ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. nr. 75/F din 06 septembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluției nr. 986/P/2010 din 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 211/11/2/2011 din 25 martie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a menținut-o. A obligat petentul să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul P.C.

a formulat plângere conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., în termenul legal, împotriva rezoluției nr. 986/P/2010 din data de 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin rezoluția nr. 211/11/2/2011 din data de 25 martie 2011 a procurorului-general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând anularea acestora și reținerea cauzei spre judecare, întrucât există suficiente probe la dosar. În motivarea plângerii s-a arătat că la dosar sunt suficiente probe din care rezultă faptul că făptuitorul G.I., în calitate de funcționar public cu rang înalt și-a încălcat obligațiile de serviciu constând în respectarea legii (art. 19 alin. (1) din Legea nr. 340/2004) și de a da dovadă de transparență și liber acces la informațiile de interes public ( art. 5 lit. b) din Legea nr. 340/2004).

Petentul a mai arătat că a fost astfel prejudiciat prin nepunerea sa în posesie cu 1 ha teren arabil pe raza comunei Sânpetru, cât și prin blocarea dreptului de a accesa informații cu caracter public de natură funciară. Prin rezoluția nr. 986/P/2010 din data de 16 februarie 2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.I. - prefectul județului Brașov, notar public suspendat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1065/C din 31 martie 2009, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. în motivarea rezoluției s-a arătat că din examinarea probatoriului administrat nu rezultă vreo culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către numitul G.I., dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale Legii nr. 18/1991 fiind respectate prin raportare la situația județului Brașov și a terenurilor din acest județ.

Prin rezoluția nr. 211/11/2/2011 din data de 25 martie 2011 a procurorului-general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost respinsă plângerea petentului P.C. împotriva rezoluției de mai sus, care a fost menținută. În motivarea rezoluției s-a arătat că nu a fost identificat niciun element de nelegalitate care să conducă la infirmarea rezoluției, probatoriul administrat fiind complet. G.I. în calitatea de reprezentant al Instituției Prefectului Brașov a răspuns la solicitările petentului indicându-i procedura de urmat pentru rezolvarea problemelor sale, indiferent că vizau dispozițiile Legii nr. 544/2011 ori pe cele ale Legii nr. 341/2004. Curtea a apreciat că plângerea formulată de petentul P.C.

împotriva rezoluțiilor de mai sus este neîntemeiată, pentru următoarele considerente. În data de 23 noiembrie 2010, petentul P.C. a depus la Instituția Prefectului o cerere înregistrată sub nr. 16326, prin care solicita aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 și respectiv a dispozițiilor Legii nr. 18/1991. În concret, petentul se declara nemulțumit de neîndeplinirea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, referitoare la îndreptățirea sa de a i se atribui, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan și 500 mp de teren în intravilan, acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ.

Responsabile de aplicarea acestor dispoziții sunt, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 „ ministerele și celelalte instituții ale administrației publice centrale ce sunt obligate să urmărească și să asigure aplicarea prevederilor prezentei legi ", în caz de nerespectare a acestor dispoziții fiind atrasă răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a celor vinovați, în condițiile legii. Petentul P.C. s-a adresat Primăriei Sânpetru în data de 08 iulie 2010, solicitând în baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, comunicarea anexelor la regulamentul dat în aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 190/2005. în data de 18 iulie 2010, petentul P.C.

a formulat o reclamație administrativă întrucât la cerea depusă inițial la data de 14 iulie 2010, ar fi primit răspuns preponderent negativ, motiv pentru care a solicitat comunicarea acestor informații. În data de 28 septembrie 2010, petentul a solicitat Instituției Prefectului Brașov mai multe informații de interes public și anume data și numărul ordinului prefectului în baza căruia funcționează actuala comisiei pentru aplicarea Legii fondului funciar în comuna Sânpetru, înregistrându-se memoriu. În data de 6 octombrie 2010 Instituția Prefectului Brașov a comunicat numitului P.C. că această comisie funcționează în baza Ordinului Prefectului Brașov nr. 1503 din 19 noiembrie 2008. în data de 23 noiembrie 2010, petentul P.C.

s-a adresat cu o nouă cerere Instituției Prefectului Brașov, prin care a solicitat aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, în soluționarea cererii din 24 august 2009, cerere prin care solicita aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004. Prin aceeași cerere, P.C. își exprima nemulțumirea cu privire la modul de soluționare al reclamației, reclamație prin care solicita un răspuns la cererea depusă la Primăria Sânpetru în data de 19 iulie 2010. Instituția Prefectului Județului Brașov, referitor la reclamația înregistrată sub nr. 10748/2010, a arătat că dispozițiile aplicabile în cauză sunt art. 21, 22 din Legea nr. 544/2004, menționând în final că prefectul nu poate aprecia în ce măsură răspunsul autorității este mulțumitor sau nu și nici nu poate obliga autoritatea să ofere răspunsul cerut.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, coroborat cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, Instituția Prefectului Brașov i-a comunicat numitului P.C. în data de 26 noiembrie 2010 că, în momentul de față, la nivelul județului Brașov, nu există excedent de suprafață, beneficiarii legii fondului funciar fiind validați și pe anexe cu despăgubiri, astfel încât nu ar fi posibile constituirile de drept până la finalizarea legilor de restituire. În plus, acesta este îndrumat să se adreseze consiliilor locale din județul Brașov pentru identificarea posibilelor terenuri în intravilanul localităților, cu precizarea că la nivelul Comisiei Locale Sânpetru există un deficit de suprafață de 474,43 ha.

Din modul în care s-a derulat corespondența între petentul P.C. și Instituția Prefectului Județului Brașov, precum și din conținutul acestei corespondențe nu a fost identificat vreun element care să contureze încălcarea vreunei îndatoriri de serviciu de către prefectul G.I., acesta îndeplinindu-și corespunzător atribuțiile de serviciu. Astfel, în mod întemeiat a apreciat procurorul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale. Petentul a susținut că prefectul avea suficiente pârghii pentru a determina comisia pentru punerea în aplicarea a Legii fondului funciar a comunei Sânpetru, să soluționeze favorabil cererea sa de a fi pus în posesie cu 1 ha teren arabil pe teritoriul comunei Sânpetru.

Acest fapt nu s-a dovedit în cauză, prefectul indicându-i petentului procedura de urmat pentru rezolvarea solicitării sale, atât potrivit dispozițiilor Legii nr. 544/2004, cât și ale Legii nr. 341/2004. împrejurarea că nu a fost identificat teren pe raza localității Sânpetru, pentru a putea fi pus în posesie petentul, sau timpul în care i s-a răspuns la solicitări, nu conduce automat la concluzia că prefectul județului Brașov a dat dovadă de neglijență în soluționarea cererilor petentului.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, persoanele prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1), beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp teren în extravilan și 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ. Conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, responsabile pentru aplicarea acestor dispoziții sunt ministerele și celelalte instituții ale administrației publice centrale ce sunt obligate să urmărească și să asigure aplicarea prevederilor prezentei legi, în caz de nerespectare a acestor dispoziții fiind atrasă „ răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a celor vinovați, în condițiile legii.

"Răspunderea penală nu poate fi atrasă pentru faptul că la nivelul județului Brașov nu există excedent de suprafață, nefiind posibile constituirile de drept de proprietate până la finalizarea legilor de restituire, legea neprevăzand modul de rezolvare a unor asemenea situații. în plus, trebuie observat faptul că atribuirea în proprietate a unor terenuri conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004 se realizează „în limita posibilităților". Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul P.C. Recursul este inadmisibil. Astfel, prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 278 1 C. proc.

pen. În acest sens, potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă. Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV. In privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 06 septembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate. În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 75/F din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.