ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4161/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58/F din 13 iulie 2009 Curtea de Apel Brașov, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea formulată de petentele M.E. și B.R. împotriva rezoluției nr. 245/P/2008 din 5 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a desființat-o și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarei S.M. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin rezoluția sus-menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.N., notar public, cercetat pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 289 C. pen.

și S.B. cercetată pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. S-a avut în vedere intervenția prescripției răspunderii penale. Instanța fondului a motivat că petentele au formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată întrucât în realitate ele au cerut tragerea la răspundere penală a numitei S.M. și nu a numitei S.B., fostă I. A mai motivat că petentele nu s-au plâns împotriva notarului public B.N., intimat în cauză. În final, instanța a concluzionat că în mod greșit rezoluția procurorului se preocupă de S.B., deși petentele au cerut tragerea la răspundere penală a numitei S.M. față de care nu s-au efectuat acte de urmărire penală, astfel că a considerat a fi necesar să facă aplicarea art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. și să trimită cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale față de S.M. Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care o critică ca fiind nelegală și netemeinică. S-a motivat că actele premergătoare efectuate în cauză relevă că fapta reclamată ar putea fi încadrată în disp. art. 288 alin. (1) C. pen. S-a mai motivat că raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a concluzionat că semnătura existentă pe testamentul ce a dat naștere nemulțumirii petentelor a fost executată cert de testator și că semnătura existentă pe documentul intitulat „promisiune de vânzare” probabil nu a fost executată de către B.E.H. Față de mențiunile din încheierea Judecătoriei Brașov din 29 noiembrie 2005 rezultă că înscrisurile au fost depuse în instanță de către apărătorul intimatei Ș., care a avut calitate de pârâtă în procesul civil, fiind exclusă ipoteza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 291 C. pen.

Pe de altă parte, față de data când se presupune a se fi comis fapta, văzând și prevederile art. 122, art. 123 sau art. 124 C. pen. s-a împlinit prescripția răspunderii penale, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen. Recursul parchetului este întemeiat. Petentele au sesizat comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de la 3 luni la 3 ani închisoare. Potrivit art. 122 lit. d) C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale pentru această infracțiune este de 5 ani. Cum de la prezumtiva faptă a curs o perioadă mai mare de timp, în mod corect instanța fondului a considerat că în cauză există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv art. 10 lit. g) C. proc.

pen. Așa fiind, Curtea în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul parchetului, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge, ca nefondate plângerile petentelor împotriva rezoluției nr. 245/P/2008 din 5 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 58 F din 13 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează sentința penală recurată și rejudecând: Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarele M.E. și B.R. împotriva rezoluției nr. 245/P/2008 din 5 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, rezoluție pe care o menține. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2009.