ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 861/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 1/ F din 5 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G.K. împotriva rezoluției nr. 232/P/2008 din data de 31 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 1013/11-2/2008 din data de 9 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. S-a menținut rezoluția atacată și a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, petenta G.K. a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public I.F., pentru faptul că semnătura tatălui său, G.l., aplicată pe „Procura de administrare” autentificată de B.N.P. I.F., cu nr. 6233 din 15 decembrie 2003, a fost falsificată. Prin rezoluția nr. 232/P/2008 din data de 31 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul I.F., sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există. În motivarea rezoluției s-a arătat că nu se poate reține în sarcina numitului I.F.

comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât rezultă fără dubiu că înscrisurile contestate au fost autentificate conform legii și au reprezentat voința numitului G.l. 2. Prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nr. 1013/11-2/2008 din data de 09 decembrie 2008, a fost respinsă plângerea formulată de petenta G.K. împotriva rezoluției nr. 232/P/2008 din data de 31 octombrie 2008. În motivarea rezoluției s-a reținut că deși petenta suspicionează falsificarea semnăturii tatălui său din cuprinsul unui act notarial, toate argumentele acesteia au fost analizate de către procuror, care a administrat probatoriul în conformitate cu prevederile legale, iar soluția îndeplinește cerințele impuse de art. 203 C. proc.

pen. 3. Î mpotriva acestei rezoluții, în termen legal, petenta G.K. a formulat plângere, conform art. 278 1 C. proc. pen., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor procurorului și procurorului general și expertizarea actelor din dosarul penal nr. 232/P/2008 pentru a se putea determina vinovăția notarului I.F. În motivarea plângerii s-a arătat că expertizarea grafologică a semnăturii tatălui petentei de pe procura de administrare autentificată sub nr. 6233 din 15 decembrie 2003 la B.N.P. I.F. se impunea deoarece este vizibilă falsificarea, iar expertiza se poate efectua în termen scurt. Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Petenta G.K., fiica defunctului G.l., a contestat semnătura acestuia de pe înscrisul intitulat „Procura de administrare”, autentificat, în data de 15 decembrie 2003, la B.N.P.

I.F., prin care G.l. i-a împuternicit pe numiții A.A. și A.l. să administreze apartamentul nr. 2, din imobilul situat în Brașov. Petenta a precizat în declarația dată la procuror, precum și în plângerile formulate că, de fapt, contestă doar semnătura de pe înscrisul numit „Procura de administrare”, exemplarul numiților A.A. și A.l., nu și de pe originalele acestui înscris care se află în dosarul notarial, semnătura de pe aceste înscrisuri aparținând tatălui ei. Referitor la relevanța acestui înscris, cât și a utilității și concludentei efectuării unei expertize grafice cu privire la semnătura de pe înscrisul pus la dispoziție de numiții A.A. și A.l., trebuie menționat faptul că defunctul G.l., în timpul vieții, a testat în favoarea acestora întreaga sa avere mobilă și imobilă, cu mențiunea că are ca moștenitor rezervatar o fiică, petenta G.K., astfel cum rezultă din înscrisul numit „Testament”, autentificat la data de 15 decembrie 2003 la B.N.P.

I.F., iar la data de 16 ianuarie 2007, la același birou notarial s-a întocmit contractul de vânzare cumpărarea a nudei proprietăți asupra apartamentului situat în Brașov, str. Dumbrava Roșie, întocmindu-se încheierea nr. 236 din 16 ianuarie 2007. Petenta nu a contestat semnăturile tatălui său de pe testament și de pe contractul de vânzare cumpărare, ci doar de pe procura de administrare și a arătat că toate actele notariale s-au încheiat din voința tatălui său. Diferențele reclamate de petenta cu privire la semnăturile de pe exemplarele înscrisului „Procura de administrare” au fost explicate prin vârsta înaintată a numitului G.I., notarul I.F. declarând că toate înscrisurile au fost semnate în fața sa.

În această situație, în mod corect procurorul care a efectuat actele premergătoare în cauză, a respins proba cu expertiza grafică cu privire la semnătura de pe o copie a unui înscris original, în situația în care acesta nu este contestat de persoana vătămată, o asemenea probă nefiind utilă și concludentă soluționării cauzei. Față de aceste considerente, apreciind că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul I.F. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., este legală și temeinică, instanța de fond, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentei G.K. și a menținut rezoluția atacată.

B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta G.K., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen., referitoare la greșita respingere a probei cu expertiza grafoscopică, în lipsa căreia s-a fundamentat o soluție nelegală de neîncepere a urmăririi penale față de intimat. Examinând recursul declarat de petenta sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimat nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii reclamată prin plângerea penală.

Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către intimatul I.F. cu ocazia întocmirii unor acte notariale la data de 15 decembrie 2003. Împrejurarea că testamentul și exemplarele de pe procura de administrare, aflate în arhiva biroului notarial sunt semnate de defunctul tată al petentei, aceasta contestând doar semnătura de pe exemplarul numiților A.A. și A.l., denotă că numitul G.I. a semnat în fața notarului public, astfel că nu subzistă infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., constând în aceea că notarul public a atestat în fals că sus-numitul s-a prezentat în fața sa și, după exprimarea consimțământului, a semnat actele menționate.

Chiar dacă semnătura există pe exemplarul numiților A.A. și A.l. ar fi diferită, astfel cum reclamă petenta, acest aspect este irelevant, iar efectuarea unei expertize grafoscopice este inutilă, din moment ce conținutul actului din arhiva notarului public, ce atestă voința numitul G.I., este identic cu cel al exemplarului, copie pe care se află semnătura contestată. De altfel, fiindu-i prezentate înscrisurile originale aflate în arhiva B.N.P. I.F. ale celor trei acte semnate de numitul G.I., procura de administrare (15 decembrie 2003), testament (15 decembrie 2003) și contract de vânzare - cumpărare (16 ianuarie 2007), petenta a declarat, la data de 12 septembrie 2008, că semnăturile aparțin tatălui său.

Chiar dacă s-ar trece peste aceste aspecte, oricum, solicitarea recurentei petente, de a se desființa rezoluția atacată și a se trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale (singura soluție posibilă având în vedere că în cauză nu s-a început urmărirea penală), este inadmisibilă atâta vreme cât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzută de art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (5 ani), ceea ce constituie un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale [(art. 10 lit. g) C. proc. pen.)]. Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta G.K. împotriva sentinței penale nr. 1/ F din 05 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009.