ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 861/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 1/ F din 5 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta G.K. împotriva rezoluției nr.

232/P/2008

din data de 31 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

confirmată prin rezoluția nr. 1013/11-2/2008 din data

de 9 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea

de Apel Brașov.

S-a menținut rezoluția atacată și a fost

obligată petenta la plata

sumei de 50 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

de Apel Brașov, petenta G.K. a solicitat tragerea la

răspundere penală a notarului public I.F., pentru faptul că

semnătura

tatălui său, G.l., aplicată pe „Procura de administrare” autentificată de B.N.P.

I.F., cu nr. 6233 din 15 decembrie 2003, a fost falsificată.

Prin rezoluția nr. 232/P/2008 din data de 31 octombrie 2008, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numitul I.F., sub aspectul comiterii

infracțiunii

de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.,

întrucât

fapta nu există.

În motivarea rezoluției s-a arătat că nu se poate reține în sarcina

numitului I.F. comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289

alin. (1) C. pen., întrucât rezultă fără dubiu că înscrisurile contestate au

fost autentificate conform legii și au reprezentat voința numitului G.l.

2.

Prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, nr. 1013/11-2/2008

din data de 09 decembrie 2008, a

fost respinsă plângerea

formulată de petenta G.K. împotriva rezoluției nr. 232/P/2008 din data de 31

octombrie 2008.

În motivarea rezoluției s-a reținut că

deși petenta suspicionează falsificarea semnăturii tatălui său din cuprinsul

unui act notarial, toate

argumentele acesteia au fost

analizate de către procuror, care a administrat probatoriul în conformitate cu

prevederile legale, iar soluția îndeplinește cerințele impuse de art. 203 C.

proc. pen.

mpotriva acestei

rezoluții, în termen legal, petenta G.K. a formulat plângere, conform art. 278

1

C. proc. pen., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor

procurorului și procurorului general și

expertizarea actelor din dosarul

penal nr. 232/P/2008 pentru a se putea

determina vinovăția notarului I.F.

În motivarea plângerii s-a arătat că expertizarea grafologică a

semnăturii tatălui petentei de pe procura de

administrare autentificată

sub nr. 6233

din 15 decembrie 2003 la B.N.P. I.F. se impunea deoarece

este vizibilă

falsificarea, iar expertiza se poate efectua în termen scurt.

Verificând actele și lucrările dosarului,

instanța de fond a reținut

următoarele:

Petenta G.K., fiica defunctului G.l., a contestat semnătura acestuia de

pe înscrisul intitulat „Procura de administrare”, autentificat, în data de 15

decembrie 2003, la B.N.P. I.F., prin care G.l. i-a împuternicit pe numiții A.A.

și A.l. să administreze apartamentul nr. 2, din imobilul situat în Brașov.

Petenta a precizat în declarația dată la procuror, precum și în plângerile

formulate că, de fapt, contestă doar semnătura de pe înscrisul numit „Procura

de administrare”, exemplarul numiților A.A. și A.l., nu și de pe originalele

acestui înscris care se află în dosarul notarial, semnătura de pe aceste

înscrisuri aparținând tatălui ei.

Referitor la relevanța acestui înscris, cât și a utilității și

concludentei efectuării unei expertize grafice cu privire la semnătura de pe

înscrisul pus la dispoziție de numiții A.A. și A.l., trebuie menționat faptul

că defunctul G.l., în timpul vieții, a testat în favoarea acestora întreaga sa

avere mobilă și

imobilă, cu mențiunea că

are ca moștenitor rezervatar o fiică, petenta

G.K., astfel cum rezultă

din înscrisul numit „Testament”, autentificat la data de 15 decembrie 2003 la B.N.P.

I.F., iar la data de 16 ianuarie 2007, la același birou notarial s-a întocmit

contractul de vânzare cumpărarea a nudei proprietăți asupra apartamentului

situat în Brașov, str. Dumbrava Roșie, întocmindu-se încheierea nr. 236 din 16

ianuarie 2007.

Petenta nu a contestat semnăturile tatălui său de pe testament și de pe

contractul de vânzare cumpărare, ci doar de pe procura de administrare și a

arătat că toate actele notariale s-au încheiat din voința tatălui său.

Diferențele reclamate de petenta cu privire la semnăturile de pe exemplarele

înscrisului „Procura de administrare”

au

fost explicate prin vârsta înaintată a numitului G.I., notarul I.F. declarând

că toate înscrisurile au fost semnate în fața

sa.

În această situație, în mod corect procurorul care a efectuat actele

premergătoare în cauză, a respins proba cu expertiza grafică

cu privire la semnătura de pe o copie a unui

înscris original, în situația

în care acesta nu este contestat de

persoana vătămată, o asemenea probă nefiind utilă și concludentă soluționării

cauzei.

Față de aceste considerente, apreciind că soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de numitul I.F. sub aspectul comiterii infracțiunii de

fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., este legală și

temeinică, instanța de fond, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentei G.K. și a menținut

rezoluția atacată.

B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta G.K.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în

esență criticile din plângerea penală și plângerea

adresată instanței în

baza art. 278

1

C. proc. pen.,

referitoare la greșita respingere a probei cu expertiza grafoscopică, în lipsa

căreia s-a fundamentat o soluție nelegală de neîncepere a urmăririi penale față

de intimat.

Examinând recursul declarat de petenta sub toate aspectele, conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este

nefondat.

Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de

procuror corespunde actelor premergătoare

administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că

activitățile desfășurate de intimat nu întrunesc elemente constitutive ale

infracțiunii reclamată

prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele

premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu

exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către intimatul I.F.

cu ocazia întocmirii unor acte notariale la data de 15 decembrie 2003.

Împrejurarea că testamentul și exemplarele de pe procura de administrare,

aflate în arhiva biroului notarial sunt semnate de defunctul tată al petentei,

aceasta contestând doar semnătura de pe exemplarul numiților A.A. și A.l., denotă

că numitul G.I. a semnat în fața notarului public, astfel că nu subzistă

infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., constând în

aceea că notarul public a atestat în fals că sus-numitul s-a prezentat în fața

sa și, după exprimarea consimțământului, a semnat actele menționate. Chiar dacă

semnătura există pe exemplarul numiților A.A. și A.l. ar fi diferită, astfel

cum reclamă petenta, acest aspect este irelevant, iar efectuarea unei expertize

grafoscopice este inutilă,

din moment ce

conținutul actului din arhiva notarului public, ce atestă

voința numitul

G.I., este identic cu cel al exemplarului, copie pe care se află semnătura

contestată. De altfel, fiindu-i prezentate

înscrisurile

originale aflate în arhiva B.N.P. I.F. ale celor trei

acte semnate de

numitul G.I., procura de administrare (15 decembrie 2003), testament (15

decembrie 2003) și contract de vânzare - cumpărare (16 ianuarie 2007), petenta

a declarat, la data de 12 septembrie 2008, că semnăturile aparțin tatălui său.

Chiar dacă s-ar trece peste aceste aspecte, oricum, solicitarea

recurentei petente, de a se desființa rezoluția atacată și a se trimite cauza

la procuror în vederea începerii urmăririi penale (singura

soluție posibilă având în vedere că în cauză nu

s-a început urmărirea

penală), este inadmisibilă atâta vreme cât s-a

împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzută de art. 122 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen.

(5 ani), ceea ce

constituie un caz de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale [(art.

10 lit. g) C. proc. pen.)].

Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât

rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată

în cauză sunt legale și

temeinice, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurenta la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta G.K.

împotriva sentinței penale nr. 1/ F din 05

ianuarie 2009 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

martie 2009.