ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 997/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 997/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 51/ F din 23 octombrie 2007 a Curții de Apei Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin (8) lit.

a) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate de

petenții l.A., D.V. și J.A., împotriva Ordonanței procurorului

din 22 iunie 2007 dată în dosarul penal nr. 243/P/2007

al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov confirmată prin

Rezoluția din 25 iulie 2007 dată în dosarul 455/11/2/2007 de către Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a respins

plângerea formulată de petenți, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de notarul public M.G., pentru infracțiunile prevăzută de art. 246

C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.

S-a menținut ordonanța atacată.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost

respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva aceleiași Ordonanțe de către

petenții SC R. SRL Brașov, M.A. și M.l., confirmată prin Rezoluția Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, din 12 iulie 2007

dată în dosarul nr. 419/11/2/2007.

În baza art. 278

1

alin (13) C. proc. pen., a fost trimisă

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov plângerea

împotriva Ordonanței procurorului din

22

iunie 2007 dată în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea

de apel Brașov, formulată de petentul S.I. prin mandatar S.G.

În baza art. 192 alin (2) C. proc. pen., au fost obligați petenții l.A.,

D.V., J.A. SC R.

SRL Brașov, M.A. și M.l.

să plătească statului câte

35,71 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin plângerea formulată de petenții A.l., D.V. și J.A.

și înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 10 august 2007 sub nr. 1157/64/2007

s-a solicitat desființarea Ordonanței din 22 iunie 2007 pronunțată de

procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov în dosarul nr. 243/P/2007 prin care s-a

dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public M.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246, 289, 290 și 291 C. pen.,

precum și a rezoluției din data de 25 iulie 2007 dată de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov

în dosarul nr. 455/II/2/2007 prin care s-a respins plângerea

formulată

de petenți împotriva rezoluției menționate; s-a arătat că

în urma desființării ordonanței și a rezoluției

menționate se impune

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii

urmăririi penale

împotriva notarului public

C.E. sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C.

pen., urmând a fi stabilite actele false, existente în cauză, lovite de

nulitate absolută.

În motivarea plângerii petenții au arătat, în esență, că ordonanța

atacată este nelegală și netemeinică întrucât nu s-a indicat în concret în

cuprinsul acesteia ce acte au fost falsificate,

de cine și pentru care dintre autorii acestora a intervenit prescripția

răspunderii penale, ori numai după o astfel de stabilire procedurală

petenții își pot exercita drepturile de a cere, conform legii anularea actelor

falsificate; pe altă parte, în ordonanța atacată, procurorul s-a pronunțat

numai cu privire la unele fapte ale notarului public M.G., omițându-se

celelalte fapte reclamate în cauză

referitor

la notarul public C.E. În ordonanța atacată nu

se menționează care sunt

în concret actele falsificate de notarul public C.E. și dacă pentru acestea a

intervenit prescripția răspunderii penale sau se impunea trimiterea în

judecată; de altfel sub acest aspect organul de urmărire penală nu a efectuat

vreun act de cercetare iar în dispozitivul ordonanței atacate nu se face

referire la faptele acestui notar public. Prin aceeași plângere petenții au

arătat că ordonanța atacată a fost dată fără să se fi făcut toate actele

premergătoare necesare pentru stabilirea situației de fapt, ceea ce face ca ordonanța

pronunțată să fie ne legală și netemeinică.

Petenții au formulat o nouă plângere, cu un conținut identic, pe care

au adresat-o Curții de Apel Brașov înregistrată la data de 16 august 2007 sub nr.

1169/64/2007.

Împotriva aceleiași ordonanțe a formulat plângere S.G. în calitate de

împuternicită a numitului S.I., înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data

de 22 august 2007 în același dosar respectiv nr. 1157/6412007.

Prin plângerea formulată s-a solicitat infirmarea Ordonanței

dată la data de 22 iunie 2007 de procurorul din

cadrul Parchetului de

pe lângă

Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. 243/P/2007,

trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale

împotriva celor care au falsificat parcelarul A

301 Săcele, tarla 50,

înregistrat cu nr. 10454/1996 C.F., urmarea căruia

s-au emis titluri prin suprapunere peste parcelele petenților și s-a ascuns în

proprietate privată domeniul public, reprezentând dreptul de servitute al Str.

Timiș pentru care s-a executat în fals racordul la carosabilul șoselei

ocolitoare a Brașovului, periclitând siguranța construcției și a circulației

din zona podului de încrucișare peste pârâul Timiș.

În motivarea plângerii formulate petentul a arătat, prin intermediul

mandatarului că nu a fost audiat de către procuror și nu i s-a comunicat

dispozitivul ordonanței date în dosarul nr. 243/P/2007 deși era parte în

proces; de asemenea, petentul a arătat că cercetarea procurorului este

superficială și partizană.

Împotriva aceleiași Ordonanțe dată de procuror la data de 22 iunie 2007

în dosarul nr. 243/P/2007 au formulat plângere la instanță SC R. SRL Brașov

reprezentată de M.l. precum și M.A. și M.l.; cu toate că înscrisurile depuse de

acești trei petenți nu poartă denumirea de „plângere” din cuprinsul acestora rezultă

că în fapt ele îndeplinesc toate condițiile necesare unei plângeri contra

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea M.G. ceea ce a

condus la calificarea lor în acest sens; este vorba în speță despre înscrisul

de la dosar nr. 1169/64/2007 depus de petenți la data de 28 august 2007 prin

care aceștia arată că sunt nemulțumiți de

soluția

pronunțată de Parchet la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr.

243/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, și de împrejurarea că nu au

fost citați de către instanță deși au calitatea de „petenți în drept”,

solicitând infirmarea soluției și retrimiterea dosarului organului de cercetare

penală spre completare. Printr-un al doilea înscris depus în același dosar la

data de 30 august 2007 cei trei au solicitat în calitate de petenți

introducerea lor în proces ca intervenienți în interes propriu criticând

Ordonanța dată în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov pentru nelegalitate și netemeinicie iar printr-un al treilea

înscris depus în același dosar la data de 19 septembrie 2007 cei trei petenți

au solicitat introducerea lor în cauză în calitate de părți vătămate și părți

civile motivat de faptul că ei sunt cei care au formulat plângere penală

împotriva făptuitoarei M.G. iar Ordonanța dată de procuror în dosarul nr. 243/P/2007

al Parchetului de pe lângă curtea de Apel Brașov îi vizează în mod direct și

Ie-a fost comunicată de procuror.

În motivarea plângerilor formulate cei trei petenții au arătat că

făptuitoarea M.G. prin încheierile de autentificate nr. 1337 din 5 iulie 2000

și nr. 1339 din 5 iulie 2000 utilizate ulterior în expertiza Tehnică -

Topografică nr. 6990 din 28 iunie 2000 a Primăriei Orașului Săcele depusă la

Serviciul de Carte Funciară Brașov sub nr. 23304 – nr. 23309 și înregistrată în

O.F. 1723 Baciu nr. Top 1558/n prin sustragere de la avizarea documentației de

C.L.A.L.F.F. din Primăria Săcele și de către O.C.A.O.T.A. Bv. în special, avize

prevăzute de legislația în domeniu, a dat aspect de legalitate actelor

autentificate ceea ce a condus la schimbarea ramurii de cultură fără hotărârea

H.C.L Săcele, amplasând terenuri particulare peste domeniul public, terenuri

ulterior împrejmuite și pe care s-au edificat construcții, lipsindu-i astfel pe

ceilalți proprietari situați în spatele noii proprietăți de dreptul legal de

servitute.

S-a solicitat, datorită celor argumentate, desființarea Ordonanței

procurorului dată la 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov și a rezoluției nr. 419/11/2/2007 din 12 iunie 2007

dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca

netemeinice și nelegale, trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, în vederea completării cercetărilor și începerii urmăririi penale,

sub aspectul săvârșirii de către

făptuitoarea

M.G. a infracțiunilor prevăzută de art. 246, 289,

290, 291 C. pen.,

pentru stabilirea actelor false din dosarul existent, acte lovite de nulitate

absolută.

Cei trei petenți au formulat pretenții civile în cu antum de

660.000 Euro reprezentând pierderi suferite și

venituri nerealizate

precum și 300.000 lei reprezentând daune morale.

La termenul de judecată din data de 1 octombrie 2007, dat fiind faptul

că toate plângerile formulate în cele două dosare aflate pe rolul Curții de

Apel Brașov vizau aceeași Ordonanță de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea

M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C.

pen., dată în dosarul penal nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, s-a dispus reunirea cauzelor fiind conexat dosarul penal nr. 1169/64/2007

la dosarul nr. 1157/64/2007.

La dosar nr. 1157/64/2007 al Curții de Apel/Brașov a fost atașat și

dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în care

s-a pronunțat Ordonanța din data de 22 iunie 2007, dosarele nr. 4I9/II/2/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în care Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins prin rezoluția din 12

iulie  2007 plângerea formulată de petenții M.l. și M.A. împotriva ordonanței nr.

243/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și

nr. 455/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în care

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins

prin rezoluția din 25 iulie 2007 plângerea formulată de petenții l.A., D.V. și

J.A. împotriva ordonanței nr. 243/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov; la dosar s-a depus de către petenții SC R. SRL

Brașov reprezentată de M.l. precum și M.A. și M.l. în probațiune înscrisuri în

xerocopie: Plan de încadrare în zonă, schiță parcelare A 301 cuprinzând

situația parcelelor aparținând petenților după dezmembrare pe numere top C.F.

la data de 7 decembrie 2005 și respectiv 10 aprilie 2006 existentă în

evidențele O.C.O.T. Brașov, adresă nr. 6419 din 7 noiembrie 206

emisă de O.C.P.I. – SC, adresa nr. 461/2/11/1996

emisă

de O.C.O.T. Brașov, adeverințe nr. 819 din 19 februarie 1996 și respectiv nr. 821

din 19 februarie 1996 emise de Primăria Orașului Săcele, tabele privind

situația schiței parcelare A 301 după dezmembrare conform actelor notariale și

corespondența numerelor topo cadastrale cu numere top C.F., schița C.F.

întocmită de expert Ing. L.M., copia Expertizei Tehnic - Topografică având ca

obiect Dezmembrare CF. Baciu și respectiv contopire nr. Top 1558/9/2. 1558/8/2,

1558/18/2,

beneficiari S.S.A., întocmită de

același expert l.

M. vizată spre neschimbare de către Primăria Orașului

Săcele sub nr. 9660 din 28 iunie 2000, copia înscrisului intitulat Declarație

autentificată de făptuitoarea M.G., schițele C.F. și tabelul contopirii, copia

Expertizei Tehnic - Topografică având ca obiect Dezmembrare din C.F.

Baciu beneficiari S.S.A., întocmită de același

expert l.M. vizată spre neschimbare de către Primăria Orașului

Săcele

sub nr. 9660 din 28 iunie 2000, adresa Consiliului Județean Brașov nr. 9985/1784

din 24 martie 2006.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat

următoarele:

La data de 10 februarie 2006 petenții SC R. SRL, M.l. și M.A. în

calitate de proprietari ai unor parcele situate în

Săcele, terenuri înscrise în CF. Baciu au formulat o plângere penală

împotriva mai multor persoane printre care și notarul public

M.G.

solicitând în ceea ce o privește pe aceasta din urmă tragerea la răspundere

penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C.

pen.

S-a arătat în susținerea plângerii că notarul public menționat

a autentificat sub nr. 1339 din 15 iulie 2000 o

declarație prin care S.

S.A. și soția sa S.G.C. au hotărât de comun acord

comasarea a trei corpuri de avere situate în Săcele înscrise în CF. a

localității Baciu: teren arabil, teren și teren fâneață într-un singur corp

înregistrat în C.F. nr. Baciu sub un singur

număr

topografic și anume top. nr. 1558/8/2, imobil constând în teren

arabil

în suprafață de 3.573,33 m.p.; în baza acestei declarații la

care s-a anexat expertiza tehnică topografică nr.

9660 din 28 iunie 2000

întocmită de ing. exp. M.l. au fost contopite

cele trei parcele proprietatea lui S.S.A., și a soției sale

S.G.C. fără a respecta ramura de cultură, fâneață

cu teren agricol. Prin încheierile de autentificare nr. 1337 din 5 iulie

2000 și nr. 1339 din 5 iulie 2000 utilizate în expertiza tehnică topografică nr.

6990 din 28 iunie 2000 avizată de primăria Săcele și depusă la C.F. Brașov din 11

iulie 2000 și înregistrată în C.F. Baciu, documentație neavizată însă de

C.L.A.L.F.F. din Primăria

Săcele și de

către O.C.A.O.T.A. Brașov, avize prevăzute de legislația în domeniu petenții

proprietari ai unor parcele învecinate au pierdut accesul direct la utilități,

acestea trecând din domeniul public în cel privat; de asemenea prin autentificarea

declarației

notariale menționate s-a dat

aspect de legalitate expertizei tehnice topografice menționate care reprezintă

un fals (aspect rezultat din compararea schițelor întocmite de expert cu planul

parcelar A 301

existent la C.F. și care are toate avizele prevăzute de

legislația în vigoare) producând în cadastru și în C.F. contopirea unor parcele

fără decizie de schimbare a ramurii de cultură și hotărâre de

guvern sau de Consiliu local, amplasând

terenurile peste domeniul

public reprezentat de str. Timiș De 303 top. C.F.,

prin împrejmuirea traseului stradal și construirea pe acesta, lipsindu-i astfel

pe toți proprietarii înscriși în C.F. Baciu cu numere top de la nr. 1558/2 - 1558/7

de dreptul de servitute prin dispariția din domeniul public a racordului str.

Timiș și accesul la șoseaua ocolitoare a Mun. Brașov.

Plângerile petenților au fost

înregistrate sub nr. 243/P/2007la

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov .

Petenții l.A., D.V., J.A. și S.l. acesta din urmă prin reprezentant S.D.,

proprietari ai unor parcele înscrise în aceeași C.F., au formulat la rândul lor

plângeri, în același dosar solicitând printre altele și tragerea la răspundere

penală a celor care se fac vinovați de mutarea amplasamentului drumului de

servitute Timiș top. De 303 top. C.F. nr. 1558/17 în urma căreia petenții au

rămas fără racord la carosabilul semiinelarei ocolitoare a mun. Brașov; s-a

solicitat

de către toți petenții

rectificarea C.F. Baciu prin aducerea la

starea anterioară a

înregistrării lucrării false întocmită de expert l.M. și înregistrată în cartea

funciară menționată cu nr. 5569 - 76/2000, respectiv respectarea Schiței

parcelare A 301 înregistrată în C.F.

Atât petenții SC R. SRL, M.l. și M.A.,

cât și

petenții l.A., D.V., J.A. și S.l. au solicitat în

plângerile penale formulate tragerea la răspundere penală și a altor persoane

pentru comiterea unor

infracțiuni în

legătură cu dreptul de proprietate pe care îl au asupra

terenurilor

menționate, însă prin Ordonanța din 22 iunie 2007 pronunțată de procuror în

dosarul nr. 243/P/2007 s-a disjuns cauza în ceea ce-i privește pe numiții F.M.,

M.l., L.V., M.A., G.M.P., B.M., A.R., S.S.A., J.M., S.M.C.V. ș.a. și s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în ce-i privește pe cei

menționați în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov căreia i s-a

trimis dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul public M.G. pentru infracțiunile prevăzută de art. 246, 289, 290 și 291

C. pen., în cauză intervenind

prescripția

răspunderii penale, situație în care potrivit legii punerea

în mișcare a

acțiunii penale este împiedicată.

În motivarea ordonanței pronunțate procurorul a arătat în esență că

deși notarul public M.G. a procedat la întocmirea actului notarial denumit „declarație”

autentificat sub nr.

1339 din 5 iulie 2000

prin care s-a comasat un număr de trei parcele de

teren aparținând

proprietarilor S.S.A. și S.G.C. rezultând o singură parcelă de teren cu nr. top

nr. 1558/8/2 în suprafață totală de 3.573, 33 m.p. care s-a înscris în C.F. a

localității Baciu notarul public M.G. avea competența de a redacta și

autentifica actul respectiv, iar în speță nu s-au încălcat nici prevederile D.L.

nr. 115/1938 pentru verificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare

întrucât potrivit art. 13 din acest act normativ, corpul funciar se va modifica

prin alipiri când mai multe parcele se unesc într-un singur corp funciar sau

când se adaugă o nouă parcelă, sau se mărește întinderea unei parcele; ori din

acest mod de reglementare se înțelege că nu are relevanță categoria de

folosință a terenului, singura condiție fiind aceea a existenței dreptului de

proprietate ceea ce solicitanții o îndepliniseră conform extrasului C.F. și

lucrării topo avute în vedere de către notarul public.

Pe altă parte, notarul nu putea superviza o lucrare de specialitate

topo, neavând cunoștințele necesare și nici competența din acest punct de

vedere de a cenzura pe expertul M.l., din lucrarea acestuia nerezultând

categoriile de teren ca „arabil” sau „fâneață” sau altă destinație.

Înscrierea în C.F. Baciu a actului autentificat cu operarea mențiunilor

în acele evidențe s-a realizat în temeiul art. 54 din Legea nr. 7/1996 a

Cadastrului și publicității imobiliare, ori față de dispozițiile acestei legi,

orice documente, inclusiv cele notariale privind operarea în evidențele C.F.

trec și printr-o verificare efectuată de persoanele competente cu atribuții în

acest domeniu, conducători sau registratori C.F., verificare efectuată și în

speță; petenții cunoșteau existența unor atari operațiuni încă din vara anului

2000 astfel încât puteau solicita rectificarea operațiunilor înscrise în C.F.

Pe altă parte, s-a arătat că faptele

prevăzute de art. 246 C. pen.

, 289 C. pen. și art. 290 C.

pen., sub aspectul cărora a

fost cercetat

notarul public M.G. s-au raportat la data de

5 iulie 2000, data

autentificării actului notarial, termenul de prescripție a răspunderii penale

fiind îndeplinit la data de 5 iulie 2005, iar în ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 291 C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale s-a

împlinit la data de 11 iulie 2005 potrivit mențiunii din 11 iulie 2000

existentă în C.F. Baciu, ca dată a operării în evidență a actului notarial.

S-a reținut deci de către procuror că notarul public nu a fost de rea

credință când a întocmit, la data de 5 iulie 2000, în cadrul competențelor

sale, actul notarial pe baza căreia s-au operat la data de 11 iulie 2000 în

evidențele C.F. noile configurări ale proprietății solicitanților, în speță

intervenind și prescripția răspunderii penale.

Împotriva acestei ordonanțe au formulat plângeri la Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov petenții SC R. - SRL Brașov, M.A.

și M.I., plângere care a făcut obiectul dosarului 419/11/2/2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov și care a fost respinsă, ca neîntemeiată,

prin Rezoluția din 12 iulie 2007.

De asemenea s-au formulat împotriva aceleiași ordonanțe plângere de

către petenții l.A., D.V. și J.

A., plângere

care a format obiectul dosarului nr. 455/11/2/2007 al

Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov și care a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin

Rezoluția din 25 iulie 2007.

În legătură cu calitatea petenților de a formula plângere la instanța

de judecată împotriva ordonanței date de procuror la data de 22 iunie 2007, în

dosarul penal nr. 243/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

instanța reține pe de o parte că SC R. SRL Brașov M.I. și M.A. au avut

calitatea de persoane vătămate în cadrul actelor premergătoare efectuate de

procuror în vederea începerii urmăririi penale

față de notarul public

M.G., cei trei petenți fiind cei care au formulat

plângere

penală împotriva notarului

solicitând tragerea la răspundere penală

a acestuia pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

,

289 C. pen., art. 290 C. pen. și 291 C. pen.

Petenții l.A., D.V., J.A. și S.l. nu au menționat în mod expres în

cadrul plângerilor penale formulate, în dosarul penal 243/P/2007, că solicită

tragerea la răspundere penală a acestui notar pentru săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost cercetat, însă au reclamat, printre altele aceeași stare de

fapt referitoare la mutarea amplasamentului drumului de servitute a străzii

Timiș De 303, top CF 1558/17 și a traseului canalizării municipiului Săcele,

ceea ce a determinat lăsarea petenților fără racord la carosabilul semiinelarei

ocolitoare a mun. Brașov, solicitând tragerea la răspundere penală a celor care

se fac vinovați de această situație. Pe altă parte, chiar dacă nu ar fi

formulat plângere penală împotriva notarului, interesele legitime ale celor

patru petenți sunt vătămate prin Ordonanța atacată, întrucât actele întocmite

de notarul public cercetat au stat la baza înregistrării în cartea funciară a

unei noi situații în teren care îi prejudiciază pe petenți în calitate de

proprietari ai unor terenuri situate în spatele noii proprietăți rămași fără

acces la carosabilul șoselei ocolitoare a Brașovului.

Pe altă parte, instanța constată că

petentul S.l. nu a

parcurs, anterior sesizării instanței,

procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., respectiv nu a formulat plângere

împotriva Ordonanței din 22 iunie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 243/P/2007

la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov; de

altfel așa cum rezultă din actele dosarului nr. 243/P/2007 și din conținutul

adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov înaintate instanței la

data de 5 octombrie 2007 ordonanța procurorului din 22 iunie 2007 nu a fost

comunicată până în prezent acestui petent (mandatarul schimbându-și adresa),

astfel încât petentul nu a cunoscut dispozițiile acestei ordonanțe; se desprinde

concluzia că plângerea

formulată de acest

petent este greșit îndreptată la instanță și nu la

Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, astfel cum prevăd dispozițiile art.

278 C. proc. pen., sens în care, fiind incidente în speță dispozițiile ar. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., se va dispune trimiterea acestei plângeri organului

judiciar competent respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În ceea ce privește respectarea de către petenți a dispozițiilor art. 278

1

alin (1) și (2) C. proc. pen., respectiva termenului de formulare la instanță a

plângerii împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, instanța

reține că acesta a fost respectat doar de către petenții l.A., D.V. și J.A.,

care au formulat plângerea la instanță, în intervalul de 20 de zile de la

comunicarea de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

Brașov a rezoluției din 25 iulie 2007

prin care s-a respins plângerea

care a format obiectul dosarului nr. 455/IV2/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Petenții SC R. SRL Brașov, M.l. și M.A.

nu

au respectat acest termen. Astfel, cu toate că

petenților li s-a comunicat la data de 17 iulie 2007 prin scrisoare recomandată

cu confirmare de primire rezoluția Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 12 iulie 2007 în dosarul nr. 419/11/2/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov aceștia s-au adresat pentru

prima dată instanței cu plângere (fără a fi intitulată astfel) doar la data de

28 august 2007 când pe rolul Curții de Apel Brașov se aflau deja spre

soluționare dosarele nr. 1157/64/2007 și respectiv nr. 1169/64/2007 care aveau

ca obiect plângerile succesive dar cu același conținut formulate de petenții l.A.,

D.V. și J.A.

Este adevărat că petenților, persoane fizice, M.l. și M.A. li s-a

comunicat rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov pronunțată la data de 12 iulie 2007 în dosarul nr. 419/11/2/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov doar la sediul SC R. SRL însă

chiar dacă s-ar considera în ceea ce-i privește că rezoluția nu Ie-a fost

comunicată, aceștia trebuia să introducă plângerea la instanță conform art. 278

1

alin (2) C. proc. pen., într-un interval de 20 de zile de la data când s-au

împlinit cele 20 de zile în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov trebuia să soluționeze plângerea depusă la Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov; ori în speță plângerea împotriva

Ordonanței procurorului din 22 iunie 2007 a fost

depusă de petenți la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data

de

11 iulie 2007, ceea ce înseamnă că

ultima zi în care aceștia puteau

depune plângerea la instanță era 23

august 2007.

În raport de aceste considerente, în baza art. 278

1

alin (8)

lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată la

instanță de SC R. SRL Brașov reprezentată de M.l. precum și de M.A. și M.l.

împotriva ordonanței dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007.

În ceea ce privește cadrul procesual, respectiv obiectul analizei

instanței, instanța constată că, uzând de dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., petenții nu pot critica în instanță decât dispoziția de neîncepere a

urmăririi penale față de notarul public M.G., nu și dispozițiile privind

disjungerea cauzei în ceea ce-i privește pe făptuitorii F.M., M.l., L.V., M.A.,

G.M.P., B.M., A.R., S.S.A., J.M., S.M.C.V. ș. a. și respectiv declinarea

competenței de soluționare a cauzei în ce-i privește pe cei menționați în

favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov căreia i s-a

trimis dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de

Apel Brașov, întrucât art. 278

1

C. proc.

pen., are în vedere dispozițiile de netrimitere în judecată nu toate

dispozițiile procurorului date în cursul actelor premergătoare sau a urmăririi

penale și cărora le este aplicabilă procedura prevăzută de art. 275 și urm. C.

proc. pen.; de altfel petenții nu au prezentat în instanță dovezi prin care să

facă dovada că această dispoziție a procurorului îi vatămă în vreun fel.

Pe altă parte, prin ordonanța atacată,

s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul

public M.G., singura persoană cu calitatea de notar public față de care s-au

desfășurat acte de cercetare în acest dosar, ori în aceste condiții, văzând că

la dosarul nr. 243/P/2007 nu există o plângere penală prin care să fie reclamat

notarul public C.E. sau acte întocmite de acesta (ci numele acestui notar a

fost indicat pentru prima dată în plângerea pe care petenții l.A., D.V. și J.A.

au adresat-o Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov atunci când au criticat Ordonanța dată de procuror la data de 22 iunie 2007

în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov)

critica petenților în sensul că procurorul din cadrul parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov nu a efectuat acte de cercetare în ceea ce privește acest

notar și nu a pronunțat o soluție în legătură cu acesta apare nefondată; de

altfel potrivit adresei din data de 28 septembrie 2007 emisă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov și adresată instanței pentru soluționarea dosarului

nr. 1157/64/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov se află în

lucru dosarul nr. 357/P/2007 privind pe notarul public C.E., dosar format

tocmai în baza conținutului plângerea pe care petenții l.A., D.V. și J.A. au

adresat-o Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov

atunci când au criticat Ordonanța dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în

dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (dosar nr.

455/11/2/2007); în acest din urmă dosar petenții pot formula cereri și depune

probe pentru justa

soluționare a cauzei,

iar dacă aceasta se va finaliza cu o soluție de

netrimitere în judecată

împotriva acestei soluții petenții vor putea să formuleze plângere conform art.

278

1

C. proc. pen.

Analizând temeinicia și legalitatea Ordonanței procurorului din data de

22 iunie 2007 dată în dosarul nr. 243/P/2007 relativ la

dispoziția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul

public M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 289

C. pen., art. 290 C. pen. și 291 C. pen., instanța de fond a constatat că

plângerea formulată de petenții l.A., D.V. și J.A. este nefondată pentru

următoarele considerente:

Actele pe care notarul public M.G. Ie-a

efectuat în

această calitate a sa și care sunt reclamate

de petenți constau în autentificarea sub nr. 1339 din 5 iulie 2000 a unei

declarații prin care două persoane fizice: S.S.A. și soția sa S.G.C.,

proprietari ai unor parcele de teren au consimțit la comasarea celor trei

corpuri de avere pe care le aveau, situate în localitatea Săcele și înscrise în

C.F. Baciu

teren arabil, teren și teren fâneață

într-un singur corp de avere ce s-a înregistrat în C.F. a localității

Baciu sub un singur număr topografic, imobil constând în teren arabil în

suprafață totală de 3.573,33 m.p.

Potrivit Legii nr. 36/1995, legea notarilor publici și activității

notariale, notarul public M.G. avea competența de a redacta și autentifica

acest gen de acte, iar la întocmirea și autentificarea lui nu au fost încălcate

dispoziții legale în vigoare la acel moment.

Astfel, potrivit art. 51 din Legea nr. 7/1996 înscrierile și radierile

efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza

hotărârii instanței judecătorești definitive și

irevocabile sau pe cale

amiabilă, în baza unei declarații date în formă

autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei

documentații cadastrale.

În speță proprietarii S.S.A. și soția sa S.G.C. au solicitat notarului

public autentificarea unei astfel de declarații prin care își manifestau

opțiunea să comaseze într-un singur imobil trei parcele pe care le aveau în

proprietate cu consecința înscrierii acestei operațiuni în C.F.

a localității Baciu sub un singur număr

topografic; au atașat cererii

documentație cadastrală, respectiv

expertiza tehnică – topografică întocmită de ing. exp. M.l., avizată de

Primăria Orașului Săcele la data de 28 iunie 2000.

Notarul public nu avea obligația să verifice dacă cele trei parcele

care urmau să fie comasate au aceeași categorie de folosință întrucât potrivit art.

1 din Legea nr. 7/1996 legea cadastrului și publicității imobiliare în vigoare

la data autentificării declarației notariale, prin parcelă în sensul legii

cadastrului și publicității

imobiliare se

înțelege „suprafața de teren cu aceeași categorie de

folosință” iar prin

imobil se înțelege „una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără

construcții, aparținând aceluiași proprietar”.

Potrivit art. 17 alin (2) din aceeași lege, „una sau mai multe parcele

alăturate

de pe teritoriul unei unități administrativ teritoriale, indiferent de

categoria de folosință, aparținând aceluiași proprietar, formează un imobil, în

sensul definit de art. 1 alin (3) din aceeași lege, și se identifică printr-un

număr cadastral unic și se înscrie într-o carte funciară”. Față de aceste

dispoziții legale, apare evident că cerința existenței aceleiași categorii de

folosință a parcelelor aparținând aceluiași proprietar nu este una esențială

pentru a se putea dispune comasarea acestora într-un singur imobil.

Cerințele esențiale însă pentru a se putea dispune comasarea celor trei

parcele sunt însă, fără îndoială acelea ca parcelele să fie alăturate și să

aparțină aceluiași proprietar; dacă ultima dintre aceste două condiții

esențiale ara ușor de verificat de către notar prin solicitarea unor extrase C.F.,

prima dintre acestea nu putea fi constatată ca fiind îndeplinită decât pe baza

unei documentații cadastrale. întrucât în speță notarului i-a fost prezentată o

expertiză tehnică topografică a întocmită de un expert topograf, M.l. în care

se arată că cele trei parcele se învecinează, expertiză avizată de Primăria

Săcele notarul public (care nu este obligat să aibă cunoștințe de topometrie și

topografie) nu putea refuza autentificarea declarației, astfel încât acesta nu

și-a exercitat cu rea credință funcția.

Este adevărat că din înscrisurile și schițele prezentate în cauză de

către petenți rezultă că situația din teren stabilită de experți topografi și

existentă în evidențele Comisiei pentru

aplicarea

Legilor fondului funciar și O.C.A.O.T.A. Brașov este alta

decât cea

reținută de expertul topograf l.M. (care a suprapus parcelele aparținând celor

doi proprietari cu teren arabil, teren și teren fâneață, și care în fapt erau

despărțite de un drum, peste imobilul cu nr. top. 1558/17 reprezentând drumul

De 303 aparținând fostului C.A.P. Săcele și care deservea toate celelalte

parcele menționate în schița parcelar 301 a localității Săcele, avizată de O.C.P.I.

Brașov) însă notarul, la momentul autentificării declarației nu avea o schiță

de comparație și nu era obligat să o ceară decât dacă avea dubii asupra

veridicității documentației cadastrale depuse.

Față de această împrejurare, nu se poate reproșa expertului rea

credință sau neglijență în exercitarea atribuțiilor sale, cu atât mai mult cu

cât aceeași documentație cadastrală a trecut, fără să fie observate erorile, și

prin filtrul angajaților C.F care au făcut întabularea în cartea funciară și

care dispuneau de schițele și de toate situațiile necesare pentru a verifica

veridicitatea conținutului expertizei.

În aceste condiții, apare evident că

declarația autentificată de notarul public M.G. nu este falsă și nu este

întocmită de

notar cu încălcarea obligațiilor pe care le

are, astfel că aceasta nu se face vinovată de nici una dintre infracțiunile

pentru care a fost cercetată. Este adevărat că declarația autentificată de

notarul public M.G. are la bază o documentație tehnică necorespunzătoare

realității, însă la dosar nu sunt dovezi care să conducă procurorul sau

instanța la concluzia că notarul cunoștea această împrejurare, comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., neputând fi reținută în speță în

sarcina făptuitoarei; împrejurarea că expertiza tehnică topografică cuprinde

date eronate trebuie dovedită printr-o altă expertiză, aspect care se poate

realiza în dosarul disjuns în care expertul este cercetat penal, abia apoi

putând fi desființată atât ea cât și actele sub secvențe și readusă situația la

starea inițială.

Este nefondată critica adusă ordonanței procurorului în conformitate cu

care se impune completarea cercetărilor, respectiv a actelor premergătoare

efectuate în cauză, în condițiile în care procurorul a reținut corect care sunt

actele efectuate de notar și activitățile desfășurate de acesta, iar în raport

cu datele efectuării lor răspunderea penală s-a prescris pentru toate infracțiunile

reclamate ca fiind comise de notarul public M.G., astfel încât în speță

intervenind o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau

exercitarea acesteia, conform art. 228 C. proc. pen., urmărirea penală nu mai

poate fi începută.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petiționarii D.V. J.A., l.A.,

M.A. și M.l.

La termenul de judecată din 22 ianuarie

2008, recurentul petiționar

D.V. a precizat că numele

corect al recurentei petente l.A. este l.A. și că aceasta a decedat în luna

septembrie 2007, moștenitorii săi fiind I.A. și l.A., situație în care Curtea a

dispus introducerea și citarea acestora în cauză.

De asemenea, recurentul petiționar M.l. a învederat

că a declarat recurs atât în nume propriu, cât și

ca reprezentant al SC R. SRL, fără a face însă dovada susținerilor sale.

În motivele scrise de recurs, petenții D.V.,

J.A., l.A. (prin moștenitorii susmenționați), au criticat atât

ordonanța nr. 243/P/2007, cât și sentința primei instanțe sub aspectul

omisiunii de a fi sesizată instanța civilă pentru desființarea totală și

respective parțială a înscrisurilor false întocmite de notarii M.G. și C.E. conform

art. 245 alin. (1) lit. c

1

) C. proc. pen.

Se mai critică motivarea instanței de fond cu privire la inexistența

unei obligații a notarului de a verifica dacă parcelele care urmau a fi

comasate aveau aceeași categorie de folosință, arătându-se că textul de lege

menționat de instanță [(art. 17 alin. (2) din Legea nr. 7/1996)] nu era în

vigoare la data săvârșirii faptei.

De asemenea, se arată că notarul nu a respectat dispozițiile legale

referitoare la recepționarea documentației cadastrale de către organul de

specialitate și că trebuia să refuze autentificarea declarației în baza art. 6 alin.

(2), art. 43 și 45 din Legea nr. 36/1995.

În ce privește încălcarea atribuțiilor de serviciu de către expertul

topograf și notar, prima instanță a exclus reaua credință, dar și neglijența, fără

să indice cu ce latură subiectivă au fost făcute aceste încălcări ale

obligațiilor de serviciu.

În fine, se mai susține că în ordonanța atacată se mai arată

că este similaritate, fără a indica care sunt

concret actele falsificate

de notarul public C.E. și dacă pentru acestea

a intervenit prescripția răspunderii penale sau se impunea trimiterea în judecată.

Recurentul M.A. a susținut, cu referire la respingerea ca tardivă a

plângerii sale, că Ministerul Public nu a putut face dovada comunicării

soluției, iar instanța de fond a considerat plângerea ca fiind făcută în

termen, devreme ce a acceptat participarea sa la discuții și i-a solicitat să

pună concluzii pe fond.

De asemenea, a mai făcut referiri la

fapte comise de angajații

primăriei Săcele iar cu referire

la notarul public M.G. a susținut că a încălcat prevederile legislației în

vigoare, afectând domeniul public, precum și accesul proprietarilor la DN 1.

Recurentul M.l. a arătat că data când a luat cunoștință de ordonanța

procurorului este data la care a formulat plângere la instanță, situație

acceptată de aceasta devreme ce a fost admis la dezbateri și i s-a permis să

pună concluzii pe fond.

În cuprinsul motivelor de recurs, se mai fac referiri la fapte comise

de angajați ai primăriei, îndeosebi expertul M.I., iar în privința notarului

public se arată că acesta a

transformat o

parcelă tip-fâneață într-una de tip-arabil, fără a exista

documentație

și aviz de schimbare a ramurii de cultură. Documentația a fost depusă la cartea

funciară și a avut ca

efect dispariția unei

străzi și a dreptului de servitute privind accesul

la proprietăți, racordul

stradal și accesul la DN 1, dispărând și posibilitatea de branșament la

utilități.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub

toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Prin ordonanța din 22 iunie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov sub nr. 243/P/2007 s-a dispus: neînceperea urmăririi penale față

de notarul public M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută

de art. 246, 289, 290 și 291 C. pen., ca urmare a intervenirii

prescripției răspunderii penale; disjungerea cauzei și declinarea competenței

de cercetare a faptelor presupus a fi fost comise de către alți făptuitori în

favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Având în vedere limitele stabilite de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., în speță instanța a fost investită exclusiv cu privire la

cenzurarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de notarul

public, neputându-se face aprecieri cu privire la

fapte imputate altor

persoane față de care nu s-a dat o soluție pe fond

de către procuror.

Or, în acest context, Curtea constată că majoritatea susținerilor

cuprinse atât în plângerea adresată instanței, cât și în motivele de recurs

depășesc limitele în care instanța se poate pronunța în cauza de față, tocmai

pentru că se referă la o situație de fapt mult mai amplă ce este imputată mai

multor persoane (funcționari sau simpli cetățeni).

În privința notarului public M.G., Curtea constată că în plângerea

penală adresată organului de urmărire penală (și înregistrată sub nr. 243/P/2007)

petenții D.V. J.A. I.A. nu au reclamat săvârșirea vreunei fapte penale de către

acesta, fapt recunoscut explicit în fața instanței de fond(a se vedea

încheierea din 24 septembrie 2007), ci s-au referit la

numitul M.l., reprezentant al O.C.O.T. care a întocmit documentația cadastrală

falsă, neverificată în mod corespunzător de către notar.

Referitor la celălalt notar public la care acești petenți au făcut

referi re, C.E., din înscrisurile aflate la dosar rezultă că împotriva acestuia

s-a solicitat începerea urmăririi penale abia la 24 iulie 2007, cu ocazia

plângerii împotriva soluției dată față de notarul public M.G., situație în care

s-a format un dosar distinct la nivelul aceluiași parchet, nr. 357/P/2007,cauză

aflată în lucru.

În legătură cu activitatea notarului public M.G., cercetările au fost

demarate în urma unei plângeri formulate de SC R. SRL la 10 februarie 2006 și

au stabilit că acesta a autentificat la data de 5 iulie 2000 actul notarial

denumit „declarație”, la cererea proprietarilor S.S.A. și S.G.C în care aceștia

au arătat că au hotărât comasarea a trei parcele de teren, toate aflate în proprietatea

declaranților, într-o singură parcelă.

În raport cu data autentificării acestui

înscris (5 iulie 2000), data

formulării plângerii (10

februarie 2006) și ținând seama de tratamentul sancționator aplicabil în cazul

infracțiunilor menționate în plângere

și

care ar putea fi imputate notarului public (art. 246, 289, 290 și 291 C. pen.),

în mod corect s-a reținut de către procuror că este incident cazul de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de

art.

10 lit. g) C. proc. pen. (a intervenit prescripția răspunderii penale).

Chiar și așa, în motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale se

fac și aprecieri de fond, arătându-se că notarul public nu a fost de rea

credință când a întocmit, la data de 5 iulie 2000, în

cadrul competențelor sale, documentația pe baza căreia ulterior, la

data de 11 iulie 2000, s-au operat în evidențele C.F. noile configurări

ale

proprietății declaranților.

Curtea reține că înscrisul autentificat de către notar reprezintă o declarație,

al cărei conținut a fost asumat de către declaranți, sub sancțiunea legii

penale conform art. 292 C. pen.

În plus, în cauză erau incidente dispozițiile art. 44

din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară/în varianta

în vigoare la momentul autentificării actului, potrivit cărora corpul de

proprietăți constituit prin înscrierile în cartea funciară se va putea modifica

prin alipiri, dacă mai multe parcele se unesc într-un singur corp sau dacă se

adaugă o nouă parcelă la un corp de proprietate ori se mărește întinderea unei

parcele.

Totodată, potrivit art. 56 notarul care a întocmit un act prin care se

modifică un drept real imobiliar este obligat să ceară din oficiu înscrierea în

cartea funciară, care urma procedura înscrisă în art. 49 și urm. din aceeași lege,

finalizată cu o încheiere dată de judecătorul de la biroul de carte funciară, supusă

căilor de atac.

În speță, cu ocazia autentificării declarației, notarul a avut la

dispoziție actele prezentate de declaranți, respectiv o expertiză topografică (care

prezenta situația celor trei parcele ce urmau a fi contopite, inclusiv faptul

că erau de același tip-teren arabil), precum

și

un înscris emanând de la primăria orașului Săcele (care certifica

faptul

că cele trei parcele erau situate în intravilanul localității), acte pe care

notarul nu era în măsură să le cenzureze.

Ulterior, pe baza acestei declarații și în urma controlului efectuat (sau

care trebuia a fi făcut) de către funcționarii și judecătorul de carte

funciară, s-au făcut mențiunile corespunzătoare în cartea funciară.

Împrejurarea că documentația tehnică (îndeosebi expertiza topografică)

ce a fost prezentată de către declaranți notarului cu prilejul autentificării

declarației, nu corespundea întrutotul realității nu poate fi imputată

acestuia, cu atât mai mult cu cât, potrivit celor expuse anterior, conținutul

declarației reprezenta practic manifestarea de voință a declaranților (ce nu

putea fi cenzurată de notar), iar efectul urmărit de aceștia, respectiv

comasarea unor proprietăți, s-a produs în urma înscrierii în cartea funciară, supervizată

de alte persoane decât notarul care a autentificat declarația.

Pe de altă parte în motivarea recursurilor declarate, petenții D.V., J.A.

I.A. fac referire, între altele, la nerespectarea de către notar a „Instrucțiunilor

privind întocmirea documentației cadastrale tehnice necesare la înscrierea cu

caracter nedefinitiv în Cartea funciară a actelor și faptelor juridice

referitoare la terenuri și construcții”, fără a observa că acestea au fost

publicate la 22 februarie 2001 în M. Of. nr. 90, ulterior datei la care notarul

a autentificat declarația în litigiu (5 iulie 2000).

De asemenea, acești petenți au criticat atât ordonanța, cât și sentința

instanței de fond pentru neaplicarea art. 245 alin. (1) lit. c

1

) C. proc.

pen., referitor la omisiunea de sesizare a instanței civile cu privire la

desființarea totală sau parțială a unui înscris.

Curtea reține că potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., în cazul în

care se dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul se

pronunță și asupra sesizării instanței civile

competente cu privire la

desființarea totală sau parțială a unui

înscris.

În speță, deși față de notarul public M.G. s-a dispus neînceperea

urmăririi penale inclusiv pentru infracțiuni de fals intelectual și fals în

înscrisuri sub semnătură privată, nu s-a

dispus

prin aceeași ordonanță și asupra sesizării instanței civile, în

condițiile

susmenționate. Mai mult în motivarea ordonanței se face vorbire de un singur

act încheiat de notar înscris oficial în înțelesul

legii penale, respectiv declarația autentificată de acesta.

În privința acestui înscris, este de observat că realitatea celor

consemnate în cuprinsul declarației incumbă exclusiv

declaranților (față de care cercetările s-au disjuns), nefiind

contestat faptul că notarul a consemnat și autentificat întocmai manifestarea

de

voință a acestora.

Pe de altă parte, chiar și în situația în care ordonanța nu cuprinde

dispoziția de sesizare a instanței civile, nimic nu oprește partea interesată

să acționeze în acest sens, mai ales că o

asemenea

omisiune nu poate fi îndreptată în procedura înscrisă în

art. 278

1

C. proc. pen., prin prisma soluțiilor expres și limitativ prevăzute în alin. (8).

În privința petenților M.A. și M.I., Curtea constată că prin sentința

recurată plângerile formulate de către aceștia împotriva aceleiași ordonanțe a

procurorului au fost respinse ca tardive, fără a se intra în analiza fondului

aspectelor sesizate în plângere, situație în care recursurile declarate de

către

aceștia pot fi analizate exclusiv sub

aspectul formulării plângerii în

termen, chiar dacă petenții au

menționat în motivele de recurs și alte critici, ce țin de fondul cauzei.

Din această perspectivă, Curtea constată că prin rezoluția procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov emisă la data de 12 iulie 2007 sub nr. 419/11/2/2007 a fost

respinsă,

în condițiile art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată de cei doi petenți

împotriva rezoluției (în realitate, ordonanței) nr. 243/P/2007 din 22 iunie 2007.

Soluția dată de procurorul general a fost comunicată petenților M.l. și

M.A., cu confirmare de primire, la

data de

17 iulie 2007, dată de la care a început să curgă termenul de

20 de zile

prevăzută

de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. În care soluția de

neîncepere a urmăririi penale putea fi supusă cenzurii instanței.

Cu toate acestea, petenții s-au adresat instanței abia la data de 28

august 2007, formulând o „cerere de intervenție în interes propriu” în dosarul nr.

1169/64/2007 al Curții de Apel Brașov (ce

avea

ca obiect plângerea formulată de petenții D.V. I.

A. și J.A. împotriva

aceleiași soluții, dosar ce ulterior a fost conexat la cel în care s-a

pronunțat sentința recurată, nr. 1157/64/2007), situație în care soluția primei

instanțe, de respingere a plângerilor ca tardiv formulate este legală și

temeinică.

Împrejurarea că petenții au participat în această calitate în dosarul

instanței de fond nu poate conduce la o altă concluzie cu privire la

tardivitatea plângerii formulate de către aceștia, întrucât ceea ce instanța

analizează mai întâi este respectarea condițiilor de formă ale plângerii (inclusiv

dacă ea a fost formulată în termen), iar apoi temeinicia susținerilor

petenților însă numai dacă cerințele de formă au fost respectate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că toate recursurile

declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse, cu obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii

M.A., M.l., D.V., J.A. și l.A.

împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții petiționari la câte 100

lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

martie 2008.