ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1926/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 53/F din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta O.R. împotriva rezoluției nr. 1817/P/2009 din data de 15 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 231/II/2/2010 din data de 15 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind obligată petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a reținut, în esență, că prin rezoluția nr. 1817/2009 din data de 15 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.O.

și C.M.L. - avocați în cadrul Baroului Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213, art. 289, art. 290 C. pen. În motivarea rezoluției s-a arătat că deși persoana vătămată reclamă plăsmuirea mai multor înscrisuri aferente contractelor perfectate cu numiții O.I.C. și C.O., de către acesta din urmă, astfel încât persoana vătămată să fie obligată la achitarea unor debite fictive, cercetările efectuate în cauză nu au relevat acest aspect, mai ales că toate aceste înscrisuri sunt semnate de persoana vătămată. De asemenea, persoana vătămată O.R. nu a putut evidenția concret manoperele frauduloase de care avocatul C.O. să fi uzitat pentru inducerea sa în eroare, în oricare din situațiile descrise, aceasta având posibilitatea să examineze conținutul documentelor ce i s-au prezentat în vederea semnării și abia apoi să-și creeze obligații prin semnarea lor.

Într-o altă ordine de idei, deși este evident faptul că persoana vătămată a încasat diverse sume de bani de la numiții C.O. și O.C.I. - chiar dacă poate nu în cuantumul învederat de aceștia - nu a întreprins nici un demers în vederea rambursării acestora în totalitate sau parțial, preferând să recurgă la formularea unor acțiuni civile și plângeri penale împotriva susnumiților. Mai mult decât atât, persoana vătămată a recurs la redactarea și semnarea unor înscrisuri care trădează dorința acesteia de obținere a unor sume de bani (a se vedea antecontractul și contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului marca VW, deși persoana vătămată nu avea un mandat din partea proprietarului de a se ocupa de vânzarea acestuia, antecontractul de înstrăinare a suprafeței de 1869 mp, perfectat cu soții C. și contractul de vânzare-cumpărare a aceleiași suprafețe de teren către numitul A.G., persoana vătămată obținând sumele de 9000 de Euro, respectiv 187 milioane ROL).

Prin rezoluția nr. 231/II/2/2010 din data de 15 aprilie 2010 a procurorului - general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă plângerea formulată de petenta O.R. împotriva rezoluției de mai sus, care a fost menținută. Instanța fondului, analizând plângerea împotriva rezoluției procurorului, a constatat că în mod corect procurorul a reținut că faptele penale reclamate de către petenta O.R. nu există, parte din ele, iar altele nu sunt prevăzute de legea penală, fiind litigii civile între părți, astfel că a respins ca nefondată plângerea formulată de către petenta O.R., menținând ca legală și temeinică rezoluția atacată. 2. Împotriva acestei sentințe, la data de 7 februarie 2011, petenta O.R.

a formulat o cerere intitulată „revizuire”, arătând că din cauza stării de sănătate nu s-a putut prezenta la termenele de judecată, nu și-a putut face corespunzător apărarea, iar hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată, solicitând în esență reluarea judecării cauzei. Cererea a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 115/64/2011, iar prin încheierea din 23 februarie 2011, aceasta a scos-o de pe rol și a trimis-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că voința petentei a fost în sensul de a declara recurs. Examinând recursul declarat de petentă, Înalta Curte constată că excepția invocată de reprezentantul parchetului privind tardivitatea recursului este întemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art. 385/3 rap.

la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare, iar pentru părțile lipsă de la comunicarea copiei după dispozitiv. Cum petentei - care nu a fost prezentă la dezbaterile ce au avut loc la data de 14 iunie 2010 - i s-a comunicat copia hotărârii la data de 24 iunie 2010, recursul declarat la 7 februarie 2011, este evident tardiv, fiind depășit termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 385/3 rap. la art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Nu pot fi reținute susținerile petentei care a arătat că din motive de boală nu a putut participa la judecată și nici nu a luat la cunoștință de conținutul hotărârii, aceasta nefăcând dovezi în sensul existenței împrejurărilor invocate, ci doar că a fost internată în ambulatoriu după termenul când au avut loc dezbaterile; pe de altă parte, din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că aceasta a cunoscut despre amânarea pronunțării dispusă în cauză și a solicitat telefonic o altă amânare pentru a putea depune concluzii scrise, până la data de 1 iulie 2010. Or, chiar dacă am lua în calcul acest termen solicitat chiar de către petentă, durata de timp scursă până la formularea cererii din 7 februarie 2011 depășește cu mult termenul de recurs prevăzut de lege iar petenta nu a făcut dovada împiedicării exercitării căii de atac în tot acest interval.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga petenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara O.R. împotriva sentinței penale nr. 53/F din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011.