ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1926/2011

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea

formulată de petenta O.R. împotriva rezoluției nr. 1817/P/2009 din data de 15 martie

2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția

nr. 231/II/2/2010 din data de 15 aprilie 2010 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind obligată petenta la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut, în esență, că prin rezoluția nr.

1817/2009 din data de 15 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.O. și C.M.L. -

avocați în cadrul Baroului Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 213, art. 289, art. 290 C. pen.

În motivarea rezoluției s-a arătat că deși

persoana vătămată reclamă plăsmuirea mai multor înscrisuri aferente

contractelor perfectate cu numiții O.I.C. și C.O., de către acesta din urmă,

astfel încât persoana vătămată să fie obligată la achitarea unor debite

fictive, cercetările efectuate în cauză nu au relevat acest aspect, mai ales că

toate aceste înscrisuri sunt semnate de persoana vătămată.

De asemenea, persoana vătămată O.R.

nu a putut evidenția concret manoperele frauduloase de care avocatul C.O. să fi

uzitat pentru inducerea sa în eroare, în oricare din situațiile descrise,

aceasta având posibilitatea să examineze conținutul documentelor ce i s-au prezentat

în vederea semnării și abia apoi să-și creeze obligații prin semnarea lor.

Într-o altă ordine de idei, deși

este evident faptul că persoana vătămată a încasat diverse sume de bani de la

numiții C.O. și O.C.I. - chiar dacă poate nu în cuantumul învederat de aceștia -

nu a întreprins nici un demers în vederea rambursării acestora în totalitate

sau parțial, preferând să recurgă la formularea unor acțiuni civile și plângeri

penale împotriva susnumiților.

Mai mult decât atât, persoana

vătămată a recurs la redactarea și semnarea unor înscrisuri care trădează

dorința acesteia de obținere a unor sume de bani (a se vedea antecontractul și

contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului marca VW, deși persoana

vătămată nu avea un mandat din partea proprietarului de a se ocupa de vânzarea

acestuia, antecontractul de înstrăinare a suprafeței de 1869 mp, perfectat cu

soții C. și contractul de vânzare-cumpărare a aceleiași suprafețe de teren

către numitul A.G., persoana vătămată obținând sumele de 9000 de Euro,

respectiv 187 milioane ROL).

Prin rezoluția nr. 231/II/2/2010

din data de 15 aprilie 2010 a procurorului - general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă plângerea formulată de petenta O.R.

împotriva rezoluției de mai sus, care a fost menținută.

Instanța fondului, analizând

plângerea împotriva rezoluției procurorului, a constatat că în mod corect

procurorul a reținut că faptele penale reclamate de către petenta O.R. nu

există, parte din ele, iar altele nu sunt prevăzute de legea penală, fiind

litigii civile între părți, astfel că a respins ca nefondată plângerea

formulată de către petenta O.R., menținând ca legală și temeinică rezoluția

atacată.

februarie 2011, petenta O.R. a formulat o cerere intitulată „revizuire”,

arătând că din cauza stării de sănătate nu s-a putut prezenta la termenele de

judecată, nu și-a putut face corespunzător apărarea, iar hotărârea primei

instanțe nu i-a fost comunicată, solicitând în esență reluarea judecării cauzei.

Cererea a fost înregistrată inițial pe rolul

Curții de Apel Brașov, sub nr. 115/64/2011, iar prin încheierea din 23

februarie 2011, aceasta a scos-o de pe rol și a trimis-o Înaltei Curți de

Casație și Justiție, apreciind că voința petentei a fost în sensul de a declara

recurs.

Examinând recursul declarat de petentă, Înalta

Curte constată că excepția invocată de reprezentantul parchetului privind

tardivitatea recursului este întemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art. 385/3

rap. la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru partea care a fost prezentă la

dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare, iar pentru

părțile lipsă de la comunicarea copiei după dispozitiv. Cum petentei - care nu

a fost prezentă la dezbaterile ce au avut loc la data de 14 iunie 2010 - i s-a

comunicat copia hotărârii la data de 24 iunie 2010, recursul declarat la 7

februarie 2011, este evident tardiv, fiind depășit termenul de 10 zile prevăzut

de dispozițiile art. 385/3 rap. la art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Nu pot fi reținute susținerile petentei care

a arătat că din motive de boală nu a putut participa la judecată și nici nu a

luat la cunoștință de conținutul hotărârii, aceasta nefăcând dovezi în sensul

existenței împrejurărilor invocate, ci doar că a fost internată în ambulatoriu

după termenul când au avut loc dezbaterile; pe de altă parte, din cuprinsul

înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că aceasta a cunoscut despre amânarea

pronunțării dispusă în cauză și a solicitat telefonic o altă amânare pentru a

putea depune concluzii scrise, până la data de 1 iulie 2010. Or, chiar dacă am

lua în calcul acest termen solicitat chiar de către petentă, durata de timp

scursă până la formularea cererii din 7 februarie 2011 depășește cu mult termenul

de recurs prevăzut de lege iar petenta nu a făcut dovada împiedicării

exercitării căii de atac în tot acest interval.

În consecință, văzând și dispozițiile art.

385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv

iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga petenta la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

petiționara O.R. împotriva sentinței penale nr. 53/F din 21 iunie 2010 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2011.