ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4895/2023

Ședința publică din data de 27 octombrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2021 pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., anularea Hotărârii nr. 399/2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, urmând a se judeca petiția nr. 824/06.02.2020 adresată CNCD în fond și să se dispună admiterea cererilor, așa cum au fost formulate, cu obligarea CNCD la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 68 de la data de 24.08.2021 a Curții de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și B., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 399/2021, emisă de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii primei instanțe, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, cu privire la primul motiv de nelegalitate invocat, a arătat reclamanta că a formulat două capete de cerere însă analiza primei instanțe a vizat doar un aspect al cererii de chemare în judecată, lăsând nesoluționat restul. În acest caz, apreciază că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate a susținut că prima instanță s-a bazat pe raționamentul expus de pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, cu precizarea că a fost ignorat punctul de vedere al societății reclamante expus atât în fața autorității, cât și în fața primei instanțe de judecată.

În măsura în care CNCD nu ar fi fost de acord cu solicitările reclamantei, le-ar fi respins, iar nu ignorat în totalitate.

A criticat raționamentul expus de autoritate, dar și de prima instanță din care rezultă că discriminarea se poate comite numai cu privire la o persoană fizică, sens în care art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 s-ar interpreta corelat cu art. 2 alin. (4) din același act normativ, în condițiile în care este vorba de dispoziții de sine stătătoare.

Ulterior, a arătat că este evidentă contravenția de la art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 și că prima instanță a dat dovadă de superficialitate și de rea-credință când a reținut că reclamanta ar fi susținut că s-a săvârșit o contravenție în dreptul fundației.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat că prima instanță de judecată a încălcat dispozițiile legale cuprinse în O.G. nr. 137/2000 sens în care se impune admiterea prezentei căi de atac, casarea sentinței civile de la fond și admiterea acțiunii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți Consiliul National pentru Combaterea Discriminării și B., deși au primit copie a motivelor de casare formulate în cauză, nu au depus întâmpinare la dosar.

2.1. Procedura de soluționare a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat și va fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin cererea adresată Consiliului National pentru Combaterea Discriminării (CNCD), reclamanta A. a solicitat să se constate, în temeiul art. 2 alin. (4), (5) și (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, că B. a săvârșit mai multe pretinse fapte de discriminare.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminării prin Decizia nr. 399/2021, referindu-se la sesizarea nr. 824/06.02.2020 adresată de A., precum și autosesizarea din oficiu de la data de 20.01.2021, a constatat că B. a săvârșit o faptă de discriminare conform art. 2 alin. (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 și l-a sancționat pe acesta din urmă cu avertisment.

Criticând soluția Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, A. a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 399/2021, cu precizarea că autoritatea nu a analizat petiția sa formulată în temeiul art. 2 alin. (4), (5) și (7) din O.G. nr. 137/2000.

Prima instanță a respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că niciunul dintre argumentele aduse de reclamantă nu susțin posibilitatea sancționării contravenționale a pârâtului B., în temeiul art. 2 alin. (4), (5) și (7) din O.G. nr. 137/2000; totodată, a reținut că petiția formulată de reclamantă a fost respinsă, iar, ca urmare a autosesizării CNCD, s-a dispus sancționarea faptei de discriminare săvârșite de B..

Împotriva acestei soluții, din perspectiva motivelor de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. a formulat cerere de recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac cu consecința casării hotărârii de la fondul cauzei.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:... 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile formulate de recurentă circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reținând că sub imperiul acestei norme de drept se pot include doar neregularități de ordin procedural, care atrag sancțiunea nulității sentinței în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în celelalte cazuri de casare/nelegalitate ce sunt reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Acest motiv de casare vizează ipoteza de nulitate reprezentată de încălcarea normelor procedurale. Astfel, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv de nelegalitate atunci când se invocă, cu titlu de exemplu: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității sau al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului la apărare urmarea nelegalei citări a părții pentru termenele de judecată; încălcarea dreptului la apărare dacă instanța s-a pronunțat asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii în acest sens; lipsa încheierii de dezbateri; etc.

În concret, partea recurentă-reclamantă pretinde că prima instanță nu ar fi efectuat nicio cercetare cu privire la primul capăt de cerere și nu ar fi combătut criticile formulate sub acest aspect.

Într-adevăr, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.", iar potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ. "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.".

În cauză, reclamanta a învestit Curtea de Apel Târgu Mureș cu o acțiune prin care a solicitat (i)anularea hotărârii CNCD nr. 399/2021, (ii)judecarea petiției nr. 824/06.02.2020 și admiterea cererilor formulate în respectiva petiție, (iii)acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă recurată, Curtea de Apel a respins ca nefondată acțiunea, realizând verificarea legalității hotărârii CNCD nr. 399/2021.

În aceste condiții nu se poate conchide că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, îndeosebi cel vizând anularea hotărârii CNCD nr. 399/2021, câtă vreme lectura atentă a sentinței civile recurate denotă realizarea de către judecătorul fondului a unei verificări de legalitate asupra actului litigios, concluzia sa finală fiind aceea a validității hotărârii CNCD, ceea ce excludea incidența anulării.

Astfel, instanța de control judiciar nu identifică o încălcare de către prima instanță a principiilor dreptului la un proces echitabil, în cauză fiind respectate dispozițiile legale care guvernează desfășurarea procesului civil. Prin urmare, nu există temeiuri pentru a imputa primei instanțe că ar fi pronunțat soluția cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității sau a principiilor procesului civil.

Înalta Curte apreciază însă ca fiind fondate criticile recurentei-reclamante din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluția primei instanțe fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept material ale O.G. nr. 137/2000.

În acest sens, Înalta Curte reține că prin hotărârea nr. 399/2021 Consiliul National pentru Combaterea Discriminării a indicat soluționarea în același timp a autosesizării din oficiu de la data de 20.01.2021, precum și a petiției nr. 824/2021 formulată de A., fiind identificată ca incidentă o faptă de discriminare în condițiile art. 2 alin. (1) și alin. (4) raportat la art. 15 din O.G. nr. 137/2000, cu sancționarea contravențională a domnului B. cu avertisment.

Astfel, prin sesizarea nr. 824/06.02.2020 reclamanta-petentă a imputat în sarcina domnului B. existența unor fapte de discriminare în ceea ce o privește, în condițiile art. 2 alin. (4), (5) și (7) din O.G. nr. 137/2000, din perspectiva unei postări pe x din data de 31 ianuarie 2020 și a comentariilor - reacție ce o însoțesc, implicând pretinsa existență a unui comportament activ care defavorizează, urmărind supunerea la un tratament injust și degradant, pretinsa existență a unei hărțuiri și pretinsa existență a unei victimizări.

În acest context, prin autosesizare din 20 ianuarie 2021 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării indică posibilitatea existenței unor mesaje antimaghiare și are în vedere art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Cu toate acestea, prin hotărârea CNCD nr. 399/2021 intimata-pârâtă analizează exclusiv situația premisă reprezentată de autosesizarea din 20 ianuarie 2021 raportat la mesajul postat de intimatul-pârât pe x la data de 31 ianuarie 2020 și comentariile - reacție aferente referitor la mesaje îndreptate împotriva maghiarilor, fără a exista nicio analiză cu privire la situația proprie petentei recurentă-reclamantă.

Prin urmare, față de conținutul hotărârii CNCD nr. 399/2021 și în raport de considerentele expuse în motivare de prima instanță, Înalta Curte constată că în mod eronat a apreciat judecătorul fondului că petiția formulată de A. ar fi fost soluționată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în sensul respingerii.

Or, Înalta Curte constată că analiza petiției formulate de Fundația reclamantă a fost efectuată pentru prima dată direct în cadrul judecății de la fondul cauzei, fără ca în cuprinsul hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării să se identifice motivele de fapt și de drept care să fi condus la respingerea sesizării A..

Pentru a stabili astfel, Înalta Curte a avut în vedere dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 care prevăd "(2) Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1). ... (7) Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita.".

Astfel, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, care a reunit spre soluționare atât sesizarea din oficiu de la data de 20.01.2021, precum și petiția Fundației reclamante nr. 824/2020, în motivarea hotărârii CNCD nr. 399/2021 trebuia să arate motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției de admitere/respingere a petiției reclamantei, respectiv raționamentul organului colegial la emiterea soluției asupra cererii A.. Aceste mențiuni ar fi condus la ideea că petiția întemeiată pe disp. art. 2 alin. (4), (5) și (7) din O.G. nr. 137/2000 a fost analizată în mod efectiv.

Or, câtă vreme astfel de considerente lipsesc, Înalta Curte reține că analiza petiției respective a fost efectuată, pentru prima dată, la judecata în fond prin sentința civilă recurată, Curtea de Apel Târgu Mureș substituindu-se Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în sensul soluționării unei sesizări ce nu a făcut obiectul niciunei analize a autorității publice.

În atare condiții, față de împrejurarea că petiția Fundației recurente- reclamante a rămas nesoluționată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării și în raport de dispozițiile legale care reglementează activitatea acestei instituții ca fiind autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea prezentei căi de atac.

Ca urmare a admiterii recursului, se va casa sentința civilă de la fondul cauzei și se va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării să soluționeze pe fond petiția cu nr. x/06.02.2020 formulată de A. privind pretinsele contravenții prevăzute de art. 2 alin. (4), (5) și (7) din O.G. nr. 137/2000, imputate pârâtului B..

În ceea ce privește hotărârea CNCD nr. 399/12.05.2021, aceasta rămâne validă sub aspectul soluției date autosesizării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, anume constatarea respectivei fapte de discriminare și aplicarea sancțiunii avertismentului în sarcina intimatului-pârât B., aspecte ce nu fac obiectul căii de atac a recursului.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 451 și art. 453 C. proc. civ., intimatul-pârât fiind partea procesuală care a căzut în pretenții atât la fondul pricinii, cât și în recurs, față de soluția pronunțată, Înalta Curte urmează a o admite și a obliga pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării la plata către partea reclamantă a sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru ocazionate de judecata prezentului dosar în fața instanței de control judiciar și a primei instanțe.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, fiind identificat motivul de casare/nelegalitate a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanta A., va casa sentința recurată și va admite în parte acțiunea, obligând Consiliul National pentru Combaterea Discriminării la soluționarea petiției reclamantei, precum și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 68 din 24 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și, în rejudecare:

Admite în parte acțiunea.

Obligă Consiliul National pentru Combaterea Discriminării să soluționeze petiția cu nr. x/06.02.2020 formulată de A. privind pretinsele contravenții prevăzute de art. 2 alin. (4), (5) și 7 din O.G. nr. 137/2000, imputate pârâtului B..

Obligă Consiliul National pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată la fond și în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.