ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

nr. 75/F din 06 septembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C. împotriva

rezoluției nr. 986/P/2010 din 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 211/11/2/2011 din 25

martie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, pe care a menținut-o.

A obligat petentul să

plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul P.C. a

formulat plângere conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., în

termenul legal, împotriva rezoluției nr. 986/P/2010 din data de 16 februarie 2011

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin rezoluția nr. 211/11/2/2011

din data de 25 martie 2011 a procurorului-general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov, solicitând anularea acestora și reținerea cauzei spre judecare,

întrucât există suficiente probe la dosar. În motivarea plângerii s-a arătat că

la dosar sunt suficiente probe din care rezultă faptul că făptuitorul G.I., în

calitate de funcționar public cu rang înalt și-a încălcat obligațiile de

serviciu constând în respectarea legii (art. 19 alin. (1) din Legea nr. 340/2004)

și de a da dovadă de transparență și liber acces la informațiile de interes

public ( art. 5 lit. b) din Legea nr. 340/2004). Petentul a mai arătat că a

fost astfel prejudiciat prin nepunerea sa în posesie cu 1 ha teren arabil pe

raza comunei Sânpetru, cât și prin blocarea dreptului de a accesa informații cu

caracter public de natură funciară. Prin rezoluția nr. 986/P/2010 din data de

16 februarie 2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de G.I. - prefectul județului Brașov, notar

public suspendat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1065/C din 31 martie 2009,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art.

249 C. pen. în motivarea rezoluției s-a arătat că din examinarea probatoriului

administrat nu rezultă vreo culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu de

către numitul G.I., dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale Legii nr. 18/1991

fiind respectate prin raportare la situația județului Brașov și a terenurilor

din acest județ.

Prin rezoluția nr. 211/11/2/2011

din data de 25 martie 2011 a procurorului-general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov a fost respinsă plângerea petentului P.C. împotriva

rezoluției de mai sus, care a fost menținută. În motivarea rezoluției s-a

arătat că nu a fost identificat niciun element de nelegalitate care să conducă

la infirmarea rezoluției, probatoriul administrat fiind complet. G.I. în

calitatea de reprezentant al Instituției Prefectului Brașov a răspuns la

solicitările petentului indicându-i procedura de urmat pentru rezolvarea

problemelor sale, indiferent că vizau dispozițiile Legii nr. 544/2011 ori pe

cele ale Legii nr. 341/2004.

Curtea a apreciat că

plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluțiilor de mai sus este

neîntemeiată, pentru următoarele considerente. În data de 23 noiembrie 2010,

petentul P.C. a depus la Instituția Prefectului o cerere înregistrată sub nr. 16326,

prin care solicita aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 și

respectiv a dispozițiilor Legii nr. 18/1991. În concret, petentul se declara

nemulțumit de neîndeplinirea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr.

341/2004, referitoare la îndreptățirea sa de a i se atribui, în limita

posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de

la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan și 500 mp de teren în

intravilan, acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau

nu are în proprietate un alt spațiu locativ. Responsabile de aplicarea acestor

dispoziții sunt, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004

„ ministerele și celelalte instituții ale administrației publice centrale ce

sunt obligate să urmărească și să asigure aplicarea prevederilor prezentei legi

", în caz de nerespectare a acestor dispoziții fiind atrasă răspunderea

disciplinară, administrativă, civilă sau penală a celor vinovați, în condițiile

legii. Petentul P.C. s-a adresat Primăriei Sânpetru în data de 08 iulie 2010,

solicitând în baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de

interes public, comunicarea anexelor la regulamentul dat în aplicarea Hotărârii

de Guvern nr. 190/2005. în data de 18 iulie 2010, petentul P.C. a formulat o

reclamație administrativă întrucât la cerea depusă inițial la data de 14 iulie 2010,

ar fi primit răspuns preponderent negativ, motiv pentru care a solicitat

comunicarea acestor informații. În data de 28 septembrie 2010, petentul a

solicitat Instituției Prefectului Brașov mai multe informații de interes public

și anume data și numărul ordinului prefectului în baza căruia funcționează

actuala comisiei pentru aplicarea Legii fondului funciar în comuna Sânpetru,

înregistrându-se memoriu. În data de 6 octombrie 2010 Instituția Prefectului

Brașov a comunicat numitului P.C. că această comisie funcționează în baza

Ordinului Prefectului Brașov nr. 1503 din 19 noiembrie 2008. în data de 23

noiembrie 2010, petentul P.C. s-a adresat cu o nouă cerere Instituției

Prefectului Brașov, prin care a solicitat aplicarea prevederilor art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 341/2004, în soluționarea cererii din 24 august 2009, cerere

prin care solicita aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr.

341/2004. Prin aceeași cerere, P.C. își exprima nemulțumirea cu privire la

modul de soluționare al reclamației, reclamație prin care solicita un răspuns

la cererea depusă la Primăria Sânpetru în data de 19 iulie 2010. Instituția

Prefectului Județului Brașov, referitor la reclamația înregistrată sub nr. 10748/2010,

a arătat că dispozițiile aplicabile în cauză sunt art. 21, 22 din Legea nr. 544/2004,

menționând în final că prefectul nu poate aprecia în ce măsură răspunsul

autorității este mulțumitor sau nu și nici nu poate obliga autoritatea să ofere

răspunsul cerut. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (1)

din Legea nr. 341/2004, coroborat cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr.

341/2004, Instituția Prefectului Brașov i-a comunicat numitului P.C. în data de

26 noiembrie 2010 că, în momentul de față, la nivelul județului Brașov, nu

există excedent de suprafață, beneficiarii legii fondului funciar fiind

validați și pe anexe cu despăgubiri, astfel încât nu ar fi posibile

constituirile de drept până la finalizarea legilor de restituire. În plus,

acesta este îndrumat să se adreseze consiliilor locale din județul Brașov pentru

identificarea posibilelor terenuri în intravilanul localităților, cu precizarea

că la nivelul Comisiei Locale Sânpetru există un deficit de suprafață de 474,43

ha. Din modul în care s-a derulat corespondența între petentul P.C. și

Instituția Prefectului Județului Brașov, precum și din conținutul acestei

corespondențe nu a fost identificat vreun element care să contureze încălcarea

vreunei îndatoriri de serviciu de către prefectul G.I., acesta îndeplinindu-și

corespunzător atribuțiile de serviciu. Astfel, în mod întemeiat a apreciat

procurorul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., dispunând neînceperea

urmăririi penale. Petentul a susținut că prefectul avea suficiente pârghii

pentru a determina comisia pentru punerea în aplicarea a Legii fondului funciar

a comunei Sânpetru, să soluționeze favorabil cererea sa de a fi pus în posesie

cu 1 ha teren arabil pe teritoriul comunei Sânpetru. Acest fapt nu s-a dovedit

în cauză, prefectul indicându-i petentului procedura de urmat pentru rezolvarea

solicitării sale, atât potrivit dispozițiilor Legii nr. 544/2004, cât și ale

Legii nr. 341/2004. împrejurarea că nu a fost identificat teren pe raza

localității Sânpetru, pentru a putea fi pus în posesie petentul, sau timpul în

care i s-a răspuns la solicitări, nu conduce automat la concluzia că prefectul

județului Brașov a dat dovadă de neglijență în soluționarea cererilor

petentului. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004,

persoanele prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1),

beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de

atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de

neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp teren în

extravilan și 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinația

de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ. Conform

dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, responsabile pentru

aplicarea acestor dispoziții sunt ministerele și celelalte instituții ale

administrației publice centrale ce sunt obligate să urmărească și să asigure

aplicarea prevederilor prezentei legi, în caz de nerespectare a acestor

dispoziții fiind atrasă „ răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau

penală a celor vinovați, în condițiile legii. "Răspunderea penală nu poate

fi atrasă pentru faptul că la nivelul județului Brașov nu există excedent de

suprafață, nefiind posibile constituirile de drept de proprietate până la

finalizarea legilor de restituire, legea neprevăzand modul de rezolvare a unor

asemenea situații. în plus, trebuie observat faptul că atribuirea în

proprietate a unor terenuri conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din

Legea nr. 341/2004 se realizează „în limita posibilităților".

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petiționarul P.C.

Recursul este

inadmisibil.

Astfel, prin Legea nr.

202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a

contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și

suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor

pronunțate în procedura prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens,

potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care

judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste modificări au

impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se

regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

In privința căilor de

atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar

aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor

prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu

corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de

imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un

instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință,

constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

06 septembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă,

mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței

atacate.

În această situație,

întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în

vigoare, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil,

recursul cu care a fost învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr.

75/F din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2012.