ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2255/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.02.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 878 din data de 16 decembrie 2020 pronunțată de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și constatarea existenței unei fapte de discriminare, potrivit sesizării nr. 1566/04.03.2020.

Prin sentința civilă nr. 1488 din data de 25 octombrie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței anterior menționate, a declarat recurs reclamant A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii introductive.

În susținerea recursului, a arătat că, prin sentința recurată, prima instanță a constatat că, în prezenta cauză, este îndeplinită condiția existenței unui tratatament defavorabil, necesară pentru constatarea faptei de discriminare, întrucât efectul practicii aparent neutre a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii a fost de natură a aduce atingere dreptului său la egalitatea de șanse în ocuparea unei funcții publice fiind împiedicată să ocupe o funcție publică din cauza apartenenței la o anumită religie. În concret, fiind membră a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, reclamanta a fost împiedicată să participe la probele care s-au susținut pentru accesul în profesie întrucât au fost organizate într-o zi de sâmbătă.

Deși a reținut astfel, prima instanța a apreciat însă că această diferență de tratament a fost justificată de către pârât prin elemente obiective și rezonabile, fiind păstrat raportul de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Recurenta-reclamantă consideră că soluția instanței de fond este neîntemeiată, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut dovada faptului că refuzul de a reprograma susținerea probei din data 07.12.2019 a fost justificat de elemente obiective și rezonabile.

A mai arătat că, instanța de fond a analizat implicațiile organizării concursului o singură dată pe an doar din prisma măsurilor întreprinse de pârâtul CSM, fără a avea în vedere și eforturile pe care un candidat trebuie să le depună în vederea pregătirii pentru participarea la un asemenea concurs.

În concret, instanța de fond a reținut că, anterior stabilirii calendarului de concurs, sunt efectuate demersuri în scopul asigurării spațiilor necesare, al pazei și protecției, al asigurării asistenței medicale și al asigurării fondurilor necesare cheltuielilor ocazionate de desfășurarea concursului, aceste demersuri fiind dovedite cu referatele de necesitate depuse la dosar.

În plus, deși instanța a solicitat comunicarea tuturor înscrisurilor referitoare la demersurile efectuate în vederea organizării concursului și cheltuielile ocazionate de acesta, astfel de informații nu au fost furnizate de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, nefiind dovedită modalitatea de stabilire a taxei de participare la concurs.

Mai mult, referatele de necesitate la care a făcut referire prima instanță au fost întocmite de către Direcția de Resurse Umane și Organizare - Biroul Concursuri, iar nu de Direcția Economică, ulterior datei la care a fost adoptat calendarul de concurs și după înscrierea candidaților.

De asemenea, în ceea ce privește serviciile de pază și securitate, a susținut că din adresele nr. x/2019, nr. y/2019, nr. z/10805 și nr. w/10805 nu a rezultat efectuarea unor costuri pentru contractarea acestor servicii.

Instanța a reținut că, în analiza justificării obiective, nu prezintă relevanță faptul că CSM a făcut dovada încheierii efective a contractelor ulterior exprimării refuzului de modificare a datei concursului, reținând că demersurile efectuate în acest sens au avut loc anterior acestui refuz. Or, pârâtul nu a depus la dosar niciun încris din care să rezulte demersurile efectuate pentru evaluarea cheltuielilor necesare organizării concursului anterior adoptării calendarului de concurs ori anterior refuzului de modificare a acestuia.

Totodată, instanța a reținut că modificarea datei uneia dintre probele de concurs ar fi generat modificări în bugetul concursului, cu consecința modificării cuantumului taxei de înscriere, fară ca aceste considerente să aibă corespondent în probatoriul administrat în cadrul procesului. De altfel, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii nici nu a invocat în cadrul apărărilor formulate necesitatea modificării taxei de concurs. Instanța ar fi trebuit să analizeze în concret, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, cheltuielile efectiv întreprinse de CSM anterior formulării cererii de modificare a calendarului de concurs din data de 18.09.2019 și cheltuielile care ar fi fost generate de reprogramarea probei scrise din data de 07.12.2019. Or, în cadrul procesului nu au fost administrate probe cu privire la cuantumul efectiv al costurilor efectuate anterior cererii de reprogramare a probei scrise din data de 07.12.2019, din cuprinsul referatelor rezultând doar numărul de candidați înscriși și necesitatea închirierii spațiilor prin raportare la acest număr.

În opinia sa, nu pot fi primite nici considerentele instanței privind necesitatea organizării concursului în două zile consecutive pentru a se asigura corectarea lucrărilor în paralel, dar și pentru eficientizarea costurilor alocate onorariilor cuvenite membriilor comisiilor, întrucât modificarea calendarului de concurs ar fi determinat cheltuieli suplimentare în eventualitatea în care ar fi susținut proba scrisă într-o altă zi decât restul candidaților, ipoteză în care ar fi fost necesară constituirea unei comisii suplimentare. Or, în măsura în care proba scrisă din 07.12.2019 ar fi fost reprogramată pentru o altă dată, membrii comisiilor de concurs ar fi fost remunerați în aceleași condiții, fără angajarea unor cheltuieli suplimentare.

A mai arătat recurenta-reclamantă că, prin adresele nr. x/24.09.2019 și nr. y/26.11.2019, Consiliul Superior al Magistraturii a motivat refuzul de modificare a calendarului de concurs și din perspectiva asigurării spațiului necesar desfășurării concursului raportat la numărul mare de candidați înscriși. De asemenea, Consiliul Național pentru Combaterea Discrimării a reținut în cuprinsul hotărârii nr. 878/16.12.2020 că măsura reprogramării probei scrise din 07.12.2019 este disproporționată prin raportare la resursele și logistica necesare organizării concursului, având în vedere că numărul de candidați este de peste 2000 de persoane. Or, reclamanta a formulat cererea la data de 25 noiembrie 2019, ulterior afișării rezultatelor la testul grilă, numărul candidaților fiind cu mult redus, astfel că și problema spațiilor necesare desfășurării probei scrise din data de 07.12.2019 era considerabil diminuată.

Contrar celor reținute de instanță, modificarea calendarului de concurs la acest moment nu ar fi condus la afectarea semnificativă a bugetului alocat și la încălcarea obligațiilor asumate față de terți, la momentul formulării cererii, Consiliul Superior al Magistraturii nu încheiase încă contractul de închiriere al spațiilor.

Reclamanta a solicitat, în principal, reprogramarea probei din data de 07.12.2019 în oricare altă zi, cu excepția zilei de sâmbăta, pentru a putea susține concursul în condiții de egalitate cu ceilalți concurenți și cu respectarea convingerilor sale religioase, iar în subsidiar, modificarea orei de susținere a probei de concurs, respectiv după apusul soarelui, ori posibilitatea de a susține această probă separat, având în vedere că se situa pe poziția 140 în clasament după susținerea testului grilă.

Instanța a reținut că refuzul de a stabili proba scrisă la drept civil și drept procesual civil în oricare zi a săptămânii a avut o justificare obiectivă. În acest sens, prima instanță a reținut dificultatea constituirii comisiilor de concurs în acel interval, or, subcomisiile de elaborare a subiectelor, de corectare a lucrărilor și de soluționare a contestațiilor își desfășurau oricum activitatea în cursul zilelor lucrătoare, aspect ce rezultă din calendarul de concurs. În ceea ce privește comisiile de supraveghere, au mai fost organizate examene în cursul zilelor lucrătoare, ca urmare a cererilor formulate de judecătorii stagiari aparținând Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Referitor la lipsa spațiilor necesare desfășurării concursului în zilele lucrătoare, pârâtul CSM nu a făcut dovada faptului că universitățile nu au disponibile săli pentru organizarea concursului în cursul săptămânii. În plus, pârâtul CSM avea posibilitatea de a contracta oricare alt spațiu din București adecvat desfășurării concursului, cum de altfel, sesiunea iulie 2021 - aprilie 2022 a concursului de admitere la INM s-a desfășurat la centru expozițional B., iar nu în cadrul universităților.

În ceea ce privește considerentele instanței de fond referitoare la faptul că stabilirea orei de concurs după ora 16:30 ar fi determinat cheltuieli suplimentare pârâtului în conformitate cu dispozițiile art. 137 Codul Muncii, recurenta-reclamantă a susținut că proba din data de 07.12.2019 era stabilită oricum într-o zi de repaus săptămânal, respectiv într-o zi de sâmbătă. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că revenea pârâtului CSM obligația de a suporta cheltuielile cu angajații instituțiilor ce au asigurat spațiile necesare susținerii probei.

Referitor la existența unei justificări obiective, instanța a mai reținut faptul că a existat o suprapunere a probelor de concurs de admitere la INM cu cele ale concursului privind numirea în funcții de conducere a judecătorilor, fiind programată în data de 08.12.2019 proba scrisă privind managementul, fapt ce a condus la imposibilitatea programării probei din 07.12.2019 în ziua de 08.12.2019. Întrucât ambele concursului au fost organizate de către Consiliul Superior al Magistraturii, nu se poate susține existența unor elemente obiective ce au împiedicat reprogramarea probei din 07.12.2019, măsurile de organizare depinzând exclusiv de voința pârâtului.

Recurenta-reclamantă a arătat că instanța a omis să analizeze în curprinsul hotărârii faptul că, la momentul publicării calendarului de concurs, Consiliul Superior al Magistraturii și-a rezervat dreptul de a modifica calendarul de concurs în funcție de numărul candidaților, aspect ce denotă faptul că s-a prevăzut posibilitatea schimbării datelor de susținere a probelor de concurs, însă doar în funcție de criteriile stabilite de pârât. De astfel, prin adresa nr. x/26.11.2019 i s-a comunicat faptul că modificarea datei de concurs pentru motivele invocate în cuprinsul cererii, respectiv respectarea libertăților și convingerilor religioase, nu este determinată de numărul candidaților.

Recurenta-reclamantă consideră că, refuzul de a i se crea posibilitatea de a susține proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice la drept civil și drept procesual în altă zi decât cea planificată inițial, cu consecința eliminării din concurs, constituie discriminare în sensul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000.

La dosarul cauzei, a înregistrat întâmpinare intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de normele legale incidente, precum și de apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă A. a supus controlului de legalitate hotărârea nr. 878 din 16 decembrie 2020, pe calea prevăzută de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, act administrativ prin care intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicat.

La baza investigației efectuate de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stat sesizarea petentei A., fapta discriminatorie sesizată constând în îngrădirea accesului în profesia de magistrat și a dreptului la educație, prin refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a reprograma proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice la drept civil și drept procesual civil stabilită la data de 7 decembrie 2019, într-o zi de sâmbătă, la care reclamanta nu putea participa din motive de conștiință și religie, fiind membră a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă, validând constatările și concluziile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar reclamanta a criticat această soluție.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate de recurentă în calea de atac promovată.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este neîntemeiat, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, potrivit cărora " (1) (…) prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

Astfel se poate considera discriminare o diferențiere bazată pe un criteriu care aduce atingere unui drept recunoscut de lege.

În conformitate cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană de contencios a drepturilor omului a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găseste nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat în larga sa jurisprudență în materie că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.

În hotărârea dată în cazul Thlimmenos împotriva Greciei din 6 aprilie 2000, Curtea de la Strasbourg a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".

Prin urmare, se poate reține existența diferențierii în situațiile în care persoane aflate în situații similare sunt tratate diferit sau dacă persoanele aflate în situații diferite sunt tratate în mod identic, însă doar în măsura în care nu există o justificare obiectivă pentru acel tratament.

În litigiul pendinte, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că, deși reclamanta s-a regăsit în imposibilitatea de a candida pentru ocuparea unei funcții publice având în vedere apartenența la o anumită religie care a împiedicat-o să participe la una dintre probele eliminatorii ale concursului de admitere în profesia de magistrat, organizate într-o zi de sâmbătă, nu se poate reține o discriminare pe criteriul confesiunii religioase în sarcina pârâtului CSM, întrucât măsurile organizatorice luate de către acesta au avut la bază o justificare obiectivă.

În circumstanțele particulare ale cauzei de față, Înalta Curte apreciază că se impune punerea în balanță a interesului public, reprezentat de nevoia autorității organizatoare a concursului de a asigura condițiile bunei desfășurări a acestuia, precum și de protejarea drepturilor tuturor participanților la concurs, în contrapondere cu interesul legitim privat al recurentei-reclamante. Se observă că argumentele invocate de către aceasta prin intermediul demersului judiciar inițiat vizează cu precădere interesul propriu, aceasta solicitând Consiliului Superior al Magistraturii să reprogrameze proba scrisă stabilită în ziua de sâmbătă, la data de 7 decembrie 2019 sau să permită acesteia să susțină această probă separat de ceilalți candidați sau să fie modificată ora probei de concurs, după apusul soarelui, fără a avea în vedere consecințele pe care le atrag astfel de măsuri asupra bunei organizări a concursului și a celorlalți participanți.

Înalta Curte constată că participarea la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii s-a făcut în condiții general aplicabile tuturor participanților, fiind verificate strict condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 303/2004, fără a se face vreo distincție între confesiunile religioase ale participanților, calendarul de desfășurare având la bază doar criterii obiective.

Consiliul Superior al Magistraturii a aplicat măsuri neutre, despre care recurenta-reclamantă afirmă că ar fi apte să conducă la o discriminare indirectă, pentru că acestea au pus-o într-o situație dezavantajoasă în comparație cu alți candidați. Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută discriminarea indirectă, având în vedere că majoritatea probelor au fost stabilite în zilele de duminică, aceasta fiind considerată zi de odihnă pentru credincioșii creștin-ortodocși și catolici.

Desfășurarea concursului în zilele de repaos săptămânal, respectiv sâmbata și duminica a fost justificată, în principal, de considerente ce țin de asigurarea spațiilor necesare desfășurării probelor de concurs, avându-se în vedere faptul că acest concurs este unul de mare anvergură, care implică un număr mare de participanți, precum și faptul că, în timpul săptămânii, universitățile care pot asigura sălile necesare au activitățile proprii în desfășurare. Totodată, au fost avute în vedere și resursele de ordin uman, întrucât organizarea acestui concurs implică constituirea unor comisii, formate din personal din cadrul sistemului judiciar, respectiv din persoane care în mod cotidian sunt angrenate în alte activități profesionale în cursul săptămânii.

În plus, măsurile de organizare a concursului în zilele de repaos săptămânal s-au aplicat tuturor potențialilor candidați. Având în vedere că aceștia pot avea religii sau convingeri religioase diferite, astfel de măsuri care se aplică în mod general și nediferențiat nu institutuie o diferență de tratament întemeiată pe un criteriu legat de apartenența religioasă. Pe de altă parte, măsurile neutre adoptate nu reprezintă nici discriminare indirectă, reprezentând mijloace de realizare a unui interes public, adecvate și necesare.

Înalta Curte constată că stabilirea altor zile de desfășurare a concursului pentru probele scrise, în afara zilei de sâmbătă, conform solicitării reclamantei, ar fi produs consecințe disproporționate, de natura să afecteze desfășurarea concursului în condiții optime, din perspectiva utilizării resurselor și a logisticii implicate în organizarea și desfășurarea unui astfel de concurs care nu poate avea loc decât în locații închiriate, cu respectarea cerințelor de asigurare a participării comisiilor de concurs, a personalului de supraveghere și a unui cadru netulburat de alte activități.

Înalta Curte apreciază că un argument relevant în analiza prezentei cauze îl constituie și data formulării cererii de către reclamantă, privind modificarea calendarului de concurs. Astfel, se observă că reclamanta a formulat în acest sens, două solicitări succesive, la data de 18 septembrie 2019 și la data de 25 noiembrie 2019, ulterior publicării calendarului de admitere la Institutul Național al Magistraturii. Admiterea acestor cereri ar fi pus autoritatea publică în situația de a reorganiza întregul concurs, într-un timp scurt, cu nesocotirea termenelor stabilite de prevederile Regulamentului din 2019 aprobat prin Hotărârea nr. 91/2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și cu consecința perturbării organizării și desfășurării concursului, a celorlalți candidați, precum și a bugetului alocat pentru organizarea concursului.

Mai mult, prin raportare la data formulării de către recurenta-reclamantă a celei de-a doua cereri, respectiv 25 noiembrie 2019, ulterior etapei susținerii testului grilă, față de timpul scurt rămas până la data stabilită pentru această proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice, precum și față de împrejurarea că programul concursului fusese deja adus la cunoștința tuturor candidaților, o eventuală modificare a calendarului de desfășurare a probelor de concurs ar fi afectat în egală și drepturile și interesele celorlalți candidați.

În egală măsură, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat refuzul CSM de a da curs solicitării reclamantei în sensul stabilirii, doar pentru aceasta, a unei alte zile decât sâmbăta, în vederea susținerii probei scrise, având în vedere că, o astfel de măsură nu este posibilă în condiții de concurs. Dată fiind unicitatea subiectelor, susținerea probei de verificare a cunoștințelor juridice la o dată ulterioară față de ceilalți partipanți la concurs, nu poate fi acceptată. Susținerea probelor de concurs trebuie să se realizeze în simultan de către toți candidații, nefiind posibilă redactarea unor seturi de subiecte diferite și crearea unui calendar de concurs în funcție de situația particulară a fiecărui participant.

În ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante de a se organiza proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice după apusul soarelui, suplimentar argumentelor de ordin financiar evidențiate de instanța de fond în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că manifestarea convingerilor religioase nu poate fi de natura a crea celorlalți un tratament nefavorabil, prin supunerea acestora la susținerea unei probe de concurs după ora înserării sau de a crea un tratament diferențiat exclusiv pentru reclamantă. În plus, în eventualitatea organizării probei scrise în intervalul orar astfel cum pretinde recurenta-reclamantă, resursele umane alocate ar putea ajunge în situația de a lucra în condiții care nu pot asigura un proces de examinare sigur, din moment ce, pentru a aduce la îndeplinire măsurile administrative ulterioare încheierii examinării, ar putea ajunge să presteze muncă pe timpul nopții, respectiv după ora 22:00.

Totodată, Înalta Curte apreciază că "apusul soarelui" reprezintă un moment relativ, ce nu poate fi stabilit cu exactitate la momentul elaborării calendarului de concurs.

Înalta Curte constată că reclamantă a invocat admiterea de către CSM a unor cereri similare formulate de judecători stagiari, anexând în acest sens cererii de recurs Hotărârile nr. 1013/01.11.2018 și 688/10.11.2008 ale Plenului CSM.

Trebuie subliniat că acestea vizează însă o altă situație juridică, respectiv organizarea examenului de capacitate al judecătorilor stagiari și procurorilor stagiari, în timp ce hotărârea CNCD ce face obiectul prezentei cauze privește concursul de admitere la INM, care diferă de primul prin prisma numărului mare de participanți și a logisticii implicate, astfel că nu prezintă relevanță în soluționarea prezentului litigiu.

Înalta Curte va înlătura celelalte critici ale recurentei-reclamante referitoare la posibilitatea CSM de a asigura și alte spații în afara celor din cadrul universităților, la modul de gestionare a bugetului acestuia în funcție de taxele încasate în urma înscrierii la concurs, precum și cele referitoare la dreptul pârâtului de a modifica calendarul de concurs în funcție de numărul candidaților doar în condiții proprii, constatând că acestea nu constituie motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat în prezenta cauză, ci nemulțumiri ale recurentei-reclamante cu privire la modul de organizare a concursului. Or, organizarea concursului reprezintă atributul exclusiv al CSM, în baza unei proceduri reglementate de lege, recurenta-reclamantă neputând dicta condiții proprii de organizare a acestuia.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora se impunea ca instanța de fond să analizeze în concret, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, cheltuielile efective întreprinse de CSM anterior formulării cererii de modificare a calendarului de concurs din data de 18 septembrie 2019, precum și cheltuielile care ar fi fost generate de reprogramare probei scrise din data de 7 decembrie 2019, întrucât acestea nu reprezintă critici de nelegalitate a sentinței recurate, ci, în realitate, sunt critici aduse modului de administrare și de interpretare a probatoriului de către instanța de fond.

Ceea ce recurenta-reclamantă solicită instanței de control judiciar este să reaprecieze valoarea probatorie a dovezilor administrate, contrar dispozițiilor art. 483 și art. 488 C. proc. civ., care permit casarea hotărârilor de fond doar pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Modalitatea în care instanța analizează probatoriul face parte din stabilirea situației de fapt, iar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă strict la pronunțarea unei hotărâri cu eludarea normelor de drept material, ceea ce nu este cazul de față, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Analiza modului de apreciere a probelor administrate în cauză ar putea fi supusă atenției instanței de control judiciar doar din perspectiva modului de aplicare sau interpretare în cauză a normelor de drept material incidente, însă argumentația recurentei-reclamante nu cuprinde nicio astfel de trimitere la texte de drept substanțial.

În concluzie, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinței recurate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1488 din data de 25 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.