ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 990/2013

Asupra

recursului de față:

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 189/S din 27 iulie 2012, Tribunalul Brașov a hotărât

respingerea cererii de revizuire a Sentinței penale nr. 161/S din 29 martie

2010 a Tribunalului Brașov formulată de revizuentul F.R.N.

Prima

instanță a reținut că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., la care

face trimitere petentul F.R.N., nu se pot constitui într-un temei al

condamnării în înțelesul art. 408

2

C. proc. pen. Este astfel,

evident că o eventuală cauză de reducere a pedepsei - art. 320

1

C.

proc. pen. - nu este o normă substanțială de drept penal în baza căreia

condamnarea unei persoane, așa cum o presupune motivul de revizuire prevăzut de

art. 408

2

C. proc. pen.

În

teoria căii de atac a revizuirii, toate motivele de revizuire prevăzute de

legea procesual penală sunt interpretate restrictiv și nu extensiv, cum se pare

că procedează petentul F.R.N. pentru a nu se aduce atingere autorității a unor

hotărâri definitive.

O

interpretare contrară a legii ar putea crea o puternică instabilitate relativ

la hotărâri penale definitive și ar fi afectată însăși rațiunea și finalitatea

revizuirii care constă în înlăturarea unor eventuale erori judiciare, ce

trebuie să se circumscrie neapărat unor limite restrictive.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând desființarea acesteia,

admiterea, în principiu, a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre

rejudecare, potrivit regulilor de la judecata în primă instanță.

Curtea

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori prin Decizia penală nr.

114/A din 26 octombrie 2012, în baza art. 370 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul F.R.N. împotriva Sentinței

penale nr. 189/S din 27 iulie 2012 a Tribunalului Brașov, obligând pe revizuent

la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea a constatat că, în speță, nu sunt

îndeplinite cerințele cazului special de revizuire, conform cărora pot fi

supuse revizuirii, soluțiile întemeiate pe dispoziția legală declarată

neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar

și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. De fapt,

din actele și probele dosarului nu rezultă că revizuentul F.R.N. ar fi invocat

pe parcursul procesului penal în care a fost pronunțată Sentința penală definitivă

nr. 161/S din 29 martie 2010 a Tribunalului Brașov, excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor declarate neconstituționale de Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 1470/2011. S-a mai arătat că, în speță,

aflându-ne în prezența apelului revizuentului, acestuia nu i se poate crea o

situație mai grea, în propria sa cale de atac, chiar dacă cererea sa ar fi

trebuit respinsă de prima instanță ca inadmisibilă.

Așa

fiind, Curtea constatând că în speță, soluția de condamnare pronunțată în cauză

nu a fost fundamentată pe dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

deoarece aceste dispoziții nu sunt de natură a produce un efect concret asupra

conținutului hotărârii din procesul penal. Se observă, de aici, că lipsește

imperativul unei legături directe dintre norma contestată și soluționarea

procesului penal.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul F.R.N.,

invocând disp. art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate în primă

instanță cât și a deciziei din apel și, rejudecând cauza, să i se admită

cererea de revizuire, făcându-se aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

introdus în cod, prin Legea nr. 202/2010.

Recursul

este nefondat.

Petentul

F.R.N., condamnat definitiv prin Decizia nr. 2600/1/2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, solicită admiterea unei cereri de revizuire și rejudecarea

cauzei sale și, implicit, reducerea pedepsei cu o treime, în baza unui text de

lege procedural, art. 320

1

C. proc. pen., inexistent la data

judecării în fond și în apel a cauzei sale și, neinvocat, pe parcursul

procesului, în dosarul său.

Prin

Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea

I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituțională a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

referitor la procedura judecății în cadrul recunoașterii vinovăției, astfel cum

a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele

măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.

Prin

aceeași decizie, Curtea Constituțională a respins însă ca inadmisibilă excepția

de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale în cauzele care aveau ca

obiect contestația la executare. Pentru a pronunța o astfel de soluție,

instanța de contencios constituțional a statuat că până la încetarea stării de

tranziție, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii

penale mai favorabile, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se

aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul

procesual al începerii cercetării judecătorești. Alta a fost situația cauzelor

în care se pronunțaseră deja hotărâri definitive, sens în care Curtea a respins

ca inadmisibilă excepția acelorași dispoziții invocată în cauzele penale aflate

în contestație la executare, deoarece, așa cum rezultă din denumirea sa

marginală, textul are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor

tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai

până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Prin urmare, nu este susceptibilă

de aplicabilitatea principiului retroactivității legii penale mai favorabile.

În

speță, recurentului nu-i sunt aplicabile prevederile art. 320

1

C.

proc. pen. și, așa cum au reținut ambele instanțe, nu poate invoca dispozițiile

art. 408

2

C. proc. pen. deoarece nu a invocat excepția de

neconstituționalitate a acestor prevederi în cursul judecății.

Curtea

Constituțională a analizat constituționalitatea art. 408

2

C. proc.

pen. invocată de autori aflați în aceeași situație juridică cu a recurentului,

reținând că aceste dispoziții sunt constituționale. S-a argumentat că nu poate

fi primită susținerea potrivit căreia sunt afectate dispozițiile

constituționale ale egalității în fața legii, deoarece, pe de o parte,

egalitatea nu înseamnă uniformitate și, pe de altă parte, justițiabilul, care,

dând dovadă de diligentă pentru apărarea drepturilor sale, a uzat de excepția

de neconstituționalitate, nu se află în aceeași situație juridică cu cel care

nu a făcut acest lucru. Limitarea prevăzută de textul legal contestat are o

justificare obiectivă și rezonabilă și nu presupune un tratament juridic

diferit pentru părți aflate în aceeași situație juridică (ci, dimpotrivă,

asigură tuturor autorilor aceleiași excepții de neconstituționalitate

posibilitatea de a invoca decizia de admitere a acesteia în cauzele în care au

ridicat-o, în cadrul procedurii de revizuire instituite de art. 408

2

C. proc. pen.). Totodată, această limitare corespunde naturii specifice a

revizuirii de cale extraordinară de atac ce permite încălcarea autorității de

lucru judecat a unei hotărâri definitive numai în situații excepționale, care

au o strictă legătură cu cauza în care a fost pronunțată hotărârea.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuent, cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.R.N. împotriva Deciziei penale

nr. 114/A din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 martie 2013.

Procesat

de GGC - LM