ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2214/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, după declinarea competenței, la data de 15.03.2019, sub nr. x/2018, reclamanta A. a contestat Hotărârea nr. 209 din data de 23.05.2018, pronunțata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018, având ca părți pe numitele B. și A., solicitând: - anularea Hotărârii nr. 209/23.05.2018 pronunțate de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018 ca netemeinica și nelegala; - suportarea cheltuielilor de judecata.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 521 din data de 2 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și B. și a dispus anularea Hotărârii nr. 209/23.05.2018 emisă de pârâtul C.N.C.D.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 521 din data de 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-pârât a susținut următoarele: Instanța de fond a fost investita cu soluționarea acțiunii in anulare a Hotărârii CNCD, prin care s-a hotărât ca faptele prezentate în petiție reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Instanța de fond a reținut, in principal, ca măsura de schimbare a orarului este justificată ca urmare a stării conflictuale dintre parata cadrul didactic si o parte dintre elevii unor clase si partintii acestora. Recurentul apreciază că se invocă un tratament diferențiat în ceea ce privește modificarea orarului în așa fel încât petenta să nu mai poată să-si susțină orele, din cauza sesizărilor pe care petenta le-a făcut. Reclamata de discriminare a susținut că "având în vedere că are dreptul să o facă, a hotărât schimbarea încadrării orare în-cadrul normei didactice". Reclamanta a mai învederat, că această modificare are atât o justificare rezonabilă, constând în respectarea "superiorității interesului elevului (până la urmă un copil) care nu poate fi subordonată propriilor interese ale profesorului", dar și o reglementare-special, dată de legislația incidență în sensul că "reclamantul are dreptul să o facă, de a hotăra schimbarea încadrării orare în cadrul normei didactice ". Astfel motivul pentru care reclamatul de discriminare a modificat orarul astfel încât petenta să nu mai poată să-si susțină orele, nu este cel relevat de către instanța de fond, respectiv un posibil conflict cu unii dintre elevi, ci mai degrabă din cauza sesizărilor pe care petenta le-a făcut. În prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile constatării discriminării, conform definiției prevăzută de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, fapta fiind discriminatorie, deorece diferențierea s-a bazat pe un criteriu ce aduce atingere unui drept prevăzut de normele legale interne, fără să existe o justificare obiectivă în ceea ce privește respectiva, diferențiere. În conformitate cu definiția discriminării (art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000R) apreciază recurentul că există un tratament diferențiat (modificarea orarului), bazat pe un criteriu interzis de lege (convigerile petentei regăsite în sesizările făcute) care are ca efect atingerea unui drept recunoscut de lege (dreptul la munca, dreptul la opinie, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la petiționare). Având în vedere că cerințele de la punctele 1-3 au fost îndeplinite recurentul apreciază că tratamentul diferențiat nu a fost justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare. În jurisprudența sa, C.E.D.O. a arătat că justificarea obiectivă și rezonabilă trebuie să urmărească un scop legitim, iar măsura aplicată trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. În analiza scopului legitim, trebuie analizat existența acestui scop raportat la dreptul atins prin diferențiere (ex - conform Cohveției, libertatea de exprimare poate fi restrâns pentru următoarele scopuri legitime: pentru securitatea națională, integritatea teritorială, siguranța publică, apărarea ordinii, prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, moralei, reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale, pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești). În analiza metodei adecvate și necesare, trebuie stabilit dacă, prin metoda aleasă, se atinge scopul dorit, și dacă există sau nu alte metode prin care scopul poate fi atins, fără a crea o situație de diferențiere. În domeniul discriminării, sarcina probei este împărțită între petent și reclamat, astfel, consideră recurentul că potrivit acestui principiu, persoana interesată, în cazul nostru, petentul, trebuie să indice suficiente elemente care permit a presupune existenței unei discriminări, (elementele/probele care permit a presupune existența discriminării, inspeță, este chiar modificarea orarului). Plecând de la această idee, recurentul apreciază că reclamanta a tratat diferit pe petenta B. care se află în situații comparabile (cu toate persoanele care fac parte din personalul didactic) și care a fost tratat în mod diferit din cauza unui criteriu de discriminare (convingerile petentului regăsite în sesizările făcute). Potrivit art. art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 prevede că: "Persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare." Raportându-se la materialul probator depus de către părți, recurentul a apreciat că reclamanta nu a depus niciun fel de probatoriu, care să vină să răstoarne prezumția de existența a tratamentului diferențiat. În drept, recurentul-pârât în susținerea cererii de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză. Intimatele-reclamantă A. a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 12 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a apărărilor susținute de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele următoare: În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, analiza legalității sentinței recurate din partea instanței de recurs presupune și o stabilire corectă a situației de fapt. Litigiile cu un asemenea obiect presupun pentru efectuarea unei analize judicioase a cauzei, stabilirea circumstanțelor concrete care au dus la emiterea actului administrativ constestat și nu o analiză exclusivă a normelor legale relevante în asemenea cazuri. Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut cu privire la starea de fapt care a condus la emiterea Hotărârii nr. 209/23.05.2018, următoarele: Petenta B., cadru didactic la Colegiul Național "Ion Neculce" din București a formulat pârâtul la C.N.C.D. sesizarea înregistrată sub nr. x/10.01.2018, împotriva reclamantei A. director al Colegiul Național "Ion Neculce" Plângerea initmatei-pârâte a fost motivată pe următoarele situații: Înainte de începerea activității didactice în cadrul colegiului menționat mai avea un loc de munca la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica și Inginerie Nucleara, Horia Hulubei și solicitat un orar cu ore de curs după-amiaza. După angajare constatând deficiente grave legate de disciplina și pregătirea școlara a elevilor, a semnalat aceste probleme reclamatei (12 sesizări), Inspectoratului Școlar (3 sesizări) și Ministerului Educației (3 sesizări), iar din cauza sesizărilor i s-a schimbat orarul, fiind singurul profesor cu pauza de pana la 8 ore între orele de curs. În aceste condiții intimata-pârâtă nu s-a mai prezentat la ore, fiind sancționată cu avertisment și a solicitat aplicarea unei amenzi contravenționale, acordarea de despăgubiri, restabilirea situației anterioare discriminării, publicarea hotărârii în mass-media, iar prin completarea petiției, înregistrata la C.N.C.D. sub nr. x/12.02.2018, pârâta a arătat ca a fost discriminata din cauza apartenenței la o categorie sociala (a profesorilor cinstiți) și a convingerilor privind educația. Cu privire la cele sesizate, recurentul-pârât a emis Hotărârea nr. 209/23.05.2018, prin care a admis excepția de necompetență în privința solicitării de acordare de despăgubiri și de restabilire a situației anterioare, a respins excepția de necompetență invocată de partea reclamată (reclamanta din prezenta cauză), precum și solicitarea părții reclamate de a obliga petenta (pârâta din prezenta cauză) la cheltuieli de judecată. A respins excepția lipsei obiectului petiției, a stabilit că modificarea orarului în timpul anului școlar, în așa fel încât petenta (pârâta) B. să nu mai poată să își susțină orele reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 și a aplicat părții reclamate (reclamanta din prezenta cauză) A., director la Colegiul Național "Ion Neculce" o amendă contravențională în sumă de 1.000 RON. În ceea ce privește activitatea intimatei-reclamante A. care a condus la situație tensionată dintre aceasta și intimata-pârâtă B., recurentul-pârât s-a limitat pentru stabilirea caracterului discriminator doar la aspectele de fapt relevate mai sus. Cu toate acestea instanța de fond, analizând întreg materialul probator prezentat de părți, în mod corect, contrar criticilor recurentului-pârât conform cărora reclamanta nu și-ar fi probat nevinovăția, a reținut și o serie de aspecte de fapt în legătură cu activitatea intimatei-reclamante care infirmă existența unei conduite discriminatorii din partea acesteia, față de intimata-pârâtă B.. Astfel, în mod corect se reține de către instanța de fond că la începutul anului școlar 2017-2018 pârâtei B. i-a fost stabilit un orar de predare care îi permitea respectarea programului de lucru la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica și Inginerie Nucleara, Horia Hulubei. În acest sens i-au fost repartizate și prezentate clasele unde urma să predea materia fizică, clase cu profil uman de clasa a IX-a. La scurt timp, intimata-pârâta a intrat conflict cu o parte dintre elevii clasei a IX-a G, în număr de 26, dar și cu 25 de părinți, aceștia din urmă formulând către Colegiul National "Ion Neculce" o petiție prin care solicitau, la punctul 1, suspendarea pârâtei din funcția de profesor de fizica și începerea inspecției cu expertiza psihiatrica și pedagogica a acesteia. La data de 18.10.2017, în ședința Consiliului de administrație, s-au pus în discuție problemele legate de disciplina claselor a IX-a D și G, la ora de fizică, reținându-se că pârâta refuza sistematic ajutorul provenit de la colegii profesori că i se recomanda o discuție cu consilierul psihopedagogie al scolii și i se sugerează sa urmeze un curs de psihopedagogie . În aceste condiții, Consiliul de administrație a hotărât schimbarea încadrării pârâtei de la clasele de uman la clasele de real XC, XII A si VII B, scopul fiind acela de a evita escaladarea conflictului ce putea avea consecințe în planul educațional, inclusiv aceea ca mai mulți elevi să ceară mutarea la alta instituție de învățământ. Față de această situație probată prin înscrisurile depuse la dosar în fața instanței de fond, în mod corect a reținut această instanță că repartizarea către pârâtă a unor alte clase de elevi decât cele inițiale, ceea ce a presupus implicit modificarea orarului de predare, a făcut imposibilă respectarea de către aceasta a programului de lucru pe care îl avea, în calitate de cercetător științific, la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica și Inginerie Nucleara Horia Hulubei (de la ora 8:00 la ora 16:00), însă această situație este justificată, în mod obiectiv, de necesitatea asigurării desfășurării în condiții normale a activității didactice, în interesul elevilor colegiului, dată fiind starea conflictuală creată cu elevii din clasele repartizate inițial. Sub același aspect în mod corect a reținut instanța de fond că un alt orar de predare, care să îi permită intimatei-pârâte B. respectarea programului de lucru de la ora 8:00 la ora 16:00 la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica și Inginerie Nucleara Horia Hulubei ar fi fost imposibil în condițiile date, întrucât îndeplinirea normei didactice de 18 ore, ar fi presupus ca orarul de predare să fie de la ora 16:00 la ora 18:00, situație care ar fi perturbat întregul program educațional și îndeplinirea obligațiilor din programul extra curricular. Față de întreaga situație de fapt care a condus la opinia intimatei-pârâte B. că i s-a aplicat un tratament discriminatoriu de către initmata-reclamantă, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză activitatea administrativă a intimatei-reclamante A. nu are un caracter discriminatoriu. Totodată în raport de elementele probatorii propuse în cauză și administrate de către instanța de fond, critica recurentului-pârât conform căreia, reclamanta nu a prezentat probe care să o disculpe de acuzația de discriminare a pârâtei B. apare ca fiind neîntemeiată. În acord cu opinia instanței de fond, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 sarcina probei într-o astfel de speță în faza de cercetare administrativă cade deopotrivă în sarcina părților. Astfel în ceea ce o privește pe petenta B. în mod corect a reținut instanța de fond avea la rândul ei obligația de a prezenta suficiente elemente, fapte, referitoare la tratamentul diferențiat, care permit a presupune existența unei eventuale discriminări. În schimb, în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă, aceasta a prezentat o serie de probe care infirmă cele consemante în cuprinsul Hotărârii nr. 209/23.05.2018. Sub aspectul legalității, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000: "Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice." Iar potrivit art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000: "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: ... g) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare." Așadar, în raport de probatoriu administrat în cauză, care confirmă că măsurile administrative impuse de intimata-reclamantă au avut o bază obiectivă care privea atât buna funcționarea a instituție pe care o reprezintă, cât și posibilitatea intimatei-pârâte B. de a-și acoperi norma de 18 ore la catedra de fizică a Liceului și activitatea sa de cercetător științific în cadrul Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica și Inginerie Nucleara - Horia Hulubei, dar și având în vedere normele legale care definesc discriminarea evocate mai sus, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, față de care nu se impune reformarea în urma controlului de legalitate efectuat. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 521 din data de 2 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.