ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.02.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2011

HOTĂRÂRE
02.02.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 268/ F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția

ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată, plângerea

formulată de petentul T.V. împotriva rezoluției din data de 18 mai 2010,

adoptată în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și menținută prin rezoluția nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

La data de 05 iulie 2010 a fost înaintată spre

competentă soluționare, Curții de Apel București, plângerea formulată în

temeiul art. 278

1

adoptate în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, respectiv împotriva rezoluției din 18 mai 2010 dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1115/11-2/2010 din 11

iunie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 5938/2/2010

din 05 iulie 2010.

În motivarea plângerii petentul a arătat, în esență,

că soluția adoptată în dosar nu corespunde realității, în fapt nefiind

efectuată o anchetă temeinică, procurorul de caz nesesizând că polițistul B. nu

a desfășurat o activitate în limitele și normele de procedură penală.

În concluzie, a solicitat admiterea plângerii,

desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror care să

efectueze urmărirea penală competent prin „audierea părții vătămate T.V., a

inculpatului B.R.G., audierea martorilor C.D. și C.R., analiza elementelor de

circumstanțiere și a înscrisurilor cu relevanță în cauză, confruntări,

etc."

Examinând actele și lucrările dosarului Curtea a

reținut următoarele:

Prin rezoluția din data de 18 mai 2010, adoptată în

Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție B.R.G.,

organ de cercetare al poliției judiciare, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246

alin. (1) C. pen. și favorizarea infractorului prev.de art. 264 C. pen.

Procurorul de caz, din examinarea actelor de urmărire

efectuate, a constatat că la data de 18 februarie 2009 s-a înregistrat la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea formulată de numitul T.V.

în vederea cercetării subcomisarului de poliție B.R.G. - din cadrul I.P.J.

Ilfov, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea infractorului,

prev. de art. 264 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen., constând în aceea că: „i-a favorizat pe numiții C.R.C.,

C.D.I., G.R.A. și D.F., învinuiți în Dosarul nr. 3815/P/2005 de săvârșirea

infracțiunii de furt calificat din locuințe, prev. de art. 208 alin. (1) - art.

209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., aflat pe rolul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, și, de asemenea, i-a întocmit în

mod abuziv dosar penal numitului T.V., pentru săvârșirea infracțiunii de

tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. și fals în declarații, în legătură cu un

pistol provenit din furtul comis de cei enumerați mai-sus „în cadrul actelor

premergătoare s-a procedat la audierea numitului T.V. - cu privire la cele

descrise în plângere; audierea subcomisarului de poliție B.R.G. - cu privire la

acuzațiile aduse; au fost obținute de copii de pe actele invocate de numitul T.V.

și de pe dosarul în care se efectuează cercetări; a fost verificată calitatea

de organ de cercetare al poliției judiciare a subcomisarului de poliție B.R.G. la

data săvârșirii presupuselor fapte.

În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit

că în ambele dosare aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea

s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi

administrative, atât față de numitul T.V., precum și față de minorii cercetați

pentru furt calificat.

Analizând faptele de care este acuzat numitul B.R.G.,

și anume că i-a favorizat pe numiții C.R.C., C.D.I., G.R.A. și D.F., învinuiți

în Dosarul nr. 3815/P/2005, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Buftea, și de asemenea, că a săvârșit un abuz în serviciu atunci când a

efectuat cercetări în Dosarul penal nr. 900/P/2006 față de numitul T.V., s-a

constatat că subcomisarul B.D.G. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu

potrivit legii, sus-numitul efectuând verificări complete sub supravegherea

procurorului de caz, iar la finalul acestora a întocmit referatul de terminare

a urmăririi penale cu propunere de trimitere în judecată a persoanelor

cercetate - minorii menționați anterior. în ce privește Dosarul nr. 900/P/2006,

în care a fost cercetat numitul T.V., s-a constatat că polițistul a procedat la

fel, propunând trimiterea în judecată. Soluția de scoatere de sub urmărire

penală și aplicarea unei amenzi administrative, dispusă de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Buftea, a fost menținută de instanță.

Referitor la desfășurarea unei anchete penale s-a

menționat faptul că polițistul nu poate dispune nici o soluție, acest lucru

fiind atributul legal exclusiv al procurorului care supraveghează urmărirea

penală și, de asemenea, soluțiile și măsurile dispuse de procuror sunt supuse

controlului prim-procurorului, apoi controlului instanței de judecată, fiind totodată

de observat, în ce privește dosarul penal în care a fost cercetat numitul T.V.,

că procesul penal a parcurs toate fazele judiciare iar instanța a stabilit că

soluția de scoatere de sub urmărire penală a acestuia și aplicarea unei amenzi

administrative este legală și temeinică.

Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză

s-a constatat că faptele sesizate în plângere nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de favorizare a infractorului, prev.de art. 264

pen., lipsind latura obiectivă acțiunea de favorizare, și, de asemenea, de

îndeplinire defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu, motiv pentru care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul B.R.G.

În cuprinsul ordonanței de declinare nr. 320/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., precum și

în plângerea numitului T.V., a fost menționată, printre altele, ca faptă pentru

care s-a solicitat cercetarea numitului B.R.G., și tăinuirea, respectiv,

„tăinuirea infractorului", însă din lecturarea plângerii și a declarației

numitului T.V. a rezultat că acesta îl acuză pe numitul B.R.G. de favorizarea

infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C. pen. și nu de tăinuire prev. de art.

221 C. pen., așa încât plângerea a fost analizată numai sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de favorizare a infractorului.

Rezoluția procurorului din 18 mai 2010 a fost atacată

de petent conform art. 275 și urm. C. proc. pen., însă a fost menținută prin

rezoluția nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus

respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul T.V.

Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor depuse, Curtea a constatat

că plângerea formulată în temeiul art. 278

1

petent este nefondată.

Petentul T.V. a formulat plângere penală împotriva

subcomisarului de poliție B.R.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare

a infractorului prev. de art. 264 C. pen. și abuz in serviciu contra

intereselor persoanelor prev.de art. 246 C. pen., întrucât a fost cercetat de

acesta pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. Petentul a

considerat că prin cercetarea sa penală, polițistul B.R.G. a săvârșit nu doar

un abuz în serviciu dar i-a și favorizat pe numiții C.R.C., C.D.I., G.R.A. și D.F.,

care au fost ulterior trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat pentru care a fost inițial cercetat petentul.

Ca urmare a acestei plângeri, Parchetul a dispus

audierea numitului T., a subcomisarului de poliție B.R.G. și a depus acte

efectuate în dosarul privind infracțiunea de furt la care s-a referit petentul.

Analizând actele efectuate în cauză, Curtea a

constatat că subcomisarul de poliție B.R.G. și-a îndeplinit atribuțiile de

serviciu, încercând să depisteze autorii infracțiunilor de furt comise la

datele de 20 mai 2005, 12 noiembrie 2005, 26 noiembrie 2005. în exercitarea

atribuțiilor de serviciu intimatul a acționat cu respectarea normelor legale.

Din cercetările efectuate de intimat a rezultat că la

09 decembrie 2005 numitul T.V. a predat organelor de poliție un pistol de

producție rusească marca R., calibru 4,5 mm cu butelie de gaz invocând faptul

că a găsit acest pistol la 07 decembrie 2005 în curtea blocului din localitatea

Ghermănești, unde deține un apartament. Ca urmare a acestui fapt, subcomisarul

de poliție B.R.G. a efectuat cercetări în urma cărora a concluzionat că numitul

T.V. a cumpărat acest pistol în cursul lunii noiembrie 2005 de la numiții C.R.C.

și C.D.I., fără a cunoaște că aceștia l-au sustras dintr-o locuință. De aceea,

a înaintat lucrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu propunerea de

punere in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a numitului T.V. pentru

săvârșirea infracțiunii prev.de art. 221 și art. 292 C. pen.

Propunerea făcută de subcomisarul de poliție B.R.G. s-a

întemeiat pe recunoașterea învinuitului T.V. că a cumpărat pistolul de la cei

care l-au sustras dintr-o locuință.

Ca atare, în mod corect intimatul a formulat o

asemenea propunere către Parchet, având în vedere că organele de poliție nu pot

dispune soluții și măsuri în dosarele penale. Propunerea făcută nefiind

rezultatul vreunui abuz ci constituie îndeplinirea corectă a atribuțiilor de

serviciu.

Aspectul că propunerea făcută de subcomisarul de

poliție B.R.G. nu a fost adoptată de Parchet care a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a petentului și aplicarea unei amenzi administrative nu

înseamnă că acesta și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, motiv

pentru care în mod corect s-a stabilit prin rezoluția din 18 mai 2010 dată în Dosarul

nr. 255/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 246 C. pen.

De asemenea, cercetarea penală a unei persoane făcută

cu bună credință de către organele judiciare, chiar dacă în final se dovedește

că aceste persoane nu se fac vinovate de săvârșirea faptelor respective, nu poate

fi asimilată cu favorizarea infractorului (autorul real al faptei respective).

Cu atât mai puțin se poate vorbi de o asemenea infracțiune în cazul

subcomisarului de poliție B.R.G. întrucât acesta nu a urmărit, prin propunerea

făcută Parchetului, să-i favorizeze pe autorii furtului, în condițiile în care

a existat o propunere făcută de intimat privind trimiterea în judecată a

acestora, iar infracțiunea reținută în sarcina acestora era aceea de furt

calificat și nu tăinuire și fals în declarații, așa cum se reținuse în sarcina

petentului T.V., astfel încât conform argumentelor dezvoltate de petent să fie

vorba despre infracțiunea de favorizare a infractorului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a

formulat recurs petiționarul T.V.

La termenul de astăzi 2 februarie 2011, recurentul

petiționar, deși legal citat nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține

recursul și nici nu a depus prin Serviciul Registratură motivele de recurs,

însă prin plângerea inițială a solicitat desființarea ordonanței și a

rezoluției și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în

vederea efectuării de cercetări.

Examinând recursul declarat de petiționar sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,

apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, instanța de fond, în mod corect în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția

contestată este legală și temeinică, intimatul subcomisar de poliție B.R.G. în

calitate de polițist de poliție judiciară, și-a exercitat atribuțiile de

serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în

sarcina intimatului săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen., și nici de favorizare a infractorului

prev.de art. 264 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură

să atragă răspunderea penală a intimatului.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în

concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu

orice nemulțumire a acestuia, angajează răspunderea penală a intimatului

polițist de poliție judiciară, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu

care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea

ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor

reclamate.

Înalta Curte, a apreciat că nu există indicii ale

săvârșirii acestor infracțiuni, întrucât nu se poate vorbi de o îndeplinire

defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul aflat în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimatul ofițer de poliție judiciară a

procedat la efectuarea de cercetări pentru a depista autorii infracțiunilor de

furt comise la datele de 20 mai 2005, 12 noiembrie 2005, 26 noiembrie 2005. În

exercitarea atribuțiilor de serviciu intimatul a acționat cu respectarea

normelor legale.

Din cercetările efectuate de intimat a rezultat că la

09 decembrie 2005 numitul T.V. a predat organelor de poliție un pistol de

producție rusească marca R., calibru 4,5 mm cu butelie de gaz invocând faptul

că a găsit acest pistol la 07 decembrie 2005 în curtea blocului din localitatea

Ghermănești, unde deține un apartament. Ca urmare a acestui fapt, subcomisarul

de poliție B.R.G. a efectuat cercetări în urma cărora a concluzionat că numitul

T.V. a cumpărat acest pistol în cursul lunii noiembrie 2005 de la numiții C.R.C.

și C.D.I., fără a cunoaște că aceștia l-au sustras dintr-o locuință. De aceea,

a înaintat lucrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu propunerea de

punere in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a numitului T.V. pentru

săvârșirea infracțiunii prev.de art. 221 și art. 292 C. pen. Propunerea făcută

de subcomisarul de poliție B.R.G. s-a întemeiat pe recunoașterea învinuitului T.V.

că a cumpărat pistolul de la cei care l-au sustras dintr-o locuință.

În virtutea atribuțiilor de serviciu, intimatul a

formulat o asemenea propunere către Parchet, având în vedere că organele de

poliție nu pot dispune soluții și măsuri în dosarele penale. Propunerea făcută

nefiind rezultatul vreunui abuz ci constituind îndeplinirea corectă a

atribuțiilor de serviciu.

Faptul că propunerea făcută de subcomisarul de

poliție B.R.G. nu a fost confirmată de Parchet care a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a petentului și aplicarea unei amenzi administrative nu

echivalează cu exercitarea în mod abuziv a atribuțiilor de serviciu, motiv

pentru care în mod corect s-a stabilit prin rezoluția din 18 mai 2010 dată în Dosarul

nr. 255/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Totodată, cercetarea penală a unei persoane făcută cu

bună credință de către organele judiciare, chiar dacă în final se dovedește că

aceste persoane nu se fac vinovate de săvârșirea faptelor respective, nu poate

fi asimilată cu favorizarea infractorului (autorul real al faptei respective).

Cu atât mai puțin se poate fi vorba de o asemenea infracțiune în cazul

subcomisarului de poliție B.R.G. întrucât acesta nu a urmărit, prin propunerea

făcută Parchetului, să-i favorizeze pe autorii furtului, în condițiile în care

a existat o propunere făcută de intimat privind trimiterea în judecată a

acestora, iar infracțiunea reținută în sarcina acestora era aceea de furt

calificat și nu tăinuire și fals în declarații, așa cum se reținuse în sarcina

petentului T.V., astfel încât conform argumentelor dezvoltate de petent să

poatp fi vorba despre infracțiunea de favorizare a infractorului.

Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind

că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în

fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192

alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către

stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul T.V. împotriva sentinței penale nr. 268/ F din 22 septembrie 2010

a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.

Sursă