ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4043/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4043/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
În baza
actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 75/F din
15 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. În
baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca
nefondată plângerea formulată de petentul M.G. împotriva ordonanței nr.
688/P/2011 din 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 161/11/2/2012 din data de 28 martie 2011
a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,
dispunându-se menținerea ei.
A fost obligat
petentul să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea
înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 688/P/2011 din
data de 08 februarie 2012, petentul M.G. a solicitat tragerea la răspundere penală
a numiților L.I., D.D., avocat și M.S., judecător, pentru săvârșirea infracțiunii
de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., cu privire la modalitatea de
soluționare a Dosarului nr. 331/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești,
dosar în care, la data de 20 aprilie 2007, a fost confirmată propunerea organelor
de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de numitul N.V., pentru
săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută
de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Ulterior, plângerea
formulată de către petentul M.G. împotriva soluției procurorului a fost respinsă
ca neîntemeiată.
Urmare a formulării
un alte plângeri de către petent și a constatării faptului că între acestea exista
identitate de conținut cu cea din Dosarul nr. 331/P/2006, la data de 04
decembrie 2006 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 592/P/2006 la Dosarul nr. 331/P/2006.
S-a mai reținut
că prin sentința penală nr. 24 din 4 februarie 2008 a Judecătoriei Zărnești, a fosta
admisă plângerea formulată de petentul M.G. împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăriri penale din data de 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria
Zărnești, soluție ce a fost desființată în parte, iar cauza a fost trimisă procurorului
în vederea pronunțării cu privire la săvârșirea de către N.V. a infracțiunilor prevăzute
de art. 271 pct. 2, art. 272 pct. 4 și 5, art. 275 alin. (2) și art. 277 din Legea
nr. 31/1990. Totodată, a fost respinsă plângerea petentului cu privire la soluția
pronunțată față de N.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.
pen. Prin decizia penală nr. 364 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Brașov a fost
respins ca tardiv recursul declarat de petent împotriva sentinței penale nr. 24
din 04 februarie 2008 a Judecătoriei Zărnești.
Prin rezoluția
nr. 331/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, s-a dispus confirmarea
neînceperii urmăririi penale față de N.V. și P.T. pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 271 pct. 2, art. 272 pct. 4 și 5, art. 275 alin. (2) și art. 277
din Legea nr. 31/1990. Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 737/II/2/2010
din data de 28 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, fiind
respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului M.G.
În motivarea plângerii
petentul M.G. a arătat că procurorul L.I. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu
prin modul de soluționare a Dosarului nr. 331/P/2006 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Zărnești, întrucât a refuzat să cerceteze în mod corespunzător faptele
sesizate, comise de D.D. - avocatul SC A. SRL Râșnov, ce a participat la activitatea
făptuitorilor N.V. și P.T. Petentul susține că avocatul D.D. l-a influențat pe magistratul
L.l., care a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Petentul a mai
reclamat și faptul că plângerea pe care a depus-o în data de 03 decembrie 2010,
la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost trimisă Judecătoriei Zărnești
și înregistrată sub nr. 3430/338/2010, fiind calificată incorect ca plângere împotriva
soluției, deși a cerut cercetarea numitului P.T. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 și în calitate de complici
a numiților B.M. și S.D. Judecătoria Zărnești a dispus conexarea Dosarului nr. 3430/338/2010
la Dosarul 2993/338/2010, în care prin sentința penală nr. 121 din 11 aprilie 2011
a fost respinsă plângerea petentului, instanța constatând că neînțelegerile dintre
părți legate de suma de bani ce se datorează asociatului retras fac obiectul unui
litigiu civil, conform dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
În conținutul
plângerii petentul M.G. a mai arătat că este nemulțumit de faptul că procurorul
L.l. nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a comunica Dosarul nr. 737/11/2010,
ci Dosarul nr. 331/P/2006, ceea ce practic a determinat închiderea acestui dosar
prin conexarea la Dosarul nr. 2993/338/2010.
Prin ordonanța
nr. 688/P/2011 din data de 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.I., fost procuror
în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive
ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de
art. 246 C. pen. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.S.,
judecător în cadrul Judecătoriei Zărnești, sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni.
Prin aceeași ordonanță,
s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea spre competentă soluționare a plângerii
formulată împotriva lui L.l., M.S., cu referire la dispozițiile Legii nr. 78/2000
și împotriva lui D.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257,
art. 26, raportat la art. 292 C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 și art. 271
pct. 2, art. 272 pct. 4 și 5, art. 275 alin. (2) și art. 277 din Legea nr. 31/1990,
B.M. și S.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat
la art. 43 din Legea nr. 82/1991, către Direcția Națională Anticorupție, Serviciul
Teritorial Brașov.
În motivarea ordonanței
s-a reținut că atât procurorul L.l., cât și judecătorul M.S. au pronunțat soluții
în conformitate cu legea.
Prin rezoluția
nr. 161/II/2/2012 din data de 28 martie 2011 a procurorului general al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă ca tardivă plângerea petentul
M.G.
În motivarea rezoluției
s-a reținut că petentul M.G. a formulat plângere împotriva soluției după expirarea
termenului prevăzut de art. 278 C. proc. pen. și anume, 07 martie 2012 (data oficiului
poștal), în condițiile în care în data de 13 februarie 2012, confirmase prin propria
semnătură primirea comunicării.
Totodată, plângerea
petentul a fost analizată și pe fond, constatând-se că cercetarea persoanelor din
conducerea SC A. SRL Râșnov nu mai este posibilă, fiind dispusă față de acestea
o soluție menținută definitiv ca legală și temeinică de către instanță, iar soluția
de neîncepere a urmăririi penale față de numitul N.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzută de art. 246 C. pen. a fost menținută prin sentința penală nr. 24 din
04 februarie 2008 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin decizia penală nr.
364 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Brașov.
S-a reținut că
soluția de disjungere față de numitul D.D. este temeinică, fiind determinată de
regulile de competență materială.
Repararea pagubei
la care face referire petentul se poate realiza pe calea unei acțiuni civile.
Împotriva acestei
rezoluții, comunicată la data de 03 aprilie 2012, petentul a formulat plângere la
instanță, conform art. 278
1
C. proc. pen. în data de 24 aprilie 2012,
deci înăuntrul termenului prevăzut de lege, de 20 de zile.
În motivarea plângerii,
petentul M.G. arată că rezoluția din data de 28 martie 2012 este necorespunzătoare,
întrucât menține ca valabile rezoluții date din 2006 până acum, contrare drepturilor
și intereselor sale, raportate la încălcarea normei de drept de către SC A. SRL
Râșnov, normele Legii contabilității nr. 82/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1376/2004
de Ministerul Finanțelor Publice, privind determinarea drepturilor cuvenite ca asociat
retras din această societate comercială data de 20 mai 2005, în condiții de respectare
a regimului fiscal. Petentul arată că astfel au fost acoperite faptele făptuitoarei
SC A. SRL reprezentată de directorul N.V. și cenzorul expert contabil P.T., vinovați
de denaturarea elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanțul pe anul
2005 și apoi în bilanțurile următoare 2006-2011, prin raportări false care constituie
infracțiunile de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991. Se
mai arată că rezoluția nu apără dreptul petentului de a obține de la SC A. SRL Râșnov
achitarea creanței de 326180 RON, dedusă din obligația acesteia de a se conforma
Normelor metodologice de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991.
Analizând actele
și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Plângerile penale
formulate de către petentul M.G. împotriva persoanelor pe care le consideră răspunzătoare
de faptul că nu a obținut de la SC A. SRL Râșnov creanța de 326180 RON au fost analizate
și soluționate conform legii de către magistrații învestiți, procurorul L.l. și
judecătorul M.S.
Împrejurarea că
soluțiile dispuse de către aceștia nu au fost favorabile petentului nu conduce în
mod automat la concluzia că cei doi magistrați și-au încălcat atribuțiile de serviciu
prin neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă, cu știință, a acestora.
De altfel, prin
ordonanța nr. 668/P/2011 din data de 08 februarie 2012, procurorul de caz prezintă
în mod detaliat starea de fapt, analizând și modul în care au soluționat procurorul
L.l. și judecătorul M.S. plângerile petentului M.G., constatând în mod temeinic
și legală că aceștia au procedat conform legii.
Astfel, în Dosarul
nr. 331/P/2006, procurorul L.l. și-a exprimat opinia pe baza probelor administrate
constând în înscrisuri, expertiza contabilă, audierea persoanei vătămate, a făptuitorilor,
iar concluziile, prin raportare la hotărârile judecătorești au fost în conformitate
cu soluțiile dispuse de procuror în 2006 și 2010, fiind astfel aplicate în mod corect
dispozițiile art. 62 și 64 C. proc. pen.
Totodată, judecătorul
M.S., care a pronunțat sentința nr. 121 din 11 aprilie 2011 a Judecătoriei Zărnești
a apreciat în mod întemeiat că în raport de momentul finalizării, la data de 07
februarie 2006, a litigiului dintre petent și SC A. SRL Râșnov, cu privire la retragerea
sa din societate, operațiunile privitoare la această retragere nu puteau fi înregistrate
în contabilitate la data de 21 mai 2005 și nici nu puteau fi cuprinse în bilanțul
contabil aferent exercițiului financiar 2005. Totodată, în mod corect judecătorul
a constatat faptul că neînțelegerile dintre părți cu privire la suma de bani ce
se datorează de către societate petentului, fac obiectul unui litigiu civil, conform
dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Văzând că actele
premergătoare efectuate în cauză nu au relevat niciun indiciu că procurorul L.I.
și judecătorul M.S. nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit defectuos atribuțiile
de serviciu cu privire la modul în care au soluționate dosarele cu care au fost
investiți, al căror obiect îl constituiau plângerile formulate de către petent,
instanța de fond a constatat că în mod temeinic și legal, prin ordonanța nr. 688/P/2011
din data de 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a
dispus neînceperea urmării penale a celor doi magistrați pentru săvârșirea infracțiunii
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.
pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs petentul M.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
La termenul stabilit
pentru judecarea recursului, respectiv 6 decembrie 2012 , Înalta Curte, din oficiu,
conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 385
1
art. 385
15
lit. a) teza a II-a și la art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., a pus în
discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de petentul M.G. împotriva
sentinței penale nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția
penală și pentru cauze cu minori.
Excepția pusă
în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual
penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 130 din Constituția
României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea
protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele
art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.
În consecință,
revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea
procesuală prevăzută de C. proc. pen. și în legi speciale.
Corespunzător
principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii,
legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și cazurile de
casare.
Potrivit dispozițiilor
art. 385
1
C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului,
exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Raportat la cauza
dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010
publicată în M. Of. Partea I nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit
alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă.
Prin urmare, prin
această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută
de art. 278
1
C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor
susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385
1
C. proc.
pen.
În aceste condiții,
se constată că sentința penală nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curții de Apel Brașov,
secția penală și pentru cauze cu minori, fiind pronunțată sub imperiul modificărilor
legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu poate face
obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât recursul declarat de petentul
M.G. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Ca urmare, pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
lit. a) teza
a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul
M.G.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen. recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de petentul M.G. împotriva sentinței penale nr. 75/F din 15 mai
2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata
sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
6 decembrie 2012.