ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3912/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 60 din 6 mai 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a

fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petentului M.D. împotriva Ordonanței

nr. 63/P/2010 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești și a Rezoluției nr. 273/II/2/2010 din 24 martie 2010 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A fost obligat

petentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în esență

că prin Ordonanța nr. 63/P/2010 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești s-a dispus declinarea competenței de soluționare a

plângerii formulate de petiționar în favoarea secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție. Întrucât se referă la judecătorul P.M.F. de la Curtea de Apel

Ploiești și procurorii C.M., D.V. și M.A. de la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești.

Cum ordonanța în

cauză este un act procedural de declinare a competenței, iar acesta nu se

încadrează între actele supuse cenzurii instanței de judecată conform

procedurii prev. de art. 278

1

C. proc. pen., plângerea petentului

împotriva acestei ordonanțe, precum și împotriva rezoluției ce a confirmat-o

este inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul M.D., care a depus la dosar mai multe

memorii, redactate într-un limbaj incoerent, ce fac trimitere la diverse cauze

în care petentul a avut calitatea de parte. Cu ocazia dezbaterilor a solicitat

admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea completării

cercetărilor, susținând că procedurile de citare nu au existat și că au fost

furate acte din dosar.

Examinând din oficiu

hotărârea atacată conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Prin Ordonanța nr.

63/P/2010 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca

obiect plângerea formulată de către petentul M.D. împotriva mai multor

magistrați, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Această ordonanță a

fost atacată de către petent potrivit art. 278 C. proc. pen., iar după

respingerea plângerii sale de către Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul s-a adresat instanței.

Deși petentul nu a

indicat temeiul legal al demersului său, instanța de fond a analizat plângerea

acestuia prin prisma dispozițiilor legale cuprinse în art. 278

1

C.

proc. pen., constând în mod întemeiat că soluția atacată de către petent nu se

regăsește între cele expres și limitativ prevăzute în acest text de lege.

În ce privește

procedura de citare în fața instanței de fond, Curtea constată că petentul a

fost prezent la termenul la care au avut loc dezbaterile, fiind totodată legal

citat.

În aceste condiții,

în mod legal și temeinic plângerea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă,

astfel încât recursul declarat de către petent împotriva acestei soluții este

nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.D. împotriva Sentinței

penale nr. 60 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - CT