată
de petent conform art. 275 și urm. C. proc. pen., însă a fost menținută prin
rezoluția nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus
respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul T.V.
Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a
materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor depuse, Curtea a constatat
că plângerea formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen. de către
petent este nefondată.
Petentul T.V. a formulat plângere penală împotriva
subcomisarului de poliție B.R.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare
a infractorului prev. de art. 264 C. pen. și abuz in serviciu contra
intereselor persoanelor prev.de art. 246 C. pen., întrucât a fost cercetat de
acesta pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. Petentul a
considerat că prin cercetarea sa penală, polițistul B.R.G. a săvârșit nu doar
un abuz în serviciu dar i-a și favorizat pe numiții C.R.C., C.D.I., G.R.A. și D.F.,
care au fost ulterior trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de
furt calificat pentru care a fost inițial cercetat petentul.
Ca urmare a acestei plângeri, Parchetul a dispus
audierea numitului T., a subcomisarului de poliție B.R.G. și a depus acte
efectuate în dosarul privind infracțiunea de furt la care s-a referit petentul.
Analizând actele efectuate în cauză, Curtea a
constatat că subcomisarul de poliție B.R.G. și-a îndeplinit atribuțiile de
serviciu, încercând să depisteze autorii infracțiunilor de furt comise la
datele de 20 mai 2005, 12 noiembrie 2005, 26 noiembrie 2005. în exercitarea
atribuțiilor de serviciu intimatul a acționat cu respectarea normelor legale.
Din cercetările efectuate de intimat a rezultat că la
09 decembrie 2005 numitul T.V. a predat organelor de poliție un pistol de
producție rusească marca R., calibru 4,5 mm cu butelie de gaz invocând faptul
că a găsit acest pistol la 07 decembrie 2005 în curtea blocului din localitatea
Ghermănești, unde deține un apartament. Ca urmare a acestui fapt, subcomisarul
de poliție B.R.G. a efectuat cercetări în urma cărora a concluzionat că numitul
T.V. a cumpărat acest pistol în cursul lunii noiembrie 2005 de la numiții C.R.C.
și C.D.I., fără a cunoaște că aceștia l-au sustras dintr-o locuință. De aceea,
a înaintat lucrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu propunerea de
punere in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a numitului T.V. pentru
săvârșirea infracțiunii prev.de art. 221 și art. 292 C. pen.
Propunerea făcută de subcomisarul de poliție B.R.G. s-a
întemeiat pe recunoașterea învinuitului T.V. că a cumpărat pistolul de la cei
care l-au sustras dintr-o locuință.
Ca atare, în mod corect intimatul a formulat o
asemenea propunere către Parchet, având în vedere că organele de poliție nu pot
dispune soluții și măsuri în dosarele penale. Propunerea făcută nefiind
rezultatul vreunui abuz ci constituie îndeplinirea corectă a atribuțiilor de
serviciu.
Aspectul că propunerea făcută de subcomisarul de
poliție B.R.G. nu a fost adoptată de Parchet care a dispus scoaterea de sub
urmărire penală a petentului și aplicarea unei amenzi administrative nu
înseamnă că acesta și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, motiv
pentru care în mod corect s-a stabilit prin rezoluția din 18 mai 2010 dată în Dosarul
nr. 255/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 246 C. pen.
De asemenea, cercetarea penală a unei persoane făcută
cu bună credință de către organele judiciare, chiar dacă în final se dovedește
că aceste persoane nu se fac vinovate de săvârșirea faptelor respective, nu poate
fi asimilată cu favorizarea infractorului (autorul real al faptei respective).
Cu atât mai puțin se poate vorbi de o asemenea infracțiune în cazul
subcomisarului de poliție B.R.G. întrucât acesta nu a urmărit, prin propunerea
făcută Parchetului, să-i favorizeze pe autorii furtului, în condițiile în care
a existat o propunere făcută de intimat privind trimiterea în judecată a
acestora, iar infracțiunea reținută în sarcina acestora era aceea de furt
calificat și nu tăinuire și fals în declarații, așa cum se reținuse în sarcina
petentului T.V., astfel încât conform argumentelor dezvoltate de petent să fie
vorba despre infracțiunea de favorizare a infractorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a
formulat recurs petiționarul T.V.
La termenul de astăzi 2 februarie 2011, recurentul
petiționar, deși legal citat nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține
recursul și nici nu a depus prin Serviciul Registratură motivele de recurs,
însă prin plângerea inițială a solicitat desființarea ordonanței și a
rezoluției și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în
vederea efectuării de cercetări.
Examinând recursul declarat de petiționar sub toate
aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,
apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanța de fond, în mod corect în baza
materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția
contestată este legală și temeinică, intimatul subcomisar de poliție B.R.G. în
calitate de polițist de poliție judiciară, și-a exercitat atribuțiile de
serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.
Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în
sarcina intimatului săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prev. de art. 246 C. pen., și nici de favorizare a infractorului
prev.de art. 264 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură
să atragă răspunderea penală a intimatului.
Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în
concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu
orice nemulțumire a acestuia, angajează răspunderea penală a intimatului
polițist de poliție judiciară, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu
care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea
ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor
reclamate.
Înalta Curte, a apreciat că nu există indicii ale
săvârșirii acestor infracțiuni, întrucât nu se poate vorbi de o îndeplinire
defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimatul ofițer de poliție judiciară a
procedat la efectuarea de cercetări pentru a depista autorii infracțiunilor de
furt comise la datele de 20 mai 2005, 12 noiembrie 2005, 26 noiembrie 2005. În
exercitarea atribuțiilor de serviciu intimatul a acționat cu respectarea
normelor legale.
Din cercetările efectuate de intimat a rezultat că la
09 decembrie 2005 numitul T.V. a predat organelor de poliție un pistol de
producție rusească marca R., calibru 4,5 mm cu butelie de gaz invocând faptul
că a găsit acest pistol la 07 decembrie 2005 în curtea blocului din localitatea
Ghermănești, unde deține un apartament. Ca urmare a acestui fapt, subcomisarul
de poliție B.R.G. a efectuat cercetări în urma cărora a concluzionat că numitul
T.V. a cumpărat acest pistol în cursul lunii noiembrie 2005 de la numiții C.R.C.
și C.D.I., fără a cunoaște că aceștia l-au sustras dintr-o locuință. De aceea,
a înaintat lucrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu propunerea de
punere in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a numitului T.V. pentru
săvârșirea infracțiunii prev.de art. 221 și art. 292 C. pen. Propunerea făcută
de subcomisarul de poliție B.R.G. s-a întemeiat pe recunoașterea învinuitului T.V.
că a cumpărat pistolul de la cei care l-au sustras dintr-o locuință.
În virtutea atribuțiilor de serviciu, intimatul a
formulat o asemenea propunere către Parchet, având în vedere că organele de
poliție nu pot dispune soluții și măsuri în dosarele penale. Propunerea făcută
nefiind rezultatul vreunui abuz ci constituind îndeplinirea corectă a
atribuțiilor de serviciu.
Faptul că propunerea făcută de subcomisarul de
poliție B.R.G. nu a fost confirmată de Parchet care a dispus scoaterea de sub
urmărire penală a petentului și aplicarea unei amenzi administrative nu
echivalează cu exercitarea în mod abuziv a atribuțiilor de serviciu, motiv
pentru care în mod corect s-a stabilit prin rezoluția din 18 mai 2010 dată în Dosarul
nr. 255/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.
Totodată, cercetarea penală a unei persoane făcută cu
bună credință de către organele judiciare, chiar dacă în final se dovedește că
aceste persoane nu se fac vinovate de săvârșirea faptelor respective, nu poate
fi asimilată cu favorizarea infractorului (autorul real al faptei respective).
Cu atât mai puțin se poate fi vorba de o asemenea infracțiune în cazul
subcomisarului de poliție B.R.G. întrucât acesta nu a urmărit, prin propunerea
făcută Parchetului, să-i favorizeze pe autorii furtului, în condițiile în care
a existat o propunere făcută de intimat privind trimiterea în judecată a
acestora, iar infracțiunea reținută în sarcina acestora era aceea de furt
calificat și nu tăinuire și fals în declarații, așa cum se reținuse în sarcina
petentului T.V., astfel încât conform argumentelor dezvoltate de petent să
poatp fi vorba despre infracțiunea de favorizare a infractorului.
Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind
că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în
fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192
alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul T.V. împotriva sentinței penale nr. 268/ F din 22 septembrie 2010
a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.