ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4043/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.G. împotriva ordonanței nr. 688/P/2011 din 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 161/11/2/2012 din data de 28 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dispunându-se menținerea ei. A fost obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 688/P/2011 din data de 08 februarie 2012, petentul M.G.

a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților L.I., D.D., avocat și M.S., judecător, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., cu privire la modalitatea de soluționare a Dosarului nr. 331/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, dosar în care, la data de 20 aprilie 2007, a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de numitul N.V., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Ulterior, plângerea formulată de către petentul M.G. împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată.

Urmare a formulării un alte plângeri de către petent și a constatării faptului că între acestea exista identitate de conținut cu cea din Dosarul nr. 331/P/2006, la data de 04 decembrie 2006 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 592/P/2006 la Dosarul nr. 331/P/2006. S-a mai reținut că prin sentința penală nr. 24 din 4 februarie 2008 a Judecătoriei Zărnești, a fosta admisă plângerea formulată de petentul M.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăriri penale din data de 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, soluție ce a fost desființată în parte, iar cauza a fost trimisă procurorului în vederea pronunțării cu privire la săvârșirea de către N.V. a infracțiunilor prevăzute de art. 271 pct. 2, art. 272 pct. 4 și 5, art. 275 alin. (2) și art. 277 din Legea nr. 31/1990.

Totodată, a fost respinsă plângerea petentului cu privire la soluția pronunțată față de N.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Prin decizia penală nr. 364 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Brașov a fost respins ca tardiv recursul declarat de petent împotriva sentinței penale nr. 24 din 04 februarie 2008 a Judecătoriei Zărnești. Prin rezoluția nr. 331/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, s-a dispus confirmarea neînceperii urmăririi penale față de N.V. și P.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 271 pct. 2, art. 272 pct. 4 și 5, art. 275 alin. (2) și art. 277 din Legea nr. 31/1990. Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 737/II/2/2010 din data de 28 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, fiind respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului M.G.

În motivarea plângerii petentul M.G. a arătat că procurorul L.I. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prin modul de soluționare a Dosarului nr. 331/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, întrucât a refuzat să cerceteze în mod corespunzător faptele sesizate, comise de D.D. - avocatul SC A. SRL Râșnov, ce a participat la activitatea făptuitorilor N.V. și P.T. Petentul susține că avocatul D.D. l-a influențat pe magistratul L.l., care a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale. Petentul a mai reclamat și faptul că plângerea pe care a depus-o în data de 03 decembrie 2010, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost trimisă Judecătoriei Zărnești și înregistrată sub nr. 3430/338/2010, fiind calificată incorect ca plângere împotriva soluției, deși a cerut cercetarea numitului P.T.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 și în calitate de complici a numiților B.M. și S.D. Judecătoria Zărnești a dispus conexarea Dosarului nr. 3430/338/2010 la Dosarul 2993/338/2010, în care prin sentința penală nr. 121 din 11 aprilie 2011 a fost respinsă plângerea petentului, instanța constatând că neînțelegerile dintre părți legate de suma de bani ce se datorează asociatului retras fac obiectul unui litigiu civil, conform dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. În conținutul plângerii petentul M.G. a mai arătat că este nemulțumit de faptul că procurorul L.l. nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a comunica Dosarul nr. 737/11/2010, ci Dosarul nr. 331/P/2006, ceea ce practic a determinat închiderea acestui dosar prin conexarea la Dosarul nr. 2993/338/2010.

Prin ordonanța nr. 688/P/2011 din data de 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.I., fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.S., judecător în cadrul Judecătoriei Zărnești, sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea spre competentă soluționare a plângerii formulată împotriva lui L.l., M.S., cu referire la dispozițiile Legii nr. 78/2000 și împotriva lui D.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257, art. 26, raportat la art. 292 C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 și art. 271 pct. 2, art. 272 pct. 4 și 5, art. 275 alin. (2) și art. 277 din Legea nr. 31/1990, B.M. și S.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, către Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov. În motivarea ordonanței s-a reținut că atât procurorul L.l., cât și judecătorul M.S.

au pronunțat soluții în conformitate cu legea. Prin rezoluția nr. 161/II/2/2012 din data de 28 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă ca tardivă plângerea petentul M.G. În motivarea rezoluției s-a reținut că petentul M.G. a formulat plângere împotriva soluției după expirarea termenului prevăzut de art. 278 C. proc. pen. și anume, 07 martie 2012 (data oficiului poștal), în condițiile în care în data de 13 februarie 2012, confirmase prin propria semnătură primirea comunicării. Totodată, plângerea petentul a fost analizată și pe fond, constatând-se că cercetarea persoanelor din conducerea SC A. SRL Râșnov nu mai este posibilă, fiind dispusă față de acestea o soluție menținută definitiv ca legală și temeinică de către instanță, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul N.V.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. a fost menținută prin sentința penală nr. 24 din 04 februarie 2008 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin decizia penală nr. 364 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Brașov. S-a reținut că soluția de disjungere față de numitul D.D. este temeinică, fiind determinată de regulile de competență materială. Repararea pagubei la care face referire petentul se poate realiza pe calea unei acțiuni civile. Împotriva acestei rezoluții, comunicată la data de 03 aprilie 2012, petentul a formulat plângere la instanță, conform art. 278 1 C. proc. pen. în data de 24 aprilie 2012, deci înăuntrul termenului prevăzut de lege, de 20 de zile. În motivarea plângerii, petentul M.G.

arată că rezoluția din data de 28 martie 2012 este necorespunzătoare, întrucât menține ca valabile rezoluții date din 2006 până acum, contrare drepturilor și intereselor sale, raportate la încălcarea normei de drept de către SC A. SRL Râșnov, normele Legii contabilității nr. 82/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1376/2004 de Ministerul Finanțelor Publice, privind determinarea drepturilor cuvenite ca asociat retras din această societate comercială data de 20 mai 2005, în condiții de respectare a regimului fiscal. Petentul arată că astfel au fost acoperite faptele făptuitoarei SC A. SRL reprezentată de directorul N.V. și cenzorul expert contabil P.T., vinovați de denaturarea elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanțul pe anul 2005 și apoi în bilanțurile următoare 2006-2011, prin raportări false care constituie infracțiunile de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Se mai arată că rezoluția nu apără dreptul petentului de a obține de la SC A. SRL Râșnov achitarea creanței de 326180 RON, dedusă din obligația acesteia de a se conforma Normelor metodologice de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991. Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele: Plângerile penale formulate de către petentul M.G. împotriva persoanelor pe care le consideră răspunzătoare de faptul că nu a obținut de la SC A. SRL Râșnov creanța de 326180 RON au fost analizate și soluționate conform legii de către magistrații învestiți, procurorul L.l. și judecătorul M.S. Împrejurarea că soluțiile dispuse de către aceștia nu au fost favorabile petentului nu conduce în mod automat la concluzia că cei doi magistrați și-au încălcat atribuțiile de serviciu prin neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă, cu știință, a acestora.

De altfel, prin ordonanța nr. 668/P/2011 din data de 08 februarie 2012, procurorul de caz prezintă în mod detaliat starea de fapt, analizând și modul în care au soluționat procurorul L.l. și judecătorul M.S. plângerile petentului M.G., constatând în mod temeinic și legală că aceștia au procedat conform legii. Astfel, în Dosarul nr. 331/P/2006, procurorul L.l. și-a exprimat opinia pe baza probelor administrate constând în înscrisuri, expertiza contabilă, audierea persoanei vătămate, a făptuitorilor, iar concluziile, prin raportare la hotărârile judecătorești au fost în conformitate cu soluțiile dispuse de procuror în 2006 și 2010, fiind astfel aplicate în mod corect dispozițiile art. 62 și 64 C. proc.

pen. Totodată, judecătorul M.S., care a pronunțat sentința nr. 121 din 11 aprilie 2011 a Judecătoriei Zărnești a apreciat în mod întemeiat că în raport de momentul finalizării, la data de 07 februarie 2006, a litigiului dintre petent și SC A. SRL Râșnov, cu privire la retragerea sa din societate, operațiunile privitoare la această retragere nu puteau fi înregistrate în contabilitate la data de 21 mai 2005 și nici nu puteau fi cuprinse în bilanțul contabil aferent exercițiului financiar 2005. Totodată, în mod corect judecătorul a constatat faptul că neînțelegerile dintre părți cu privire la suma de bani ce se datorează de către societate petentului, fac obiectul unui litigiu civil, conform dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Văzând că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat niciun indiciu că procurorul L.I. și judecătorul M.S. nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu cu privire la modul în care au soluționate dosarele cu care au fost investiți, al căror obiect îl constituiau plângerile formulate de către petent, instanța de fond a constatat că în mod temeinic și legal, prin ordonanța nr. 688/P/2011 din data de 08 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmării penale a celor doi magistrați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul stabilit pentru judecarea recursului, respectiv 6 decembrie 2012 , Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 385 1 art. 385 15 lit. a) teza a II-a și la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de petentul M.G. împotriva sentinței penale nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Excepția pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 130 din Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută de C. proc. pen. și în legi speciale. Corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și cazurile de casare.

Potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Raportat la cauza dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 publicată în M. Of. Partea I nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă. Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385 1 C. proc.

pen. În aceste condiții, se constată că sentința penală nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât recursul declarat de petentul M.G. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.G. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.G. împotriva sentinței penale nr. 75/F din 15 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2012.