ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2862/2025

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.02.2024, sub nr. x/2024, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., a solicitat anularea Hotărârii nr. 338 din 19 iulie 2023 emisă de Colegiul director al C.N.C.D. în dosarul nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 1110/2024 din 21 iunie 2024 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

Admite cererea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, având sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având sediul în București, Piața Valter Mărăcineanu, nr. 1-3, și A., având reședința în Cluj Napoca, Județ Cluj.

Anulează Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 338/19.07.2023.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă A. critică sentința recurată sub aspectul faptului că prima instanță a interpretat în mod grețit normele de drept material care vizează competențele CNCD întrucât recurenta a solicitat constatarea situației de discriminare la care a fost supusă de intimta MAI-IGPR cu ocazia candidaturii sale la o funcție vacantă din cadrul MAI-IGPR, iar nu verificarea legalității ordinului Mai nr. 55-107-2587/C- 10537-210-496-831 și a baremelor medicale.

Recurentul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării critică sentința recurată sub aspectul faptului că prima instanță în mod eronat, a reținut faptul că "Chiar dacă această Decizie a Curții Constituționale (n.a. Decizia nr. 997/2008) se referă numai la actele normative cu putere de lege, Curtea reține că sunt aplicabile și în prezentul litigiu, considerentele care au stat la baza adoptării acesteia vizează respectarea principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat, acesta impunăndu-se a fi respectat și în prezentul litigiu având ca obiect anularea Hotărârii nr. 338/19.07.2023, prin care Consiliul a constatat caracterul discriminatoriu al unor dispoziții dintr-un act administrativ cu caracter normativ și, implicit caracterul nelegal al acestora, deși această prerogativă revine numai instanțelor judecătorești, cu respectarea art. 126 din Constituția României". Este evident faptul că instanța constituțională a avut în vedere ipoteza în care, cu ocazia exercitării atribuțiilor sale, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ar anula total sau parțial acte normative sau le-ar substitui cu dispoziții cuprinse în alte acte normative.

Insă, din niciuna dintre concluziile Curții Constituționale nu rezultă imposibilitatea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării de a examina o situație de discriminare cu care a fost sesizat, în sensul constatării existenței sau inexistenței sale.

De asemenea, din niciun considerent al Deciziei nr. 997/2008 nu rezultă că autorității Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării i-ar fi fost înlăturate atribuțiile de a constata existența unor discriminări care își au sorgintea în acte normative și de a formula recomandări sau de a sesiza autoritățile competente în vederea asanării respectivelor prevederi.

A accepta raționamentul judecătorului fondului în prezenta cauză dedusă judecății, înseamnă a ajunge la concluzia că nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, implicit, nici instanțele de judecată, nu ar mai putea constata existența discriminării care provine din aplicarea unor acte normative, sub cuvânt că interferează cu puterea legislativă, ceea ce, în mod evident, nu poate fi acceptat pentru că s-ar încălca mai multe principii, între care principiul constituțional al liberului acces la justiție.

Numai în situația în care prin sesizarea adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-ar fi solicitat anularea Ordinului comun nr. M55-107-2587/C-10357-210-496-831 sau înlocuirea acestuia cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, s-ar fi pus problema incidenței Deciziei Curții Constituționale nr. 997/2008, astfel cum subliniază judecătorul fondului.

Astfel, prin sesizarea formulată, petenta A. nu a criticat efectiv conținutul Ordinului comun, ci fapta Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române de a refuza participarea la concursul pentru ocuparea funcției de ofițer Birou Achiziții pe motivul "inapt medical - boală cronică necontagioasă - astm bronșic", apreciind astfel că este discriminată în raport cu ceilalți candidați la accederea în structurile M.A.I. care nu au fost refuzați pe motivul "inapt medical", revenind astfel, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să analizele dac^ acest refuz constituie un tratament discriminatoriu sau nu.

Din nicio dispoziție a Hotărârii nr. 338/19.07.2023 nu rezultă că Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ar fi cenzurat legalitatea Ordinului comun în cauză, limitându-se, potrivit competențelor acordate de lege, doar la a investiga, constata și sancționa fapta de discriminare, astfel cum, în mod absolut eronat, justifică judecătorul fondului în considerentele sentinței civile nr. 1110/21.06.2024, concluzionează recurentul.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție supra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este fondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne reținând că argumentele expuse în cadrul cererii de recurs se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, având în vedere similitudinea criticilor formulate de recurenți pe fondul cererii, și circumscrise cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a contestațiilor în anulare, urmând a răspunde prin argumente comune.

Înalta Curte reține că prin petiția nr. 6612/22.09.2021 recurenta pârâtă A. a solicitat pârâtului CNCD să constate că a fost discriminată pe criteriul "boală cronică necontagioasă", respectiv astm bronșic de către MAI - Inspectoratul General de Poliție, prin respingerea la concursul de admitere organizat pentru ocuparea postului de ofițer Biroul Achiziții, în baza Ordinului MAI, MAPN,MJ SRI, SIE, STS,SPP nr. M55-107-2587/C-10357-210-496-831 din 30 aprilie 2014.

În fapt, petenta a susținut că cu ocazia depunerii candidaturii sale pentru ocuparea postului vacant de ofițer achiziții în cadrul MAI-IGPR a fost declarată "inapt medical", în urma efectuării analizelor în cadrul procesului de admitere fiind diagnosticată cu astm bronșic.

Prin hotărârea nr. 338 pronunțată în data de 19.07.2023 în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare pârâtul CNCD a respins excepția necompetenței materiale a CNCD în raport de obiectul petiției și a constatat incidența prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 și a aplicat sancțiunea amenzii față de MAI.

Prin cererea formulată și care a făcut obiectul dosarul de față, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 338/19.07.2023.

Prin sentința recurată s-a admis cererea și s-a anulat hotărârea CNCD. Instanța de fond a reținut că caracterul nelegal al Hotărârii nr. 338/19.07.2023, întrucât aceasta a fost emisă cu depășirea competenței materiale a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, astfel cum este prevăzută de art. 19 și art. 20 din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte constată că recursurile pârâților sunt fondate, soluția curții de apel reflectând interpretarea greșită a normelor de drept material care reglementează în materia prevenirii și sancționării tuturor formelor de discriminare.

Conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) din același act normativ, "orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale".

Prin raportare la aceste prevederi legale, Înalta Curte reține că o faptă poate fi calificată ca fiind faptă de discriminare dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile); existența unui criteriu de discriminare dintre cele enumerate exemplificativ la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000; tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop să nu fie adecvate și necesare.

Pe de altă parte, potrivit art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "Consiliul este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării".

Conform art. 19 alin. (1) din același act normativ, "în vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării își exercită atribuțiile în următoarele domenii: a) prevenirea faptelor de discriminare; b) medierea faptelor de discriminare; c) investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare; d) monitorizarea cazurilor de discriminare; e) acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării".

În raport cu toate aceste dispoziții legale, Înalta Curtea constată că aspectul sesizat prin petiția recurentei a fost constatarea faptului că a fost discriminată pe criteriul "boală cronică necontagioasă", respectiv astm bronșic de către MAI - Inspectoratul General de Poliție, prin respingerea la concursul de admitere organizat pentru ocuparea postului de ofițer Biroul Achiziții, în baza Ordinului MAI, MAPN,MJ SRI, SIE, STS,SPP nr. M55-107-2587/C-10357-210-496-831 din 30 aprilie 2014

Înalta Curtea consideră că discriminarea poate să rezulte și din modul de aplicare a legii de către o autoritate publică, ceea ce este diferit de o discriminare rezultând din lege, care, indubitabil, nu este de competența CNCD, astfel cum s-a stabilit prin jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea cu titlu de exemplu, Decizia nr. 997/7.10.2008 a Curții Constituționale).

În concluzie, având în vedere că reclamanta a invocat situații de discriminare prin petiția formulată, pârâtul CNCD este competent să soluționeze în fond solicitarea reclamantei, să stabilească dacă susținerile sunt probate și dacă îndeplinesc cerințele legale pentru a se constata existența unei fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor legale aplicabile, de natură a atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din același cod, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de pârâți, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de recurentul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Admite recursul declarat de pârâta A. și recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 1110/2024 din 21 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.