ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2011

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 268/ F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.V. împotriva rezoluției din data de 18 mai 2010, adoptată în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și menținută prin rezoluția nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 05 iulie 2010 a fost înaintată spre competentă soluționare, Curții de Apel București, plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. de petentul T.V., împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, respectiv împotriva rezoluției din 18 mai 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 5938/2/2010 din 05 iulie 2010. În motivarea plângerii petentul a arătat, în esență, că soluția adoptată în dosar nu corespunde realității, în fapt nefiind efectuată o anchetă temeinică, procurorul de caz nesesizând că polițistul B. nu a desfășurat o activitate în limitele și normele de procedură penală.

În concluzie, a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror care să efectueze urmărirea penală competent prin „audierea părții vătămate T.V., a inculpatului B.R.G., audierea martorilor C.D. și C.R., analiza elementelor de circumstanțiere și a înscrisurilor cu relevanță în cauză, confruntări, etc." Examinând actele și lucrările dosarului Curtea a reținut următoarele: Prin rezoluția din data de 18 mai 2010, adoptată în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție B.R.G., organ de cercetare al poliției judiciare, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 alin. (1) C. pen.

și favorizarea infractorului prev.de art. 264 C. pen. Procurorul de caz, din examinarea actelor de urmărire efectuate, a constatat că la data de 18 februarie 2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea formulată de numitul T.V. în vederea cercetării subcomisarului de poliție B.R.G. - din cadrul I.P.J. Ilfov, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constând în aceea că: „i-a favorizat pe numiții C.R.C., C.D.I., G.R.A. și D.F., învinuiți în Dosarul nr. 3815/P/2005 de săvârșirea infracțiunii de furt calificat din locuințe, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen.

cu aplic. art. 99 C. pen., aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, și, de asemenea, i-a întocmit în mod abuziv dosar penal numitului T.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. și fals în declarații, în legătură cu un pistol provenit din furtul comis de cei enumerați mai-sus „în cadrul actelor premergătoare s-a procedat la audierea numitului T.V. - cu privire la cele descrise în plângere; audierea subcomisarului de poliție B.R.G. - cu privire la acuzațiile aduse; au fost obținute de copii de pe actele invocate de numitul T.V. și de pe dosarul în care se efectuează cercetări; a fost verificată calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare a subcomisarului de poliție B.R.G.

la data săvârșirii presupuselor fapte. În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în ambele dosare aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi administrative, atât față de numitul T.V., precum și față de minorii cercetați pentru furt calificat. Analizând faptele de care este acuzat numitul B.R.G., și anume că i-a favorizat pe numiții C.R.C., C.D.I., G.R.A. și D.F., învinuiți în Dosarul nr. 3815/P/2005, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, și de asemenea, că a săvârșit un abuz în serviciu atunci când a efectuat cercetări în Dosarul penal nr. 900/P/2006 față de numitul T.V., s-a constatat că subcomisarul B.D.G.

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu potrivit legii, sus-numitul efectuând verificări complete sub supravegherea procurorului de caz, iar la finalul acestora a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale cu propunere de trimitere în judecată a persoanelor cercetate - minorii menționați anterior. în ce privește Dosarul nr. 900/P/2006, în care a fost cercetat numitul T.V., s-a constatat că polițistul a procedat la fel, propunând trimiterea în judecată. Soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, a fost menținută de instanță.

Referitor la desfășurarea unei anchete penale s-a menționat faptul că polițistul nu poate dispune nici o soluție, acest lucru fiind atributul legal exclusiv al procurorului care supraveghează urmărirea penală și, de asemenea, soluțiile și măsurile dispuse de procuror sunt supuse controlului prim-procurorului, apoi controlului instanței de judecată, fiind totodată de observat, în ce privește dosarul penal în care a fost cercetat numitul T.V., că procesul penal a parcurs toate fazele judiciare iar instanța a stabilit că soluția de scoatere de sub urmărire penală a acestuia și aplicarea unei amenzi administrative este legală și temeinică. Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că faptele sesizate în plângere nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizare a infractorului, prev.de art. 264 C. pen.

și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., lipsind latura obiectivă acțiunea de favorizare, și, de asemenea, de îndeplinire defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul B.R.G. În cuprinsul ordonanței de declinare nr. 320/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., precum și în plângerea numitului T.V., a fost menționată, printre altele, ca faptă pentru care s-a solicitat cercetarea numitului B.R.G., și tăinuirea, respectiv, „tăinuirea infractorului", însă din lecturarea plângerii și a declarației numitului T.V. a rezultat că acesta îl acuză pe numitul B.R.G.

de favorizarea infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C. pen. și nu de tăinuire prev. de art. 221 C. pen., așa încât plângerea a fost analizată numai sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului. Rezoluția procurorului din 18 mai 2010 a fost atacată de petent conform art. 275 și urm. C. proc. pen., însă a fost menținută prin rezoluția nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul T.V. Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor depuse, Curtea a constatat că plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. de către petent este nefondată. Petentul T.V. a formulat plângere penală împotriva subcomisarului de poliție B.R.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen. și abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 C. pen., întrucât a fost cercetat de acesta pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. Petentul a considerat că prin cercetarea sa penală, polițistul B.R.G. a săvârșit nu doar un abuz în serviciu dar i-a și favorizat pe numiții C.R.C., C.D.I., G.R.A. și D.F., care au fost ulterior trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat pentru care a fost inițial cercetat petentul. Ca urmare a acestei plângeri, Parchetul a dispus audierea numitului T., a subcomisarului de poliție B.R.G.

și a depus acte efectuate în dosarul privind infracțiunea de furt la care s-a referit petentul. Analizând actele efectuate în cauză, Curtea a constatat că subcomisarul de poliție B.R.G. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, încercând să depisteze autorii infracțiunilor de furt comise la datele de 20 mai 2005, 12 noiembrie 2005, 26 noiembrie 2005. în exercitarea atribuțiilor de serviciu intimatul a acționat cu respectarea normelor legale. Din cercetările efectuate de intimat a rezultat că la 09 decembrie 2005 numitul T.V. a predat organelor de poliție un pistol de producție rusească marca R., calibru 4,5 mm cu butelie de gaz invocând faptul că a găsit acest pistol la 07 decembrie 2005 în curtea blocului din localitatea Ghermănești, unde deține un apartament.

Ca urmare a acestui fapt, subcomisarul de poliție B.R.G. a efectuat cercetări în urma cărora a concluzionat că numitul T.V. a cumpărat acest pistol în cursul lunii noiembrie 2005 de la numiții C.R.C. și C.D.I., fără a cunoaște că aceștia l-au sustras dintr-o locuință. De aceea, a înaintat lucrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu propunerea de punere in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a numitului T.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 221 și art. 292 C. pen. Propunerea făcută de subcomisarul de poliție B.R.G. s-a întemeiat pe recunoașterea învinuitului T.V. că a cumpărat pistolul de la cei care l-au sustras dintr-o locuință. Ca atare, în mod corect intimatul a formulat o asemenea propunere către Parchet, având în vedere că organele de poliție nu pot dispune soluții și măsuri în dosarele penale.

Propunerea făcută nefiind rezultatul vreunui abuz ci constituie îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu. Aspectul că propunerea făcută de subcomisarul de poliție B.R.G. nu a fost adoptată de Parchet care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului și aplicarea unei amenzi administrative nu înseamnă că acesta și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit prin rezoluția din 18 mai 2010 dată în Dosarul nr. 255/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 246 C. pen. De asemenea, cercetarea penală a unei persoane făcută cu bună credință de către organele judiciare, chiar dacă în final se dovedește că aceste persoane nu se fac vinovate de săvârșirea faptelor respective, nu poate fi asimilată cu favorizarea infractorului (autorul real al faptei respective).

Cu atât mai puțin se poate vorbi de o asemenea infracțiune în cazul subcomisarului de poliție B.R.G. întrucât acesta nu a urmărit, prin propunerea făcută Parchetului, să-i favorizeze pe autorii furtului, în condițiile în care a existat o propunere făcută de intimat privind trimiterea în judecată a acestora, iar infracțiunea reținută în sarcina acestora era aceea de furt calificat și nu tăinuire și fals în declarații, așa cum se reținuse în sarcina petentului T.V., astfel încât conform argumentelor dezvoltate de petent să fie vorba despre infracțiunea de favorizare a infractorului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul T.V.

La termenul de astăzi 2 februarie 2011, recurentul petiționar, deși legal citat nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține recursul și nici nu a depus prin Serviciul Registratură motivele de recurs, însă prin plângerea inițială a solicitat desființarea ordonanței și a rezoluției și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea efectuării de cercetări. Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat. Astfel, instanța de fond, în mod corect în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, intimatul subcomisar de poliție B.R.G.

în calitate de polițist de poliție judiciară, și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale. Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., și nici de favorizare a infractorului prev.de art. 264 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală a intimatului. Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a acestuia, angajează răspunderea penală a intimatului polițist de poliție judiciară, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Înalta Curte, a apreciat că nu există indicii ale săvârșirii acestor infracțiuni, întrucât nu se poate vorbi de o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimatul ofițer de poliție judiciară a procedat la efectuarea de cercetări pentru a depista autorii infracțiunilor de furt comise la datele de 20 mai 2005, 12 noiembrie 2005, 26 noiembrie 2005. În exercitarea atribuțiilor de serviciu intimatul a acționat cu respectarea normelor legale. Din cercetările efectuate de intimat a rezultat că la 09 decembrie 2005 numitul T.V. a predat organelor de poliție un pistol de producție rusească marca R., calibru 4,5 mm cu butelie de gaz invocând faptul că a găsit acest pistol la 07 decembrie 2005 în curtea blocului din localitatea Ghermănești, unde deține un apartament.

Ca urmare a acestui fapt, subcomisarul de poliție B.R.G. a efectuat cercetări în urma cărora a concluzionat că numitul T.V. a cumpărat acest pistol în cursul lunii noiembrie 2005 de la numiții C.R.C. și C.D.I., fără a cunoaște că aceștia l-au sustras dintr-o locuință. De aceea, a înaintat lucrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu propunerea de punere in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a numitului T.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 221 și art. 292 C. pen. Propunerea făcută de subcomisarul de poliție B.R.G. s-a întemeiat pe recunoașterea învinuitului T.V. că a cumpărat pistolul de la cei care l-au sustras dintr-o locuință. În virtutea atribuțiilor de serviciu, intimatul a formulat o asemenea propunere către Parchet, având în vedere că organele de poliție nu pot dispune soluții și măsuri în dosarele penale.

Propunerea făcută nefiind rezultatul vreunui abuz ci constituind îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu. Faptul că propunerea făcută de subcomisarul de poliție B.R.G. nu a fost confirmată de Parchet care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului și aplicarea unei amenzi administrative nu echivalează cu exercitarea în mod abuziv a atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit prin rezoluția din 18 mai 2010 dată în Dosarul nr. 255/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Totodată, cercetarea penală a unei persoane făcută cu bună credință de către organele judiciare, chiar dacă în final se dovedește că aceste persoane nu se fac vinovate de săvârșirea faptelor respective, nu poate fi asimilată cu favorizarea infractorului (autorul real al faptei respective).

Cu atât mai puțin se poate fi vorba de o asemenea infracțiune în cazul subcomisarului de poliție B.R.G. întrucât acesta nu a urmărit, prin propunerea făcută Parchetului, să-i favorizeze pe autorii furtului, în condițiile în care a existat o propunere făcută de intimat privind trimiterea în judecată a acestora, iar infracțiunea reținută în sarcina acestora era aceea de furt calificat și nu tăinuire și fals în declarații, așa cum se reținuse în sarcina petentului T.V., astfel încât conform argumentelor dezvoltate de petent să poatp fi vorba despre infracțiunea de favorizare a infractorului. Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.V. împotriva sentinței penale nr. 268/ F din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.