ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3912/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 60 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petentului M.D. împotriva Ordonanței nr. 63/P/2010 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Rezoluției nr. 273/II/2/2010 din 24 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. A fost obligat petentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în esență că prin Ordonanța nr. 63/P/2010 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petiționar în favoarea secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Întrucât se referă la judecătorul P.M.F. de la Curtea de Apel Ploiești și procurorii C.M., D.V. și M.A. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Cum ordonanța în cauză este un act procedural de declinare a competenței, iar acesta nu se încadrează între actele supuse cenzurii instanței de judecată conform procedurii prev. de art. 278 1 C. proc. pen., plângerea petentului împotriva acestei ordonanțe, precum și împotriva rezoluției ce a confirmat-o este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M.D., care a depus la dosar mai multe memorii, redactate într-un limbaj incoerent, ce fac trimitere la diverse cauze în care petentul a avut calitatea de parte. Cu ocazia dezbaterilor a solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea completării cercetărilor, susținând că procedurile de citare nu au existat și că au fost furate acte din dosar.

Examinând din oficiu hotărârea atacată conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Prin Ordonanța nr. 63/P/2010 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de către petentul M.D. împotriva mai multor magistrați, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Această ordonanță a fost atacată de către petent potrivit art. 278 C. proc. pen., iar după respingerea plângerii sale de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul s-a adresat instanței.

Deși petentul nu a indicat temeiul legal al demersului său, instanța de fond a analizat plângerea acestuia prin prisma dispozițiilor legale cuprinse în art. 278 1 C. proc. pen., constând în mod întemeiat că soluția atacată de către petent nu se regăsește între cele expres și limitativ prevăzute în acest text de lege. În ce privește procedura de citare în fața instanței de fond, Curtea constată că petentul a fost prezent la termenul la care au avut loc dezbaterile, fiind totodată legal citat. În aceste condiții, în mod legal și temeinic plângerea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel încât recursul declarat de către petent împotriva acestei soluții este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.D. împotriva Sentinței penale nr. 60 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2010. Procesat de GGC - CT