ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 990/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 189/S din 27 iulie 2012, Tribunalul Brașov a hotărât respingerea cererii de revizuire a Sentinței penale nr. 161/S din 29 martie 2010 a Tribunalului Brașov formulată de revizuentul F.R.N. Prima instanță a reținut că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., la care face trimitere petentul F.R.N., nu se pot constitui într-un temei al condamnării în înțelesul art. 408 2 C. proc. pen. Este astfel, evident că o eventuală cauză de reducere a pedepsei - art. 320 1 C. proc. pen. - nu este o normă substanțială de drept penal în baza căreia condamnarea unei persoane, așa cum o presupune motivul de revizuire prevăzut de art. 408 2 C. proc.

pen. În teoria căii de atac a revizuirii, toate motivele de revizuire prevăzute de legea procesual penală sunt interpretate restrictiv și nu extensiv, cum se pare că procedează petentul F.R.N. pentru a nu se aduce atingere autorității a unor hotărâri definitive. O interpretare contrară a legii ar putea crea o puternică instabilitate relativ la hotărâri penale definitive și ar fi afectată însăși rațiunea și finalitatea revizuirii care constă în înlăturarea unor eventuale erori judiciare, ce trebuie să se circumscrie neapărat unor limite restrictive. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând desființarea acesteia, admiterea, în principiu, a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit regulilor de la judecata în primă instanță.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori prin Decizia penală nr. 114/A din 26 octombrie 2012, în baza art. 370 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul F.R.N. împotriva Sentinței penale nr. 189/S din 27 iulie 2012 a Tribunalului Brașov, obligând pe revizuent la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele cazului special de revizuire, conform cărora pot fi supuse revizuirii, soluțiile întemeiate pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

De fapt, din actele și probele dosarului nu rezultă că revizuentul F.R.N. ar fi invocat pe parcursul procesului penal în care a fost pronunțată Sentința penală definitivă nr. 161/S din 29 martie 2010 a Tribunalului Brașov, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor declarate neconstituționale de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1470/2011. S-a mai arătat că, în speță, aflându-ne în prezența apelului revizuentului, acestuia nu i se poate crea o situație mai grea, în propria sa cale de atac, chiar dacă cererea sa ar fi trebuit respinsă de prima instanță ca inadmisibilă. Așa fiind, Curtea constatând că în speță, soluția de condamnare pronunțată în cauză nu a fost fundamentată pe dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., deoarece aceste dispoziții nu sunt de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal. Se observă, de aici, că lipsește imperativul unei legături directe dintre norma contestată și soluționarea procesului penal. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul F.R.N., invocând disp. art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate în primă instanță cât și a deciziei din apel și, rejudecând cauza, să i se admită cererea de revizuire, făcându-se aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., introdus în cod, prin Legea nr. 202/2010. Recursul este nefondat. Petentul F.R.N., condamnat definitiv prin Decizia nr. 2600/1/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicită admiterea unei cereri de revizuire și rejudecarea cauzei sale și, implicit, reducerea pedepsei cu o treime, în baza unui text de lege procedural, art. 320 1 C. proc.

pen., inexistent la data judecării în fond și în apel a cauzei sale și, neinvocat, pe parcursul procesului, în dosarul său. Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. referitor la procedura judecății în cadrul recunoașterii vinovăției, astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a respins însă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale în cauzele care aveau ca obiect contestația la executare.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de contencios constituțional a statuat că până la încetarea stării de tranziție, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești. Alta a fost situația cauzelor în care se pronunțaseră deja hotărâri definitive, sens în care Curtea a respins ca inadmisibilă excepția acelorași dispoziții invocată în cauzele penale aflate în contestație la executare, deoarece, așa cum rezultă din denumirea sa marginală, textul are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Prin urmare, nu este susceptibilă de aplicabilitatea principiului retroactivității legii penale mai favorabile. În speță, recurentului nu-i sunt aplicabile prevederile art. 320 1 C. proc. pen. și, așa cum au reținut ambele instanțe, nu poate invoca dispozițiile art. 408 2 C. proc. pen. deoarece nu a invocat excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi în cursul judecății. Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea art. 408 2 C. proc. pen. invocată de autori aflați în aceeași situație juridică cu a recurentului, reținând că aceste dispoziții sunt constituționale.

S-a argumentat că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia sunt afectate dispozițiile constituționale ale egalității în fața legii, deoarece, pe de o parte, egalitatea nu înseamnă uniformitate și, pe de altă parte, justițiabilul, care, dând dovadă de diligentă pentru apărarea drepturilor sale, a uzat de excepția de neconstituționalitate, nu se află în aceeași situație juridică cu cel care nu a făcut acest lucru. Limitarea prevăzută de textul legal contestat are o justificare obiectivă și rezonabilă și nu presupune un tratament juridic diferit pentru părți aflate în aceeași situație juridică (ci, dimpotrivă, asigură tuturor autorilor aceleiași excepții de neconstituționalitate posibilitatea de a invoca decizia de admitere a acesteia în cauzele în care au ridicat-o, în cadrul procedurii de revizuire instituite de art. 408 2 C. proc.

pen.). Totodată, această limitare corespunde naturii specifice a revizuirii de cale extraordinară de atac ce permite încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive numai în situații excepționale, care au o strictă legătură cu cauza în care a fost pronunțată hotărârea. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuent, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.R.N. împotriva Deciziei penale nr. 114/A din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2013. Procesat de GGC - LM