ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1263/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 102/F din 20 decembrie 2010 a Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul C.N. împotriva rezoluției nr. 704/P/2010 din data de 26 august 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a menținut-o.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat petentul C.N. la plata sumei de 75 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că la

data de 05 octombrie 2010 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov

plângerea formulată de petentul C.N. împotriva rezoluției nr. 704/P/2010 din

data de 26 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în

vederea începerii urmării penale față de persoanele în privința cărora s-a

pronunțai o soluție de netrimitere în judecată. Motivele pe care și-a întemeiat

petentul plângerea se regăsesc în cuprinsul memoriului de la filele 1 și 61

dosar instanță.

Analizând actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de petent, Curtea reține

următoarele:

La data de 26 iulie 2010,

petentul C.N. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov o plângere

penală împotriva judecătorilor M.P. și B.A. prin care le acuza pe acestea de

comiterea infracțiunii de fals intelectual, fapte pretins comise de acestea cu

ocazia motivării unei hotărâri judecătorești, respectiv decizia civilă nr.

136/A din 21 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. 18589/197/2009 al Tribunalului

Brașov.

Prin rezoluția ce

face obiectul prezentei verificări de legalitate și temeinicie în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., procurorul a adoptat o soluție

de netrimitere în judecată Iată de cele două făptuitoare, argumentându-și soluția

adoptată pe considerentul că faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii, deoarece împotriva deciziei pronunțate în apel

petentul a declarat recurs, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel

Brașov în data de 28 septembrie 2010, iar acesta poate fi modificată/casată în

recurs.

Soluția adoptată de

procuror a fost confirmată de procurorul general al instituției de parchet

menționată supra, prin respingerea plângerii formulate de petent, conform art.

275-278 C. proc. pen.

Analizând plângerea

formulată de petent, Curtea reține că aceasta este nefondată, urmând a fi

respinsă ca atare, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 126 din

Constituția României. Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și

Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar

potrivit art. 129 "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, in condițiile legii".

Prin Cartea I din

Codul de procedură civilă s-a reglementat "Competența instanțelor

judecătorești", în Titlul 1 fiind reglementată "Competența după

materie".

Potrivit art. 3 pct.

3 C. proc. civ., curțile de apel judecă "ca instanțe de recurs,

recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau

împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit

legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute

de lege".

În cauza dedusă

judecății, Curtea reține că petentul C.N. este reclamant într-o cauză civilă

având ca obiect rectificare carte funciară, cauză înregistrată sub nr.

18589/197/2009.

Acțiunea menționată

supra a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, instanță care, prin

sentința civilă nr. 1198 din 03 februarie 2010, a respins acțiunea civilă

formulată de reclamant.

Urmare a declarării

apelului de către reclamant, Tribunalul Brașov, prin decizia civilă nr. 136/A

din 21 mai 2010, a respins apelul declarat de reclamant ( filele 2-5 dosar

parchet).

Împotriva acestei

decizii, reclamantul a formulat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul

Curții de Apel Brașov, având fixat primul termen de judecată în data de

18589/197/2009 (fila 10 dosar parchet).

În lumina aspectelor

de fapt și de drept de mai sus, prin declararea recursului de către petent -

reclamant în cauza civilă menționată supra, acțiunea civilă formulată de acesta

va implica și controlul judiciar din partea Curții de Apel Brașov.

Prin control judiciar

se înțelege dreptul și obligația pe care le au, în cadrul unui sistem judiciar,

instanțele judecătorești superioare de a verifica, în condițiile și cu

procedura stabilite de lege, legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate

de instanțele judecătorești inferioare și de a desființa, respectiv modifica

sau casa acele hotărâri ce sunt greșite sau de a le confirma pe cele ce sunt

legale și temeinice.

Exercitând calea de

atac a recursului, petentul putea și trebuia, în măsura în care a considerat

necesar, să critice decizia pronunțată în apel pentru motivele prin care acesta

considera că îi este asigurată o bună apărare.

În aceste condiții,

soluția adoptată de procuror este una legală.

Cât privește

temeinicia, aceasta ar fi suferit critici deoarece temeiul corect ce trebuia

reținut de procuror ar fi fost cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., respectiv fapta nu exista. Deoarece petentului nu i se poate

înrăutăți situația în propria cale de atac. Curtea nu poate modifica acest

temei.

Cu privire la

modificările aduse art. 278

1

C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010,

conform cărora hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă, prin raportare la dispozițiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 și

la data de 05 octombrie 2010 a sesizării Curții de Apel Brașov, anterior datei

de 25 noiembrie 2010 când a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, prezenta

hotărâre este supusă căii de atac prevăzută anterior modificărilor menționate

anterior. Este vorba de competența funcțională a Înaltei Curți de Casație și

Justiție - Secția penală de a judeca recursurile împotriva sentințelor

pronunțate în cauze înregistrate anterior datei de 25 noiembrie 2010. Ca un

argument suplimentar, art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 folosește

expresia „a început procesul".

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs petiționarul C.N. criticând-o ca netemeinică,

solicitând în esență casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la procuror

în vederea începerii urmăririi penale a intimatelor judecători M.P. și B.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

Examinând, din

oficiu, actele și lucrările dosarului, sentința recurată, Înalta Curte, are în

vedere ca prin dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa

cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, publicată în M.Of., Partea I, nr. 714 din

26 octombrie 2010, intrată în vigoare la data de 26 noiembrie 2010, se

statuează expres că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este

definitivă2:

Cum, în speță,

recursul promovat de petiționarul C.N. a fost declarat prin încălcarea

dispozițiilor procedurale imperative sus-citate, chestiune de natură să

înfrângă ordinea de drept constituțională, rezultă fără echivoc, că recursul de

față se privește ca inadmisibil și urmează a fi respins ca atare în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 102/F din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 30 martie 2011.