ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2960/2011

Asupra recursurilor de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33/F din 21 martie 2011 Curtea de Apel Brașov, s ecția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. , a admis în parte plângerea formulată de petentul A.M. împotriva ordonanței nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pe care a desființat-o în parte și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimații-părți interesate T.V., C.L.S. și C.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen. și art. 289 C. pen. S-au menținut dispozițiile ordonanței atacate în ceea ce o privește pe partea-interesată M.M.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 1751/P din 14 august 2009, petentul A.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane, printre care notarii publici T.V., C.L.S. și C.D.I., judecătorul M.M., C.I., C.C., G.C., O.I. și O.A., și a unor funcționari din Primăria Brașov și OCPI, care au făcut posibilă eliberarea unor înscrisuri oficiale ce au produs consecințe juridice și au condus la încălcarea dreptului de proprietate privată a petentului, producându-i daune patrimoniale.

Petentul a solicitat astfel efectuarea de cercetări și trimiterea în judecată a acestor persoane pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 249, art. 288 și art. 289 C. pen. În motivarea plângerii penale, petentul a arătat că pe baza unor înscrisuri care nu corespundeau realității, obținute de la diverse autorități de către numitele G.C., O.I. și O.A., acestea au efectuat lucrări de mansardare în podul imobilului în care proprietar al unui apartament este și petentul, intabulând în C.F. extinderile realizate, fapt ce a avut drept consecință diminuarea dreptului de proprietate al petentului asupra părților de uz comun, fără consimțământul acestuia. Prin ordonanța nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici T.V., C.L.S.

și C.D.I. și magistratul judecător M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen. Disjungerea și declinarea cauzei față de AN angajat al Primăriei municipiului Brașov - Serviciul de Arhitectură și Urbanism, AN angajat al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de C.F. Brașov, inginerul C.C., C.I. - Președintele Asociației de Proprietari Brașov, G.C., O.I. și O.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 249, art. 288 C. pen., art. 292 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov sens în care un exemplar din prezenta ordonanță a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.

Cheltuielile judiciare în sumă de 50 lei au rămas în sarcina statului. În motivarea ordonanței s-a arătat că cele reclamate împotriva notarilor publici T.V., C.L.S. și C.D.I. nu au corespondent în realitate deoarece aceștia nu și-au încălcat atribuțiile pe care le au și au încheiat actele respectând legile statului și ordinea publică conform voinței exprimate de părțile solicitante, nefiind săvârșite fapte penale, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 C. pen. Judecătoarea M.M. și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor procedurale și procesuale. întrucât notarilor publici li s-a solicitat autentificarea unei declarații pe proprie răspundere, aceștia nu aveau obligația deslușirii raporturilor reale dintre părți, nestabilindu-se raporturi juridice.

Cele declarate nu contraveneau legii și bunelor moravuri pentru că legea nu interzice extinderea unui apartament și nici mansardarea unui imobil. Notarii publici nu putea refuza instrumentarea actului. Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu răspund penal pentru soluțiile pe care le pronunță. Prin rezoluția nr. 161 din 11 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției de mai sus, care a fost menținută ca fiind legală și temeinică. în motivarea acestei rezoluții s-a arată că speța în cauză nu intră sub incidența legii penale, rezolvarea sa fiind exclusiv de competența instanțelor civile.

Notarii nu au autentificat o operațiune juridică, ci o declarație pe proprie răspundere. Faptele reclamate privitoare la semnarea tabelului cu acordul proprietarilor au făcut obiectul cercetărilor în dosarul 7143/P/2008 care s-a finalizat în sensul sesizării Judecătoriei Brașov în vederea anulării actului care conține manifestarea de voință al proprietarilor, litigiul urmând să fie soluționat de judecătoria Brașov. S-a mai arată că notarul public C.D.I. nu a întocmit nicio documentație, că notarul public C.L. a autentificat o declarație pe propria răspundere, instanța fiind cea care trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor legale atunci când a dispus intabularea extinderii construite deasupra apartamentului nr. 6 , iar notarul public T.V.

nu avea obligația să insereze în actul întocmit mențiunea că tabelul la care face trimitere nu este un act autentic. Instanța a constatat că petentul A.M. este proprietarul apartamentului situat în Brașov, format din o cameră, bucătărie, baie, vestibul și debara, precum și asupra suprafeței de 21 mp și a părților de uz comun, din anul 1991, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 96 din 23 decembrie 1991, extrasul de carte funciară nr. 21774 din 23 iunie 2004 și a copiei după cartea funciară în care este înscris imobilul (f. 148-152). În acest apartament a locuit însă tatăl petentului, numitul A.D.

La data de 20 februarie 2002, proprietara apartamentului nr. 7 din Brașov, deci din același imobil în care se afla apartamentul petentului, obține certificatul de urbanism nr. 927/2002, eliberat de Primăria Brașov pentru extindere apartament cu o cameră, baie și scara de acces în podul existent fără modificarea formei actuale a acoperișului, conform schiței anexate (f. 77 dosar parchet). Printre condițiile impuse de certificatul de urbanism, se număra și acordul notarial al coproprietarilor. La data de 26 februarie 2002, la cererea numitei G.C., notarul public T.V.

autentifică declarația pe proprie răspundere a acesteia în sensul că „proprietarii apartamentelor de pe scara A, a blocului de locuințe situat în Brașov, jud. Brașov, au fost de acord cu extinderea apartamentului subsemnatei, compus din una cameră și baie și scara de acces, în podul existent, fără modificarea formei actuale a acoperișului, conform certificatului de urbanism nr. 927 din 20 februarie 2002, eliberată de Primăria Brașov și au semnat în acest sens tabelul ce face parte integrantă din act." Tabelul nominal cu semnăturile locatarilor a fost întocmit într-un singur exemplar original care a fost eliberat părții. La data de 14 iunie 2002 Primăria Brașov a emis autorizația de construire nr. 475/2002 pentru „realizare mansardă în spațiul situat peste ap. 7 al blocului fără modificarea acoperișului". La data de 17 februarie 2004 se înregistrează în C.F.

nr. 32154 Brașov extinderea asupra ap. nr. 7, sc. A, compusă din 1 cameră, baie, hol, casa scării. La data de 04 noiembrie 2003, notarul public C.L.S. autentifică actul nr. 2889/2003 prin care O.I., în calitate de proprietară a apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 32154 Brașov, declară pe propria răspundere că „semnăturile din tabelul nominal anexat prezentei declarații aparțin proprietarilor de apartamente din sc. A, și reprezintă acordul lor privind mansardarea parțială a apartamentului nr. 6". La data de 5 ianuarie 2004, O.I. obține certificatul de urbanism nr. 15/2004, eliberat de Primăria Brașov pentru obținerea autorizației de construire apartament proprietate particulară conform C.F.

nr. 32154, în care printre condiții era menționată și cea referitoare la „acordul notarial al proprietarilor prin asociația de proprietari pentru renunțarea la părțile de uz comun (pod)". În data de 06 octombrie 2004, la BNP C.D.I. și C.L.S. se prezintă numitul C.I., care, în calitate de președinte al Asociației de proprietari, sunt de acord cu scoaterea din părțile de uz comun a părții din podul situat deasupra apartamentului nr. 6, proprietatea numitelor O.I. și O.A., renunțarea la acestea, mansardarea deasupra acestui apartament conform schițelor anexate și înscrierea în C.F. a extinderii, acordul lor fiind exprimat conform semnăturilor din tabelul anexat la declarație. Notarul public C.L.S.

autentifică declarația președintelui asociației de proprietari sub nr. 2758 din 06 octombrie 2004. La data de 4 noiembrie 2004, Primăria Brașov a emis autorizația de construire nr. 926/2004, pentru mansardarea apartamentului în podul blocului, pe imobilul (apartamentul) situat în Brașov, înscris în C.F. 32154, nr. top 6300/1//1/1/1/1/1/2/6. În vederea intabulării în C.F. a extinderii realizate, s-a întocmit un memoriu tehnic justificativ, de către ing. C.C., în care este descrisă construcția nou rezultată în urma extinderii apartamentului nr. 6 în podul blocului și se arată că suprafața utilă a podului (aferent apartamentului nr. 6) este de 77,52 mp. Dezmembrarea propusă, la solicitarea proprietarilor ap. 6, sc.

A, O.I. și O.A., se realizează prin atribuirea de nr. top, continuarea ultimului nr. topografic înscris în C.F. și diminuarea cotelor de proprietate la părțile de uz comun, așa cum rezultă din tabelul de dezmembrare. Astfel, părțile de uz comun vor fi diminuate cu podul aferent apartamentului din scara A, iar acesta va primi nr. top 6300/1/1/1/1/1/1//2/15, cu cota de 32/470 din părțile de uz comun. În urma contopirii ap. 6 cu cota de 31,53/470 din părțile de uz comun cu podul aferent ap. 6, cu cota de 32/470 din părțile de uz comun, rezultă un nr. top nou, 6300/1/1/1/1/1/1/2/6, ap. nr. 6 din sc. A și pod cu cota de 63,53/470 din părțile de uz comun. Revenind la situația de carte funciară a petentului A.M., înainte de dezmembrare, cota sa din părțile de uz comun era de 21/470, iar după dezmembrare, a fost diminuată la 18,14/470.

(f. 109-110). În luna februarie 2006, notarul public C.D.I. a introdus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov cererea privind intabularea extinderii construcției prin mansardare apartament nr. 6, sc. A în podul blocului înscris în C.F. nr. 32154, Brașov. În data de 28 februarie 2006, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, a pronunțat încheierea nr. 7010/2006, prin care respinge cererea de intabulare formulată de NP C.D.I. În motivarea încheierii se arată că podul face parte din părțile de uz comun ale blocului și asupra căruia toți proprietarii apartamentelor de la sc. A și B au o cotă ideală din acestea. Din studiul documentației se constată lipsa unui înscris din care să rezulte consimțământul tuturor proprietarilor tabulari ai apartamentelor de la sc.

A și B cu privire la dezmembrarea podului din părțile de uz comun și cedarea acestuia în favoarea proprietarilor tabulari O.I. și O.A., ai ap. nr. 6, precum și lipsa certificatului de urbanism pentru contopire (f. 74). Împotriva acestei încheieri a formulat plângere O.I., O.A. și Biroul Notarilor Publici C.L.S. și C.D.I., plângere semnată de cele două proprietare, O.I. și O.A. și de notarul public C.L.S. (f. 73). Ulterior, în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov cu privire la plângerea formulată, pentru termenul din data de 12 iunie 2006., Biroul Notarilor Publici C.D.I. și C.L.S. , au formulat o precizare, în sensul că plângerea este formulată doar de petentele O.I. și O.A., Biroul Notarilor Publici neavând calitate procesuală.

Prin sentința civilă nr. 5313 din 19 iunie 2006, a fost admisă plângerea formulată de petentele O.I. și O.A. împotriva încheierii de respingere nr. 7010/2006 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, care a fost anulată. Totodată, s-a dispus intabularea extinderii construite deasupra apartamentului nr. 6 situat în Brașov, în C.F. nr. 32154 Brașov, nr. top 63000/1/1/1/1/1/1/2/6, conform documentației anexate. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare, aceasta fiind comunicată părților din proces, respectiv numitelor O.I. și O.A. În baza acestei sentințe, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov a efectuat mențiunile necesare în C.F. Modificarea situației de C.F.

a fost cunoscută de către petentul A.M. în septembrie 2006, când i s-a eliberat un extras C.F. pentru bancă. în data de 12 octombrie 2006 a fost convocată Adunarea Generală a Asociației de proprietari, în cadrul căreia s-au pus în discuție, printre altele, și „modificări ale spațiului locativ între proprietari". În anul 2007, petentul A.M. a inițiat un proces având ca obiect rectificare carte funciară și restabilire situație anterioară, chemându-le în judecată pe O.I. și O.A. Procesul se notează în cartea funciară (f. 154). La data de 25 iulie 2008, petentul A.M. a formulat plângere penală împotriva numitelor O.I. și G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 292 alin. (2) C. pen.

și art. 220 alin. (1) C. pen., reclamând faptul că, deși este proprietar al unui apartament, el nu a semnat tabelul privind semnăturile persoanelor care au fost de acord cu extinderea apartamentelor celor două în podul imobilului. Prin rezoluția nr. 7143 din 10 iulie 2009, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de G.C. și O.I. (f. 63-64). S-a reținut faptul că cele două făptuitoare nu au contrafăcut semnătura petentului, aspect confirmat prin concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 243260 din 19 decembrie 2008 și al Raportului de expertiză criminalistică nr. 220/29 octombrie 2008 și nici nu au determinat pe tatăl reclamantului A.D., să contrafacă semnătura, putându-se reține în sarcina lor doar culpa în obținerea semnăturilor adevăratului proprietar.

Prin rezoluția nr. 2161/11-2/2009 din data de 14 septembrie 2009, a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției din data de 10 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, a fost infirmată în parte rezoluția sub aspectul neaplicării de către procuror a dispozițiilor art. 228 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la prevederile art. 245 alin. (1) lit. c) 1 C. proc. pen., privind sesizarea instanței civile competente cu desființarea totală sau parțială a celor două înscrisuri și au fost menținute celelalte dispoziții din rezoluția atacată ca fiind legale și temeinice. Se arată că, întrucât în mod științific s-a stabilit faptul că semnăturile din cele două tabele nu aparțin petentului, se impune a fi aplicate dispozițiile art. 245 alin. (1) lit. c) 1 C. proc.

pen., privind sesizarea instanței civile competente cu desființarea totală sau parțială a unui înscris. Referitor la pretinsele ilegalități comise de numitul C.I., președintele Asociației de proprietari descrise de petent în plângerea contra soluției, o copie a plângerii va fi înregistrată în evidențele parchetului sub număr de dosar și va fi trimis Poliției Brașov în vederea efectuării de cercetări față de numitul C.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. Prin rezoluția nr. 7134/P/2008 din data de 08 octombrie 2009, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmării penale față de G.C. și O.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen., 220 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și sesizarea Judecătoriei Brașov în vederea anulării actului care conține manifestarea de voință a proprietarilor din scara A a blocului situat în mun. Brașov, în favoarea numitelor O.I. și O.A.. în esență, chestiunea pusă în discuție de petentul A.M. s-a redus la modul în care acestuia i-a fost redusă cota de proprietare din părțile de uz comun din imobilul în care se află și apartamentul al cărui proprietar este.

Petentul a reclamat, pe de o parte, modalitatea în care persoanele interesate de extinderea proprietăților lor în podul imobilului prin mansardare, au obținut acordul celorlalți proprietari cu privire la mansardare și renunțarea la cotele părți din părțile de uz comun, demonstrând că în locul său a semnat tatăl, care nu avea calitatea de proprietar al apartamentului, iar pe de altă parte, modul în care notarii publici (care au autentificat declarațiile pe proprie răspundere ale persoanelor interesate de mansardare, dându-le acestora forța juridică necesară pentru ca alte autorități să elibereze actele necesare construirii și înscrierii în C.F. a extinderii realizate) și judecătorul (care a dispus intabularea extinderii realizate de O.I.

și O.A.) și-au exercitat atribuțiile de serviciu. Obiectul prezentului dosar îl constituie tocmai acest din urmă aspect. Proprietatea comună pe cote-părți stabilă și forțată sau perpetuă, cum este cea având ca obiect podul imobilului în care se află mai multe apartamente, este o modalitate a dreptului de proprietate și se caracterizează în principal prin aceea că este perpetuă prin destinația bunului, putând înceta prin partaj. Se mai caracterizează prin aceea că întotdeauna bunurile obiect al proprietății comune stabile și forțate sunt bunuri accesorii, pe lângă bunurile principale, care sunt în proprietate exclusivă. Fiecare coproprietar este titular exclusiv asupra cotei-părți ideale și abstracte din dreptul său, cotă ce nu se va putea înstrăina separat, ci numai odată cu înstrăinarea bunului principal.

Cu alte cuvinte, dreptul de coproprietate forțată are un caracter accesoriu, neputându-se transmite, ipoteca sau valorifica într-un alt mod decât împreună și nemijlocit cu dreptul de proprietate asupra bunului principal. În cauză, notarul public T.V. a autentificat declarația pe proprie răspundere a numitei G.C. că proprietarii apartamentelor sunt de acord cu extinderea apartamentului ei în podul existent. Or, notarul public avea cunoștință despre dispozițiile legii cu privire la modul de transmitere a proprietății, indiferent că era vorba despre dreptul de proprietate pur și simplu sau despre modalitățile acestuia, cum este proprietatea comună pe cote părți, despre cea ce presupune în fapt o mansardare, respectiv o extindere a dreptului de proprietate.

De altfel, în certificatul de urbanism la care declaranta face referire în declarația autentificată, s-a menționat faptul că pentru obținerea autorizației de construire este necesar acordul notarial al tuturor proprietarilor. Atât certificatul de urbanism, cât și tabelul nominal cu numele, prenumele, buletinul de identitate și semnăturile vecinilor declarantei G.C. au fost examinate de către notar, astfel cum rezultă din declarația acestuia(f. 56). Notarul public s-a apărat susținând că cele declarate nu contraveneau legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și nu putea refuza autentificarea, cu atât mai mult cu cât actul autentificat nu constituia autorizație de construire, nu putea produce alte efecte juridice decât cele ce rezultau din lecturarea sa.

Instanța a constatat însă că, în conformitate cu art. 6, din Legea nr. 36/1995, notarii publici au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. In cazul în care actul solicitat este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. Dacă înscrisul prezentat are un conținut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenția părților asupra consecințelor juridice la care se expun și va face mențiune expresă în act.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 36/1995, printre actele notariale îndeplinite de notarul public se numără și autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat, de asemenea, potrivit art. 43 din Legea nr. 361995, toate actele notariale se îndeplinesc la cerere. înscrisurile redactate de părți sau, după caz, de reprezentanții lor legali sau convenționali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și formă, notarul public putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare, cu acordul părților. înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 45 din Legea nr. 36/1995, notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. De asemenea, el trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul, documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obține el însuși documentația necesară. Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicității mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, la locul unde se ține această evidență, de notarul public, care va face și demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate.

Se exceptează cazul în care părțile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalitățile de mai sus. în vederea îndeplinirii obligațiilor ce-i revin potrivit alin. (2) și (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară și imobiliară. Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în condițiile arătate în art. 6. Or, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat dacă notarul public a cerut ori a dat lămuriri numitei G.C. cu privire la efectele juridice ale unei declarații autentificate în sensul că proprietarii unor apartamente sunt de acord ca drepturile lor de coproprietate forțată și perpetuă asupra podului imobilului să fie diminuate cu o suprafață corespunzătoare apartamentului nr. 7, prin mansardarea acestuia.

S-a mai reținut că, cu toate că este evident că un asemenea act autentificat nu poate produce efecte juridice în sensul înstrăinării unui bun aflat în coproprietate forțată și perpetuă, totuși acesta a produs efecte juridice, de vreme ce a stat la baza emiterii autorizației de construire și la înscrierea în C.F. a construcției nou realizate în podul imobilului, aflat în coproprietate forțată și perpetuă. În mod asemănător, notarul public C.L.S. a autentificat declarațiile pe proprie răspundere ale numitei O.I. și a lui C.I., în calitate de președinte al asociației, declarații prin care aceștia arată că proprietarii apartamentelor sunt de acord cu mansardarea și cu scoaterea din părțile de uz comun a părții din podul situat deasupra apartamentului nr. 6, cu înscrierea în C.F.

a extinderii, acordul lor fiind exprimat conform semnăturilor din tabelul anexat la declarație. Nici notarul public C.L.S. nu a dat lămuriri numitei O.I. și nici președintelui Asociației de Proprietari, C.I., cu privire la efectele juridice ale unei asemenea declarații și al unui tabel cu semnături ale proprietarilor, tabel ce poartă semnătura și ștampila notarului public, de asemenea, deși este evident că acestea nu puteau constitui un act prin care se realizează încetarea coproprietății forțate și perpetue sau transmiterea acesteia în parte. Cu toate acestea, în luna februarie 2006, după ce O.I. a obținut și autorizația de construire, la baza căreia a stat tot declarația notarială pe proprie răspundere cu privire la acordul proprietarilor, notarul public C.D.I.

introduce la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov cererea privind intabularea extinderii construcției prin mansardare apartament nr. 6, se. A în podul blocului înscris în C.F. nr. 32154, Brașov (f. 89 dosar parchet și f. 23 dosar instanță), iar în urma respingerii cererii, formulează plângere la judecătorie, alături de O.A. și O.I. Aspectele de fapt și de drept de mai susau demonstrate că notarii publici aveau cunoștință despre scopul în care urmau să fie folosite actele notariale întocmite (declarațiile pe proprie răspundere ale persoanelor care realizau mansardarea în podul aflat în coproprietate forțată și perpetuă, cu privire la acordul celorlalți proprietari de apartamente), respectiv realizarea unei construcții în podul imobilului și înscrierea în C.F.

a acestuia. Oricum, tabelele cuprinzând numele și prenumele celorlalți proprietari, cu semnăturile acestora nu au fost verificate sub aspectul realității acestora, al conformității cu situația de fapt și de drept, din moment ce s-a demonstrat faptul că pentru A.M., proprietarul apartamentului nr. 1, a semnat tatăl acestuia. Totodată, audiat fiind de procuror un alt proprietar din imobil, I.O., și acesta declară că semnăturile din tabelul care se referă la acordul proprietarilor cu privire la scoaterea din părțile de uz comun a podului imobilului, nu aparțin acestuia și soției sale, ei neavând cunoștință despre modificările ce urmau să fie operate în cartea funciară (f. 59). Tabelele însă erau anexă la actul autentificat, purtând ștampila notarului public.

Față de starea de fapt, astfel cum a fost expusă, instanța a apreciat că procurorul nu a lămurit cauza sub toate aspectele de fapt și de drept și nu a evidențiat modul în care notarii publici au înțeles să își îndeplinească atribuțiile de serviciu, în raport de dispozițiile legale menționate mai sus. Procurorul a apreciat faptul că reglementările legale privitoare la autentificarea înscrisurilor au fost respectate de către notarii publici, că aceștia nu aveau obligația de a desluși raporturile reale dintre părți, că cele declarate nu contraveneau legii și bunelor moravuri.

Aceste aprecieri nu au fost făcute însă în raport de efectele juridice pe care le-au produs declarațiile autentificate, efecte juridice care încalcă flagrant dispozițiile Codului civil și ale celorlalte legi în materia proprietății, în sensul că declarațiile autentificate au stat la baza emiterii autorizațiilor de construire în podul ce făcea obiectul coproprietății forțate și perpetue și la baza înscrierii dreptului de proprietate exclusivă a unor persoane asupra extinderilor efectuate în pod. Or, în raport de faptul că notarii publici au știut în ce scop vor fi utilizate declarațiile autentificate, se impunea analiza obligațiilor ce le reveneau conform dispozițiilor art. 6 și art. 45 din Legea nr. 36/1995, pentru a lămuri părțile cu privire la modul legal în care ceilalți proprietari puteau renunța la dreptul de proprietate asupra podului imobilului, aflat în coproprietate forțată și perpetuă.

în mod greșit procurorul a apreciat că sarcina notarului era limitată, întrucât nu s-au prezentat mai multe părți și nu se stabileau raporturi juridice. Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 36/1995, notarii publici au obligația să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului actelor pe care le instrumentează, printre care se află și autentificarea înscrisului redactat de parte personal, cum este cazul declarației pe proprie răspundere, asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

Împrejurarea că tabelul cuprinzând acordul proprietarilor face obiectul unui litigiu civil, în urma sesizării Judecătoriei Brașov prin rezoluția procurorului din dosarul penal nr. 7143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, nu exclude examinarea modului în care notarii publici și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și în care au autentificat declarațiile privind acordul proprietarilor. Astfel, s-a apreciat că se impune a se lămuri dacă modalitatea în care notarii publici au acționat se poate circumscrie infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., sau de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., în funcție de forma unei eventuale vinovății ce s-ar putea reține în sarcina lor, ori a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

În acest scop, procurorul va audia părțile care au solicitat autentificarea, notarul public C.D.I., pentru a se lămuri în ce măsură acesta a fost implicat în activitatea notarială de autentificare a declarațiilor pe proprie răspundere și în cea privitoare la intabularea construcției, se vor reaudia notarii publici T.V. și C.L.S. cu privire la modul în care declarațiile autentificate puteau produce efecte juridice și la modul în care au cerut sau au dat lămuriri declarantelor cu privire la actul autentificat. în același timp, procurorul va examina, în măsura în care în urma actelor efectuate ajunge la concluzia că faptele notarilor publici se circumscriu vreuneia dintre infracțiunile de mai sus, dacă a intervenit prescripția răspunderii penale.

De asemenea, referitor la temeiul neînceperii urmăririi penale, instanța a constatat că în mod greșit procurorul a făcut referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , „fapta nu există". Văzând că notarii publici au autentificat declarații ale unor părți, declarații notariale care au stat la baza emiterii altor acte oficiale, prin care petentul A.M. a fost vătămat în interesele sale, respectiv cu privire la întinderea dreptului său de proprietate, nu se poate aprecia că fapta nu există. În ceea ce privește activitatea de judecată a judecătorului M.M., în mod întemeiat a apreciat procurorul că aceasta nu poate face obiectul unei infracțiuni, deoarece persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu răspund penal pentru soluțiile pe care le pronunță.

Hotărârile judecătorești pot fi criticate în căile de atac, o hotărâre judecătorească neputând fi considerată în sine o infracțiune. Față de aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite plângerea formulată de petentul A.M. împotriva ordonanței nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o va desființa în parte și va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de notarii publici T.V., C.L.S. și C.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. , art. 246 C. pen. și 249 C. pen., arătându-se actele procesuale ce urmează a fi efectuate în cauză.

Împotriva acestei sentințe, intimații C.D.I. și C.L.S. au declarat recurs. Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuția părților admisibilitatea recursurilor declarate de intimați. Examinând recursurile declarate de intimați, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași articol este definitivă. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost pronunțată la data de 21 martie 2011, după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menționate.

Potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Așadar, s-a limitat calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege. Intimații C.D.I. și C.L.S. și-au exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității recursurilor pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intimații C.D.I. și C.L.S. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții intimați vor fi obligați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intimații C.D.I. și C.L.S. împotriva sentinței penale nr. 33/F din 21 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții intimați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2011.