ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1263/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 102/F din 20 decembrie 2010 a Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.N. împotriva rezoluției nr. 704/P/2010 din data de 26 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a menținut-o. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul C.N. la plata sumei de 75 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că la data de 05 octombrie 2010 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov plângerea formulată de petentul C.N.

împotriva rezoluției nr. 704/P/2010 din data de 26 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmării penale față de persoanele în privința cărora s-a pronunțai o soluție de netrimitere în judecată. Motivele pe care și-a întemeiat petentul plângerea se regăsesc în cuprinsul memoriului de la filele 1 și 61 dosar instanță. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de petent, Curtea reține următoarele: La data de 26 iulie 2010, petentul C.N. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov o plângere penală împotriva judecătorilor M.P. și B.A. prin care le acuza pe acestea de comiterea infracțiunii de fals intelectual, fapte pretins comise de acestea cu ocazia motivării unei hotărâri judecătorești, respectiv decizia civilă nr. 136/A din 21 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. 18589/197/2009 al Tribunalului Brașov.

Prin rezoluția ce face obiectul prezentei verificări de legalitate și temeinicie în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., procurorul a adoptat o soluție de netrimitere în judecată Iată de cele două făptuitoare, argumentându-și soluția adoptată pe considerentul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece împotriva deciziei pronunțate în apel petentul a declarat recurs, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Brașov în data de 28 septembrie 2010, iar acesta poate fi modificată/casată în recurs. Soluția adoptată de procuror a fost confirmată de procurorul general al instituției de parchet menționată supra, prin respingerea plângerii formulate de petent, conform art. 275-278 C. proc.

pen. Analizând plângerea formulată de petent, Curtea reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Potrivit art. 126 din Constituția României. Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar potrivit art. 129 "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, in condițiile legii". Prin Cartea I din Codul de procedură civilă s-a reglementat "Competența instanțelor judecătorești", în Titlul 1 fiind reglementată "Competența după materie". Potrivit art. 3 pct. 3 C. proc.

civ., curțile de apel judecă "ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege". În cauza dedusă judecății, Curtea reține că petentul C.N. este reclamant într-o cauză civilă având ca obiect rectificare carte funciară, cauză înregistrată sub nr. 18589/197/2009. Acțiunea menționată supra a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, instanță care, prin sentința civilă nr. 1198 din 03 februarie 2010, a respins acțiunea civilă formulată de reclamant. Urmare a declarării apelului de către reclamant, Tribunalul Brașov, prin decizia civilă nr. 136/A din 21 mai 2010, a respins apelul declarat de reclamant ( filele 2-5 dosar parchet).

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, având fixat primul termen de judecată în data de 18589/197/2009 (fila 10 dosar parchet). În lumina aspectelor de fapt și de drept de mai sus, prin declararea recursului de către petent - reclamant în cauza civilă menționată supra, acțiunea civilă formulată de acesta va implica și controlul judiciar din partea Curții de Apel Brașov. Prin control judiciar se înțelege dreptul și obligația pe care le au, în cadrul unui sistem judiciar, instanțele judecătorești superioare de a verifica, în condițiile și cu procedura stabilite de lege, legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești inferioare și de a desființa, respectiv modifica sau casa acele hotărâri ce sunt greșite sau de a le confirma pe cele ce sunt legale și temeinice.

Exercitând calea de atac a recursului, petentul putea și trebuia, în măsura în care a considerat necesar, să critice decizia pronunțată în apel pentru motivele prin care acesta considera că îi este asigurată o bună apărare. În aceste condiții, soluția adoptată de procuror este una legală. Cât privește temeinicia, aceasta ar fi suferit critici deoarece temeiul corect ce trebuia reținut de procuror ar fi fost cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta nu exista. Deoarece petentului nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac. Curtea nu poate modifica acest temei. Cu privire la modificările aduse art. 278 1 C. proc. pen.

prin Legea nr. 202/2010, conform cărora hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă, prin raportare la dispozițiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 și la data de 05 octombrie 2010 a sesizării Curții de Apel Brașov, anterior datei de 25 noiembrie 2010 când a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, prezenta hotărâre este supusă căii de atac prevăzută anterior modificărilor menționate anterior. Este vorba de competența funcțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală de a judeca recursurile împotriva sentințelor pronunțate în cauze înregistrate anterior datei de 25 noiembrie 2010. Ca un argument suplimentar, art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 folosește expresia „a început procesul". II.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul C.N. criticând-o ca netemeinică, solicitând în esență casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatelor judecători M.P. și B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual. Examinând, din oficiu, actele și lucrările dosarului, sentința recurată, Înalta Curte, are în vedere ca prin dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M.Of., Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, intrată în vigoare la data de 26 noiembrie 2010, se statuează expres că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă2: Cum, în speță, recursul promovat de petiționarul C.N.

a fost declarat prin încălcarea dispozițiilor procedurale imperative sus-citate, chestiune de natură să înfrângă ordinea de drept constituțională, rezultă fără echivoc, că recursul de față se privește ca inadmisibil și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 102/F din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2011.