ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2960/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2960/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33/F din 21 martie 2011 Curtea

de Apel Brașov, s

ecția penală

și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen.

, a admis în parte plângerea

formulată de petentul A.M. împotriva ordonanței nr. 1751/P/2009 din data de 02

februarie 2010 a

Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov pe care a desființat-o în parte și

a trimis cauza procurorului în vederea începerii

urmăririi penale față de intimații-părți interesate T.V., C.L.S. și C.I.

sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de

art. 246 C. pen., art. 249 C. pen.

și art. 289 C. pen.

S-au menținut dispozițiile ordonanței atacate în ceea ce

o privește pe

partea-interesată

M.M.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas

în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin

plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov sub nr. 1751/P din 14 august 2009,

petentul A.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane,

printre care notarii publici

T.V., C.L.S. și C.D.I., judecătorul M.M., C.I.,

C.C., G.C.,

O.I. și O.A., și a unor

funcționari din Primăria Brașov și OCPI, care au făcut posibilă eliberarea unor

înscrisuri oficiale ce au produs consecințe

juridice și au condus la încălcarea dreptului de proprietate privată a

petentului,

producându-i daune patrimoniale. Petentul a solicitat astfel

efectuarea de cercetări și trimiterea în judecată a acestor persoane pentru

săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.

246, art. 248, art. 249, art. 288 și art. 289 C. pen.

În motivarea plângerii penale, petentul a arătat că pe

baza unor înscrisuri

care nu corespundeau realității, obținute de la diverse

autorități de către numitele

G.C., O.I. și O.A., acestea au efectuat lucrări de

mansardare în podul imobilului în care

proprietar al unui apartament este și

petentul,

intabulând în C.F. extinderile realizate, fapt ce a avut drept consecință

diminuarea

dreptului de proprietate al petentului asupra părților de uz comun, fără consimțământul

acestuia. Prin ordonanța nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de notarii publici T.V.,

C.L.S.

și C.D.I. și magistratul judecător

M.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen.

și art. 246 C. pen. Disjungerea și declinarea cauzei față de AN angajat al

Primăriei municipiului Brașov - Serviciul de

Arhitectură și Urbanism, AN angajat al Oficiului de Cadastru și Publicitate

Imobiliară - Biroul de C.F. Brașov, inginerul C.C., C.I. - Președintele

Asociației de Proprietari

Brașov, G.C.,

O.I. și O.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C.

pen., art. 249, art. 288 C. pen.,

art. 292 C.

pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov sens

în care un exemplar din prezenta ordonanță a fost

înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov. Cheltuielile judiciare

în sumă de 50 lei au rămas în sarcina statului. În motivarea ordonanței s-a

arătat că cele reclamate împotriva

notarilor

publici T.V., C.L.S. și C.D.I. nu au corespondent în realitate deoarece aceștia

nu și-au încălcat atribuțiile

pe

care le au și au încheiat actele respectând legile statului și ordinea publică

conform

voinței exprimate de părțile solicitante, nefiind săvârșite fapte penale,

respectiv infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 C. pen. Judecătoarea

M.M. și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu

respectarea normelor procedurale și procesuale. întrucât notarilor publici li

s-a solicitat autentificarea

unei declarații pe proprie răspundere,

aceștia nu aveau obligația deslușirii

raporturilor

reale dintre părți, nestabilindu-se raporturi juridice. Cele declarate nu

contraveneau

legii și bunelor moravuri pentru că legea nu interzice extinderea

unui apartament și nici mansardarea unui imobil.

Notarii publici nu putea refuza instrumentarea actului. Persoanele care

îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu

răspund penal pentru soluțiile pe care le pronunță. Prin rezoluția nr.

161 din 11 februarie 2010

a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost

respinsă plângerea formulată de petentul A.M.

împotriva rezoluției

de mai sus, care a fost menținută ca fiind legală

și temeinică. în motivarea

acestei rezoluții

s-a arată că speța în cauză nu intră sub incidența legii penale,

rezolvarea

sa fiind exclusiv de competența instanțelor civile. Notarii nu au

autentificat o operațiune juridică, ci o

declarație pe proprie răspundere. Faptele

reclamate privitoare la

semnarea tabelului cu acordul proprietarilor au făcut

obiectul cercetărilor în dosarul 7143/P/2008 care s-a finalizat în

sensul sesizării

Judecătoriei Brașov în vederea anulării actului care

conține manifestarea de

voință al

proprietarilor, litigiul urmând să fie soluționat de judecătoria Brașov. S-a

mai

arată că notarul public C.D.I. nu a întocmit nicio

documentație, că notarul public C.L. a autentificat o declarație pe

propria

răspundere, instanța fiind cea care trebuia să verifice îndeplinirea

condițiilor legale atunci când a dispus

intabularea extinderii construite deasupra apartamentului nr. 6 , iar notarul

public T.V. nu avea obligația să

insereze

în actul întocmit mențiunea că tabelul la care face trimitere nu este un

act autentic. Instanța a constatat că petentul A.M.

este proprietarul

apartamentului situat în Brașov, format

din o cameră, bucătărie, baie, vestibul și debara,

precum și asupra suprafeței de

21 mp

și a părților de uz comun, din anul 1991, astfel cum rezultă din contractul

de

vânzare cumpărare nr. 96 din 23 decembrie 1991, extrasul de carte funciară nr.

21774 din 23 iunie 2004 și a copiei după cartea

funciară în care este înscris imobilul (f. 148-152). În acest apartament a

locuit însă tatăl petentului, numitul A.D. La data de 20 februarie 2002,

proprietara apartamentului nr. 7 din Brașov, deci din același imobil în care se

afla apartamentul

petentului, obține certificatul de urbanism nr.

927/2002, eliberat de Primăria Brașov pentru extindere apartament cu o cameră,

baie și scara de acces în

podul existent

fără modificarea formei actuale a acoperișului, conform schiței

anexate

(f. 77 dosar parchet). Printre condițiile impuse de certificatul de urbanism,

se număra și acordul notarial al coproprietarilor. La data de

26 februarie 2002, la cererea numitei G.C.,

notarul public T.V. autentifică declarația pe proprie răspundere a acesteia în

sensul că „proprietarii apartamentelor de pe scara A, a blocului de locuințe

situat în Brașov,

jud. Brașov, au

fost de acord cu extinderea apartamentului

subsemnatei, compus din una

cameră și baie și scara de acces, în podul

existent,

fără modificarea formei actuale a acoperișului, conform certificatului de

urbanism nr. 927 din 20 februarie 2002, eliberată de Primăria Brașov și au

semnat în acest

sens tabelul ce face parte integrantă din act."

Tabelul nominal cu semnăturile locatarilor a fost întocmit într-un singur

exemplar original care a fost eliberat

părții.

La data de 14 iunie 2002 Primăria Brașov a emis autorizația de construire nr.

475/2002 pentru „realizare mansardă în spațiul situat peste ap. 7 al blocului

fără

modificarea acoperișului". La data de 17 februarie 2004 se

înregistrează în C.F. nr. 32154 Brașov extinderea asupra ap. nr. 7, sc. A,

compusă din 1 cameră, baie,

hol, casa

scării. La data de 04 noiembrie 2003, notarul public C.L.S.

autentifică actul nr. 2889/2003 prin care O.I., în

calitate de proprietară

a

apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 32154

Brașov, declară pe propria răspundere că „semnăturile

din tabelul nominal anexat prezentei declarații aparțin

proprietarilor de

apartamente din sc. A, și reprezintă acordul lor

privind mansardarea parțială a

apartamentului

nr. 6".

La data de 5 ianuarie 2004, O.I. obține

certificatul de

urbanism nr. 15/2004, eliberat de Primăria Brașov pentru obținerea

autorizației de construire apartament

proprietate particulară conform C.F. nr. 32154, în care printre condiții era

menționată și cea referitoare la „acordul notarial al proprietarilor prin

asociația de proprietari pentru renunțarea la părțile de uz comun (pod)".

În data de 06 octombrie 2004, la BNP C.D.I. și C.L.S. se prezintă numitul C.I.,

care, în calitate de președinte al Asociației de proprietari, sunt de acord cu

scoaterea din părțile de uz comun a părții din podul situat deasupra

apartamentului nr. 6, proprietatea numitelor O.I. și

O.A.,

renunțarea la acestea, mansardarea deasupra acestui apartament

conform schițelor anexate și înscrierea în C.F. a extinderii, acordul lor fiind

exprimat

conform semnăturilor din tabelul anexat

la declarație. Notarul public C.L.S.

autentifică declarația președintelui asociației de proprietari sub nr.

2758

din 06 octombrie 2004. La data de 4 noiembrie 2004, Primăria Brașov a emis

autorizația de

construire nr. 926/2004,

pentru mansardarea apartamentului în podul blocului, pe

imobilul (apartamentul) situat în Brașov,

înscris

în C.F. 32154, nr. top 6300/1//1/1/1/1/1/2/6. În vederea intabulării în C.F. a

extinderii realizate, s-a întocmit un memoriu tehnic justificativ, de către

ing.

C.C., în care este descrisă construcția

nou rezultată în urma extinderii

apartamentului nr. 6 în podul blocului

și se arată că suprafața utilă a podului (aferent apartamentului nr. 6) este de

77,52 mp. Dezmembrarea propusă, la

solicitarea

proprietarilor ap. 6, sc. A, O.I. și O.A., se realizează

prin atribuirea

de nr. top, continuarea ultimului nr. topografic înscris în C.F. și diminuarea

cotelor de proprietate la părțile de uz comun, așa cum rezultă din tabelul de

dezmembrare. Astfel, părțile de uz comun vor fi diminuate cu podul

aferent apartamentului din scara A, iar acesta va primi

nr. top

6300/1/1/1/1/1/1//2/15, cu cota de 32/470 din părțile de uz

comun. În urma

contopirii ap. 6 cu cota de

31,53/470 din părțile de uz comun cu podul aferent ap.

6, cu cota de 32/470

din părțile de uz comun, rezultă un nr. top nou,

6300/1/1/1/1/1/1/2/6, ap. nr. 6 din sc. A și pod cu cota de 63,53/470

din părțile de

uz comun. Revenind la

situația de carte funciară a petentului A.M.,

înainte de dezmembrare, cota sa din părțile de uz comun era de 21/470,

iar după dezmembrare, a fost diminuată la 18,14/470. (f. 109-110). În luna

februarie 2006,

notarul public C.D.I. a introdus la Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Brașov cererea privind intabularea extinderii

construcției

prin mansardare apartament nr.

6, sc. A în podul blocului înscris în C.F. nr. 32154,

Brașov. În data de

28 februarie 2006, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, a

pronunțat încheierea nr. 7010/2006, prin care respinge cererea de intabulare

formulată de NP C.D.I. În motivarea încheierii se

arată că podul face parte din părțile de uz comun ale blocului și

asupra căruia toți

proprietarii apartamentelor de la sc. A și B au o

cotă ideală din acestea.           Din

studiul

documentației se constată lipsa unui înscris din care să rezulte consimțământul

tuturor proprietarilor tabulari ai apartamentelor de la sc. A și B cu

privire

la dezmembrarea podului din părțile de uz comun și cedarea acestuia în

favoarea proprietarilor tabulari O.I. și O.A., ai

ap. nr. 6, precum

și lipsa certificatului

de urbanism pentru contopire (f. 74). Împotriva acestei

încheieri a

formulat plângere O.I., O.A. și Biroul Notarilor

Publici C.L.S. și C.D.I., plângere semnată de

cele două proprietare,

O.I. și O.A. și de notarul public

C.L.S. (f.

73). Ulterior, în dosarul înregistrat pe rolul

Judecătoriei Brașov cu

privire la plângerea formulată, pentru termenul din data de 12 iunie 2006.,

Biroul Notarilor Publici C.D.I. și C.L.S.

,

au formulat o precizare, în sensul că plângerea este formulată doar

de

petentele O.I. și O.A., Biroul Notarilor Publici neavând calitate procesuală.

Prin sentința civilă nr. 5313 din 19 iunie 2006, a fost admisă plângerea formulată

de petentele O.I. și O.A. împotriva

încheierii

de respingere nr. 7010/2006 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Brașov, care a fost anulată.

Totodată, s-a dispus intabularea extinderii construite

deasupra apartamentului nr. 6 situat în Brașov,

în C.F. nr. 32154 Brașov, nr. top 63000/1/1/1/1/1/1/2/6,

conform

documentației anexate. Sentința a

rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare, aceasta fiind comunicată

părților din proces, respectiv numitelor O.I. și

O.A. În baza acestei sentințe, Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară

Brașov a efectuat

mențiunile necesare în C.F. Modificarea situației de C.F. a fost

cunoscută

de către petentul A.M. în septembrie 2006, când i s-a eliberat un extras C.F. pentru

bancă. în data de 12 octombrie 2006 a fost convocată Adunarea Generală a

Asociației de proprietari, în cadrul căreia s-au pus în discuție, printre

altele, și „modificări ale spațiului locativ între

proprietari". În anul 2007, petentul A.M. a inițiat un proces având

ca

obiect rectificare carte funciară și restabilire situație anterioară,

chemându-le în judecată pe O.I. și O.A. Procesul se notează în cartea funciară

(f. 154). La data de 25 iulie 2008, petentul A.M. a formulat plângere penală

împotriva numitelor O.I. și G.C. pentru

săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 292 alin. (2) C.

pen.

și art. 220 alin. (1) C. pen., reclamând faptul că, deși este

proprietar al unui

apartament, el nu a

semnat tabelul privind semnăturile persoanelor care au fost

de acord cu extinderea

apartamentelor celor două în podul imobilului.

Prin

rezoluția nr. 7143 din 10 iulie 2009, a fost

confirmată propunerea de neîncepere a

urmăririi

penale față de G.C. și O.I. (f. 63-64).    S-a reținut faptul

că cele

două făptuitoare nu au contrafăcut semnătura petentului, aspect

confirmat prin concluziile Raportului de

constatare tehnico-științifică nr.

243260

din 19 decembrie 2008 și al Raportului de expertiză criminalistică nr. 220/29

octombrie 2008

și nici nu au

determinat pe tatăl reclamantului A.D., să contrafacă semnătura, putându-se

reține în sarcina lor doar culpa în obținerea semnăturilor

adevăratului proprietar. Prin rezoluția nr.

2161/11-2/2009 din data de 14 septembrie 2009, a

fost admisă în parte plângerea formulată de petentul A.M. împotriva

rezoluției din data de 10 iulie 2009 a Parchetului

de pe lângă Judecătoria Brașov, a fost infirmată în parte rezoluția sub

aspectul neaplicării de către procuror a

dispozițiilor art. 228 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la

prevederile art.

245 alin. (1) lit. c)

1

C. proc. pen.,

privind sesizarea instanței civile

competente

cu desființarea totală sau parțială a celor două înscrisuri și au fost

menținute celelalte dispoziții din rezoluția atacată ca fiind legale și

temeinice. Se

arată că, întrucât în

mod științific s-a stabilit faptul că semnăturile din cele două

tabele nu aparțin petentului, se impune a fi

aplicate dispozițiile art. 245 alin. (1) lit.

c)

1

C. proc. pen., privind sesizarea instanței civile

competente cu desființarea totală sau parțială a unui înscris. Referitor la

pretinsele ilegalități

comise de

numitul C.I., președintele Asociației de proprietari

descrise de petent în plângerea contra soluției,

o copie a plângerii

va fi înregistrată în evidențele parchetului sub

număr de dosar și va fi trimis

Poliției

Brașov în vederea efectuării de cercetări față de numitul C.I.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de

art. 292 C. pen. Prin rezoluția

nr. 7134/P/2008 din data de 08 octombrie

2009, a fost confirmată propunerea de

neîncepere

a urmării penale față de G.C. și O.I., sub aspectul

săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen., 220 alin. (1) C. proc. pen. și

art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și sesizarea Judecătoriei Brașov în vederea

anulării actului care conține

manifestarea de voință a proprietarilor

din scara A a blocului situat în mun.

Brașov,

în favoarea numitelor O.I. și O.A.. în esență, chestiunea pusă în discuție de

petentul A.M. s-a redus la modul în care acestuia i-a fost redusă cota de

proprietare din părțile de

uz comun din imobilul în care se află și

apartamentul al cărui proprietar este. Petentul a reclamat, pe de o parte,

modalitatea în care persoanele

interesate de

extinderea proprietăților lor în podul imobilului prin mansardare, au

obținut

acordul celorlalți proprietari cu privire la mansardare și renunțarea la

cotele părți din părțile de uz comun, demonstrând

că în locul său a semnat tatăl,

care

nu avea calitatea de proprietar al apartamentului, iar pe de altă parte, modul

în care notarii publici (care au autentificat

declarațiile pe proprie răspundere ale

persoanelor

interesate de mansardare, dându-le acestora forța juridică necesară

pentru ca alte autorități să elibereze actele

necesare construirii și înscrierii în C.F. a extinderii realizate) și

judecătorul (care a dispus intabularea extinderii realizate

de O.I. și O.A.) și-au exercitat atribuțiile de

serviciu. Obiectul

prezentului dosar

îl constituie tocmai acest din urmă aspect. Proprietatea comună

pe cote-părți stabilă și forțată sau perpetuă, cum

este cea având ca obiect podul

imobilului

în care se află mai multe apartamente, este o modalitate a dreptului de

proprietate

și se caracterizează în principal prin aceea că este perpetuă prin

destinația bunului, putând înceta prin partaj. Se

mai caracterizează prin aceea că

întotdeauna

bunurile obiect al proprietății comune stabile și forțate sunt bunuri

accesorii, pe lângă bunurile principale, care

sunt în proprietate exclusivă. Fiecare

coproprietar

este titular exclusiv asupra cotei-părți ideale și abstracte din dreptul

său, cotă ce nu se va putea înstrăina separat, ci

numai odată cu înstrăinarea

bunului

principal. Cu alte cuvinte, dreptul de coproprietate forțată are un caracter

accesoriu, neputându-se transmite, ipoteca sau

valorifica într-un alt mod decât

împreună

și nemijlocit cu dreptul de proprietate asupra bunului principal. În cauză,

notarul public T.V. a autentificat declarația pe

proprie răspundere a

numitei G.C. că

proprietarii apartamentelor sunt de acord cu extinderea apartamentului ei în

podul existent. Or, notarul public avea cunoștință despre dispozițiile legii cu

privire la modul de transmitere a proprietății, indiferent că era

vorba

despre dreptul de proprietate pur și simplu sau despre modalitățile

acestuia, cum este proprietatea comună pe cote

părți, despre cea ce presupune

în fapt o mansardare, respectiv o

extindere a dreptului de proprietate. De altfel, în certificatul de urbanism la

care declaranta face referire în declarația

autentificată,

s-a menționat faptul că pentru obținerea autorizației de construire

este

necesar acordul notarial al tuturor proprietarilor. Atât certificatul de

urbanism, cât și tabelul nominal cu numele,

prenumele, buletinul de identitate și semnăturile vecinilor declarantei G.C. au

fost examinate de către notar,

astfel cum rezultă din declarația

acestuia(f. 56). Notarul public s-a apărat

susținând

că cele declarate nu contraveneau legii, ordinii publice sau bunelor

moravuri

și nu putea refuza autentificarea, cu atât mai mult cu cât actul

autentificat nu constituia autorizație de

construire, nu putea produce alte efecte juridice decât cele ce rezultau din

lecturarea sa. Instanța a constatat însă că, în

conformitate cu art. 6,

din Legea nr. 36/1995, notarii publici au obligația să

verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze

contrare legii

și bunelor moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților

asupra conținutului

acestor acte spre a se

convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele,

în scopul

prevenirii litigiilor. In cazul în care actul solicitat este contrar legii și

bunelor moravuri, notarul public va refuza

întocmirea lui. Dacă înscrisul prezentat

are un conținut îndoielnic, iar

notarul public nu poate refuza instrumentarea

actului,

va atrage atenția părților asupra consecințelor juridice la care se expun și

va

face mențiune expresă în act. Potrivit art. 8 din Legea nr. 36/1995, printre

actele notariale îndeplinite de notarul public se numără și autentificarea

înscrisurilor redactate de notarul public, de

parte personal sau de avocat, de

asemenea, potrivit art. 43 din Legea

nr. 361995, toate actele notariale se îndeplinesc la cerere. înscrisurile

redactate de părți sau, după caz, de

reprezentanții

lor legali sau convenționali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea

condițiilor

de fond și formă, notarul public putându-le aduce modificările și

completările corespunzătoare, cu acordul părților.

înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței

părților și în condițiile prevăzute de lege. În

conformitate cu

dispozițiile art. 45 din Legea nr. 36/1995, notarul public are obligația să

deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care

vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care

îl urmăresc este în conformitate

cu legea și să le dea îndrumările

necesare asupra efectelor lui juridice. De

asemenea,

el trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul, documentele

justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau, la

cererea

acestora, va putea obține el însuși documentația necesară.

Actele din care

rezultă drepturi ce urmează

a fi supuse publicității mobiliare sau imobiliare se vor

comunica de

îndată, la locul unde se ține această evidență, de notarul public,

care va face și demersurile necesare în numele

titularilor pentru aducerea la

îndeplinire

a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părțile

interesate vor cere în scris să îndeplinească ele

însele formalitățile de mai sus. în vederea îndeplinirii obligațiilor ce-i

revin potrivit alin. (2) și (3), notarul public va avea

acces liber la

birourile de publicitate mobiliară și imobiliară. Notarul public nu

poate refuza îndeplinirea actului notarial

solicitat decât în condițiile arătate în art.

6. Or, din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat dacă notarul

public a cerut ori a dat lămuriri numitei G.C. cu

privire la efectele juridice

ale

unei declarații autentificate în sensul că proprietarii unor apartamente sunt

de

acord ca drepturile lor de coproprietate forțată și perpetuă asupra

podului

imobilului să fie diminuate cu o

suprafață corespunzătoare apartamentului nr. 7,

prin mansardarea acestuia. S-a mai reținut că, cu toate că este evident

că un

asemenea act autentificat nu

poate produce efecte juridice în sensul înstrăinării unui bun aflat în

coproprietate forțată și perpetuă, totuși acesta a produs efecte

juridice,

de vreme ce a stat la baza emiterii autorizației de construire și la înscrierea

în C.F. a construcției nou realizate în podul imobilului, aflat în

coproprietate forțată și perpetuă. În mod

asemănător, notarul public C.L.S. a autentificat declarațiile pe proprie

răspundere ale numitei O.I.

și a lui

C.I., în calitate de președinte al asociației, declarații

prin care

aceștia arată că proprietarii apartamentelor sunt de acord cu

mansardarea și cu scoaterea din părțile de uz

comun a părții din podul situat deasupra apartamentului nr. 6, cu înscrierea în

C.F. a extinderii, acordul lor fiind

exprimat

conform semnăturilor din tabelul anexat la declarație. Nici notarul public

C.L.S.

nu a dat lămuriri numitei O.I. și nici președintelui Asociației de Proprietari,

C.I.,

cu privire la efectele juridice ale

unei asemenea declarații și al unui tabel cu

semnături ale

proprietarilor, tabel ce poartă semnătura și ștampila notarului public, de

asemenea, deși este evident că acestea nu puteau constitui un act prin care se

realizează încetarea coproprietății forțate și perpetue sau transmiterea

acesteia în parte. Cu toate acestea, în luna februarie 2006, după

ce O.I. a obținut și autorizația de construire, la

baza căreia a stat tot

declarația notarială pe proprie răspundere cu

privire la acordul proprietarilor, notarul public C.D.I. introduce la Oficiul

de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov cererea privind intabularea

extinderii construcției

prin mansardare

apartament nr. 6, se. A în podul blocului înscris în C.F. nr. 32154, Brașov (f.

89 dosar parchet și f. 23 dosar instanță), iar în urma respingerii cererii,

formulează

plângere la judecătorie, alături de O.A. și O.I.

Aspectele de fapt și de drept de mai susau demonstrate că notarii

publici

aveau cunoștință despre

scopul în care urmau să fie folosite actele notariale întocmite (declarațiile

pe proprie răspundere ale persoanelor care realizau

mansardarea în podul

aflat în coproprietate forțată și perpetuă, cu privire la

acordul celorlalți proprietari de apartamente),

respectiv realizarea unei construcții

în

podul imobilului și înscrierea în C.F. a acestuia.

Oricum, tabelele cuprinzând numele și prenumele

celorlalți proprietari, cu semnăturile acestora nu au fost verificate sub

aspectul realității acestora, al conformității cu situația de fapt și de

drept, din moment ce s-a demonstrat

faptul că pentru A.M.,

proprietarul

apartamentului nr. 1, a semnat tatăl acestuia. Totodată, audiat fiind

de procuror un alt proprietar din imobil, I.O., și

acesta declară că

semnăturile din tabelul care se referă la acordul

proprietarilor cu privire la scoaterea din părțile de uz comun a podului

imobilului, nu aparțin acestuia și

soției

sale, ei neavând cunoștință despre modificările ce urmau să fie operate în

cartea funciară (f. 59). Tabelele însă erau anexă

la actul autentificat, purtând

ștampila notarului public. Față de starea

de fapt, astfel cum a fost expusă, instanța a apreciat că procurorul nu a

lămurit cauza sub toate aspectele de fapt și de drept și nu a evidențiat modul

în care notarii publici au înțeles să își îndeplinească atribuțiile de

serviciu, în raport de dispozițiile legale menționate mai sus. Procurorul a

apreciat faptul că reglementările legale privitoare la autentificarea

înscrisurilor au fost respectate de către notarii publici, că aceștia

nu aveau obligația de a desluși raporturile reale

dintre părți, că cele declarate nu contraveneau legii și bunelor moravuri.

Aceste aprecieri nu au fost făcute însă în

raport de efectele juridice pe care le-au produs declarațiile

autentificate, efecte

juridice care încalcă flagrant dispozițiile

Codului civil și ale celorlalte legi în

materia

proprietății, în sensul că declarațiile autentificate au stat la baza emiterii

autorizațiilor

de construire în podul ce făcea obiectul coproprietății forțate și

perpetue și la baza înscrierii dreptului de

proprietate exclusivă a unor persoane

asupra

extinderilor efectuate în pod. Or, în raport de faptul că notarii publici au

știut

în ce scop vor fi utilizate declarațiile autentificate, se impunea analiza

obligațiilor ce le reveneau conform dispozițiilor

art. 6 și art. 45 din Legea nr. 36/1995, pentru a lămuri părțile cu privire la

modul legal în care ceilalți proprietari puteau

renunța la dreptul de proprietate asupra podului imobilului, aflat în

coproprietate

forțată și perpetuă. în

mod greșit procurorul a apreciat că sarcina notarului era

limitată, întrucât nu s-au prezentat mai multe

părți și nu se stabileau raporturi

juridice. Potrivit dispozițiilor art.

6 din Legea nr. 36/1995, notarii publici au

obligația

să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului actelor pe care le

instrumentează, printre care se află și

autentificarea înscrisului redactat de parte personal, cum este cazul

declarației pe proprie răspundere, asupra conținutului

acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles

sensul și le-au acceptat efectele,

în scopul prevenirii litigiilor. Împrejurarea

că tabelul cuprinzând acordul

proprietarilor

face obiectul unui litigiu civil, în urma sesizării Judecătoriei Brașov

prin rezoluția procurorului din dosarul penal nr. 7143/P/2008

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, nu exclude examinarea modului în

care notarii publici și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și în care au

autentificat declarațiile privind

acordul proprietarilor. Astfel, s-a

apreciat că se impune a se lămuri dacă

modalitatea

în care notarii publici au acționat se poate circumscrie infracțiunilor

de

abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., sau de neglijență în

serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., în

funcție de forma unei eventuale

vinovății ce s-ar putea reține în

sarcina lor, ori a infracțiunii de fals intelectual,

prevăzută de art. 289 C. pen. În acest scop, procurorul va audia

părțile care

au solicitat autentificarea, notarul public C.D.I., pentru

a se

lămuri în ce măsură acesta a fost

implicat în activitatea notarială de autentificare

a declarațiilor pe

proprie răspundere și în cea privitoare la intabularea

construcției, se vor reaudia notarii publici T.V. și C.L.S.

cu privire la modul în care declarațiile

autentificate puteau produce efecte

juridice

și la modul în care au cerut sau au dat lămuriri declarantelor cu privire la

actul

autentificat. în același timp, procurorul va examina, în măsura în care în urma

actelor efectuate ajunge la concluzia că faptele notarilor publici se

circumscriu vreuneia dintre infracțiunile de mai

sus, dacă a intervenit prescripția

răspunderii

penale. De asemenea, referitor la temeiul neînceperii urmăririi penale,

instanța a constatat că în mod greșit procurorul a făcut referire la art. 10

lit. a) C. proc. pen.

, „fapta nu

există". Văzând că notarii publici au autentificat

declarații ale unor părți, declarații notariale

care au stat la baza emiterii altor acte

oficiale, prin care petentul A.M. a fost vătămat în interesele sale,

respectiv cu privire la întinderea dreptului său

de proprietate, nu se poate aprecia

că fapta nu există. În ceea ce

privește activitatea de judecată a judecătorului

M.M., în mod întemeiat a apreciat procurorul că aceasta nu poate face

obiectul unei infracțiuni, deoarece persoanele care îndeplinesc o activitate de

jurisdicție nu răspund penal pentru

soluțiile pe care le pronunță. Hotărârile

judecătorești pot fi criticate în căile de atac, o hotărâre

judecătorească neputând

fi considerată

în sine o infracțiune. Față de aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite plângerea formulată

de petentul A.M. împotriva ordonanței nr.

1751/P/2009 din data de

02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, pe care o va

desființa

în parte și va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi

penale față de notarii publici T.V., C.L.S. și

C.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 289 C. pen.

, art.

246 C. pen. și 249 C. pen., arătându-se actele procesuale ce

urmează a

fi efectuate în cauză.

Împotriva

acestei sentințe, intimații C.D.I. și C.L.S. au declarat recurs.

Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a)

teza a II-a combinat cu art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., a pus în

discuția părților admisibilitatea recursurilor declarate

de intimați.

Examinând

recursurile declarate de intimați, Înalta Curte constată că acestea sunt

inadmisibile.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea

judecătorului pronunțată

potrivit

alin. (8) al aceluiași articol este definitivă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se

constată că, în cauză,

hotărârea a fost pronunțată la data de 21 martie 2011,

după intrarea în vigoare a

dispozițiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta

Curte constată că aceasta este

definitivă,

potrivit textelor legale sus menționate.

Potrivit

art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea

recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de

lege.

Așadar,

s-a limitat calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive

determinate de lege.

Intimații

C.D.I. și C.L.S. și-au exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva

unei hotărâri definitive, cu care Secția Penală a înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor

menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or,

recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală

penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa

fiind, excepția inadmisibilității recursurilor pusă în discuția părților din

oficiu de către instanță, este întemeiată.

În

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de

intimații C.D.I. și C.L.S.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții intimați vor fi obligați la plata

sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca inadmisibile, recursurile declarate de intimații C.D.I. și C.L.S. împotriva

sentinței penale nr. 33/F din 21 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenții intimați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07

septembrie 2011.